MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 184/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 184         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 28 februarie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 753 din 23 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare

 

Decizia nr. 781 din 5 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal

 

Decizia nr. 782 din 5 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

83. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru aprobarea Procedurii privind scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor, precum şi pentru aprobarea Procedurii privind restituirea tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 753

din 23 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice în Dosarul nr. 7.004/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.028D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind În stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 997 din 7 octombrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 2 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.004/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Excepţia a fost ridicată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în anularea Hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 607 din 28 septembrie 2016.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că atribuţia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, de a acţiona în vederea armonizării dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării încalcă principiul constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. De asemenea, dat fiind faptul că, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie, controlul de legalitate al actelor administrative ale autorităţilor publice aparţine în mod exclusiv instanţelor de contencios administrativ competente, atribuţia Consiliului prevăzută prin textul de lege criticat contravine şi acestor din urmă dispoziţii constituţionale. În acest sens se arată că, potrivit art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, Consiliul este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi, prin urmare, nu face parte din puterea judecătorească.

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi Fiscal apreciază că, potrivit dispoziţiilor art. 18 din actul normativ criticat, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îndeplineşte rolul de garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, fiind responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor legale în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării. Consiliul a fost conceput ca un organ al administraţiei publice centrale cu atribuţii în prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, prin supravegherea şi combaterea actelor sau faptelor de natură a încălca principiul constituţional fundamental al egalităţii în drepturi. Faptul că, în anumite situaţii, Consiliul îşi exprimă punctul de vedere cu privire la existenţa unor fapte de discriminare cuprinse în acte administrative, exprimând recomandări în acest sens, nu înfrânge principiile constituţionale invocate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că opiniile şi recomandările pe care Consiliul le poate formula în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării nu constituie o încălcare a prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei şi nu conferă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării posibilitatea să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 18 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014, potrivit cărora: „(1) Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.”

12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi art. 126 alin. (6) referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea se referă, în esenţă, la faptul că atribuţia Consiliului de a acţiona în vederea armonizării dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative, care contravin principiului nediscriminării, încalcă principiul constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece, în măsura în care ar constata existenţa unor situaţii discriminatorii ce îşi au izvorul în conţinutul unor prevederi legale sau cuprinse în acte administrative cu caracter normativ, hotărârea Consiliului ar putea avea ca efect încetarea aplicabilităţii acestor dispoziţii. Se mai arată că în acest mod este încălcat şi principiul constituţional referitor la exclusivitatea instanţelor de contencios administrativ competente de a asigura controlul de legalitate al actelor administrative ale autorităţilor publice, dat fiind faptul că, în speţă, prin hotărârea Consiliului au fost constatate ca fiind discriminatorii prevederi cuprinse într-un act administrativ cu caracter normativ.

14. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că o critică de neconstituţionalitate identică cu cea invocată în prezenta cauză a mai fost analizată în jurisprudenţa sa, prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat. Prin Decizia nr. 997 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 şi a statuat că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării competenţa ca, în cadrul activităţii sale jurisdicţionale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

15. În prezenta cauză sunt criticate prevederile art. 18 alin. (1) din acelaşi act normativ, care nu se referă în mod direct la activitatea jurisdicţională a Consiliului, ci reglementează atribuţiile acestuia, referitoare, între altele, la armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării. Or, cu prilejul analizării constituţionalităţii prevederilor art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, prin considerentele Deciziei nr. 997 din 15 octombrie 2008, anterior citată, Curtea s-a pronunţat în ansamblu şi asupra reglementării din care face parte acest text de lege, respectiv art. 16-18, cuprinse în secţiunea a VI-a din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, care stabilesc rolul, atribuţiile şi organizarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Cu acel prilej, Curtea a nuanţat sensul aplicabilităţii acestor prevederi legale, statuând asupra rolului Consiliului de a veghea inclusiv asupra modului în care este respectat principiul nediscriminării în conţinutul actelor normative. În acest sens, Curtea a reţinut că acest organ poate constata existenţa unor prevederi de lege discriminatorii şi îşi poate exprima opinia în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative cu principiul nediscriminării. În ceea ce priveşte efectele pe care le produc opiniile Consiliului referitor la armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative cu principiul nediscriminării, Curtea a statuat că, în aceste cazuri, hotărârea Consiliului nu poate avea ca efect încetarea aplicabilităţii acestor dispoziţii sau aplicarea prin analogie a unor alte texte de lege, care nu se referă la persoanele discriminate. Astfel, prin decizia precitată, Curtea a statuat în mod explicit că rolul Consiliului se rezumă, în aceste situaţii, la posibilitatea de a constata existenţa unor discriminări în conţinutul unor acte normative şi la formularea de recomandări sau sesizarea autorităţilor competente pentru a modifica respectivele texte de lege.

16. În prezenta cauză, Curtea reţine aplicabilitatea acestor considerente cuprinse în Decizia nr. 997 din 15 octombrie 2008, având în vederea identitatea criticii de neconstituţionalitate. Ca atare, prevederile legale criticate referitoare la atribuţia Consiliului de a acţiona în vederea armonizării dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării se referă doar la formularea de recomandări către autorităţile competente, fără forţă juridică obligatorie, în vederea preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării, astfel că susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (6) sunt neîntemeiate.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice în Dosarul nr. 7.004/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 781

din 5 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, excepţie ridicată de Matei Catrinoiu în Dosarul nr. 11.088/318/2015 al Judecătoriei Craiova - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 793D/2016,

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 23 alin. (12) şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, deoarece sunt confuze, imprecise şi imprevizibile, având în vedere faptul că nu menţionează expres categoriile profesionale vizate.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, arată că textul de lege criticat oferă criteriile necesare pentru ca destinatarii acestuia să îşi poată evalua conduita, funcţionar public asimilat - în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal - fiind persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. De asemenea, menţionează că, în vederea lămuririi acestor dispoziţii de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 12 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.088/318/2015, Judecătoria Craiova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Matei Catrinoiu, cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 295 din Codul penal.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal încalcă principiile constituţionale privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, legalitatea pedepsei şi reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora. Consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt confuze şi imprecise şi, prin urmare, imprevizibile, deoarece legiuitorul nu arată în mod expres care sunt persoanele al căror statut este compatibil cu incriminările prevăzute în Partea specială a Codului penai. Arată că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se şi previzibilitatea, ceea ce presupune că actul respectiv trebuie să fie suficient de clar şi de precis pentru a putea fi aplicat (deciziile Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010 şi nr. 26 din 18 ianuarie 2012). Menţionează că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că legea trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate trebuie ca ea să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). De aceea, o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse de Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita.

7. Judecătoria Craiova - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, instanţa are obligaţia de a motiva încheierea numai atunci când excepţia a fost invocată din oficiu.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal este neîntemeiată. Arată că textele constituţionale invocate consacră principiul respectării obligatorii a legii, iar pentru a putea fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de claritate şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi de clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, este necesară formularea cu o precizie suficientă a actului normativ pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (deciziile Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012 şi nr. 146 din 12 martie 2015). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantorii împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Aşa cum a arătat instanţa de contencios constituţional, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit (deciziile Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010 şi nr. 743 din 2 iunie 2011). Previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcţie de care este obligat să îşi modeleze conduita. Or, textul art. 175 alin. (2) din Codul penal, prin formularea sa, lasă posibilitatea determinării persoanelor avute în vedere de acesta, oferind suficiente elemente de identificare, şi anume exercitarea unui serviciu de interes public şi învestirea de către autorităţile publice, respectiv desfăşurarea activităţii sub controlul ori supravegherea acestora. Astfel, Guvernul consideră că formularea dispoziţiilor de lege criticate nu este de natură a afecta previzibilitatea normei penale, orice destinatar al acesteia putând să cunoască înţelesul incriminării şi să îşi adapteze conduita exigenţelor legii.

10. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere transmis în dosarele Curţii Constituţionale nr. 280D/2015 şi nr. 1.014D/2015, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu motivarea că atât doctrina, cât şi jurisprudenţa recunosc noţiunilor de „funcţionar” şi de „funcţionar public” o semnificaţie mai largă în domeniul dreptului penal decât cea din dreptul administrativ.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, având următorul cuprins: „(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public

14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că noţiunea de „funcţionar public” se află în strânsă corelaţie cu cea de „interes public”, ambele noţiuni urmărind satisfacerea trebuinţelor de interes general, în baza prerogativelor constituţionale, care fac să prevaleze interesul public faţă de cel privat, astfel că funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea în scopul realizării interesului public şi, ca atare, în exercitarea funcţiei, acesta are îndatorirea de a considera interesul public mai presus de interesul personal.

16. Curtea reţine că funcţionarul public asimilat, în înţelesul normei prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, este persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa - şi anume prin Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 75, şi Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017, paragraful 16-, calitatea de funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, implică întrunirea, în mod cumulativ, a două cerinţe obligatorii, şi anume persoana să exercite un serviciu de interes public (condiţie comună) şi, respectiv, persoana să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorităţi publice (condiţie alternativă).

17. Prima cerinţă, şi anume exercitarea unui serviciu de interes public, vizează sfera atribuţiilor persoanei. Analiza îndeplinirii acestei cerinţe se face ţinând seama de definiţia dată „serviciului public” în dreptul administrativ. În acest sens, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilesc că „serviciul public” reprezintă activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public. Această definiţie presupune verificarea împrejurării dacă realizarea serviciului prestat urmăreşte satisfacerea unui interes general şi dacă implică, în mod direct sau indirect, o autoritate publică. Noţiunea de „serviciu public1 desemnează atât o formă de activitate prestată în folosul interesului public, cât şi o subdiviziune a unei instituţii din administraţia internă împărţită pe secţii, servicii etc. Din categoria serviciilor de interes public fac parte acele entităţi care, prin activitatea pe care o desfăşoară, sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale membrilor societăţii.

18. Cu privire la cea de-a două condiţie, care priveşte relaţia persoanei ce realizează serviciul public cu autorităţile publice, Curtea constată că aceasta este îndeplinită alternativ, dacă învestirea pentru îndeplinirea serviciului s-a făcut de către o autoritate publică sau dacă activitatea persoanei este supusă controlului ori supravegherii unei autorităţi publice, indiferent de modalitatea de învestire. Prin învestirea pentru realizarea unui serviciu public se înţelege fie acordarea de către o autoritate a calităţii din care derivă obligaţia de a realiza respectivul serviciu, fie încredinţarea realizării serviciului de interes public printr-o decizie a autorităţii.

19. Condiţia prevăzută de art. 175 alin. (2) din Codul penal este îndeplinită, aşadar, numai atunci când o autoritate publică poate învesti sau supraveghea/controla activitatea persoanei care exercită un serviciu public. Practic, funcţionarul public trebuie să aibă o legătură cu autoritatea statală şi, aşa cum se menţionează expres în Expunerea de motive la noul Cod penal, dispoziţiile art. 175 alin. (2) „vizează acele persoane care, deşi nu sunt propriu-zis funcţionari, exercită atribute de autoritate publică ce le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifică asimilarea lor cu funcţionarii”.

20. Curtea observă că, în Expunerea de motive a noului Cod penal, legiuitorul oferă două exemple de persoane care se încadrează în dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, şi anume notarii publici (Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995) şi executorii judecătoreşti (Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti), Referindu-se la această categorie de persoane asimilate funcţionarilor publici, legiuitorul precizează că, „deşi aceste persoane nu sunt propriu-zis funcţionari publici, ele exercită atribute de autoritate publică, ce le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente, şi sunt supuse controlului acesteia”.

21. În accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, controlul ori supravegherea autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public implică existenţa unor dispoziţii legale care să concretizeze controlul ori supravegherea autorităţii publice. Totodată - aşa cum a statuat Curtea prin considerentele deciziilor nr. 489 din 30 iunie 2016 şi nr. 790 din 15 decembrie 2016, mai sus citate, în cadrul cărora s-a analizat incidenţa dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal -, pentru ca o persoană să fie considerată funcţionar public în sensul textului de lege menţionat, este suficient ca aceasta să îşi desfăşoare activitatea în cadrul unei persoane juridice al cărei obiect de activitate constă în prestarea unui serviciu de interes public şi care este supusă controlului şi supravegherii unei autorităţi publice, nefiind necesar ca pentru fiecare dintre aceste persoane să fie menţionate, în cuprinsul actului normativ, dispoziţii exprese prin care se exercită controlul sau supravegherea.

22. Referitor Sa noţiunea de „autoritate publică”, aceasta este definită de dispoziţiile interpretative ale art. 240 din Legea nr. 187/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), care vizează condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice, răspundere reglementată în art. 135 din Codul penal. Astfel, prevederile art. 240 din Legea nr. 187/2012 stabilesc că, „în aplicarea dispoziţiilor art. 135 din Codul penal, prin autorităţi publice se înţelege autorităţile prevăzute în mod expres în titlul IU, precum şi la art. 140 şi 142 din Constituţia României, republicată”. În titlul III din Legea fundamentală, intitulat Autorităţile publice” se regăsesc capitolul I - „Parlamentul”, capitolul II - „Preşedintele României”, capitolul III - „Guvernul”, capitolul V - Administrata publică” şi capitolul VI - Autoritatea judecătorească”. Capitolul V, consacrat administraţiei publice, cuprinde, la rândul său, secţiunea 1 - Administraţia publică centrală de specialitate”şi secţiunea 2- Administraţia publică locală”. Potrivit prevederilor art. 116 din Constituţie, administraţia publică centrală de specialitate este formată din organe centrale de specialitate subordonate - în care se includ, pe lângă ministere, şi alte organe centrale - şi organe centrale de specialitate autonome, care nu se află în raporturi de subordonare faţă de alte autorităţi publice. Conform doctrinei dreptului administrativ, autorităţile administraţiei publice sunt acele structuri organizaţionale cu personalitate de drept public, ce se înfiinţează şi funcţionează potrivit Constituţiei şi legii, pentru organizarea executării şi executarea în concret a legii. Aşadar, prin sintagma „autorităţi publice” se înţelege totalitatea formelor structurale chemate să exercite prerogative de putere publică atât la nivelul statului, cât şi la nivelul comunităţilor locale.

23. Curtea reţine că în acest sens sunt şi Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014, şi Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 11 iulie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care aceasta a stabilit că expertul tehnic judiciar şi, respectiv, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, sunt funcţionari publici, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. De asemenea, Curtea observă că, prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 8 din 15 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din data de 25 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că atât medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, cât şi profesorul din învăţământul preuniversitar de stat au calitatea de funcţionari publici, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.

24. Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal nu sunt confuze, imprecise şi imprevizibile, chiar dacă nu prevăd expres categoriile profesionale vizate, întrucât îndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul de lege criticat trebuie analizată pentru fiecare categorie profesională în concret, pornind de la normele speciale care îi reglementează statutul. Dispoziţiile de lege criticate nu au o formulare neclară, ambiguă şi imprevizibilă pentru un cetăţean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplinesc cerinţele de claritate, accesibilitate şi previzibilitate a legii. În plus, destinatarii textului de lege criticat sunt persoane avizate şi diligente, care au obligaţia de a rămâne la curent cu normele legale în materie.

25. Aşadar, dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora.

26. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care a statuat că principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege) - pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni -, instituie şi cerinţa potrivit căreia legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Totodată, Curtea de la Strasbourg a reţinut că noţiunea de „drept” folosită la art. 7 corespunde celei de „lege” care apare în alte articole din Convenţie şi înglobează atât prevederile legale, cât şi practica judiciară, presupunând cerinţe calitative, îndeosebi cele ale accesibilităţii şi previzibilităţii (Hotărârea din 15  noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantorii împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coame şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragrafele 41 şi 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107 şi 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 şi 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 şi 91).

27. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Cantoni, paragraful 35, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109).

28. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. Prin urmare, art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altui, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S. W. Împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93).

29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Matei Catrinoiu în Dosarul nr. 11.088/318/2015 al Judecătoriei Craiova - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Craiova - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 782

din 5 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Kelemen Francisc în Dosarul nr. 1.101.1/59/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 815D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.131D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Manuel Iulian Comşa în Dosarul nr. 1.101.1/59/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 815D/2016 şi nr. 1.131D/2016 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea dosarelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.131D/2016 la Dosarul nr. 815D/2016, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, având în vedere deciziile de admitere pronunţate, în această materie, de către Curtea Constituţională, şi anume deciziile nr. 405 din 15 iunie 2016 şi nr. 392 din 6 iunie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin încheierile din 10 şi 24 mai 2016, pronunţate în Dosarul nr. 1.101.1/59/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Kelemen Francisc şi Manuel Iulian Comşa cu ocazia soluţionării apelului formulat într-o cauză penală privind trimiterea în judecată pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, infracţiune prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 2481 din Codul penal din 1969.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 privind legalitatea incriminării şi a pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât utilizarea - în cele două texte de incriminare criticate - a termenului „defectuos” face ca acestea să nu îndeplinească cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii. Astfel, arată că există dubiu dacă elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu poate fi un act contrar celui ce intră în atribuţiile funcţionarului în cauză sau numai un act conform acestor îndatoriri, dar care este îndeplinit greşit - „cu defecte”, „cu lipsuri”. Totodată, imprecizia termenului „defectuos” este determinată şi de împrejurarea că actul îndeplinit în cadrul sarcinilor de serviciu poate prezenta mai multe grade de neconformitate cu cel ideal, şi anume cu actul avut în vedere de legiuitor, fiind, astfel, greu de stabilit, în marea majoritate a cazurilor, dacă un act este sau nu defectuos. Autorii excepţiei susţin că, în lipsa unor criterii obiective de diferenţiere, în actuala reglementare, o neîndeplinire de atribuţii poate fi, deopotrivă, abatere disciplinară, neglijenţă în serviciu sau abuz în serviciu. Consideră că nu poate fi previzibilă o normă care nu asigură procurorului şi instanţei de judecată o descriere exactă a faptei penale, astfel că se impune intervenţia legiuitorului, care Să prevadă, de exemplu, că „abuzul în serviciu se săvârşeşte doar prin omisiune, respectiv este fapta funcţionarului care nu îndeplineşte actul la care este obligat” sau să definească în mod clar ce înseamnă îndeplinire defectuoasă a unui act. De asemenea arată că un alt aspect care generează confuzie în ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate îl constituie latura subiectivă a Infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât „aşa cum este descrisă activitatea incriminată, este greu să se discearnă dacă infracţiunea în cauză se săvârşeşte numai cu intenţie Ori ea este considerată săvârşită când îndeplinirea defectuoasă a actului este rezultatul unei culpe”. În fine, susţin că sintagma „vătămare a drepturilor sau intereselor legitime” din cuprinsul dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal imprimă un caracter de lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate urmării imediate a infracţiunii de abuz în serviciu. Invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015 (paragrafele 24 şi 25) şi nr. 553 din 16 iulie 2015 (paragraful 23).

11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, respectiv întrunesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, nefiind contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii, şi nici dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care reglementează dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, respectiv în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, arată că textul art. 297 alin. (1) din Codul penal este redactat cu suficientă claritate, inclusiv din perspectiva noţiunii de „îndeplinire defectuoasă”, formularea largă fiind utilizată pentru a acoperi orice încălcare a atribuţiilor de serviciu - prevăzute de legi, regulamente, fişe ale postului etc. - care conduce la urmarea imediată prevăzută de lege. Textul permite oricărui destinatar să îşi regleze comportamentul prin raportare la atribuţiile sale concrete de serviciu, dar şi instanţelor să analizeze, în raport de aceleaşi atribuţii de serviciu ale persoanei acuzate, dacă acestea au fost respectate sau nu.

12. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Guvernul, în punctul său de vedere înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.339 din 5 iulie 2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal este neîntemeiată. În acest sens arată că sintagma „atribuţii de serviciu” şi formularea „îndeplineşte în mod defectuos  nu sunt de natură a afecta previzibilitatea normei penale, orice destinatar al acesteia putând să cunoască înţelesul respectivelor sintagme şi să îşi adapteze conduita exigenţelor legii. Astfel, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt formulate clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce şi reglementează cu claritate conduita de urmat pentru destinatarul normei penale. Pe de altă parte, în punctul sau de vedere înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 7.078 din 25 iulie 2016, Guvernul considera că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal este inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.

14. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere în dosarele Curţii Constituţionale nr. 171D/2016 şi nr. 1.287D/2015, precum şi în altele, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Face referire, totodată, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins:

- Art. 248 din Codul penal din 1969: „Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”;

- Art. 297 alin. (1) din Codul penal: „(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”

18. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 privind legalitatea incriminării şi a pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”. Cu acei prilej, Curtea, având în vedere specificul dreptului penal, a reţinut că, deşi propriu folosirii în alte domenii, termenul ,,defectuos” nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a circumscris existenţa acestui element al conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu de îndeplinirea anumitor criterii. Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a operat o circumstanţiere expresă în sensul precizării elementelor faţă de care defectuozitatea trebuie analizată. Curtea a observat că doctrina a înţeles, prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos”, îndeplinirea făcută altfel decât se cuvenea să fie efectuată, defectuozitatea în îndeplinire putând privi conţinutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condiţiile de efectuare etc. Totodată, Curtea a observat că jurisprudenţa a receptat cele reliefate în doctrină, fără a preciza, însă, criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea defectuozităţii îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, aceasta rezumându-se, în general, la a arata că subiecţii activi ai infracţiunii au îndeplinit în mod defectuos atribuţii de serviciu fie prin raportare la dispoziţiile legii, fie prin raportare la menţiuni regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare, coduri deontologice sau fişe ale postului. Astfel, Curtea a constatat că termenul „defectuos” nu este definit în Codul penal şi nici nu este precizat elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestuia. Această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei „îndeplineşte în mod defectuos” din cadrul dispoziţiilor de lege criticate creează premisa aplicării acesteia ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.

20. Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că persoana care are calitatea de funcţionar în sensul legii penale trebuie să poată determina fără echivoc care este comportamentul ce poate avea semnificaţie penală, Curtea a constatat că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează „prin încălcarea legii”. Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor penale criticate cu dispoziţiile constituţionale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii. Curtea a apreciat că raportarea la prescripţia normativă trebuie realizată şi în ipoteza analizei neîndeplinirii unui act, cu atât mai mult cu cât, în domeniul penal, o inacţiune dobândeşte semnificaţie ilicită doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese, care obligă la un anumit comportament într-o situaţie determinată.

21. Totodată, Curtea a constatat că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, „nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege”, impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar acesta supunându-se sancţiunii penale. Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe decât Parlament - prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin (1) din Constituţie, sau Guvern - prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie. Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”.

22. Tot prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, mai sus menţionată, Curtea a reţinut că, în exercitarea competenţei de legiferare în materie penală, legiuitorul trebuie să ţină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte ca infracţiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul „ultima ratio” care are semnificaţia comună de procedeu sau metodă ultimă ori finală folosită pentru a atinge scopul urmărit. Curtea a apreciat că, în materie penală, acest principiu nu trebuie interpretat ca având semnificaţia că legea penală trebuie privită ca ultimă măsură aplicată din perspectivă cronologică, ci trebuie interpretat ca având semnificaţia că legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit, alte măsuri de ordin civil, administrativ etc. fiind improprii în realizarea acestui deziderat. Curtea a reţinut că sarcina aplicării principiului „ultima ratio” revine, pe de-o parte, legiuitorului, iar, pe de altă parte, organelor judiciare chemate să aplice legea. Astfel, Curtea a apreciat că responsabilitatea de a reglementa şi de a aplica, în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind abuzul în serviciu ţine atât de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern), cât şi de organele judiciare - Ministerul Public şi instanţele judecătoreşti -, indiferent dacă subiectul activ este acuzat conform unor reguli speciale de acuzare sau unor proceduri penale ordinare.

23. Referitor la critica privind sintagma „vătămare a drepturilor sau intereselor legitime”, Curtea observă că, prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, a reiterat considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, citată anterior, prin care a subliniat că revine legiuitorului sarcina de a reglementa gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de abuz în serviciu, cu aplicarea principiului „ultima ratio”, astfel cum acesta a fost dezvoltat în doctrină şi jurisprudenţă (inclusiv cea a Curţii Constituţionale), În vederea delimitării răspunderii penalele celelalte forme de răspundere juridică.

24. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 248 din Codul penal din 1969, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, mai sus menţionată, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 248 din Codul penal din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”. În acest sens, Curtea a reţinut că argumentele prezentate în cuprinsul Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, citată anterior, sunt pe deplin aplicabile şi în cazul dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969.

25. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale” şi ţinând cont de faptul că deciziile nr. 405 din 15 iunie 2016 şi nr. 392 din 6 iunie 2017, mai sus menţionate, au fost publicate în Monitorul Oficial ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal este devenită inadmisibilă.

26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Kelemen Francisc şi Manuel Iulian Comşa în Dosarul nr. 1.101.1/59/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Procedurii privind scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor, precum şi pentru aprobarea Procedurii privind restituirea tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar

 

În baza Referatului de aprobare nr. 289.901/2017 al Direcţiei îmbunătăţiri funciare şi fond funciar,

având în vedere prevederile art. 90-92, art. 93 alin. (1) şi (2), art. 931,94,96 şi art. 101 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. III alin. (3) din Legea nr. 186/2017 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, cu modificările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Procedura privind scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor, prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Procedura privind restituirea tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar, prevăzută în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

 

Bucureşti, 23 februarie 2018.

Nr. 83.

 

ANEXA Nr. 1

 

PROCEDURĂ

privind scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor

 

CAPITOLUL I

Prevederi generale

 

Art. 1. - Prezenta procedură reglementează modul de aprobare şi conţinutul documentaţiei necesare obţinerii aprobării scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor, în conformitate cu prevederile art. 90-92, art. 93 alin. (1) şi (2), art. 931,94, 96 şi art. 101 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare lege.

Art. 2. - Prezenta procedură nu se aplică pentru scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor:

a) situate în intravilanul localităţilor;

b) ocupate cu pajişti permanente care intră sub incidenţa prevederilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 86/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - (1) Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan în vederea amplasării obiectivelor de investiţie prevăzute la art. 92 alin. (2) şi (3) şi a obiectivelor prevăzute la art. 92 alin. (9) din lege se aprobă după cum urmează:

a) prin decizie a directorului direcţiei pentru agricultură judeţene, pentru terenurile agricole de până la 1 ha inclusiv;

b) prin decizie a directorului direcţiei pentru agricultură judeţene, pentru terenurile agricole în suprafaţă de până la 100 ha inclusiv, cu avizul structurii de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

c) prin hotărâre a Guvernului, pentru terenurile agricole a căror suprafaţă depăşeşte 100 ha, iniţiată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(2) Modelul deciziei de scoatere definitivă din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor este prevăzut la anexa nr. 1 care face parte din prezenta procedură.

(3) Modelul deciziei de scoatere temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor este prevăzut la anexa nr. 2, care face parte din prezenta procedură.

 

CAPITOLUL II

Documentaţia şi modul de aprobare a scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor

 

Art. 4. - (1) Aprobarea scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan se emite în baza următoarei documentaţii:

a) cererea beneficiarului, însoţită de actul de identitate;

b) certificat de înregistrare şi certificat constatator de la registrul comerţului sau actul în baza căruia îşi desfăşoară activitatea, în copie, în cazul beneficiarului persoană juridică;

c) în caz de reprezentare, procura notarială, respectiv delegaţia, hotărârea adunării generale a asociaţilor, decizia asociatului unic, decizia reprezentantului formei asociative, după caz, în original, precum şi o copie a BI/CI al/a împuternicitului persoană fizică sau o copie a paşaportului pentru împuternicitul persoană fizică cu domiciliul în străinătate;

d) actul de proprietate sau alt act de deţinere a terenului valabil încheiat;

e) acordul proprietarului pentru scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenului, în cazul în care terenul este deţinut de o altă persoană decât proprietarul; acordul administratorului pentru scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenului, în cazul în care terenul aparţine domeniului public/privat al statului - în original;

f) extrasul de carte funciară pentru informare însoţit de extrasul de plan cadastral, eliberate de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară cu maximum 30 de zile înainte de data depunerii documentaţiei, după caz;

g) certificatul de urbanism, însoţit de planul de încadrare în zonă;

h) studiul pedologie şi agrochimie pentru încadrarea terenului în clase de calitate, întocmit de oficiul de studii pedologice şi agrochimice sau de persoanele fizice/juridice cu obiect de activitate specific, atestate de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

i) nota de calcul privind tariful datorat pentru scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor, întocmită de direcţia pentru agricultură judeţeană, şi documente de plată a tarifului, virat în contul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

j) avizul tehnic pentru amplasarea construcţiilor care se execută în zona amenajărilor de îmbunătăţiri funciare, eliberat de Agenţia Naţională de îmbunătăţiri Funciare, prin filialele teritoriale;

k) memoriul tehnic al lucrării, în care se descrie obiectivul de investiţii;

l) proces-verbal de verificare în teren privind existenţa/ inexistenţa construcţiilor pe terenul agricol situat în extravilan pentru care se solicită scoaterea din circuitul agricol, întocmit de către reprezentanţii direcţiei pentru agricultură judeţene;

m) hotărârea Guvernului/consiliului judeţean/consiliului local privind declararea de utilitate publică a obiectivelor de investiţie de interes naţional, judeţean, local, în condiţiile legii, după caz;

n) alte documente necesare emiterii actului de avizare sau a deciziei de aprobare, după caz.

(2) în cazul în care se solicită aprobarea scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan, având categoria de folosinţă livezi sau vii, documentaţia prevăzută la alin. (1) se completează cu autorizaţia de defrişare emisă de către direcţia pentru agricultură judeţeană, în copie.

(3) în cazul în care se solicită aprobarea scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan, având categoria de folosinţă pajişti permanente, prevăzute la art. II din Legea nr. 86/2014 pentru aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, documentaţia prevăzută la alin. (1) se completează cu adeverinţă emisă de primărie din care să rezulte faptul că suprafaţa totală de pajişte a fost înregistrată ca atare la data de 1 ianuarie 2007 în registrul agricol sau adeverinţă emisă de primărie din care să rezulte dacă există suprafeţe de teren ocupat cu pajişte permanentă în excedent pe raza de competenţă a acesteia, după caz, în original.

(4) în cazul în care se solicită aprobarea scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol pentru amplasarea obiectivelor de investiţie prevăzute la art. 92 alin. (2) lit. c) şi e) din lege, documentaţia prevăzută la alin. (1) se completează cu adeverinţa emisă de primărie, din care să rezulte datele de amplasare, categoria de folosinţă, precum şi faptul că aceste suprafeţe sunt utilizate în scopuri agricole, în copie.

(5) Documentele prevăzute la alin. (1) se prezintă în original, însoţite de copiile acestora care se certifică pentru conformitate de către reprezentanţii direcţiei pentru agricultură judeţene, cu excepţia documentelor prevăzute la lit. m), care se prezintă în copie.

Art. 5. - (1) Perioada aprobată potrivit prevederilor art. 93 alin. (1) din lege pentru scoaterea temporară din circuitul agricol se poate prelungi în condiţiile prevăzute de art. 93 alin. (2) din lege.

(2) Aprobarea prelungirii perioadei de scoatere temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan se emite în condiţiile prevăzute la art. 3, în baza următoarei documentaţii:

a) cererea beneficiarului, însoţită de actul de identitate;

b) certificat de înregistrare şi certificat constatator de la registrul comerţului sau actul în baza căruia îşi desfăşoară activitatea, în copie, în cazul beneficiarului persoană juridică;

c) în caz de reprezentare, procura notarială, respectiv delegaţia, hotărârea adunării generale a asociaţilor, decizia asociatului unic, decizia reprezentantului formei asociative, după caz, în original, precum şi o copie a BI/CI al/a împuternicitului persoană fizică sau o copie a paşaportului pentru împuternicitul persoană fizică cu domiciliul în străinătate;

d) acordul proprietarului pentru prelungirea perioadei de scoatere temporară din circuitul agricol a terenului, în cazul în care terenul este deţinut de o altă persoană decât proprietarul;

e) memoriu justificativ pentru solicitarea prelungirii perioadei de scoatere temporară din circuitul agricol;

f) decizia eliberată pentru aprobarea scoaterii temporare din circuitul agricol pentru terenul pentru care se solicită prelungirea perioadei;

g) nota de caicul privind tariful datorat pentru scoaterea temporară din circuitul agricol a terenurilor, întocmită de direcţia pentru agricultură judeţeană, şi documente de plată a tarifului, virat în contul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(3) Documentele prevăzute la alin. (2) se prezintă în original, însoţite de copiile acestora, care se certifică pentru conformitate de către reprezentanţii direcţiei pentru agricultură judeţene.

Art. 6. - (1) în situaţia în care se solicită aprobarea scoaterii temporare din circuitul agricol a terenurilor care nu sunt înscrise în sistemul informatic integrat de cadastru şi carte funciară, documentaţia prevăzută la art. 4 alin. (1) se completează cu pianul de situaţie pe care se vor evidenţia suprafeţele solicitate pentru scoaterea temporară din circuitul agricol, însoţit de tabelul centralizator semnat şi ştampilat de primăria unităţii administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află terenul.

(2) Tabelul centralizator prevăzut la alin. (1) cuprinde numele şi prenumele/denumirea proprietarului/beneficiarului, semnătura acestora, codul numeric personal/codul unic de înregistrare/ codul de identificare fiscală, seria şi numărul CI/BI, suprafeţele măsurate care se scot temporar din circuitul agricol, numerele cadastrale ale imobilelor în cazul în care acestea au fost alocate. Tabelul centralizator va fi însoţit de copia planului parcelar semnat şi ştampilat de primărie şi recepţionat de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară competent] în cazul terenurilor care au Zăcut obiectul legilor proprietăţii. În cazul celorlalte terenuri, tabelul centralizator va fi însoţit de un plan de încadrare în zonă, semnat şi ştampilat de primărie, cu menţiunea „terenurile nu au făcut obiectul legilor proprietăţii”, cu identificarea zonei pentru care se solicită scoaterea temporară din circuitul agricol.

Art. 7. - (1) Documentaţia pentru emiterea deciziei privind scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor agricole, prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. a), se depune de către beneficiar la direcţia pentru agricultură judeţeană.

(2) Direcţia pentru agricultură judeţeană, după verificarea documentaţiei, emite, după caz, decizia de scoatere definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor sau nota de completare a documentaţiei, în termen de 30 de zile lucrătoare de la înregistrare, şi o comunică beneficiarului.

(3) în cazul solicitării unor completări la documentaţie, termenul de emitere a aprobării de scoatere definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor curge de la depunerea documentaţiei complete. În cazul nedepunerii documentelor solicitate de către beneficiar, în termen de 30 de zile de la solicitarea completării, documentaţia se respinge.

Art. 8. - (1) Documentaţia pentru emiterea deciziei privind scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor agricole, prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. b), se depune de către beneficiar la direcţia pentru agricultură judeţeană. În termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrare, direcţia pentru agricultură judeţeană transmite documentaţia la structura de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(2) Structura de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, după verificarea documentaţiei, emite, după caz, avizul necesar aprobării scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor sau nota de completare a documentaţiei şi o transmite la direcţia pentru agricultură judeţeană, pentru a fi comunicată beneficiarului.

(3) Direcţia pentru agricultură judeţeană emite decizia de aprobare de scoatere definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea avizului de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe care o comunică beneficiarului.

(4) în cazul solicitării unor completări la documentaţie, termenul de emitere a avizului necesar aprobării scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor curge de la depunerea documentaţiei complete. În cazul nedepunerii documentelor solicitate de către beneficiar, în termen de 30 de zile de la solicitarea completării, documentaţia se respinge.

Art. 9. - Documentaţia pentru adoptarea hotărârii Guvernului privind scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor, prevăzută la art. 4, alin. (1) lit. c), se depune şi se înregistrează de către beneficiar la direcţia pentru agricultură judeţeană. În termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrare, direcţia pentru agricultură judeţeană transmite documentaţia la structura de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în vederea emiterii avizului şi iniţierii proiectului de hotărâre a Guvernului.

Art. 10. - În cazul în care documentaţia cuprinde date eronate, documentaţia se restituie fără soluţionarea cererii cu privire la aprobarea scoaterii din circuitul agricol.

 

CAPITOLUL III

Plata tarifului la Fondul de ameliorare a fondului funciar

 

Art. 11. - (1) Scoaterea definitivă sau temporară a terenurilor situate în extravilanul localităţilor se face la solicitarea

beneficiarilor, cu plata tarifelor datorate la Fondul de ameliorare a fondului funciar, în conformitate cu dispoziţiile art. 92 alin. (5) din lege şi art. II din Legea nr. 186/2017 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

(2) Plata tarifului la Fondul de ameliorare a fondului funciar se face conform notei de calcul întocmite de către direcţia pentru agricultură judeţeană în baza documentaţiei depuse de către beneficiar, iar tariful este calculat cu respectarea valorilor prevăzute în anexa nr. 1 la lege.

(3) Prin excepţie de la alin. (1), nu se datorează tarifele pentru cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 92 alin. (6) din lege.

(4) Tariful prevăzut la alin. (1) se achită în contul deschis pentru această activitate pe numele Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la Trezoreria Operativă a Municipiului Bucureşti, cod fiscal 4221187, cod IBAN R039 TREZ 7005057XXX00 0354.

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 12. - Decizia sau hotărârea Guvernului de aprobare a scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor reprezintă actul prin care se aprobă scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan.

Art. 13. - Documentaţiile privind scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan, în vederea realizării unor investiţii, se întocmesc pentru fiecare obiectiv în parte, cu plata corespunzătoare a tarifelor aferente Fondului de ameliorare a fondului funciar.

Art. 14. - Înscrierea în evidenţele de cadastru şi carte funciară a categoriei de folosinţă curii-construcţii, ca urmare a aprobării scoaterii definitive din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan, se face la cererea proprietarului/ beneficiarului, în baza deciziei sau hotărârii Guvernului de aprobare a scoaterii definitive din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan.

Art. 15. - (1) Beneficiarul în favoarea căruia s-a emis decizia de scoatere definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenului are obligaţia respectării şi îndeplinirii condiţiilor şi recomandărilor menţionate în cuprinsul acesteia.

(2) Direcţia pentru agricultură judeţeană prin personalul de specialitate şi structurile de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale verifică modul în care sunt respectate condiţiile şi recomandările menţionate în decizia de scoatere definitivă sau temporară din circuitul agricol.

Art. 16. - (1) Situaţia actualizată a aprobărilor de scoatere definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan, întocmită de către direcţia pentru agricultură judeţeană, se transmite Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în primele 10 zile ale fiecărei luni, în format electronic.

(2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin direcţia de specialitate din cadrul acestuia, va întocmi situaţia centralizată a aprobărilor de scoatere definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan,

Art. 17. - O copie a deciziei sau a hotărârii Guvernului de aprobare a scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan, precum şi a documentului de plată a tarifului la Fondul de ameliorare a fondului funciar vor f transmise de către direcţia pentru agricultură judeţeană structurii de specialitate cu atribuţii în desfăşurarea activităţilor de natură financiar-contabilă din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, lunar, până la data de 15 a lunii în curs pentru luna anterioară, însoţite de situaţia centralizatoare a acestor documente.

Art. 18. - Documentaţia necesară pentru obţinerea aprobării de scoatere a terenurilor din circuitul agricol situate în extravilan se întocmeşte în 3 exemplare, unul pentru beneficiar, unul pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi unul pentru direcţia pentru agricultură judeţeană, care se reţin în arhiva acestor structuri. La fiecare exemplar se anexează decizia de aprobare de scoatere definitivă sau temporară din circuitul agricol sau nota de completare/nota de respingere, în original.

Art. 19. - Aprobarea scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol a terenurilor agricole situate în extravilan constituie o procedură distinctă şi nu face parte din procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii în sensul art. 2 alin. (21) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 20. - În cazul obţinerii certificatului de urbanism în scopul emiterii autorizaţiei de construire în vederea amplasării construcţiilor prevăzute la art. 92 alin. (2) şi (3) din lege, acesta este valabil şi pentru documentaţia întocmită conform prezentei proceduri.

Art. 21. - (1) Procedurile iniţiate înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 44/2018 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 se finalizează conform legislaţiei în vigoare la data înregistrării cererilor.

(2) Cererile înregistrate după intrarea în vigoare a Legii nr. 44/2018 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 se restituie beneficiarilor în vederea înregistrării unor noi cereri pentru aprobarea scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol, în conformitate cu dispoziţiile prezentei proceduri.

 

ANEXA Nr.1

la procedură

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEŢEANĂ .......................................

 

DECIZIA Nr. ........................ DIN ........................

 

În temeiul dispoziţiilor art. 94 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al prevederilor Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 83/2018 pentru aprobarea Procedurii privind scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor, precum şi pentru aprobarea Procedurii privind restituirea tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar,

având în vedere Cererea beneficiarului nr. ........................, înregistrată la direcţia pentru agricultură judeţeană cu nr. ........................ din ........................,

în baza următoarelor documente:

1. Certificatul de urbanism nr. ........................ din ........................, emis de către ....................................................;

2. memoriul justificativ pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor;

3. Studiul pedologie şi agrochimie nr. ........................ din ........................ întocmit de Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice al Judeţului .................................................... sau de persoana fizică/juridică cu obiect de activitate specific, atestat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Atestatul nr. ....................... din .......................;

4. Avizul tehnic nr. ....................... din ....................... pentru amplasarea construcţiilor care se execută în zona amenajărilor de îmbunătăţiri funciare, eliberat de Agenţia Naţională de îmbunătăţiri Funciare;

5. copia Autorizaţiei de defrişare nr. ....................... din ....................... după caz;

6. Adeverinţa nr. ....................... din ....................... emisă de Primăria ...................................................., Judeţul ..................................................., după caz;

7. Avizul structurii de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. ....................... din ......................., după caz.

În scopul realizării obiectivului de investiţii .................................................... de către beneficiar .................................................... pe terenul situat în ...................................................., judeţul ...................................................., în suprafaţă de ........................,  înscris în cartea funciară nr. ........................, tarlaua nr. ........................, parcela nr. ........................, numărul cadastral ........................,

direcţia pentru agricultură judeţeană emite

DECIZIA

privind aprobarea scoaterii definitive din circuitul agricol pentru terenurile situate în extravilan cu suprafaţă de ....................... mp, categoria de folosinţă ...................................................., clasa de calitate .......................,

situate în extravilanul localităţii ...................................................., judeţul ...................................................., înscrise în CF nr. ......................., tarlaua nr. ......................., parcela nr. ......................., numărul cadastral .......................

 

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu va fi ţinut răspunzător pentru investiţia în cauză dacă, în conformitate cu legile fondului funciar, suprafeţele aferente investitorilor vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate al persoanelor îndreptăţite sau al altor litigii.

Prezenta decizie se poate contesta în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Recomandări,

....................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................

 

Direcţia pentru Agricultură Judeţeană .......................................

Director executiv,

.......................................

(numele, prenumele, semnătura şi ştampila)

 

 

ANEXA Nr. 2

la procedură

 MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ JUDEŢEANĂ .......................................

 

DECIZIA Nr. ........................ DIN ........................

 

 

În temeiul dispoziţiilor art. 94 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al prevederilor Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 83/2018 pentru aprobarea Procedurii privind scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor, precum şi pentru aprobarea Procedurii privind restituirea tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar,

având în vedere Cererea beneficiarului nr. ........................  înregistrată la direcţia pentru agricultură judeţeană sub nr. ........................  din ........................

în baza următoarelor documente:

1. Certificatul de urbanism nr. ........................ din ........................, emis de către ....................................................;

2. memoriul justificativ pentru scoaterea temporară din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilanul localităţilor;

3. Studiul pedologie şi agrochimie nr. ........................ din ........................ întocmit de Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice al Judeţului .................................................... sau de persoana fizică/juridică cu obiect de activitate specific, atestat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Atestatul nr. ....................... din .......................;

4. Avizul tehnic nr. ....................... din ....................... pentru amplasarea construcţiilor care se execută în zona amenajărilor de îmbunătăţiri funciare, eliberat de Agenţia Naţională de îmbunătăţiri Funciare;

5. copia Autorizaţiei de defrişare nr. ....................... din ....................... după caz;

6. Adeverinţa nr. ....................... din ....................... emisă de Primăria ...................................................., Judeţul ..................................................., după caz;

7. Avizul structurii de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. ....................... din ......................., după caz.

În scopul realizării obiectivului de investiţii .................................................... de către beneficiar .................................................... pe terenul situat în ...................................................., judeţul ...................................................., în suprafaţă de ........................,  înscris în cartea funciară nr. ........................, tarlaua nr. ........................, parcela nr. ........................, numărul cadastral ........................,

 

DECIZIA

privind aprobarea scoaterii temporare din circuitul agricol pentru terenurile situate în extravilan cu suprafaţă de ....................... mp, categoria de folosinţă ...................................................., clasa de calitate .......................,

situate în extravilanul localităţii ...................................................., judeţul ...................................................., înscrise în CF nr. ......................., tarlaua nr. ......................., parcela nr. ......................., numărul cadastral .......................

 

pentru o perioadă de 2 ani, începând cu data de

 

Beneficiarul aprobării are obligaţia de a reda în circuitul agricol terenul având datele de identificare menţionate mai sus, la clasa de calitate şi categoria de folosinţă avute anterior aprobării, în termen de un an de la expirarea perioadei de scoatere temporară din circuitul agricol.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu va fi ţinut răspunzător pentru investiţia în cauză dacă, în conformitate cu legile fondului funciar, suprafeţele aferente investitorilor vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate al persoanelor îndreptăţite sau al altor litigii.

Prezenta decizie se poate contesta în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Recomandări,

....................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................

 

Direcţia pentru Agricultură Judeţeană .......................................

Director executiv,

.......................................

(numele, prenumele, semnătura şi ştampila)

 

ANEXA Nr. 2

 

PROCEDURĂ

privind restituirea tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar

 

Art. 1. - Prezenta procedură reglementează modul de întocmire şi aprobare a documentaţiei necesare restituirii tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar.

Art. 2. - Prezenta procedură se aplică în cazul restituirii tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar, fără dobândă, în următoarele cazuri:

a) autorităţile competente nu au emis decizia pentru scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol;

b) autorităţile competente nu au emis avizul prealabil privind clasa de calitate;

c) autorităţile competente nu au adoptat hotărârea de aprobare a introducerii terenului în intravilan sau nu au emis autorizaţia de construire, cu obligaţia redării terenului în circuitul agricol;

d) Guvernul nu a adoptat hotărârea privind scoaterea din circuitul agricol.

Art. 3. - (1) Documentaţia pentru restituirea tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar cuprinde următoarele:

a) cerere de restituire a tarifului din partea beneficiarului, însoţită de actul de identitate sau certificatul de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, după caz, în care se vor specifica numărul contului şi banca la care se face restituirea;

b) documentul din care rezultă că autorităţile competente nu au emis actele de aprobare a scoaterii definitive sau temporare din circuitul agricol; sau

c) documentul din care rezultă că autorităţile competente nu au emis avizul prealabil privind clasa de calitate pentru introducerea în intravilan, nu a fost adoptată hotărârea de aprobare a introducerii terenului în intravilan sau nu a fost emisă autorizaţia de construire pe terenurile introduse în intravilan;

d) documentul de plată a tarifului către Fondul de ameliorare a fondului funciar;

e) nota de aprobare a restituirii emisă de direcţia pentru agricultura judeţeană;

f) procesul-verbal de constatare a situaţiei din teren cu privire la faptul că nu au fost executate lucrări pentru amplasarea obiectivelor de investiţie, semnat de către directorul direcţiei pentru agricultură judeţene, beneficiar/proprietar, reprezentantul primăriei în raza căreia se află situat terenul. Procesul-verbal de constatare a situaţiei din teren se înregistrează la direcţia pentru agricultură judeţeană, precum şi la primărie;

g) alte documente necesare restituirii tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar, după caz.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se prezintă în original, însoţite de copiile acestora care se certifică pentru conformitate de către reprezentanţii direcţiei pentru agricultură judeţene.

Art. 4. - (1) Documentaţia necesară restituirii tarifului achitat la Fondul de ameliorare a fondului funciar se depune şi se înregistrează de către beneficiar la direcţia pentru agricultură judeţeană. În termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrare, direcţia pentru agricultură judeţeană transmite o copie certificată pentru conformitate a dosarului la structura de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), care, după verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare restituirii tarifului, înaintează structurii de specialitate din cadrul ministerului cu atribuţii în desfăşurarea activităţilor de natură financiar-contabilă o notă cu propunerea de aprobare a operaţiunilor de restituire a acestui tarif, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii documentaţiei.

(2) Structura de specialitate cu atribuţii în desfăşurarea activităţilor de natură financiar-contabilă din cadrul MADR procedează la restituirea tarifului în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea notei de aprobare a operaţiunilor de restituire a tarifului.

(3) în cazul solicitării unor completări la documentaţie, termenul de restituire a_ tarifului curge de la depunerea documentaţiei complete. În cazul nedepunerii documentelor solicitate de către beneficiar, în termen de 30 de zile de la solicitarea completării, documentaţia se respinge.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.