MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 4/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 4         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri,  ianuarie 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

2. - Legea bugetului de stat pe anul 2018

 

2. - Decret privind promulgarea Legii bugetului de stat pe anul 2018

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 487 din 27 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 647 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

 

Decizia nr. 648 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 SENATUL

 

LEGEA

bugetului de stat pe anul 2018

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezenta lege prevede şi autorizează pentru anul bugetar 2018 veniturile pe capitole şi subcapitole şi cheltuielile pe destinaţii şi pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat, bugetele Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, creditele externe, fondurile externe nerambursabile şi activităţile finanţate integral din venituri proprii.

 

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii referitoare la bugetul de stat pe anul 2018

 

Art. 2. - (1) Sinteza bugetului de stat, detaliată la venituri pe capitole şi subcapitole, iar la cheltuieli, pe părţi, capitole, subcapitole, paragrafe, respectiv titluri, articole şi alineate, după caz, este prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Bugetul de stat se stabileşte la venituri în sumă de 141.395,5 milioane lei, iar la cheltuieli în sumă de 177.171,9 milioane lei, cu un deficit de 35.776,4 milioane lei.

(3) Sinteza cheltuielilor bugetare, pe surse de finanţare, cu detalierea pe capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole şi alineate, după caz, este prevăzută în anexa nr. 2.

(4) Bugetele ordonatorilor principali de credite şi anexele la acestea sunt prevăzute în anexa nr. 3*).

Art. 3. - Cheltuielile bugetare sunt detaliate în bugetele ordonatorilor principali de credite pe surse de finanţare, iar în cadrul acestora pe capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole şi alineate de cheltuieli.

 

*) Anexa nr. 3 sa publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 bis, care se poate achiziţiona da la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficiai”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Dispoziţii referitoare la bugetele locale pe anul 2018

 

Art. 4. - Din taxa pe valoarea adăugată se alocă 13.340,6 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care:

a) 2.217,3 milioane lei pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul judeţelor, potrivit anexei nr. 4;

b) 5.204,3 milioane lei pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr. 5;

c) 450,0 milioane lei destinate finanţării cheltuielilor privind drumurile judeţene şi comunale, sumă repartizată pe judeţe potrivit anexei nr. 6, astfel: 50% din sumă se repartizează în mod egal tuturor judeţelor, 15% din sumă direct proporţional cu lungimea drumurilor, 35% din sumă invers proporţional cu capacitatea financiară a judeţelor. Repartizarea pe unităţi administrativ-teritoriale se face în funcţie de lungimea şi starea tehnică a acestora, prin hotărâre, de către consiliul judeţean, după consultarea primarilor;

d) 5.290,4 milioane lei pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor şi pentru finanţarea cheltuielilor aferente funcţionării serviciilor publice de salvare acvatică-salvamar şi a posturilor de prim ajutor pe plajele cu destinaţie turistică, potrivit prevederilor art. 4 alin. (21) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 274/2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit anexelor nr. 7 şi 8;

e) 178,6 milioane lei pentru finanţarea cheltuielilor învăţământului particular sau confesional acreditat, potrivit anexei nr. 9.

Art. 5. - (1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 4 lit. a), sunt destinate:

a) finanţării sistemului de protecţie a copilului şi a centrelor publice pentru persoane adulte cu handicap;

b) finanţării cheltuielilor determinate de implementarea Programului pentru şcoli al României, în perioada ianuarie-iunie a anului şcolar 2017-2018, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 640/2017 pentru aprobarea Programului pentru şcoli al României în perioada 2017-2023 şi pentru stabilirea bugetului pentru implementarea acestuia în anul şcolar 2017- 2018, cu încadrare în sumele prevăzute pentru anul 2018 în fiecare dintre anexele nr. 3-5 la această hotărâre;

c) finanţării drepturilor copiilor cu cerinţe educaţionale speciale care frecventează învăţământul special, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 564/2017 privind modalitatea de acordare a drepturilor copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şcolarizaţi în sistemul de învăţământ preuniversitar, în conformitate cu prevederile lit. A din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 904/2014 pentru stabilirea limitelor minime de cheltuieli aferente drepturilor prevăzute de art. 129 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului;

d) finanţării cheltuielilor prevăzute la art. 104 alin. (2) lit. b)- d) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, din învăţământul special şi centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională;

e) finanţării instituţiilor de cultură descentralizate începând cu anul 2002;

f) plăţii contribuţiilor pentru personalul neclerical angajat în unităţile de cult din ţară, în cuantumul stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare;

g) finanţării serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor de sub autoritatea consiliilor judeţene;

h) finanţării cheltuielilor de funcţionare ale căminelor pentru persoane vârstnice de la nivelul judeţelor, potrivit prevederilor art. 18 alin, (5) lit. c) din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Finanţarea serviciilor sociale prevăzute la alin. (1) lit. a) şi h) se va face pe baza standardelor de cost calculate pentru beneficiari/tipuri de servicii sociale, aprobate potrivit legii.

(3) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 4. lit. b), sunt destinate:

a) finanţării de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat pentru categoriile de cheltuieli prevăzute la art. 104 alin. (2) lit. b)-d) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

b) finanţării drepturilor asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav sau indemnizaţiilor lunare ale persoanelor cu handicap grav acordate în baza prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

c) finanţării ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni şi combustibili petrolieri, pentru beneficiarii de ajutor social;

d) finanţării serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor de sub autoritatea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti;

e) finanţării cheltuielilor creşelor;

f) finanţării cheltuielilor descentralizate la nivelul sectoarelor şi municipiului Bucureşti, respectiv pentru: sistemul de protecţie a copilului, centrele publice pentru persoane adulte cu handicap, finanţării cheltuielilor determinate de implementarea Programului pentru şcoli al României, în perioada ianuarie-iunie a anului şcolar 2017-2018, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 640/2017, cheltuielile prevăzute la art. 104 alin. (2) lit. b)-d) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, din învăţământul special şi centrele de resurse şi asistenţă educaţională, instituţiile de cultură descentralizate începând cu anul 2002 şi plata contribuţiilor pentru personalul neclerical angajat În unităţile de cult, în cuantumul stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare;

g) finanţării drepturilor stabilite de Legea nr. 248/2015 privind stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate, cu modificările ulterioare;

h) finanţării drepturilor copiilor cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 564/2017, în conformitate cu prevederile lit. A din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 904/2014;

i) finanţării cheltuielilor de funcţionare ale căminelor pentru persoane vârstnice de la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi municipiului Bucureşti, potrivit prevederilor art. 18 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 17/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

j) finanţării cheltuielilor privind acordarea unui suport alimentar, potrivit legii.

(4) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, destinate finanţării drepturilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 640/2017, se repartizează pe sectoare şi municipiul Bucureşti potrivit prevederilor legale în vigoare, cu încadrare în sumele prevăzute pentru anul 2018 în fiecare dintre anexele nr. 3-5 la această hotărâre.

(5) Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin. (3) pe comune, oraşe, municipii, sectoare şt municipiul Bucureşti, după caz, se face prin decizie a directorului direcţiei generale regionale a finanţelor publice/şefului administraţiei judeţene a finanţelor publice, potrivit datelor de fundamentare transmise de către unităţile/ subdiviziunile administrativ-teritoriale, după caz, pentru finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratului şcolar, în funcţie de numărul de elevi/preşcolari şi standardele de cost aferente, iar pentru finanţarea cheltuielilor de funcţionare ale căminelor pentru persoane vârstnice, la propunerea agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială/Agenţiei pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a municipiului Bucureşti, în funcţie de standardele de cost şi de numărul de beneficiari ai serviciilor respective. În situaţia în care sumele repartizate în baza standardelor de cost pentru finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, potrivit prevederilor prezentului alineat, nu asigură plata drepturilor prevăzute la art. 104 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică prevederile art. 104 alin. (51) şi (52) din acelaşi act normativ.

(6) Pentru finanţarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) şi (3), autorităţile administraţiei publice locale alocă pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi sume din bugetele locale ale acestora.

(7) Numărul maxim de posturi finanţate pentru personalul neclerical din unităţile de cult este prevăzut în anexa nr. 10.

Art. 6. - (1) în anul 2018, prin derogare de la prevederile art. 32 şi 33 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, din impozitul pe venit estimat a fi încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale se repartizează o cotă de:

a) 11,25% la bugetul local al judeţului;

b) 43% la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor pe al căror teritoriu îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozit pe venit;

c) 17,25% într-un cont distinct, deschis pe seama direcţiei generale regionale a finanţelor publice/administraţiei judeţene a finanţelor publice, la trezoreria municipiului reşedinţă de judeţ.

(2) Pentru municipiul Bucureşti, din impozitul pe venit estimat a fi încasat în anul 2018 la bugetul de stat, la nivelul fiecăruia dintre sectoarele municipiului Bucureşti, prin excepţie de la prevederile art. 32 şi 33 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se repartizează o cotă de:

a) 55% la bugetul local al municipiului Bucureşti;

b) 30% la bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;

c) 5% într-un cont distinct, deschis pe seama Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti la Trezoreria Municipiului Bucureşti.

(3) Din cota de 17,25% prevăzută la alin. (1) lit. c):

a) se repartizează bugetului local al judeţului o cotă de 27%, în completarea veniturilor proprii, în vederea asigurării unui buget minim de funcţionare calculat prin înmulţirea numărului de locuitori ai judeţului cu suma de 250 lei;

b) se constituie un fond la dispoziţia consiliului judeţean, calculat prin înmulţirea numărului de locuitori ai judeţului cu suma de 25 lei şi care se repartizează integral în anul 2018 comunelor, oraşelor şi municipiilor din judeţ, prin hotărâre a consiliului judeţean, pentru achitarea arieratelor provenite din neplata cheltuielilor de funcţionare şi/sau de capital, în ordinea cronologică a vechimii arieratelor, pentru susţinerea programelor de dezvoltare locală şi pentru susţinerea proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare locală. Hotărârea consiliului judeţean se comunică directorului direcţiei generale regionale a finanţelor publice/şefului administraţiei judeţene a finanţelor publice, instituţiei prefectului şi unităţilor administrativ-teritoriale din judeţ;

c) diferenţa rămasă se utilizează pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, în completarea veniturilor proprii, în vederea asigurării unui buget minim de funcţionare la nivelul sumei de 750 lei/locuitor, dar nu mai puţin de 11000.000 lei pentru comune, 3.000.000 lei pentru oraşe şi 5.000.000 lei pentru municipii.

(4) Din cota de 5% prevăzută la alin. (2) lit. c):

a) se repartizează bugetului local al municipiului Bucureşti o cotă de 25%, în completarea veniturilor proprii, în vederea asigurării unui buget minim de funcţionare calculat prin înmulţirea numărului de locuitori ai municipiului Bucureşti cu suma de 250 lei;

b) se constituie un fond la dispoziţia Consiliului General al Municipiului Bucureşti, calculat prin înmulţirea numărului de locuitori ai municipiului Bucureşti cu suma de 25 lei, care se repartizează integral în anul 2018 sectoarelor municipiului Bucureşti, prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pentru achitarea arieratelor provenite din neplata cheltuielilor de funcţionare şi/sau de capital, în ordinea cronologică a vechimii arieratelor, pentru susţinerea programelor de dezvoltare locală şi pentru susţinerea proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare locală. Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti se comunică directorului Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti, instituţiei prefectului şi sectoarelor municipiului Bucureşti;

c) diferenţa rămasă se utilizează pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în completarea veniturilor proprii, în vederea asigurării unui buget minim de funcţionare la nivelul sumei de 750 lei/locuitor, dar nu mai puţin de 5.000.000 lei.

(5) Dacă impozitul pe venit repartizat potrivit prevederilor alin. (1)-(4) nu asigură bugetele minime de funcţionare prevăzute de prezentul articol, în completare, de la bugetul de stat, se alocă sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale.

(6) Pentru unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale cărora, în anul 2018, le-au fost repartizate cote defalcate din impozitul pe venit şi sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale mai mici decât sumele provenite din cotele defalcate din impozitul pe venit şi sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale încasate în anul 2016, se alocă sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata până la nivelul sumelor încasate în anul 2016 la cei doi indicatori de venituri.

(7) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (5) şi (6) pentru unităţile administrativ-teritoriale prevăzute la alin. (1) se diminuează cu jumătate din excedentul unităţilor administrativ-teritoriale, înregistrat la data de 31 decembrie 2016.

(8) Cu sumele rămase nerepartizate din cotele de 17,25%, respectiv 5%, prevăzute la alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. c) se majorează fondul la dispoziţia consiliului judeţean, respectiv la dispoziţia Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prevăzute la alin. (3) lit. b), respectiv la alin. (4) lit. b).

(9) Sumele din cotele defalcate din impozitul pe venit şi sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale prevăzute la alin. (1)-(8) detaliate pe unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale sunt cele prevăzute în anexele nr. 7 şi 8.

(10) Sumele încasate suplimentar din impozitul pe venit peste nivelul sumelor stabilite potrivit alin. (1)-(4) se alocă unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale în cotele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), respectiv la alin. (2) lit. a) şi b), iar cu cele corespunzătoare cotelor de 17,25%, respectiv 5%, se majorează fondul la dispoziţia consiliului judeţean, respectiv la dispoziţia Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prevăzute la alin. (3) lit. b), respectiv la alin. (4) lit. b), prin decizie a directorului direcţiei generale regionale a finanţelor publice/şefului administraţiei judeţene a finanţelor publice.

(11) În execuţie, sumele aferente cotelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) şi cele prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b) se alocă de către direcţiile generale regionale ale finanţelor publice/ administraţiile judeţene ale finanţelor publice bugetelor unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, până cel târziu la data de 8 a lunii în curs pentru luna anterioară.

(12) Sumele aferente cotelor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. c) se alocă de către direcţiile generale regionale ale finanţelor publice/administraţiile judeţene ale finanţelor publice bugetelor locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale în termenul prevăzut la alin. (11), proporţional cu sumele repartizate.

(13) Cu sumele încasate suplimentar potrivit prevederilor alin. (10) se rectifică bugetele locale.

(14) Numărul locuitorilor utilizat în efectuarea calculelor este cel comunicat de Institutul Naţional de Statistică la data de 1 ianuarie 2017, iar veniturile proprii estimate a fi încasate în anul 2018 sunt la nivelul celor realizate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale la data de 31 decembrie 2016.

(15) Modul de aplicare a sistemului de echilibrare se evaluează după primul semestru al anului 2018, utilizându-se aceeaşi procedură şi avându-se în vedere:

a) asigurarea unui nivel al sumelor provenite din cotele din impozitul pe venit şi al sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale estimate a fi încasat în anul 2018 cel puţin egal cu nivelul aceloraşi sume încasate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale în anul 2017;

b) excedentul bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale înregistrat la data de 31 decembrie 2017, diminuat cu sumele destinate implementării proiectelor ce beneficiază de finanţare din fonduri externe nerambursabile şi cu sumele alocate din fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului;

c) veniturile proprii încasate din impozite şi taxe locale la data de 31 decembrie 2017.

Art. 7. - Categoriile de venituri şi cheltuieli aferente bugetelor locale pe anul 2018 sunt prevăzute în anexa nr. 11.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Dispoziţii referitoare la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2018

 

Art. 8. - (1) Veniturile şi cheltuielile bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, constituit în baza prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi bugetul fondurilor externe nerambursabile utilizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sunt prevăzute în anexa nr. 12.

(2) Sinteza veniturilor şi cheltuielilor alocate pe surse de finanţare, detaliată la venituri pe capitole şi subcapitole, iar la cheltuieli pe părţi, capitole şi titluri, după caz, este prevăzută în anexa nr. 12/01,

(3) Cheltuielile bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, detaliate pe părţi, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole şi alineate, după caz, sunt prevăzute în anexa nr. 12/02.

(4) Sumele alocate din fonduri externe nerambursabile, detaliate la cheltuieli pe părţi, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole şi alineate, după caz, sunt prevăzute în anexa nr. 12/03.

(5) Excedentul de 245.209 mii lei este aferent asigurărilor pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 9. - (1) Potrivit dispoziţiilor art. 265 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acoperirea deficitului bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, veniturile bugetului se completează cu suma de 1.805,3 milioane lei, care se alocă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii.

(2) în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2018 sunt incluse, atât la partea de venituri, cât şi la partea de cheltuieli, sumele aferente anului 2018 din contribuţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, aprobată prin Legea nr. 184/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în anul 2018 se autorizează Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să negocieze şi să încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat în limita sumei de 3.900,0 milioane lei.

Art. 10. - Dispoziţiile referitoare la proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile, aferente perioadei de programare a Uniunii Europene 2014-2020, precum şi prevederile art. 51, 67 şi 68 se aplică în mod corespunzător şi în cazul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Dispoziţii referitoare la proiectata cu finanţare din fonduri externe nerambursabile postaderare aferenta perioadei 2007-2013, pe anul 2018

 

Art. 11. - (1) Pentru beneficiarii prevăzuţi la art. 5 alin. (1)-

(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare, care au în implementare proiecte nefinalizate, inclusiv cele care reprezintă prima fază a proiectelor ce se finanţează în cele două perioade de programare bugetară ale Uniunii Europene, finanţarea cheltuielilor se asigură de la bugetul de stat prin bugetele ordonatorilor principali de credite de la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare11, se cuprind în clasificaţia aferentă fondului de finanţare la alineatul 03 „Cheltuieli neeligibile” şi reprezintă cheltuieli definitive ale bugetului de stat.

(2) în anul 2018, prin derogare de la prevederile art. 431 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, pentru proiectele nefinalizate în perioada de eligibilitate a perioadei de programare bugetară a Uniunii Europene 2007-2013, cu excepţia fazei a două aferente proiectelor prevăzute la art. 4 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014- 2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2016, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiarii prevăzuţi la art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare, care au în implementare proiecte, notifică prestatorilor, executanţilor şi furnizorilor cu care au încheiate contracte executarea de lucrări pentru finalizarea acestora.

(3) Din sumele prevăzute la alin. (1) se asigură şi alte cheltuieli necesare finalizării proiectelor, cu încadrarea în valoarea indicatorilor tehnico-economici aprobaţi conform legii, necuprinse în contractele de finanţare încheiate cu autorităţile de management, care asigură finalizarea proiectului.

Art. 12. - (1) Beneficiarii finanţaţi integral din bugetul de stat care implementează proiecte finanţate în cadrul programelor/ instrumentelor/facilităţilor care nu sunt gestionate de către autorităţi ale administraţiei publice din România virează în contul de venituri al bugetului de stat sumele primite ca rambursare a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor respective, în termen de 5 zile lucrătoare de la data încasării acestora.

(2) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale au obligaţia de a deschide şi repartiza creditele bugetare aferente implementării proiectelor ai căror beneficiari sunt instituţiile publice din subordine finanţate integral din bugetul local, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data încasării sumelor transferate de autorităţile de management/gestiune a programului/instrumentului/facilităţii, de Autoritatea de certificare şi plată, de Comisia Europeană sau de alţi donatori externi, pe baza solicitării de finanţare transmise de instituţia beneficiară de proiect.

Art. 13. - (1) în scopul implementării programelor şi proiectelor de cooperare teritorială europeană, se autorizează ordonatorii principali de credite cu rol de autoritate de management/autoritate comună de management/autoritate naţională/autoritate de gestiune a programelor privind cooperarea teritorială europeană să aprobe, prin ordin, norme specifice pentru finanţarea şi organizarea acţiunilor specifice pe teritoriul altor state.

(2) Cheltuielile stabilite prin normele prevăzute la alin. (1) se asigură de către ordonatorii principali de credite, din creditele bugetare aferente aprobate anual. Rambursarea acestor cheltuieli din fondurile europene se realizează în conformitate cu procedurile de lucru ale autorităţilor de management/ autorităţilor comune de management/autorităţilor naţionale.

Art. 14. - (1) Se interzice ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat să efectueze virări de credite bugetare şi credite de angajament de la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare” la celelalte titluri de cheltuieli din cadrul aceluiaşi capitol sau la alte capitole bugetare, cu excepţia virărilor de credite bugetare şi credite de angajament care pot fi efectuate pe tot parcursul anului de la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare” la:

a) titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, în vederea asigurării sumelor reprezentând contribuţia proprie şi/sau cofinanţarea naţională, aferentă proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile ale instituţiilor publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat, precum şi ale instituţiilor de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională finanţate integral din venituri proprii;

b) titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”.

(2) Sumele prevăzute la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare” nu pot fi cedate la Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat în baza prevederilor art. 54 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în condiţiile prevederilor Legii nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cursul întregului an ordonatorii principali de credite pot efectua virări de credite bugetare şi de credite de angajament neutilizate între titlurile, articolele şi alineatele de cheltuieli din cadrul aceluiaşi capitol sau de la alte capitole pentru asigurarea fondurilor necesare la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare”, cu încadrarea în nivelul total al fondurilor aprobate.

(4) Pe parcursul întregului an, ordonatorii principali de credite pot efectua virări de credite de angajament neutilizate în cadrul titlului 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare”, cu încadrarea în nivelul total al fondurilor aprobate.

(5) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice, pentru asigurarea finalizării proiectelor prevăzute la art. 11, la propunerea ordonatorilor principali de credite, să efectueze, pe parcursul întregului an, cu încadrarea în nivelul total al fondurilor de la bugetul de stat aprobate la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare”, redistribuiri de credite de angajament şi credite bugetara între ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.

(6) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, să efectueze redistribuiri/virări de credite bugetare şi credite de angajament neutilizate între ordonatorii principali de credite de la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare” la:

a) titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice” pentru asigurarea cheltuielilor instituţiilor publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat, precum şi ale instituţiilor de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională finanţate integral din venituri proprii la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare”;

b) titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”.

(7) Se interzice instituţiilor publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat să efectueze virări de credite bugetare şi de credite de angajament de la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare”.

(8) Virările de credite bugetare şi de credite de angajament prevăzute la alin. (3)-(6), precum şi redistribuirile de credite de angajament şi credite bugetare între şi în cadrul proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare se efectuează de ordonatorii principali de credite şi se comunică Ministerului Finanţelor Publice, concomitent cu transmiterea anexelor la bugetul acestora, modificate în mod corespunzător.

(9) Din sumele prevăzute la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare” se pot efectua cheltuieli curente şi de capital pentru finalizarea corespunzătoare a proiectelor finanţate de la acest titlu.

(10) Influenţele în structura creditelor bugetare şi de angajament rezultate în baza virărilor de credite prevăzute la alin. (1) şi (6) vor fi evidenţiate în structura cheltuielilor aprobate instituţiilor publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare”.

(11) Se interzice ordonatorilor principali de credite introducerea la titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare” de proiecte noi aferente perioadei de programare bugetară a Uniunii Europene 2007-2013.

(12) Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a asigura, potrivit legii, cu prioritate sume necesare finalizării proiectelor cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente perioadei de programare bugetară a Uniunii Europene 2007-2013.

(13) Se interzice ordonatorilor principali de credite cu rol de autoritate de management încheierea/emiterea de contracte/ decizii/ordine de finanţare/avize de principiu cu beneficiarii în cadrul programelor operaţionale aferente perioadei de programare bugetară a Uniunii Europene 2007-2013,

Art. 15. - În anul 2018, operatorii de program au obligaţia de a vira în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de Stat, respectiv în conturile de venituri ale fondului pentru mediu, după caz, sumele reprezentând fonduri externe nerambursabile primite de la statele donatoare reprezentând tranşa finală aferentă asistenţei financiare nerambursabile „costuri de management” pentru Operatorul de program în calitate de beneficiar în cadrul Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European 2009-2014 şi Mecanismului financiar norvegian 2009-2014, asigurate iniţial din bugetul de stat, respectiv din bugetul fondului pentru mediu.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Dispoziţii referitoare la proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile, aferente perioadei de programare a Uniunii Europene 2014-2020

 

Art. 16. - (1) în anul 2018, se autorizează ordonatorii principali de credite să introducă, pe parcursul întregului an, în anexele la buget, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2016, cu modificările şi completările ulterioare. Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, politicii comune de pescuit şi politicii maritime integrate la nivelul Uniunii Europene, precum şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2014-2020 şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul garantării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 56/2016, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 29/2015 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană” în perioada 2014-2020, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/2016, cu modificările şi completările ulterioare, proiecte noi aferente perioadei de programare bugetară 2014-2020, cu respectarea prevederilor art. 19 alin. (3) şi (5), după caz.

(2) Se autorizează ordonatorii principali de credite să introducă în buget creditele de angajament necesare implementării proiectelor noi la nivelul prevăzut în contractele/deciziile/ordinele de finanţare/avizele de principiu cu beneficiarii în cadrul programelor aferente perioadei de programare bugetară a Uniunii Europene 2014-2020.

(3) Se autorizează ordonatorii principali de credite să efectueze, în cursul întregului an, virări de credite bugetare în cadrul proiectelor noi finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare, inclusiv prin diminuarea cheltuielilor de natura investiţiilor şi majorarea cheltuielilor curente, astfel încât să asigure implementarea corespunzătoare a acestora şi, după caz, să modifice Programul de investiţii publice.

(4) Se autorizează ordonatorii principali de credite să introducă în anexele nr. 3/XX/21,3/XX/23, 3/XX/27 şi 3/XX/29, după caz, creditele de angajament necesare implementării proiectelor noi la nivelul prevăzut în contractele/deciziile/ordinele de finanţare/avizele de principiu cu autorităţile de management în cadrul programelor aferente perioadei de programare bugetară a Uniunii Europene 2014-2020, să majoreze creditele bugetare aferente estimărilor pentru anii 2019-2021 şi anii ulteriori şi, după caz, să modifice Programul de investiţii publice.

(5) Ordonatorii de credite finanţaţi integrai sau parţial din bugetul de stat care au calitatea de lider al unui parteneriat beneficiar al unui proiect finanţat din fonduri externe nerambursabile pot asigura prin bugetele proprii cofinanţarea publică pentru proiecte în condiţiile stabilite prin acordul de parteneriat, anexă la memorandumul/contractul/decizia/ordinul de finanţare.

(6) în cazul proiectelor eligibile pentru finanţare în cadrul programelor/instrumentelor/facilităţilor/mecanismelor care nu sunt gestionate de către autorităţi ale administraţiei publice din România şi ale căror reguli de implementare permit beneficiarilor solicitarea şi obţinerea de prefinanţări/avansuri, finanţarea cheltuielilor se asigură din bugetul propriu în limita necesarului rămas neacoperit de p refinanţările/avansurile primite conform acordurilor de finanţare.

(7) în bugetele instituţiilor publice prevăzute la art. 62 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, la titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”, respectiv la capitolele şi subcapitolele corespunzătoare de cheltuieli potrivit destinaţiei acestora, se cuprind şi sumele aferente proiectelor care îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru finanţarea în cadrul programelor/instrumentelor/ facilităţilor/mecanismelor care nu sunt gestionate de către autorităţi ale administraţiei publice din România.

(8) Se autorizează ordonatorii principali de credite să efectueze, în cursul întregului an, virări de credite bugetare şi credite de angajament în cadrul proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare aflate în derulare, inclusiv prin diminuarea cheltuielilor de natura investiţiilor şi majorarea cheltuielilor curente, astfel încât să asigure implementarea corespunzătoare a acestora şi, după caz, să modifice Programul de investiţii publice.

(9) Proiectele de investiţii finanţate în cadrul perioadei de programare bugetară a Uniunii Europene 2014-2020 se cuprind în buget cu respectarea prevederilor art. 42 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(10) Pe parcursul execuţiei bugetare, pentru asigurarea resurselor de finanţare a proiectelor, unităţile administrativ-teritoriale pot contracta finanţări rambursabile sau pot utiliza excedentul anual al bugetului local.

Art. 17. - (1) Pentru cota-parte din plăţile efectuate aferente cheltuielilor eligibil a fi rambursate din programe aferente Politicii de coeziune a Uniunii Europene, politicilor comune agricolă şi de pescuit sau din alte programe/instrumente/facilităţi/mecanisme postaderare, ordonatorul de credite care are calitatea de beneficiar va transmite o solicitare de rambursare autorităţii de management/gestiune a programului/instrumentului/facilităţii/ mecanismului în maximum o lună de la efectuarea plăţii, în conformitate cu regulile specifice de eligibilitate a cheltuielilor, precum şi cu prevederile contractului/deciziei/ordinului de finanţare.

(2) Sumele aferente rambursărilor de fonduri externe nerambursabile postaderare primite de la Comisia Europeană şi/sau de la alţi donatori externi se fac venit la bugetele din care au fost finanţate proiectele respective şi se virează la aceste bugete conform reglementărilor Uniunii Europene şi prevederilor legale naţionale care reglementează fiecare domeniu care intră în sfera de cuprindere a fondurilor externe nerambursabile postaderare de către autorităţile de management/gestiune ori de către alte autorităţi naţionale abilitate în acest sens în cadrul unor programe/facilităţi/mecanisme sau instrumente postaderare, după caz.

(3) Beneficiarii finanţaţi integral din bugetul de stat care implementează proiecte finanţate în cadrul programelor/ instrumentelor/facilităţilor/mecanismelor care nu sunt gestionate de către autorităţi ale administraţiei publice din România virează în contul de venituri al bugetului de stat sumele primite ca rambursare a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor respective, în termen de 5 zile lucrătoare de la data încasării acestora.

(4) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale au obligaţia de a deschide şi repartiza creditele bugetare aferente implementării proiectelor ai căror beneficiari sunt instituţiile publice din subordine finanţate integral din bugetul local, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data încasării sumelor transferate de autorităţile de management/gestiune al/a programului/ instrumentului/facilităţii/mecanismului, de Autoritatea de certificare şi plată, de Comisia Europeană sau de alţi donatori externi, pe baza solicitării de finanţare transmise de instituţia beneficiară de proiect.

Art. 18. - (1) în scopul implementării programelor şi proiectelor de cooperare teritorială europeană, se autorizează ordonatorii principali de credite cu rol de autoritate de management/autoritate comună de management/autoritate naţională/autoritate de gestiune ai/a programelor privind cooperarea teritorială europeană să aprobe, prin ordin, norme specifice pentru finanţarea şi organizarea acţiunilor specifice pe teritoriul altor state.

(2) Cheltuielile stabilite prin normele prevăzute la alin. (1) se asigură de către ordonatorii principali de credite din creditele bugetare aferente aprobate anual. Rambursarea acestor cheltuieli din fondurile europene se realizează în conformitate cu procedurile de lucru ale autorităţilor de management/ autorităţilor comune de management/autorităţilor naţionale.

Art. 19. - (1) Se interzice ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat să efectueze virări de credite bugetare şi credite de angajament de la titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020” la celelalte titluri de cheltuieli din cadrul aceluiaşi capitol sau la alte capitole bugetare, cu excepţia virărilor de credite bugetare şi credite de angajament care pot fi efectuate pe tot parcursul anului de la titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020” la:

a) titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare” în vederea asigurării cheltuielilor aferente finalizării proiectelor prevăzute la art. 11, cele aferente transferurilor de fonduri necesare susţinerii derulării proiectelor finanţate din FEN postaderare, în cadrul programelor aferente Politicii de coeziune a Uniunii Europene şi altor facilităţi şi instrumente postaderare, precum şi cele aferente proiectelor/programelor cu finanţare din Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European şi Mecanismul financiar norvegian;

b) titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, în vederea asigurării sumelor reprezentând contribuţia proprie şi/sau cofinanţarea naţională, aferentă proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile ale instituţiilor publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat, precum şi ale instituţiilor de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională finanţate integral din venituri proprii.

(2) Sumele prevăzute la titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020” nu pot fi cedate la Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat în baza prevederilor art. 54 din Legea nr. 500/2002, ou modificările şi completările ulterioare.

(3) în condiţiile prevederilor Legii nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cursul întregului an ordonatorii principali de credite pot efectua virări de credite bugetare între titlurile, articolele şi alineatele de cheltuieli din cadrul aceluiaşi capitol sau de la alte capitole pentru asigurarea fondurilor necesare la titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014- 2020”, pentru finanţarea proiectelor aflate în implementare sau proiecte noi finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare, cu încadrarea în nivelul total al fondurilor aprobate.

(4) Pe parcursul întregului an, ordonatorii principali de credite pot efectua virări de credite de angajament neutilizate în cadrul titlului 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”, cu încadrarea în nivelul total al fondurilor aprobate, pentru asigurarea finanţării proiectelor aflate în implementare.

(5) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să efectueze, pe parcursul întregului an, cu încadrarea în nivelul total al fondurilor de la bugetul de stat aprobate la titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”:

a) redistribuiri de credite de angajament şi credite bugetare între ordonatorii principali de credite cu rol de autoritate de management/autoritate de certificare;

b) redistribuiri de credite de angajament şi credite bugetare între ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, în funcţie de stadiul implementării, la nivelul fiecărui ordonator de credite, a proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare pentru asigurarea finanţării proiectelor aflate în implementare;

c) redistribuiri de credite bugetare între ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat beneficiari şi cei cu rol de autoritate de management/certificare/operator de program pentru asigurarea finanţării corespunzătoare a proiectelor/programelor implementate din fonduri externe nerambursabile, precum şi pentru asigurarea finanţării unor proiecte noi introduse în buget potrivit art. 16 alin. (î)-(4).

(6) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să efectueze redistribuiri/virări de credite bugetare şi credite de angajament între ordonatorii principali de credite, la solicitarea acestora, de la titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020” la:

a) titlul 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare” în vederea asigurării cheltuielilor în cadrul programelor aferente Politicii de coeziune a Uniunii Europene şi altor facilităţi şi instrumente postaderare, precum şi cele aferente proiectelor/programelor cu finanţare din Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European şi Mecanismul financiar norvegian;

b) titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice” pentru asigurarea cheltuielilor instituţiilor publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat, precum şi ale instituţiilor de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională finanţate integral din venituri proprii la titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”.

(7) Se interzice instituţiilor publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat să efectueze virări de credite de angajament şi credite bugetare de la titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”.

(8) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (3) se pot efectua şi de la capitolele care au fost majorate din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, cu excepţia sumelor alocate din aceste fonduri.

(9) în condiţiile Legii nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se autorizează ordonatorii principali de credite care identifică, pe parcursul exerciţiului bugetar anual, proiecte noi sau proiecte în derulare din anii anteriori finanţabile din fonduri externe nerambursabile postaderare şi care nu au În bugetul propriu titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”, articolul sau alineatul corespunzător, să introducă titlul, articolul şi alineatul respectiv, creditele de angajament şi creditele bugetare asigurându-se potrivit dispoziţiilor alin. (5) şi ale art. 16 alin. (1)--(4),

(10) Prevederile alin. (9) se aplică şi instituţiilor publice finanţate parţial sau integral din venituri proprii, cu introducerea corespunzătoare a modificărilor, atât la partea de venituri, cât şi la partea de cheltuieli.

(11) Virările şi redistribuirile de credite de angajament şi credite bugetare între şi în cadrul proiectelor/programelor finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare prevăzute la alin. (1), (3), (4), (8) şi (9), precum şi modificările prevăzute la art. 16 alin. (2) şi (4) se efectuează de ordonatorii principali de credite şi se comunică Ministerului Finanţelor Publice, concomitent cu transmiterea anexelor la bugetul acestora, modificate în mod corespunzător.

(12) Din sumele prevăzute la titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020 se pot efectua cheltuieli curente şi de capital pentru derularea corespunzătoare a proiectelor finanţate de la acest titlu.

(13) Influenţele în structura creditelor bugetare şi creditelor de angajament rezultate în baza virărilor de credite vor fi evidenţiate în structura cheltuielilor aprobate instituţiilor publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat la titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”.

(14) Pe parcursul întregului an se autorizează ordonatorii principali de credite cu rol de autoritate de management, în a căror anexă la buget se cuprind sumele necesare implementării programelor aferente cadrului financiar european 2014-2020, să modifice creditele de angajament şi creditele bugetare la poziţia „Finanţare din FEN postaderare”, cu încadrarea în sumele prevăzute prin decizia Comisiei Europene de aprobare a programului, la solicitarea şi pe răspunderea autorităţilor de management în cauză. Ordonatorii principali de credite comunică Ministerului Finanţelor Publice modificările efectuate, concomitent cu transmiterea anexelor modificate, însuşite de ordonatorul principal de credite.

(15) Sumele prevăzute pe total la alineatul „Finanţare externă nerambursabilă” din cadrul titlului 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020” nu pot fi diminuate.

 

SECŢIUNEA a 6-a

Dispoziţii referitoare la proiecte cu finanţare din fonduri rambursabile pe anul 2018

 

Art. 20. - (1) Pentru anul 2018, cheltuielile echivalente sumelor rămase de utilizat şi de tras din împrumuturile preluate spre administrare de Ministerul Finanţelor Publice şi a sumelor aferente contribuţiei Guvernului României la finanţarea proiectelor respective sunt cuprinse cumulat în bugetele ordonatorilor principali de credite, în cadrul sumelor alocate cu această destinaţie de la bugetul de stat, potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 157/2008 pentru reglementarea unor măsuri privind datoria publică în scopul aplicării art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată prin Legea nr. 89/2009. Aceeaşi încadrare se aplică şi pentru cheltuielile în cadrul împrumuturilor contractate şi administrate de Ministerul Finanţelor Publice potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, a căror disponibilizare are la bază realizarea unor investiţii sectoriale şi/sau a altor acţiuni necesare în domeniul reformelor sectoriale, în funcţie de natura şi de specificul acestor împrumuturi.

(2) Fondurile aferente cheltuielilor prevăzute la alin. (1)sunt cuprinse în bugetele ordonatorilor principali de credite la titlul 65 „Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabilă”, respectiv la capitolele şi subcapitolele corespunzătoare de cheltuieli, potrivit destinaţiei acestora.

Art. 21. - Fac excepţie de la prevederile art. 20 cheltuielile aferente proiectelor finanţate din împrumuturile care nu sunt preluate spre administrare de către Ministerul Finanţelor Publice, potrivit prevederilor art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt cuprinse în bugetele ordonatorilor principali de credite ca sume alocate din bugetul fondurilor provenite din credite externe şi, respectiv, ca sume alocate din bugetul de stat în bugetul propriu, în funcţie de sursa de finanţare a cheltuielilor respective.

Art. 22. - (1) Guvernul poate aproba prin hotărâre redistribuiri de credite bugetare şi credite de angajament neutilizate între ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, cu încadrarea în nivelul total al cheltuielilor prevăzute la titlul 65 „Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabilă” şi, respectiv, în nivelul total al cheltuielilor din bugetul fondurilor provenite din credite externe, în funcţie de derularea programelor respective.

(2) în cursul întregului an, ordonatorii principali de credite pot efectua virări de credite bugetare şi credite de angajament neutilizate între capitole, între şi în cadrul proiectelor/ programelor cu finanţare rambursabilă, inclusiv prin diminuarea cheltuielilor de natura investiţiilor şi majorarea cheltuielilor curente, pentru asigurarea sumelor necesare derulării corespunzătoare a acestora, şi pot introduce proiecte noi, cu încadrarea în nivelul total al cheltuielilor prevăzute la titlul 65 „Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabilă şi, respectiv, în nivelul total al cheltuielilor din credite externe.

Art. 23. - În condiţiile prevederilor Legii nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pe parcursul întregului an, ordonatorii principali de credite pot efectua virări de credite bugetare şi credite de angajament neutilizate între titlurile, articolele şi alineatele de cheltuieli din cadrul aceluiaşi capitol sau de la alte capitole, pentru asigurarea fondurilor necesare la titlul 65 „Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabilă”.

Art. 24. - Partea aferentă cheltuielilor eligibile din sumele reprezentând plăţi în avans pentru implementarea programelor, proiectelor şi acţiunilor finanţate din fonduri rambursabile poate fi justificată prin bunuri livrate, lucrări executate şi servicii prestate până la termenul stabilit pentru plata finală conform contractelor încheiate, cu respectarea cerinţelor finanţatorilor în cauză.

 

CAPITOLUL II

Responsabilităţi în aplicarea prezentei legi

 

Art. 25. - În bugetul Camerei Deputaţilor sunt prevăzute, pentru anul 2018, credite bugetare şi credite de angajament pentru încheierea de contracte şi efectuarea de plăţi pentru pregătirea exercitării de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în anul 2019, în sumă totală de 12.000 mii lei, din care 7.500 mii lei la titlul 20 „Bunuri şi servicii” şi 4.500 mii lei la titlul 71 „Active nefinanciare”.

Art. 26. - În bugetul Senatului României sunt prevăzute, pentru anul 2018, credite bugetare şi credite de angajament pentru încheierea de contracte şi efectuarea de plăţi pentru pregătirea exercitării de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în anul 2019, în sumă totală de 3.600 mii lei, din care 2.100 mii lei la titlul 20 „Bunuri şi servicii” şi 1.500 mii lei la titlul 71 „Active nefinanciare.

Art. 27. - În conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate şi cu dispoziţiile pct. 5 al anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 129/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2018 subvenţia necesară desfăşurării activităţii Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate se acordă de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

Art. 28. - În bugetul Ministerului Afacerilor Externe sunt prevăzute, pentru anul 2018, credite de angajament pentru încheierea de contracte pentru pregătirea exercitării de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în anul 2019, în sumă totală de 194,883 mii lei, din care suma de 137.119 mii lei la titlul 20 „Bunuri şi servicii” şi suma de 57.764 mii lei la titlul 71 „Active nefinanciare”.

Art. 26. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se pot aloca Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin hotărâre a Guvernului, sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2018 pentru finanţarea Programului Naţional de Dezvoltare Locală, inclusiv etapa a II-a.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 12 lit. e) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, şi ale art. 47 alin. (4), (9) şi (10) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2018 se autorizează Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene să efectueze virări de credite bugetare şi de angajament, între capitole bugetare şi între programe, peste limitele prevăzute, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate, în vederea finanţării Programului Naţional de Dezvoltare Locală, inclusiv etapa a II-a.

(3) în termen de 5 zile de la aprobarea modificărilor prevăzute la alin. (2), Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene comunică Ministerului Finanţelor Publice virările efectuate concomitent cu transmiterea anexelor la bugetul ministerului, modificate, însuşite de ordonatorul principal de credite.

(4) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice ca, pe baza comunicărilor transmise de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene potrivit alin. (3), să aprobe repartizarea pe trimestre a virărilor prevăzute la alin. (2).

Art. 30. - Prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2018 se pot aloca Ministerului Afacerilor Interne, prin hotărâre a Guvernului, sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2018 pentru achiziţia centralizată de autospeciale/ambulanţe pentru Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi pentru serviciile de ambulanţă judeţene, respectiv pentru Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2017 privind desemnarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă ca unitate de achiziţii centralizată pentru achiziţia centralizată de autospeciale/ambulanţe pentru Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, pentru serviciile de ambulanţă judeţene şi pentru Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov.

Art. 31. - Se autorizează Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, să încheie în anul 2018 acorduri-cadru şi contracte de achiziţie publică în limita sumei de 120.000 mii lei pentru achiziţia de autovehicule cu dotări specifice, autoutilitare, autoturisme, autobuze şi motociclete necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţilor structurilor/instituţiilor din cadrul/subordinea ministerului, din excedentul veniturilor proprii obţinute din activitatea de confecţionare şi valorificare a plăcilor cu numere de înmatriculare cu fond reflectorizant, şi să efectueze plăţi în limita sumei de 120.000 mii lei.

Art. 32. - În bugetul Ministerului Tineretului şi Sportului, la capitolul 67.01 „Cultură, recreere şi religie”, titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, este cuprinsă şi suma de 27.120 mii lei, cuvenită în baza art. 13 alin. (3) şi a pct. 3 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 33. - În anul 2018, sumele aferente schemelor de sprijin direct şi măsurilor finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) prevăzute la art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 56/2016, se cuprind în bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la capitolul 83.01 „Agricultură, silvicultură, piscicultura şi vânătoare”, titlul 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020”, articolul 58.13 „Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA)”.

Art. 34. - (1) Din bugetul aprobat Ministerului Transporturilor, la capitolul 84.01 „Transporturi”, articolul 40.05 „Subvenţii pentru transportul de călători cu metroul”, se suportă şi subvenţiile aferente lucrărilor executate şi neplătite în anul 2017.

(2) în bugetul Ministerului Transporturilor pe anul 2018, la capitolul 84.01 „Transporturi”, titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, alineatul 51.01.55 „întreţinerea infrastructurii feroviare publice1, este cuprinsă suma de 1.049.688 mii lei pentru Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” - S.A., sumă care va fi utilizată cu prioritate pentru:

a) plata obligaţiilor către bugetul general consolidat;

b) asigurarea cheltuielilor stabilite de lege, aferente activităţii de întreţinere şi funcţionare a infrastructurii feroviare publice prestate de administratorul infrastructurii feroviare, precum şi a cheltuielilor stabilite prin contracte de prestări servicii, inclusiv cu sucursalele/filialele acestuia.

Art. 35. - (1) în bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, la capitolul 67.01 „Cultură, recreere şi religie”, titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, este cuprinsă şi suma de 26.214 mii lei, cuvenită în baza art. 13 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 223 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, la capitolul 65.01 „învăţământ”, titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, articolul 51.01 „Transferuri curente”, alineatul 51.01.02 „Finanţarea de bază a învăţământului superior”, este cuprinsă şi suma de 38.000 mii lei, pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile de învăţământ superior de stat, devenite executorii până la 31 decembrie 2017.

(3) în bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale este inclusă şi suma de 2.000 mii lei pentru înfiinţarea „Centru atestat de formare continuă în limbile minorităţilor naţionale” şi suma de 2.999 mii lei pentru finanţarea lucrărilor de investiţii la „Complexul sportiv multifuncţional Stadionul Mic pentru Clubul Sportiv Şcolar Sfântul Gheorghe”.

Art. 36. - În anul 2018, prin derogare de la art. 23 alin. (2) din Legea nr. 56/2012 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, sumele alocate de la bugetul de stat Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale sunt cuprinse în anexa nr. 3/25 a Ministerului Educaţiei Naţionale, la capitolul 53.01 „Cercetare fundamentală şi cercetare dezvoltare”, titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”,

Art. 37. - (1) în bugetul Ministerului Sănătăţii, la capitolul 66.01 „Sănătate”, titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, este cuprinsă şi suma de 26.214 mii lei reprezentând alocaţii în baza art. 13 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Din bugetul Ministerului Sănătăţii se alocă suma de 13.923 mii lei pentru finanţarea obiectivului de investiţii „Extindere ambulatoriu, spitalizare zi şi bloc operator” de la Spitalul Judeţean Zalău, judeţul Sălaj.

Art. 38. - În bugetul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, la capitolul 67.01 „Cultură recreere şi religie” este cuprinsă şi suma de 150.000 mii lei necesară finanţării manifestărilor, acţiunilor şi proiectelor prilejuite de aniversarea Centenarului României (1918-2018) şi a Primului Război Mondial, formulate şi asumate de ministere, autorităţi, instituţii publice şi alte entităţi.

Art. 39. - Se autorizează Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale ca din sumele aprobate la capitolul 67.01 „Cultură, recreere şi religie” titlul 55 „Alte transferuri” să asigure finanţarea cheltuielilor aferente organizării Concursului Internaţional „George Enescu”, din anul 2018, precum şi a cheltuielilor necesare pregătirii Festivalului Internaţional „George Enescu”, ediţia a XXIV-a, din anul 2019, prin intermediul ARTEXIM - instituţie publică subordonată.

Art. 40. - În bugetul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, la titlul 51.01 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, este cuprinsă şi suma de 13.107 mii lei cuvenită potrivit prevederilor art. 13 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 41. - (1) Cu suma de 170.000 mii lei prevăzută în bugetul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale la capitolul 85.01 „Comunicaţii”, titlul 72 „Active financiare”, alineatul 72.01.01 „Participare* la capitalul social al societăţilor comerciale” ministerul poate majora contribuţia statului la capitalul social al Companiei Naţionale „Poşta Română” - S.A. proporţional cu cota de participare deţinută, iar ceilalţi acţionari pot participa la majorarea capitalului social proporţional cu cota de participare deţinută, cu respectarea prevederilor Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Participarea statului român, reprezentat prin Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale la majorarea capitalului social al Companiei Naţionale „Poşta Română” - S.A. se va aproba prin hotărâre a Guvernului.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) se virează de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, după parcurgerea procedurilor în domeniul ajutorului de stat, Companiei Naţionale „Poşta Română” - S.A. Într-un cont de disponibil deschis la Trezoreria Statului şi se utilizează pentru achitarea datoriilor restante la bugetul general consolidat.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se pot aloca Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, prin hotărâre a Guvernului, sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2018 pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti cu privire la Contractul de furnizare produse nr. 37/30.04.2013 - subsecvent Acordului-cadru de furnizare nr. 32/12.08.2009.

Art. 42. - Se autorizează Ministerul Public să efectueze redistribuiri de credite bugetare între ordonatorii de credite din subordine, în cadrul bugetului aprobat pe anul 2018 şi cu încadrarea în sumele aprobate pe fiecare titlu de cheltuieli.

Art. 43. - Din bugetul Ministerului Economiei la capitolul 80.01 „Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă”, titlul 55 „Alte transferuri”, alineatul 55.01.53 „Transferuri pentru finanţarea lucrărilor de pază şi întreţinere \a Combinatul Minier Krivoi Rog Ucraina” se suportă şi cheltuielile aferente serviciilor prestate şi neplătite aferente trimestrului IV al anului 2017.

Art. 44. - (1) Cu suma de 53.000 mii lei prevăzută în bugetul Ministerului Economiei la capitolul 82.01 „Industria extractivă, prelucrătoare şi construcţii”, titlul 72 „Active financiare”, alineatul 72.01.01 „Participare la capitalul social al societăţilor comerciale” ministerul poate majora contribuţia statului la capitalul social al operatorilor economici din industria naţională de apărare aflaţi sub autoritatea acestuia.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) se detaliază prin ordin al ministrului economiei pe operatorii economici din industria naţională de apărare aflaţi sub autoritatea ministerului.

(3) Suma prevăzută la alin. (1) repartizată potrivit alin. (2) se virează de către Ministerul Economiei operatorilor economici din industria naţională de apărare aflaţi sub autoritatea ministerului şi se utilizează pentru finanţarea investiţiilor necesare protecţiei intereselor esenţiale de securitate naţională şi care se referă la producţia de armament, muniţie şi material de război, efectuată cu respectarea art. 346 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

Art. 45. - În bugetul Ministerului Energiei suma prevăzută de art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şt unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 152/2017, rămasă neutilizată la sfârşitul anului bugetar 2017, destinată închiderii a două mine de huilă necompetitive din cadrul Complexului Energetic Hunedoara se include, potrivit legii, în bugetul pe anul 2018 la capitolul 82.01 „Industria extractivă, prelucrătoare şi construcţii” titlul 80 „împrumuturi” alineatul 80.10.02 „Cheltuieli din sume acordate Ministerului Energiei şi râmase neutilizate în anul anterior”.

Art. 46. - (1) Sumele alocate de la bugetul de stat pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare şi dezvoltare ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, potrivit art. 41 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se asigură de la titlul 55 Alte transferuri”.

(2) Fondurile de rezervă constituite la nivelul Societăţii Române de Radiodifuziune din profitul anilor precedenţi pot fi utilizate de către aceasta pentru finanţarea cheltuielilor de dezvoltare.

(3) Din suma prevăzută în bugetul Societăţii Române de Radiodifuziune se pot asigura şi cheltuieli ce decurg din angajamente legale încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1/2017 privind eliminarea unor taxe şi tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

(4) Veniturile proprii încasate potrivit Legii nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi utilizate de către Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune pentru finanţarea cheltuielilor de funcţionare şi dezvoltare.

Art. 47. - Până la data de 31 decembrie 2018, prin derogare de la art. 20 din Legea nr. 31/2007 privind reorganizarea şi funcţionarea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, cu modificările şi completările ulterioare, finanţarea cheltuielilor Academiei şi ale unităţilor subordonate se asigură de la bugetul de stat, iar veniturile proprii realizate se virează la acest buget.

Art. 48. - (1) Fondurile publice reprezentând contravaloarea exproprierilor aferente lucrărilor de utilitate publică de interes naţional efectuate în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, se prevăd în programul de investiţii publice în poziţie globală la poziţia „C - Alte cheltuieli de investiţii”, la fişa cod obiectiv 1 ,,a) Achiziţii de imobile, inclusiv terenuri”.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică obiectivelor/proiectelor de investiţii noi şi în continuare ale operatorilor economici cu capital integral sau majoritar de stat şi pentru care din fonduri publice se finanţează doar contravaloarea exproprierilor aferente.

(3) în funcţie de valoarea necesară a fi alocată din fonduri publice pentru exproprieri, documentaţiile tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii prevăzute la alin. (1) se aprobă/reaprobă potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 49. - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice, la solicitarea ordonatorilor principali de credite, să introducă pe parcursul întregului an, după caz, fişele de investiţii aferente poziţiei „C - Alte cheltuieli de investiţii” în programul de investiţii publice anexă la bugetul acestora, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate.

Art. 50. - Documentaţiile tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii noi, documentaţiile de avizare a lucrărilor de intervenţii, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea şi oportunitatea efectuării cheltuielilor aferente celorlalte categorii de investiţii incluse la poziţia „C - Alte cheltuieli de investiţii” ale căror valori se încadrează în limitele prevăzute la art. 42 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care se finanţează, potrivit legii, din fonduri publice şi se derulează prin operatori economici cu capital integral sau majoritar de stat, se aprobă/reaprobă de către ordonatorii principali de credite în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea cărora funcţionează aceştia.

Art. 51. - (1) Se autorizează ordonatorii principali de credite să includă în bugetul fondurilor externe nerambursabile creditele bugetare aferente sumelor primite în cursul anului sau disponibile din anul anterior şi necuprinse în bugetul aprobat pe anul 2018, reprezentând fonduri externe nerambursabile, alţi donatori şi din alte facilităţi postaderare, precum şi creditele de angajament necesare implementării proiectelor la nivelul prevăzut în contractele/deciziile/ordinele/acordurile de finanţare, atât în bugetul propriu, cât şi al instituţiilor publice din subordine finanţate integral din bugetul de stat.

(2) Se autorizează ordonatorii principali de credite să includă în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiilor publice din subordine finanţate parţial din bugetul acestora creditele bugetare aferente sumelor primite în cursul anului sau disponibile din anul anterior şi necuprinse în bugetul aprobat pe anul 2018, reprezentând fonduri externe nerambursabile, alţi donatori şi din alte facilităţi postaderare, precum şi creditele de angajament necesare implementării proiectelor la nivelul prevăzut în contractele/deciziile/ordinele/acordurile de finanţare.

(3) Se autorizează ordonatorii principali de credite să introducă creditele bugetare şi creditele de angajament conform prevederilor alin. (1) şi (2) în anexele aprobate de către aceştia potrivit prevederilor prezentei legi, respectiv în anexele la bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice din subordine, repartizate pe ani, şi să le comunice, în termen de 10 zile, Ministerului Finanţelor Publice.

(4) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice ca, pe baza comunicărilor transmise de ordonatorii principali de credite, să aprobe repartizarea pe trimestre a sumelor prevăzute la alin. (1).

Art. 52. - Creditele bugetare prevăzute pentru alineatul 30.01.01 „Dobânzi aferente datoriei publice interne directe” se majorează cu valoarea primelor aferente titlurilor de stat emise pe piaţa internă şi externă, concomitent cu înregistrarea creditelor bugetare negative la nivelul primelor încasate la alineatul 30.01.03 „Prime la emisiunea titlurilor de stat, respectiv la alineatul 30.02.04 „Prime la emisiunea titlurilor de stat”, astfel încât creditele bugetare aprobate pentru titlul 30 „Dobânzi” să nu depăşească programul anual aprobat prin legea bugetului de stat.

Art. 53. - (1) în condiţiile prevederilor Legii nr. 500/20D2, cu modificările şi completările ulterioare, în cursul întregului an, ordonatorii principali de credite pot efectua virări de credite bugetare între capitolele de cheltuieli pentru asigurarea plăţii la scadenţă a rambursărilor de rate de capital aferente împrumuturilor interne şi externe, a plăţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente împrumuturilor, precum şi derulării corespunzătoare a programelor finanţate din fonduri externe nerambursabile, preaderare şi postaderare şi a programelor cu finanţare rambursabilă.

(2) Se interzice ordonatorilor principali de credite să efectueze virări de credite bugetare şi credite de angajamente de la titlul „Alte transferuri, alineatele „Programe cu finanţare rambursabilă”, „Programe comunitare”, „Programe PHARE şi alte programe cu finanţare nerambursabilă”, „Programe ISPA”, „Cheltuieli neeligibile ISPA”, la celelalte alineate şi articole de cheltuieli ale aceluiaşi capitol sau la alte capitole bugetara.

Art. 54. - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să efectueze plăţi pentru acoperirea unor costuri generate de aspecte legale neprevăzute la momentul contractării sau demarării procesului de contractare a împrumuturilor aferente emisiunilor de euro-obligaţiuni pe pieţele externe şi plăţii serviciului datoriei publice aferente acestora, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice - Acţiuni generale, din capitolul 55.01 „Tranzacţii privind datoria publică şi împrumuturi”, titlul 20 „Bunuri şi servicii”, articolul 20.24 „Comisioane şi alte costuri aferente împrumuturilor”, alineatul 20.24.01 „Comisioane şi alte costuri aferente împrumuturilor externe”.

Art. 55. - Virările de credite bugetare şi credite de angajament neutilizate se vor face cu respectarea prevederilor art. 12 lit. e) din Legea nr. 69/2010, republicată. Virările de credite bugetare şi credite de angajament neutilizate aferente proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile preaderare/postaderare şi din fonduri rambursabile se pot realiza în structura proiectelor inclusiv prin diminuarea cheltuielilor de natura investiţiilor şi majorarea cheltuielilor curente cu încadrarea în valoarea totală a titlurilor de cheltuieli 56 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare”, 58 „Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020” şi 65 „Cheltuieli aferente programelor cu finanţare rambursabilă”.

Art. 56. - Gradul anterior de utilizare a fondurilor prevăzute în legea bugetului de stat pentru organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât cele care primesc subvenţii de la bugetul de stat în baza dispoziţiilor art. 18-27 din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu va afecta deschiderile lunare de fonduri bugetare.

 

CAPITOLUL III

Dispoziţii finale

 

Art. 57. - (1) în anul 2018, cheltuielile pentru transmiterea şi achitarea drepturilor de pensii şi asistenţă socială finanţate din bugetul de stat sau din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale şi care se plătesc la domiciliul beneficiarilor prin Compania Naţională „Poşta Română” - S.A. se calculează prin aplicarea unui coeficient de 1% asupra valorii sumelor plătite.

(2) în anul 2018, tariful pentru un talon de plată la domiciliul beneficiarilor, în situaţia în care aceştia au optat pentru plata în cont curent sau în cont de cârd, este de 2,15 lei şi se suportă din bugetul din care se finanţează dreptul respectiv.

Art. 58. - (1) Pentru anul 2018, operatorii economici cărora li se aplică prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare, pot prevedea, în bugetul de venituri şi cheltuieli, majorarea cheltuielilor de natură salarială faţă de nivelul planificat în ultimul buget de venituri şi cheltuieli aprobat conform prevederilor legale, astfel:

a) operatorii economici care au depăşit nivelul plăţilor restante programate pentru finele anului 2017 pot majora cheltuielile de natură salarială în limita creşterii câştigului mediu brut lunar pe salariat, care nu poate depăşi 80% din indicele de creştere a productivităţii muncii calculate în unităţi valorice sau fizice, după caz;

b) operatorii economici care nu au depăşit nivelul plăţilor restante programate pentru finele anul 2017 pot majora cheltuielile de natură salarială cu condiţia ca în anul 2018 să nu programeze plăţi restante, iar dacă programează să prevadă reducerea acestora faţă de nivelul planificat al anului precedent, într-un cuantum stabilit de autoritatea publică tutelară conform competenţelor legale.

(2) Pentru determinarea creşterii câştigului mediu brut lunar pe salariat, prevăzută la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul următoarele cheltuieli:

a) sumele reprezentând creşteri ale câştigului mediu brut pe salariat datorate majorării salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi alte cheltuieli de natură salarială, numai pentru personalul care intră sub incidenţa acestor reglementări;

b) sumele reprezentând creşteri ale cheltuielilor de natură salarială aferente reîntregirii acestora, pentru întregul an 2018, determinate ca urmare a acordării unor creşteri salariate sau/şi a creşterii numărului de personal în anul 2017;

c) sumele reprezentând creşterea cheltuielilor de natură salarială ca urmare a modificărilor legislative privind contribuţiile sociale obligatorii.

(3) Pentru determinarea productivităţii muncii, prevăzută la alin. (1) lit. a), în vederea stabilirii indicelui de creştere a acesteia, veniturile din exploatare se ajustează după cum urmează:

a) veniturile totale din exploatare se diminuează cu sumele primite de la buget şi, după caz, cu veniturile din exploatare obţinute ca urmare a unor situaţii sau activităţi conjuncturale şi care nu se mai regăsesc fie în anul precedent, fie în anul curent;

b) veniturile din exploatare ale anului precedent, determinate pe baza preţurilor/tarifelor stabilite prin acte normative/ administrative, pentru comparabilitatea productivităţii muncii, vor fi recalculate folosind preţurile utilizate pentru determinarea veniturilor din exploatare ale anului curent, în cazul în care are loc o scădere a preţurilor/tarifelor.

(4) Operatorii economici care se încadrează în prevederile alin. (1) vor evidenţia distinct sumele prevăzute la alin. (2) şi (3), precum şi indicatorii recalculaţi conform acestor sume, în anexele de fundamentare ale bugetului de venituri şi cheltuieli.

(5) La determinarea cheltuielilor de natură salarială se va ţine seama şi de necesitatea respectării nivelului indicatorilor de performanţă rezultaţi din planurile de administrare elaborate conform prevederilor legale.

Art. 59. - (1) Sumele rambursate României pentru programele operaţionale finanţate în cadrul obiectivului convergenţă, potrivit prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.311/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 decembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului în ceea ce priveşte anumite dispoziţii referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre care se confruntă cu dificultăţi grave sau sunt ameninţate de astfel de dificultăţi cu privire la stabilitatea lor financiară, încasate pe parcursul anului 2017, existente în conturile de disponibil ale autorităţii de management, respectiv ale Autorităţii de Certificare şi Plată la data de 31 decembrie 2017, reprezentând sume recuperate de la beneficiari, se utilizează pentru returnarea la bugetul de stat a sumelor utilizate din bugetul de stat în cazul indisponibilităţii temporare a sumelor de la Comisia Europeană, pentru stingerea datoriilor programelor operaţionale la alte programe operaţionale, precum şi pentru efectuarea reglajelor financiare cu Comisia Europeană în contextul închiderii programelor operaţionale.

(2) Se autorizează ordonatorii principali de credite cu rol de autoritate de management să vireze sumele recuperate de la beneficiari aflate în contul de disponibil, în conturile de disponibil corespunzătoare programelor operaţionale respective deschise la Trezoreria Operativă Centrală pe numele Ministerului Finanţelor Publice - Autoritatea de Certificare şi Plată.

(3) Se autorizează ordonatorul principal de credite cu rol de autoritate de certificare să vireze sumele disponibile aflate în contul 50.01.46 „Disponibil din sume aferente mecanismului top-up” în contul de disponibil aferent Programului operaţional sectorial Transport deschis la Trezoreria Operativă Centrală pe numele Ministerului Finanţelor Publice - Autoritatea de Certificare şi Plată.

Art. 60. - În scopul implementării programelor şi proiectelor de cooperare teritorială europeană, se autorizează ordonatorii principali de credite din structura cu rol de autoritate de management/autoritate naţională a programelor privind cooperarea teritorială europeană conform Ordonanţei Guvernului nr. 29/2015, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/2016, cu modificările şi completările ulterioare, să efectueze diminuări de credite de angajament angajate aferente anului curent ca urmare a diminuărilor angajamentelor legale încheiate în anii anteriori cu sumele rezultate din dezangajarea fondurilor la nivelul proiectelor, conform contractelor în vigoare, cu încadrarea în nivelul total al fondurilor alocate la nivel de program.

Art. 61. - (1) în anul 2018. numărul de posturi pentru personalul clerical angajat în unităţile cultelor recunoscute din România, pentru care se asigură sprijin lunar la salarizare, prevăzut la capitolul III, lit. C din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu două posturi, respectiv de la 732 de posturi la 734 de posturi, respectiv la nr. crt. 3 - poziţia „Secretar Cancelaria patriarhală, consilier eparhial, secretar eparhial, inspector eparhial, exarh, protopop”, aferent funcţiei de consilier eparhial.

(2) în anul 2018, numărul de posturi pentru personalul clerical angajat în unităţile cultelor recunoscute din România, pentru care se asigură sprijin lunar la salarizare, prevăzut la capitolul III, lit. C din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu un post, respectiv de la 52 de posturi la 53 de posturi, respectiv la nr. crt. 1 - poziţia „Vicepreşedinte uniune, vicar administrativ patriarhal, vicar general, secretar general, consilier patriarhal, prim-rabin”.

(3) în anul 2018, numărul de contribuţii pentru personalul neclerical trimis să deservească aşezămintele din străinătate ale Bisericii Ortodoxe Române, prevăzut în anexa nr. I, capitolul III - Culte, lit. E, art. 9 alin. (1) lit. b) pct. (ii) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 15 contribuţii, respectiv de la 42 de contribuţii la 57 de contribuţii.

(4) în anul 2018, pentru sprijinirea aşezămintelor religioase din afara graniţelor, care desfăşoară activităţi deosebite în vederea menţinerii identităţii lingvistice, culturale şi religioase a românilor din afara graniţelor, conform prevederilor din anexa nr. I, capitolul III - Culte, lit. E, art. 5 a Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se alocă suma de 249.000 euro/lună.

Art. 62. - În cazul personalului didactic auxiliar şi nedidactic, prin derogare de la prevederile art. 29 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, posturile vacante şi temporar vacante pot fi ocupate şi prin cumul de funcţii de personal angajat, inclusiv de către persoane din aceeaşi unitate, dar numai în condiţiile în care programul funcţiei cumulate nu se suprapune celui corespunzător funcţiei de bază. În aceste situaţii nu sunt aplicabile prevederile referitoare la drepturile salariale pentru activitatea prestată în proiecte finanţate din fonduri europene.

Art. 63. - În anul 2018 se majorează cu 25% cuantumul brut al contribuţiilor lunare pentru personalul neclerical angajat în unităţile de cult din ţară şi în unităţile şi instituţiile de învăţământ teologic faţă de nivelul cuantumului brut acordat/cuvenit pentru luna decembrie 2017.

Art. 64. - Unităţile din învăţământul preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, astfel cum este acesta definit la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 1/2011. cu modificările şi completările ulterioare, şi cele de pregătire, aplicaţie, formare profesională iniţială şi continuă nonuniversitară, din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională suportă din bugetele proprii cheltuielile pentru educarea, formarea profesională şi culturală a personalului aparţinând instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, pe focurile finanţate de la bugetul de stat, indiferent de instituţiile din care provine acesta.

Art. 65. - (1) Instituţiile şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au în administrare hoteluri, case de odihnă şi de oaspeţi, baze de odihnă, tratament şi alte asemenea unităţi asigură finanţarea cheltuielilor curente şi de capital pentru respectivele unităţi exclusiv din veniturile proprii ale acestor unităţi.

(2) Ordonatorii de credite nu vor putea finanţa nicio activitate legată de administrarea unităţilor prevăzute la alin. (1) din sume alocate de la bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Art. 66. - (1) Ordonatorii principali de credite finanţaţi integral de la bugetul de stat, furnizori de ajutor de stat, pot demara proceduri de pregătire a schemelor de ajutor de stat în limita sumei totale de 4.500.000 mii lei reprezentând credite de angajament.

(2) Demararea procedurilor prevăzute la alin. (1) se realizează pe bază de memorandumuri aprobate în Guvern, iniţiate de ordonatorii principali de credite furnizori de ajutor de stat, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, care verifică încadrarea în limita sumei prevăzute la alin. (1).

(3) Implementarea efectivă a schemelor de ajutor de stat şi semnarea contractelor cu beneficiarii se va face în limita creditelor de angajament şi bugetare aprobate cu această destinaţie pentru fiecare ordonator principal de credite pentru anul 2018 şi estimările pentru următorii 3 ani.

(4) în vederea pregătirii schemelor prevăzute la alin. (1), ordonatorii principali de credite pot iniţia acte normative pentru aprobarea schemelor de ajutor de stat cu condiţia aprobării memorandumurilor prevăzute la alin. (2) şi respectarea prevederilor alin. (3).

Art. 67. - Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat au obligaţia să transmită Ministerului Finanţelor Publice detalierea în structură, pe funcţii, a numărului maxim de posturi finanţat în condiţiile legii şi salariul mediu de bază pe funcţii din anul 2018, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 68. - (1) Creditele de angajament prevăzute în anexele la bugetele ordonatorilor principali de credite reprezintă limita maximă în cadrul căreia în anul 2018 pot fi încheiate angajamentele legale astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Se autorizează ordonatorii principali de credite să detalieze la nivel de subcapitol şi paragraf, precum şi la nivel de articol şi alineat creditele de angajament aprobate în anexa nr. 3/XX/Q1 şi anexa nr. 12 şi să comunice Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi,

Art. 69. - Prin derogare de la prevederile art. 47 alin. (16) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cursul anului 2018, ordonatorii principali de credite pot introduce titlul XI „Alte cheltuieli, cod 59, iar în cadrul acestuia articolul 40 „Sume aferente persoanelor cu handicap neîncadrate”, în situaţia în care nu au prevederi bugetare prevăzute în legea bugetară anuală, cu sume care se asigură prin virări de credite bugetare, în vederea aplicării art. 78 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 70. - Anexele nr. 1-12*) fac parte integrantă din prezenta lege.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE-LIVIU DRAGNEA

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 3 ianuarie 2018.

Nr.2.


*) Anexele nr. 1-12 sunt reproduse în facsimil.

 

BUGETUL DE STAT pe anii 2018-2021

– SINTEZA -

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii bugetului de stat pe anul 2018

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea bugetului de stat pe anul 2018 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 3 ianuarie 2018.

Nr. 2.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 487

din 27 iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru “judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială RCS&RDS - S.A. În Dosarul nr. 3.340/111/2015/a1 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia tomnează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.392D/2016.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Mihnea Săraru, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent care, reiterând cefe expuse pe larg în notele scrise prin care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, solicită admiterea acesteia. În esenţă, susţine că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.. care permit doar reclamantului să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, sunt neconstituţionale, întrucât această reglementare lipseşte pârâtul de orice cale de atac efectivă împotriva modului în care instanţa de judecată stabileşte cuantumul taxei judiciare de timbru şi creează o situaţie de inegalitate nejustificată între participanţii la procesul civil, recunoscând reclamantului drepturi mai extinse decât pârâtului, în susţinerea argumentelor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, depune note scrise la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 22 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.340/111/2015/a1, Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială RCS&RDS - S.A. cu ocazia soluţionării unei cereri de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care permit doar reclamantului să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru sau în măsura în care pot tinde doar la diminuarea cuantumului sumei datorate de reclamant cu titlul de taxă de timbru.

7. Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 39 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituţionale şi aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi accesului liber la justiţie, deoarece recunosc doar reclamantului, nu şi pârâtului, dreptul de a contesta modul de stabilire a taxei de timbru. Totodată, apreciază că limitarea dreptului pârâtului afectează negativ exercitarea drepturilor sale procesuale şi a mijloacelor de apărare. Arată, astfel, că netimbrarea sau insuficienta timbrare a acţiunii atrage anularea acesteia, potrivit prevederilor art. 197 din Codul de procedură civilă. Însă, dacă taxa de timbru este stabilită incorect (insuficient) la fond, pârâtul nu mai poate obţine anularea cererii în calea de atac, deoarece, potrivit art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, „În situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu”. Prin urmare, pârâtul dintr-un proces civil nu poate invoca excepţia nulităţii cererii pentru insuficienta timbrare, în cazul în care această insuficienţă rezultă din modul eronat de stabilire a taxei de timbru. Aşa fiind, în aprecierea instanţei sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1) şi cele ale art. 129.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, exemplu fiind Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014 sau Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015, prin care Curtea a statuat că normele privind plata taxelor de timbru sunt constituţionale şi nu sunt de natură a afecta accesul liber la justiţie.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările ulterioare, prevederi potrivit cărora (1) împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi Instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. [...]

(3) în cazul admiterii integrale sau parţiale a cererii de reexaminare, instanţa va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporţional cu reducerea sumei contestate.”

13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi celor ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. Apreciază, de asemenea, că reglementarea criticată contravine şi art. 6 şi celor ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens, Tind, Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014, Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 27 noiembrie 2015, Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 august 2016, precum şi Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.291 din 25 aprilie 2017, decizii prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii prevederilor criticate.

15. Raportat la speţa de faţă, Curtea reţine faptul că, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, soluţia legislativă criticată se regăsea în cuprinsul art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care prevedea la alin. (2) că „împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.”

16. Asupra constituţionalităţii acestor prevederi de lege, Curtea s-a pronunţat în numeroase rânduri, exemplu fiind, în acest sens, Decizia nr. 1.075 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013, sau Decizia nr. 753 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2015, reţinând că art. 18 din Legea nr. 146/1997 reglementează competenţa şi procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitării conferite legiuitorului prin art. 126 alin. (2) din Constituţie şi, întrucât nu este vorba despre un litigiu privind fondul dreptului, nu îşi găsesc aplicare mijloacele şi garanţiile procesuale prevăzute de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Aşa fiind, procedura aplicabilă în acest caz are ca finalitate satisfacerea imperativului celerităţii şi prin aceasta derogă de la dreptul comun, procedura reexaminării modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru fiind o procedură incidenţă în desfăşurarea unui proces.

17. Curtea reţine că, o consecinţă a redactării impersonale a acestui text de lege, care nu făcea referire expresă la titularul cererii de reexaminare, a fost crearea unei doctrine controversate, precum şi a unei jurisprudenţe neunitare. În acest context, Curtea observă că, abrogând Legea nr. 146/1997, legiuitorul a preluat soluţia legislativă existentă din vechea reglementare în cuprinsul art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, însă a clarificat ambiguitatea anterioară în ceea ce priveşte sfera subiectelor care pot introduce cererea de reexaminare şi a prevăzut, în mod expres, că „împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.” Aşa fiind, Curtea constată că, în noua reglementare, art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stipulează. În mod neechivoc, faptul că numai reclamantul poate să facă o cerere de reexaminare a modului de determinare a taxei judiciare de timbru, faţă de vechea reglementare cuprinsă în art. 18 din Legea nr. 146/1997, care nu distingea, în niciun fel, care dintre părţile în litigiu este în drept să adreseze o astfel de cerere.

18. Curtea reţine că, potrivit noii reglementări procesual Civile, pârâtul nici nu va lua la cunoştinţă despre cererea de chemare în judecată decât după ce aceasta este verificată în prealabil de către instanţă şi după ce instanţa s-a pronunţat cu privire la îndeplinirea tuturor cerinţelor legale referitoare la cererea de chemare în judecată, inclusiv cu privire la îndeplinirea cerinţei timbrării (art. 200 - Verificarea cererii de chemare în judecată şi regularizarea acesteia). De altfel, inclusiv Codul de procedură civilă prevede, în art. 200 alin. (5), că „împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare Aşa fiind, Curtea observă Că, sub aspectul subiectului activ al dreptului procesual de a ataca modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru, atât Codul de procedură civilă, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt în concordanţă, recunoscând acest drept numai reclamantului.

19. De altfel, interes în utilizarea căii de atac a reexaminării o au doar persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a timbra. Chiar dacă toate părţile implicate într-un proces urmăresc rezolvarea litigiului într-un cadru legal, exercitarea unei cereri (indiferent că este o cerere de chemare în judecată sau o cale de atac) trebuie să aibă la bază interesul. Interesul trebuie să fie juridic şi legitim, să fie născut şi actual, să fie direct şi personal şi să fie pozitiv şi concret. Interesul trebuie să fie justificat de partea care formulează cereri în procesul civil, deoarece, printr-un demers în justiţie, trebuie să se urmărească asigurarea propriilor interese. Prin urmare, calea de atac intitulată „cerere de reexaminare” se află numai la dispoziţia titularului cererii taxabile, acesta fiind „reclamantul-debitor” faţă de stat.

20. Aşa cum este prevăzut de art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Totodată, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru pot fi restituite, la cererea petiţionarului, în condiţiile şi situaţiile prevăzute de art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

21. Curtea reţine totodată faptul că cererea de reexaminare este instrumentul juridic pe care legiuitorul l-a pus la îndemână reclamantului din cadrul unei acţiuni aflate pe rolul instanţei, prin care acesta poate cere unui alt complet de judecată decât cel care i-a stabilit cuantumul taxei de timbru să recalculeze suma fixată cu acest titlu, pe care o apreciază ca fiind nejustificat de mare, iar nu pârâtului, care poate contesta suma doar ca apărare, pe cale de excepţie. Obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru este o obligaţie fiscală şi este prevăzută de legea specială numai în sarcina celor care apelează la justiţie, între beneficiarul serviciului public al justiţiei şi instanţa de judecată se stabileşte un raport de drept fiscal, caracterizat prin relaţia de subordonare a părţilor. Plătitorul taxei judiciare de timbru se află într-un raport de autoritate cu instanţa de judecată, separat şi distinct de raportul juridic pe care îl are cu partea cu care se judecă şi care este, de regulă, unul de drept privat, procesul civil sau comercial debutând numai în măsura în care obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a fost executată. Calitatea procesuală activă, ca şi condiţie de exercitare a acţiunii, presupune existenta unei identităţi între cel care formulează cererea şi subiectul activ al raportului juridic dedus judecăţii în acea cerere. Întrucât în cadrul cererii de reexaminare se pune în discuţie raportul juridic născut din obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru, între reclamant şi unitatea administrativ-teritorială de domiciliu, calitate procesual activă în astfel de cereri are doar destinatarul obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, respectiv reclamantul. Pe cale de consecinţă, pârâtul nu are calitate procesual activă în cadrul cererii de reexaminare faţă de modul de calcul al taxei judiciare de timbru. Lipsa calităţii procesuale active rezultă din împrejurarea că în cadrul cererii de reexaminare se pune în discuţie raportul juridic născut din obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru, statornicit între reclamant şi unitatea administrativ-teritorială. Distinct de raporturile juridice stabilite în procesul în care s-a formulat cererea de reexaminare, plata taxei judiciare de timbru impune stabilirea unui raport juridic între plătitorul ei şi unitatea administrativ-teritorială. Cum cererea de reexaminare se grefează pe acest din urmă raport juridic, în care pârâtul nu este „parte”, el (pârâtul) nu putea dobândi calitate procesuală activă în formularea căii speciale de atac.

22. Concluzionând, Curtea reţine cele statuate prin Decizia nr. 757 din 5 noiembrie 2015, paragraful 15, şi anume că „mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Aceste prevederi constituţionale dau expresie principiului consacrat şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, de exemplu, prin Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit că statele contractante se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele articolului 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială RCS&RDS - S.A. În Dosarul nr. 3.340/111/2015/a1 al Tribunalului Bihor - Secţia a II l-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 39 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 647

din 17 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar “judecător

Mona Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila “judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată Alexandru Aurelian Andy Alexandrescu în Dosarul nr. 1.332/120/2014 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.760D/2017.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată, în esenţă, că prevederile legale criticate, stabilind criteriile în baza cărora funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice, în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, sunt de natură să contravină dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, în acest sens arată că măsura eliberării sale din funcţie, pe motivul că deţinea doar gradul de asistent, fără a exista posibilitatea susţinerii unui examen în vederea promovării în grad, sau fără existenţa posibilităţii transformării funcţiei publice deţinute, încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

5. Reprezentantului Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aspectele invocate se referă la aplicarea legii la cauza dedusă judecăţii. În subsidiar solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că, la situaţii juridice diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferenţiat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 29 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.332/120/2014, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şt fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (1j şi [2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Aurelian Andy Alexandrescu într-o cauză având ca obiect, între altele, anularea unei decizii de eliberare din funcţia de consilier juridic, reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior şi stabilirea drepturilor salariate cuvenite pentru perioada cuprinsă între eliberarea din funcţie şi reîncadrare.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, contravin dispoziţiilor constituţionale invocate dat fiind faptul că, în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, la numirea în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente, nu este asigurată egalitatea salariaţilor având aceeaşi profesie, în cadrul aceleiaşi unităţi, deoarece criteriul prioritar de numire este cel prevăzut la lit. a), respectiv categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public, iar nu modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale - „capacitatea sa”. În acest sens se mai susţine că unul dintre cele mai importante principii ale Legii nr. 188/1999, republicată, este acela al stabilităţii în exercitarea funcţiei publice, însă acest principiu a fost încălcat prin reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, reorganizare în urma căreia funcţia publică deţinută de autorul excepţiei a fost desfiinţată.

8. Se mai arată că, în cazul eliberării sale din funcţia publică deţinută, respectiv aceea de consilier juridic, au fost aplicate prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, nefiind respectate prevederile art. 100 alin. (3) din acelaşi act normativ, potrivit cărora, în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici care au vocaţia de a fi numiţi în noile funcţii publice sau în noile compartimente se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică. Or, criteriile de departajare enumerate în art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 sunt subiective şi nu corespund principiului egalităţii în drepturi în ocuparea funcţiei publice. În acest sens sunt prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora este interzisă orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice, de apartenenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură.

9. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că, pe de o parte, autorul excepţiei nu arată în concret în ce constă contrarietatea dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale invocate, iar, pe de altă parte, aspectele relevate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la aplicarea legii în speţa dedusă soluţionării instanţei de judecată.

12. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că principul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Prin urmare, în respectarea criteriilor vizate de textul de lege criticat, niciun individ nu se bucură de o valorizare personală mai favorabilă faţă de alte persoane din cadrul criteriului respectiv. Critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul impunerii prin lege a criteriilor de categorie, clasă şi grad profesional, în dauna capacităţii funcţionarului public, nu se susţine, întrucât capacitatea profesională este evaluată pentru fiecare dintre funcţionarii publici din cadrul diferitelor categorii, clase şi grade profesionale în cadrul aprecierilor de serviciu. Criteriul capacităţii profesionale nu este astfel îndepărtat în dauna unor criterii presupus a fi subiective, ci este o prezenţă constantă în cerinţele specifice fiecărui post de funcţionar public.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, potrivit cărora: (1) în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri:

a) se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%;

b) sunt reduse atribuţiile unui compartiment;

c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice;

d) este schimbată structura compartimentului.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:

a) categoria, clasa şi, după caz. gradul profesional ale funcţionarului public;

b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcţia publică;

c) pregătirea profesională;

d) să fi desfăşurat activităţi similare.”

16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi alin. (3) privind ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată cu prilejul soluţionării cererii privind anularea unei decizii de eliberare din funcţia de consilier juridic şi reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior. În speţă, raportul de serviciu al autorului excepţiei a încetat, prin efectul Deciziei Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti nr. 4.068 din 2 septembrie 2013, în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici are foc prin eliberare din funcţia publică, în cazul în care autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public.

18. Potrivit art. 100 din Legea nr. 188/1999, reorganizarea activităţii autorităţii sau instituţiei publice poate interveni în situaţia modificării atribuţiilor aferente unei funcţii publice, ale unui compartiment, în sensul reducerii acestora, a denumirii unei funcţii publice, fără să se schimbe, în proporţie de 50%, atribuţiile funcţiei, sau a modificării structurii compartimentului. În oricare dintre aceste situaţii, funcţionarii publici urmează a fi numiţi în noile funcţii sau compartimente create în urma reorganizării, cu respectarea criteriilor instituite prin art. 100 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar în cazul în care numărul noilor funcţii create în urma reorganizării este mai mic decât numărul funcţionarilor publici ale căror posturi au fost reduse ca efect al aceleiaşi reorganizări, pentru ocuparea acestora se va organiza examen de către autoritatea sau instituţia publică [art. 100 alin. (3) din acelaşi act normativ].

19. Din motivarea excepţiei rezultă faptul că autorul acesteia critică modalitatea în care a intervenit eliberarea sa din funcţie, în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv faptul că nu au fost aplicate prevederile art. 100 alin. (3) din acelaşi act normativ, privind organizarea unui examen pentru ocuparea posturilor create în urma reorganizării, iar, în fapt, postul ocupat de acesta nu a fost redus, ci ocupat ulterior prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 100 alin. (2).

20. Autorul excepţiei mai susţine că prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, nu respectă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece criteriile prevăzute pentru numirea funcţionarilor publici în noile funcţii sau compartimente nu sunt obiective şi nu asigură egalitatea salariaţilor având aceeaşi profesie, în cadrul aceleiaşi unităţi, dat fiind faptul că un criteriu prioritar de numire este reprezentat de categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public, iar nu modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale.

21. În legătură cu aceste susţineri, Curtea reţine că, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, principiul egalităţii în drepturi nu implică un tratament juridic uniform, iar acesta presupune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, la situaţii juridice diferite tratamentul juridic fiind diferenţiat. Or, în speţă, textul de lege criticat creează premisele unei aplicări conforme principiului constituţional menţionat, având în vedere faptul că ocuparea funcţiei publice se face în raport de categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public, de pregătirea profesională sau de alte criterii specifice funcţiei, aşadar în funcţie de criterii obiective şi rezonabile prin natura lor, apte să conducă la o egalitate juridică în procesul de ocupare a funcţiei publice respective.

22. Susţinerile autorului excepţiei referitoare la ocuparea funcţiei publice în lipsa unor criterii ce ţin de modul de îndeplinire a îndatoriri lor profesionale nu pot fi reţinute, având în vedere că, potrivit art. 69 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) din acelaşi act normativ, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face anual, iar calificativele obţinute sunt avute în vedere inclusiv la eliberarea din funcţia publică.

23. În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii constituţionale sau din acte internaţionale invocate, autorul excepţiei nu arată, în concret, în ce constă contrarietatea dintre acestea din urmă şi textul de lege criticat, astfel că, din acest punct de vedere, excepţia de neconstituţionalitate apare ca nemotivată. Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei în formularea unor critici de neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile constituţionale invocate nu susţin prin ele însele neconstituţionalitatea textelor de lege criticate, fiind evidentă lipsa de legătură dintre conţinutul lor normativ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

24. De altfel, Curtea reţine că susţinerile autorului excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se referă la modul în care instituţia publică în cauză a aplicat prevederile legale incidente situaţiei de reorganizare a activităţii, iar motivarea excepţiei tinde, în realitate, la stabilirea regimului juridic al raporturilor de serviciu ale funcţionarului public în cauză, a cărui analiză intră în competenţa exclusivă a instanţei de judecată învestite cu cererea privind anularea deciziei de eliberare din funcţia publică respectivă, în acelaşi sens, susţinerea privind nerespectarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi la numirea în funcţiile publice are în vedere modalitatea concretă în care a intervenit eliberarea din funcţia publică deţinută de autorul excepţiei, iar analiza acesteia implică analizarea unor aspecte de fapt şi de drept ce ţin de jurisdicţia exclusivă a instanţei de judecată competentă să interpreteze legea în vederea soluţionării cauzei cu care a fost învestită. În acest context, Curtea reţine că prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999, republicată, care detaliază condiţiile în care poate interveni reorganizarea activităţii unei instituţii sau autorităţi publice, au în vedere şi prevenirea abuzurilor în cazul reducerii unor posturi ale funcţionarilor publici, în sensul desfiinţării unor posturi exclusiv în vederea eliberării din funcţie a persoanei funcţionarului public care ocupă postul respectiv, urmată de schimbarea denumirii sau a condiţiilor de ocupare a postului şi scoaterea acestuia la concurs.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Aurelian Andy Alexandrescu în Dosarul nr. 1.332/120/2014 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitiva şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

praf. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 648

din 17 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Camelia-Lidia Bugnar, Gabriela Elena Deac, Kovacs Rozalia, Gheorghe Mihala şi Şerbana Nedelcu în Dosarul nr. 5.907/62/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.788D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 11 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.907/62/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Camelia-Lidia Bugnar, Gabriela Elena Deac, Kovacs Rozalia, Gheorghe Mihala şi Şerbana Nedelcu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a unor hotărâri adoptate de Adunarea generală extraordinară a acţionarilor Societăţii Agro Bârsa - S.A. din Braşov, aflată în faza judecării recursului, fără citarea părţilor, în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor, în temeiul art. 493 din Codul de procedură civilă.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt discriminatorii şi limitează accesul liber la justiţie, deoarece nu permit exercitarea căii extraordinare a recursului împotriva hotărârilor date de instanţele de apel, în cazurile în care legea instituie doar calea de atac a apelului împotriva hotărârilor de primă instanţă. În speţă sunt incidente prevederile art. 132 alin. (2) şi (9) din Legea societăţilor nr. 31/1990, potrivit cărora hotărârile adunării generale a acţionarilor contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, iar hotărârea judecătorească pronunţată este supusă numai apelului.

6. Se mai arată că excluderea unei hotărâri judecătoreşti de la controlul de legalitate exercitat, în temeiul art. 483 alin. (3) din Codul de procedură civilă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate fi justificat prin scopul degrevării instanţei supreme, dat fiind faptul că la aceiaşi rezultat se poate ajunge prin intermediul procedurii de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia sunt încălcate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, în cazul în care persoane aflate în situaţii analoage sau comparabile beneficiază de un tratament diferenţiat, fără o justificare obiectivă sau rezonabilă. În acelaşi sens se mai arată că principiul egalităţii a fost afirmat de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ca un principiu general al dreptului european, iar potrivit jurisprudenţei instanţei europene, principiul egalităţii nu este compatibil cu tratamentul diferit aplicat unor situaţii comparabile, cu excepţia existenţei unei justificări obiective.

7 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că prevederile legale criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Or, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, care poate institui reguli speciale de procedură, atât timp cât asigură posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate. Mai mult, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, cât timp se asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.

8. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dreptului la un proces echitabil, statuat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte apreciază că statele nu sunt obligate să creeze căi de atac, CU excepţia celui de-al doilea grad de jurisdicţie în materie penală. Astfel, numai în măsura în care sunt create căi de atac, există o obligaţie convenţională a statelor de a asigura respectarea exigenţelor unui proces echitabil în cadrul acestor căi de atac. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996. Se mai apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 14 din aceeaşi Convenţie, în condiţiile în care părţile au acces la căile de atac instituite de legiuitor pentru o anumită categorie de litigii, fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, în virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul având competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. Iar, potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Se mai susţine că noul cod a instituit o categorie nouă de hotărâri judecătoreşti, anume aceea a hotărârilor care nu sunt susceptibile de recurs, soluţia fiind diferită de cea promovată de Codul de procedură civilă din 1865, care a cunoscut categoria hotărârilor ce nu puteau fi controlate pe calea apelului. Raţiunile pentru care legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului sunt determinate, în principal, de imperativul major al descongestionării instanţei supreme de un număr considerabil de recursuri, interesul relativ redus al litigiului constituindu-se, deopotrivă, într-un temei pentru suprimarea căii extraordinare de atac a recursului.

11. Dreptul de acces la justiţie, ca drept fundamental convenţional şi constituţional, nu conferă tuturor sine modo şi dreptul de acces la toate „gradele de jurisdicţie”, dar implică indubitabil dreptul la exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Soluţia legislativă criticată de autorii excepţiei trebuie analizată şi în contextul regândirii regimului căilor de atac prin noua reglementare procesual civilă de drept comun, care a adus o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte sistemul căilor de atac şi rolul recursului, Astfel, apelul este calea de atac obişnuită, de drept comun, care se poate exercita în legătură cu orice nemulţumire referitoare la hotărârea de primă instanţă, fie Că este de fapt sau de drept, asigurând două judecăţi de fond, deci dublul grad de jurisdicţie; spre deosebire de reglementarea anterioară, când excepţiile erau nejustificat de numeroase, noul cod a restrâns considerabil aceste excepţii şi a dat prioritate exercitării apelului. În sistemul noului cod, apelul este singura cale ordinară de atac, cale de atac obişnuită, care a fost suprimata în puţine cazuri faţă de vechea reglementare, tocmai pentru a sublinia că, de regulă, ultima care poate îndrepta o nedreptate este instanţa de apel, care asigură o nouă judecată de fond şi, deci. dublul grad de jurisdicţie, recursul intervenind într-adevăr excepţional, în condiţii restrictive şt exclusiv pentru motive de legalitate. Se arată că recursul este o cale extraordinară de atac prin care, în condiţiile şi pentru motivele limitativ prevăzute de lege, se exercită un control suplimentar de legalitate, că recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, că, în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată [art. 483 alin. (3) şi alin. (4) teza I], că „recursul hibrid”, prevăzut de art. 304.> din vechiul Cod de procedură civilă nu se mai regăseşte în noul cod şi că necesitatea acestui recurs, ca substitut (imperfect) al apelului, a fost generată de suprimarea discutabilă a apelului într-un număr mare de cauze, în vechea reglementare.

12. Se mai invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, deciziile nr. 226 din 18 mai 2004, nr. 350 din 7 mai 2015 şi nr. 517 din 7 iulie 2015, precum şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32 din 9 iunie 2008.

13. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu conţine nicio dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de situaţii, care impune soluţii legislative diferite, în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor. De asemenea, arată că diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse recursului se face pe criteriul valorii în bani a pretenţiilor deduse judecăţii, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

14. În privinţa pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, se apreciază că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, invocând în acest sens Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38. Invocă, de asemenea, Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003.

15. Se mai apreciază, privitor la dimensiunile principiului constituţional al accesului liber la justiţie, că acesta trebuie discutat şi în raport cu accesul la căile de atac. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă numai posibilitatea unei acţiuni în justiţie, ci şi de a folosi căile de atac prevăzute de lege. Legiuitorul pune la dispoziţie căile de atac optime, cu luarea în considerare a naturii cauzei şi a ierarhiei judecătoreşti de la care începe accesul liber la justiţie. Prin urmare, numai legea poate stabili care sunt şi în ce condiţii se exercită aceste căi de atac, ea putând stabili folosirea numai a unora sau restrângând exerciţiul altor căi de atac, cu condiţia să nu aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. În plus, recursul are caracterul de jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată ce nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra legalităţii hotărârii anterior pronunţate, legalitate care va fi validată doar ca urmare a aprecierii probelor deja existente la dosar.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 483 alin. (2) teza finală (Obiectul şi scopul recursului. Instanţa competentă) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. În legătură cu obiectul excepţiei, Curtea reţine că, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură Civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 39 din 12 februarie 2013, „(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.” Acest termen a fost prorogat în mod succesiv, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016, astfel încât, în prezent, dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.

19. Prin urmare, având în vedere data învestirii instanţei de judecată în prezenta cauză, Curtea reţine că obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: (2) în procesele pornite începând cu data mirării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.

20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 14 - Interzicerea discriminării cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă se referă la faptul că, în procesele începute de la data de 15 februarie 2013 (data intrării în vigoare atât a Legii nr. 2/2013. cât şi a Codului de procedură civilă) şi până la data de 31 decembrie 2018 nu pot fi atacate cu recurs hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. În speţa dedusă soluţionării instanţei de judecată este vorba de hotărârea judecătorească pronunţată în apel ce vizează acţiunea formulată împotriva hotărârilor adunării generale a acţionarilor unei societăţi, contrare legii sau actului constitutiv, în temeiul art. 132 alin. (2) şi (9) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.

22. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia sunt nemulţumiţi, în principal, de faptul că beneficiază numai de calea de atac a apelului, fiind suprimată calea de atac a recursului, iar în acest mod sunt încălcate prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi cele referitoare la egalitatea în faţa legii şi interzicerea discriminării, în legătură cu acest aspect, Curtea reţine că, în noul Cod de procedură civilă, recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită pentru motive de nelegalitate şi numai în condiţiile prevăzute de lege. Apelul reprezintă calea ordinară de atac, ce are un caracter devolutiv, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept (art. 476 din Codul de procedură civilă).

23. În ceea ce priveşte reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificaţia liberului acces la justiţie nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012).

24. De asemenea, în legătură cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii cu privire la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 99 din 23 mâi 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din

21 august 2000, Decizia nr. 1.034 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 16 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).

25. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, cu referire la deciziile nr. 99 din 23 mas 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 16 decembrie 2000, nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie2004, nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005, nr. 500din 15 mat 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012 şi nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, sau Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 39).

26. Mai mult, Curtea reţine că, în prezenta cauză, autorii excepţiei au avut acces la judecarea cauzei în primă instanţă, precum şi în apel, beneficiind, aşadar, de o cale de atac, care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

27. În ceea ce priveşte critica referitoare la discriminarea creată prin interzicerea exercitării căii extraordinare a recursului împotriva hotărârilor date de instanţele de apel, în cazurile în care legea instituie doar calea de atac a apelului împotriva hotărârilor de primă instanţă, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea reţine că, în vederea asigurării egalităţii cetăţenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, la instituirea regulilor de acces al justiţiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ţinut să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. De aceea, nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994).

28. Or, în prezenta cauză, textul legal criticat nu conţine nicio dispoziţie discriminatorie, în măsura în care se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normativă, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar regimul juridic diferit, constând în faptul că hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, nu pot fi atacate cu recurs, este determinat de deosebirea de situaţii, care impune soluţii legislative diferite, în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Camelia-Lidia Bugnar, Gabriela Elena Deac, Kovacs Rozalia, Gheorghe Mihala şi Şerbana Nedelcu în Dosarul nr. 5.907/62/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.