MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 17/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 17         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 8 ianuarie 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

9. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului

 

9. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului

 

10. - Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2015 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, în perioada 2014-2020

 

10. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2015 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, în perioada 2014-2020

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

158/2017. - Ordin al ministrului afacerilor interne pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale Anticorupţie

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 83 din 20 noiembrie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

Rectificări la:

 - Decizia prim-ministrului nr. 722/2017

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 15 aprilie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Instituţia Avocatul Poporului este instituţie naţională pentru promovarea şi protecţia drepturilor omului, în sensul stabilit prin Rezoluţia Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) nr. 48/134 din 20 decembrie 1993, prin care au fost adoptate Principiile de la Paris.”

2. La articolul 10, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Avocatul Poporului este asistat de adjuncţi, specializaţi pe următoarele domenii de activitate:

a) drepturile omului, egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, culte religioase şi minorităţi naţionale;

b) drepturile familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap;

c) apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului;

d) armată, justiţie, poliţie, penitenciare;

e) proprietate, muncă, protecţie socială, impozite şi taxe;

f) prevenirea torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în locurile de detenţie, prin Mecanismul Naţional de Prevenire,”

3. La articolul 11, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 11. - (1) Adjuncţii Avocatului Poporului sunt numiţi pe o durată de 5 ani de către birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, la propunerea Avocatului Poporului, cu avizul comisiilor juridice ale celor două Camere ale Parlamentului.”

4. La articolul 11, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Condiţiile cumulative pentru numirea în funcţia de adjunct al Avocatului Poporului sunt următoarele;

a) să fie absolvent cu studii superioare de ştiinţe juridice, ştiinţe administrative, ştiinţe politice, ştiinţe economice sau ştiinţe umaniste;

b) să aibă o vechime de cel puţin 8 ani în specialitatea studiilor absolvite prevăzute la lit. a) sau să fi exercitat timp de un mandat funcţia de deputat sau de senator;

c) să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi o bună reputaţie morală;

d) să aibă o stare de sănătate corespunzătoare;

e) să nu aibă antecedente penale;

f) să nu aibă apartenenţă politică.”

5. După articolul 12 se introduc două noi articole, articolul 121 şi 122, cu următorul cuprins:

„Art. 121. - (1) Domeniul privind apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului este coordonat de un adjunct al Avocatului Poporului, denumit în continuare Avocatul Copilului.

(2) Avocatul Copilului, sub coordonarea Avocatului Poporului, acţionează în scopul promovării şi protejării drepturilor copiilor în vârstă de până la 18 ani, susţine şi încurajează respectarea şi promovarea drepturilor copiilor, în condiţiile prezentei legi, respectiv ale Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 122. - În îndeplinirea mandatului specific domeniului protecţiei şi promovării drepturilor copilului, Avocatul Copilului îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) soluţionează sesizările individuale făcute de copii sau de reprezentanţi ai acestora în legătură cu acţiunile instituţiilor publice din domeniul sănătăţii, educaţiei, protecţiei speciale a copilului, din domeniul aplicării măsurilor privative şi neprivative de libertate prevăzute de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, privind răspunderea penală a minorilor, precum şi ale oricăror instituţii a căror activitate este incidenţă domeniului protecţiei şi promovării drepturilor copilului;

b) soluţionează orice sesizare în legătură cu încălcarea unuia sau mai multor drepturi ale copilului;

c) promovează drepturile copilului în rândul copiilor şi adulţilor;

d) colaborează cu structurile formale ale copiilor şi, în măsura în care consideră necesar, sesizează autorităţile competente;

e) formulează propuneri de măsuri menite să încurajeze participarea copiilor la luarea deciziilor care îi privesc;

f) elaborează studii cu privire la exercitarea şi respectarea drepturilor copilului şi recomandă, dacă este cazul, măsuri pentru respectarea drepturilor copilului la nivel de politici publice şi la nivel legislativ, inclusiv prin întocmirea de rapoarte speciale;

g) efectuează vizite inopinate de control, din oficiu sau la cerere, împreună cu reprezentanţii Mecanismului Naţional de Prevenire a torturii în Jocurile de detenţie, la centrele educative sau de detenţie în care minorii execută măsurile privative de libertate prevăzute de Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în domeniul răspunderii penale a minorilor, la persoanele însărcinate cu supravegherea şi îndrumarea minorilor aflaţi în executarea măsurilor neprivative de libertate prevăzute de Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în domeniul răspunderii penale a minorilor, la centrele de plasament, locuinţele de tip familial, asistenţă maternală şi plasament familial în care minorul este plasat ca măsură de protecţie specială prevăzută de Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la familia extinsă, precum şi la spitalele de pediatrie;

h) sesizează de îndată, din oficiu sau la cerere, organele de urmărire penală atunci când constată existenţa unor indicii privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală împotriva copiilor.”

6. La articolul 13 alineatul (1), după litera j) se introduce o nouă literă, litera j1), cu următorul cuprins:

„j1) poate formula cereri de chemare în judecată ori plângeri penale şi poate reprezenta în faţa instanţei de judecată minorul, atunci când acesta a fost victimă a violenţei fizice sau psihice din partea părinţilor, tutorelui sau reprezentantului legal, a abuzului, violenţei şi exploatării sexuale, a exploatării prin muncă, a traficului de fiinţe umane, a neglijării şi exploatării, precum şi a oricărei forme de violenţă asupra copilului, prevăzute şi sancţionate de legislaţia internă şi internaţională la care România este parte;”.

7. La articolul 13, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Avocatul Poporului asigură apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului prin mijloace specifice prevăzute de prezenta lege prin domeniul privind apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului sau, după caz, prin Mecanismul Naţional de Prevenire.”

8. La articolul 36, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

„(51) Instituţia Avocatul Poporului poate închiria, concesiona sau primi în administrare, în condiţiile legii, în vederea desfăşurării activităţii proprii, bunuri mobile şi imobile, proprietate publică sau privată.”

9. Articolul 38 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 38. - Regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului se aprobă prin ordin de către Avocatul Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Art. II. - Începând cu data de 1 ianuarie 2018, numărul de posturi finanţate potrivit legii, pentru instituţia Avocatul Poporului, se suplimentează cu 18 posturi, dintre care 4 posturi la sediul central şi câte un post la cele 14 birouri teritoriale.

Art. III. - Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 15 aprilie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 5 ianuarie 2018.

Nr. 9.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 4 ianuarie 2018.

Nr. 9.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2015 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, în perioada 2014-2020

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 8 din 4 august 2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2015 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, în perioada 2014-2020, adoptată în temeiul art. 1 pct. III.5 din Legea nr. 161/2017 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 8 august 2017.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI,

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 5 ianuarie 2018.

Nr. 10.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2015 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, în perioada 2014-2020

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2015 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, în perioada 2014-2020, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 4 ianuarie 2018.

Nr. 10.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale Anticorupţie

 

În conformitate cu dispoziţiile:

- art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei generale anticorupţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 383/2005, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale Anticorupţie, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, nr. 119/2014 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale Anticorupţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 4 august 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 19 decembrie 2017.

Nr. 158.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale Anticorupţie

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Direcţia Generală Anticorupţie, denumită în continuare direcţia generală, îşi desfăşoară activitatea în baza prevederilor art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei generale anticorupţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 383/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Direcţia generală este structura Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare MAI, cu personalitate juridică, specializată în prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului MAI, fiind organizată la nivel central şi teritorial.

Art. 2. - Direcţia generală are competenţă materială specială ce vizează infracţiunile de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite de personalul MAI.

Art. 3. - Activitatea direcţiei generale se desfăşoară în conformitate cu prevederile Constituţiei României, legilor, tratatelor încheiate de România cu alte state, intrate în vigoare, ale hotărârilor Guvernului, hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ordinelor şi instrucţiunilor ministrului afacerilor interne, astfel încât să nu lezeze în vreun fel drepturile şi libertăţile omului, să promoveze echidistanţa, obiectivitatea, realitatea, legalitatea şi deplina responsabilitate în acţiunile sale.

 

CAPITOLUL II

Organizarea direcţiei generale

 

Art. 4. - Direcţia generală are în structura organizatorică aparatul propriu şi structurile subordonate, compuse din direcţii, servicii, birouri şi compartimente specializate, conform organigramelor prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Art. 5. - Aparatul propriu al direcţiei generale are în compunere următoarele structuri:

a) Conducerea;

b) Serviciul cabinet, format din:

1. Compartimentul evaluare şi planificare instituţională;

2. Compartimentul evidenţă statistică;

3. Compartimentul dispecerat;

4. Compartimentul secretariat şi arhivă;

c) Serviciul control;

d) Serviciul resurse umane, format din:

1. Compartimentul selecţie şi încadrare resurse umane;

2. Compartimentul gestionarea datelor de personal;

3. Compartimentul formare profesională;

4. Compartimentul securitate şi sănătate în muncă;

e) Financiar (la nivel de serviciu), în cadrul căruia funcţionează:

1. Compartimentul drepturi salariale;

f) Biroul juridic;

g) Psihologie (la nivel de compartiment);

h) Structura de protecţie a datelor cu caracter personal (la nivel de compartiment);

i) Direcţia investigaţii, formată din:

1. Serviciul investigaţii, format din:

1.1. Compartimentul investigaţii infracţiuni de corupţie;

1.2. Compartimentul investigaţii pentru infracţiuni conexe sau asimilate;

2. Serviciul analiza informaţiilor;

3. Serviciul tehnic, format din:

3.1. Biroul instalare mijloace tehnice speciale;

3.2. Biroul disimulare şi înregistrări ambientale;

j) Direcţia anchete, formată din:

1. Serviciul anchete, format din:

1.1. Biroul anchete pentru infracţiuni de corupţie;

1.2. Biroul anchete pentru infracţiuni conexe sau asimilate;

2. Serviciul transcrieri operative;

3. Serviciul de interceptare a comunicaţiilor;

4. Serviciul operaţii, format din:

4.1. Biroul supravegheri operative;

4.2. Biroul teste de integritate;

4.3. Biroul flagrant;

4.4. Compartimentul suport operativ;

5. Centrul operaţional 1 - Iaşi (la nivel de serviciu);

6. Centrul operaţional 2 - Timişoara (la nivel de serviciu);

7. Centrul operaţional 3 - Cluj-Napoca (la nivel de serviciu);

k) Serviciul special, format din:

1. Biroul operativ;

2. Biroul sprijin;

l) Direcţia prevenire, formată din:

1. Serviciul prevenire;

2. Serviciul studii şi proiecţii anticorupţie;

3. Serviciul relaţii cu publicul, format din:

3.1. Biroul informare şi relaţii publice;

3.2. Compartimentul call-center;

m) Direcţia suport, formată din:

1. Serviciul comunicaţii şi informatică;

2. Serviciul achiziţii publice;

3. Serviciul logistic, format din:

3.1. Biroul auto şi armament;

3.2. Compartimentul administrarea patrimoniului imobiliar, intendenţă şi protecţia mediului;

n) Serviciul afaceri europene şi relaţii internaţionale;

o) Unitatea de implementare a proiectelor (la nivel de birou);

p) Structura de securitate (la nivel de birou).

Art. 6. - Structurile subordonate direcţiei generale sunt organizate la nivel teritorial în servicii judeţene anticorupţie şi Direcţia Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti şi Judeţul Ilfov.

Art. 7. - Activitatea desfăşurată de structurile aparatului propriu şi structurile subordonate din cadrul direcţiei generale, în scopul atingerii obiectivelor propuse, are la bază relaţii de autoritate ierarhice, de cooperare, de coordonare, de sprijin şi îndrumare, precum şi de control, potrivit atribuţiilor stabilite pentru fiecare direcţie, serviciu, birou sau compartiment în parte. Art. 8. - Relaţiile ierarhice de autoritate se stabilesc:

a) între conducerea direcţiei generale şi celelalte structuri ale aparatului propriu, respectiv structurile subordonate ale unităţii, în scopul menţinerii şi perfecţionării funcţionării sistemului relaţional intern;

b) între şefii structurilor aparatului propriu/structurilor subordonate şi personalul aflat în subordinea acestora.

Art. 9. - Relaţiile de cooperare se stabilesc între direcţiile, serviciile, birourile şi compartimentele aparatului propriu al direcţiei generale pentru îndeplinirea sarcinilor specifice, precum şi între structurile subordonate.

Art. 10. - (1) Relaţiile de coordonare, sprijin şi îndrumare se stabilesc între structurile aparatului propriu al direcţiei generale şi cele subordonate, potrivit atribuţiilor specifice date în competenţă.

(2) Activităţile de coordonare, sprijin şi îndrumare a structurilor subordonate de către structurile aparatului propriu al direcţiei generale au ca scop:

a) sincronizarea şi desfăşurarea unitară a activităţii structurilor subordonate;

b) direcţionarea structurilor subordonate în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei specifice, precum şi a procedurilor stabilite prin normele interne;

c) optimizarea tuturor activităţilor în scopul îndeplinirii obiectivelor propuse, prin utilizarea judicioasă şi valorificarea tuturor resurselor;

d) verificarea îndeplinirii de către structurile subordonate a atribuţiilor specifice, potrivit liniilor de activitate corespondente de la nivelul aparatului propriu al direcţiei generale.

Art. 11. - Activitatea de control se execută de o comisie formată din personalul structurii de control din cadrul direcţiei generale, precum şi, după caz, din specialişti ai altor structuri, a cărei componenţă se stabileşte prin dispoziţie a directorului general.

Art. 12 - (1) Personalul direcţiei generale se compune din poliţişti - funcţionari publici cu statut special - şi personal contractual.

(2) Numărul posturilor de ofiţeri de poliţie, agenţi de poliţie şi personal contractual se stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Art. 13. - Întreg personalul direcţiei generale este subordonat directorului general.

 

CAPITOLUL III

Obiectivele şt atribuţiile direcţiei generale

 

Art. 14. - (1) Obiectivele generale ale direcţiei generale sunt prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului MAI.

(2) Direcţia generală îndeplineşte, în condiţiile prevăzute de actele normative în vigoare, următoarele atribuţii principale:

a) desfăşoară activităţi specializate de prevenire a faptelor de corupţie în rândul personalului MAI;

b) organizează şi desfăşoară campanii/acţiuni de prevenire a corupţiei pentru conştientizarea consecinţelor implicării în fapte de corupţie;

c) efectuează investigaţiile necesare pentru descoperirea faptelor de corupţie săvârşite de personalul MAI;

d) desfăşoară activităţi în vederea obţinerii de mijloace de probă prin metodele speciale de supraveghere sau cercetare, conform competenţelor legale;

e) desfăşoară activităţi de cercetare penală, în baza ordonanţei de delegare emise de procuror;

f) efectuează testarea integrităţii profesionale a personalului MAI;

g) primeşte şi soluţionează reclamaţiile/petiţiile cetăţenilor referitoare la faptele de corupţie în care este implicat personalul MAI;

h) administrează sistemul telefonic call-center anticorupţie constituit în scopul sesizării de către cetăţeni a faptelor de corupţie;

i) desfăşoară activităţi de informare şi relaţii publice specifice domeniilor din competenţă;

j) elaborează studii, analize şi prognoze referitoare la evoluţia faptelor de corupţie la nivelul MAI şi înaintează conducerii ministerului, periodic sau la solicitare, propuneri de soluţionare a problemelor identificate;

k) elaborează analize şi prognoze referitoare la evoluţia faptelor de corupţie la nivelul structurilor MAI şi transmite, periodic, conducerii acestora problemele identificate;

l) asigură coordonarea, monitorizarea şi evaluarea activităţilor de management al riscurilor de corupţie în cadrul structurilor MAI şi realizează evaluarea măsurilor adoptate de structurile ministerului pentru remedierea aspectelor care au favorizat incidentele de integritate;

m) desfăşoară activităţi specifice de afaceri europene şi cooperare internaţională în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei, organizează, participă sau asigură reprezentarea direcţiei generale la evenimente naţionale şi internaţionale din domeniul specific de activitate, în conformitate cu interesele MAI;

n) constituie, gestionează şi accesează baze de date/sisteme informatice de evidenţa pentru desfăşurarea activităţii din competenţă, în calitate de operator de date cu caracter personal;

o) elaborează, contractează, implementează şi monitorizează proiecte cu finanţare externă;

p) gestionează şi administrează resursele umane, materiale, financiare şi tehnice deţinute;

q) exercită orice alte atribuţii conferite prin lege.

Art. 15. - (1) Pentru exercitarea atribuţiilor ce îi revin, direcţia generală organizează şi desfăşoară activităţi investigative referitoare la faptele de corupţie comise de personalul MAI, cu respectarea conspirativităţii, compartimentării, secretizării muncii şi a principiului confidenţialităţii.

(2) Direcţia generală este autorizată să deţină şi să folosească, în condiţiile legii, dispozitive, mijloace şi sisteme tehnice speciale pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor privitoare la faptele de corupţie din competenţa legală.

Art. 16. - În scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor şi obţinerii mijloacelor de probă, direcţia generală poate folosi investigatori sub acoperire sau cu identitate reală şi colaboratori, în baza autorizării date de procurorul care efectuează urmărirea penală, în condiţiile legii.

Art. 17. - Direcţia generală poate solicita de la autorităţi şi instituţii publice, alte persoane juridice, precum şi de la persoane fizice informaţii, date şi documente necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite prin lege şi în limitele acestora.

Art. 18. - (1) în scopul verificării şi documentării datelor şi informaţiilor obţinute, precum şi pentru îndeplinirea celorlalte atribuţii din competenţă, direcţia generală cooperează cu unităţile aparatului central al MAI şi cu celelalte instituţii şi structuri aflate în subordinea/coordonarea MAI.

(2) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, personalul abilitat al direcţiei generale solicită structurilor MAI date, informaţii şi documente, cu respectarea deplină a prevederilor legale şi a normelor interne de activitate.

Art. 19. - Direcţia generală colaborează cu Ministerul Public, cu autorităţi şi instituţii publice, organizaţii nonguvernamentale, persoane juridice şi persoane fizice, pentru asigurarea unui schimb operativ de date şi informaţii, pentru instrumentarea cazurilor de corupţie din competenţă, pentru desfăşurarea activităţilor de prevenire a corupţiei în rândul personalului ministerului, precum şi pentru îndeplinirea celorlalte atribuţii din competenţă, pe baza prevederilor legale şi a protocoalelor încheiate, după caz.

Art. 20. - (1) Direcţia generală organizează şi desfăşoară, în conformitate cu prevederile legale, acţiuni de colaborare cu instituţii şi organisme din străinătate, în scopul realizării unor schimburi de date şi informaţii menite să asigure perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de muncă şi implementarea, în activitatea specifică, a standardelor promovate pe plan european şi internaţional.

(2) în situaţii concrete, pentru documentarea unor fapte de corupţie săvârşite de personalul MAI cu elemente de extraneitate, se pot desfăşura, cu aprobarea conducerii MAI şi a procurorului competent, după caz, activităţi operative comune cu structurile similare din statele cu care sunt încheiate acorduri sau convenţii de colaborare ori alte forme de înţelegeri bilaterale.

Art. 21. - Diagrama principalelor relaţii ale direcţiei generale este prevăzută în anexa nr. 3.

 

CAPITOLUL IV

Conducerea direcţiei generale

 

Art. 22. - Direcţia generală este condusă de directorul general, ajutat de 2 directori generali adjuncţi.

Art. 23. - (1) Directorul general conduce întreaga activitate desfăşurată de personalul direcţiei generale şi o reprezintă în relaţia cu celelalte structuri ale MAI, cu instituţii, autorităţi şi organisme de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu organisme internaţionale, potrivit competenţelor legale.

(2) în condiţiile legii şi ale celorlalte reglementări în vigoare, directorul general poate delega atribuţii din competenţa sa directorilor generali adjuncţi, directorilor direcţiilor din structura direcţiei generale sau altor persoane din subordine.

(3) în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, directorul general emite dispoziţii obligatorii pentru personalul din subordine.

Art. 24. - (1) Directorul general răspunde în faţa ministrului afacerilor interne de întreaga activitate pe care o desfăşoară direcţia generală,

(2) în lipsa directorului general, atribuţiile acestuia sunt îndeplinite de către unul dintre directorii generali adjuncţi desemnat prin dispoziţie a directorului general,

Art. 25. - (1) Directorii generali adjuncţi se subordonează nemijlocit directorului general şi răspund de întreaga activitatea structurilor pe care le coordonează.

(2) Coordonarea structurilor subordonate din cadrul direcţiei generale de către directorii generali adjuncţi se stabileşte prin dispoziţie a directorului general.

Art. 26. - (1) Directorul general, împreună cu directorii generali adjuncţi, asigură gestionarea resurselor umane, financiare şi materiale, promovează principiile, metodele, procedurile şi mijloacele specifice îndeplinirii atribuţiilor direcţiei generale şi asigură respectarea normelor de integritate şi a sistemului relaţional al direcţiei generale.

(2) Directorul general şi directorii generali adjuncţi desfăşoară activităţi specifice de poliţie judiciară, în condiţiile legii.

Art. 27. - (1) Şefii de direcţii, servicii şi birouri din cadrul aparatului propriu, precum şi cei ai structurilor subordonate pun în aplicare, în domeniile de care răspund, programele, proiectele şi planurile proprii de activităţi, în conformitate cu nivelurile de exigenţă şi eficienţă impuse de standardele de performanţă promovate în cadrul direcţiei generale.

(2) Şefii de direcţii, servicii şi birouri din cadrul aparatului propriu şi cei ai structurilor subordonate răspund de soluţionarea operativă, corectă şi legală a lucrărilor întocmite, potrivit competenţelor.

(3) Structurile subordonate prezintă, pe cale ierarhică, toate datele şi informaţiile relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor direcţiei generale.

Art. 28. - (1) în cadrul direcţiei generale se organizează şi funcţionează Consiliul de conducere, ca organism cu rol deliberativ, de analiză şi de decizie, din care fac parte: personalul cu funcţii de conducere din aparatul propriu al unităţii, directorul Direcţiei Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti şi Judeţul Ilfov, respectiv doi şefi ai structurilor subordonate desemnaţi semestrial prin dispoziţie a directorului general.

(2) în funcţie de tematica stabilită prin ordinea de zi, la reuniunile Consiliului de conducere pot participa şi alte persoane, care vor avea calitatea de invitaţi.

(3) în cadrul acestui organism se analizează activităţile specifice din competenţa direcţiei generale, problemele identificate şi modalităţile de rezolvare a acestora.

(4) Activitatea Consiliului de conducere este reglementată prin dispoziţie a directorului general.

Art. 29. - (1) La nivelul direcţiei generale funcţionează Comitetul strategic pentru sprijinirea şi evaluarea activităţii Direcţiei Generale Anticorupţie. denumit în continuare Comitetul strategic, organism consultativ fără personalitate juridică, având rolul de a formula recomandări cu privire la direcţiile de acţiune şi de dezvoltare ale activităţii acestei unităţi.

(2) Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi componenţa Comitetului strategic se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

CAPITOLUL V

Atribuţiile structurilor componente din cadrul direcţiei generale

 

SECŢIUNEA 1

Structurile aparatului propriu

 

1.1. Serviciul cabinet

Art. 30. - (1) Serviciul cabinet este condus de şeful serviciului, fiind subordonat nemijlocit directorului general, şi are ca obiective: analizarea evoluţiilor şi dinamicii instituţionale consemnate la nivelul direcţiei generale, centralizarea datelor statistice rezultate din activităţile specifice derulate, asigurarea legăturilor operative în realizarea misiunilor specifice, respectiv derularea activităţii de secretariat la nivelul direcţiei generale.

(2) Serviciul cabinet îşi exercită atribuţiile prin compartimentele specializate din componenţă: Compartimentul evaluare şi planificare instituţională, Compartimentul evidenţă statistică, Compartimentul dispecerat şi Compartimentul secretariat şi arhivă.

Art. 31. - Compartimentul evaluare şi planificare instituţională are următoarele atribuţii principale:

a) întocmeşte propuneri, în raport cu competenţele direcţiei generale, asupra proiectelor de documente strategice elaborate la nivelul MAI;

b) monitorizează şi transmite periodic către structurile responsabile din MAI note/rapoarte privind stadiul realizării sarcinilor cuprinse în documentele sectoriale din competenţa direcţiei generale;

c) întocmeşte rapoarte, informări şi alte materiale pe baza datelor comunicate de structurile aparatului propriu şi/sau subordonate ale direcţiei generale, pe care le promovează la diferite niveluri decizionale;

d) formulează, monitorizează şi evaluează politici publice/instituţionale aferente activităţii specifice domeniului de competenţă;

e) întocmeşte, în conformitate cu cadrul normativ intern al MAI, documentele de planificare a activităţii elaborate la nivelul direcţiei generale, care conţin propunerile formulate de structurile din aparatul propriu;

f) efectuează analize periodice atât în plan general, cât şi în plan secvenţial, pe domenii de activitate, asupra activităţilor desfăşurate şi rezultatelor obţinute de direcţia generală;

g) realizează bilanţul anual al activităţilor desfăşurate şi rezultatelor obţinute de direcţia generală;

h) monitorizează stadiul îndeplinirii sarcinilor asumate prin planurile de activităţi de către structurile din aparatul propriu şi structurile subordonate ale direcţiei generale;

i) elaborează şi realizează materiale de prezentare instituţională atât în plan intern, cât şi extern, cu sprijinul celorlalte structuri ale aparatului propriu;

j) participă şi consemnează problematica dezbătută şi măsurile stabilite în şedinţele de lucru ale directorului general împreună cu directorii generali adjuncţi;

k) asigură secretariatul şedinţelor Consiliului de conducere al direcţiei generale;

l) coordonează, sprijină şi îndrumă structurile subordonate în vederea întocmirii documentelor de planificare a activităţii, precum şi a analizelor asupra activităţilor derulate şi rezultatelor

obţinute;

m) elaborează, împreună cu lucrătorii Compartimentului evidenţă statistică, instrumente de lucru în vederea implementării deciziilor manageriale asumate la nivelul echipei de conducere a unităţii.

Art. 32. - Compartimentul evidenţă statistică îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) centralizează periodic date statistice referitoare la indicatorii rezultaţi din activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei, transmişi de structurile din aparatul propriu şi structurile subordonate;

b) realizează pachete statistice pentru informarea echipei manageriale a direcţiei generale şi a conducerii MAI, prin întocmirea unor situaţii statistice lunare/periodice şi comparative;

c) verifică şi corelează indicatorii transmişi de structurile direcţiei generale cu datele din machetele statistice centralizate şi contactează persoanele responsabile de la nivelul structurilor direcţiei generale pentru remedierea deficienţelor constatate;

d) sprijină lucrătorii responsabili de la nivelul structurilor direcţiei generale cu privire la modalitatea de realizare a raportărilor instituite;

e) ajustează grila de indicatori în funcţie de modificările structural-organizatorice, dinamica legislativă în materie şi exigenţele consemnate în plan operaţional;

f) consultă structurile direcţiei generale cu privire la oportunitatea modificării sau completării grilei de indicatori şi înaintează conducerii direcţiei generale propuneri în consecinţă;

g) elaborează grile parţiale de rezultate pe perioade determinate de timp sau domenii de activitate, la solicitarea celorlalte structuri ale direcţiei generale sau ale conducerii direcţiei generale;

h) realizează şi întocmeşte alte materiale statistice la solicitarea organismelor comunitare;

i) coordonează şi îndrumă structurile subordonate în vederea întocmirii şi completării grilei indicatorilor statistici;

j) participă, în colaborare cu lucrătorii Compartimentului evaluare şi planificare instituţională, la elaborarea unor instrumente/metodologii de lucru incidente acestui domeniu de activitate.

Art. 33. - Compartimentul dispecerat are următoarele atribuţii principale:

a) asigură legăturile operative cu echipele aflate în misiune;

b) întocmeşte note de informare privind situaţia operativă din domeniul de competenţă al direcţiei generale, care se aduc la cunoştinţa conducerii MAI;

c) monitorizează punctele de acces şi trecere în unitate prin sistemul de pază şi supraveghere a imobilelor din dotarea direcţiei generale;

d) întocmeşte şi actualizează planul de creştere a capacităţii operaţionale a direcţiei generale şi planul de intervenţie în caz de urgenţă;

e) desfăşoară serviciul de permanenţă la sediul aparatului propriu al direcţiei generale;

f) asigură continuitatea serviciului la sistemul call-center anticorupţie, după terminarea programului operatorilor;

g) organizează şi asigură relaţionarea cu unitatea de jandarmi care asigură paza şi apărarea sediilor direcţiei generale;

h) informează conducerea direcţiei generale despre producerea unor evenimente/incidente în spaţiile proprii, în afara programului de lucru, şi pune în aplicare măsurile prevăzute de documentele aferente situaţiilor de urgenţă apărute (incendiu, inundaţie, evacuare bunuri etc.).

Art. 34. - Compartimentul secretariat şi arhivă are următoarele atribuţii principale:

a) primeşte, înregistrează şi prezintă corespondenţa către conducerea direcţiei generale şi asigură expedierea lucrărilor în termenele stabilite;

b) răspunde de evidenţa, păstrarea şi manipularea ordinelor, instrucţiunilor şi altor acte normative interne, clasificate şi neclasificate, gestionate la nivelul direcţiei generale; verifică periodic existenţa acestora;

c) ţine evidenţa ştampilelor şi sigiliilor;

d) întocmeşte Dispoziţia zilnică a directorului general;

e) organizează evidenţa, păstrarea, manipularea, transportul, distrugerea şi arhivarea documentelor clasificate şi neclasificate adresate direcţiei generale şi a celor întocmite în unitate;

f) efectuează activităţi de primire, inventariere, depozitare şi păstrare a documentelor din arhiva unităţii;

g) coordonează, sprijină şi îndrumă structurile subordonate în vederea aplicării întocmai a normelor interne pe linie de secretariat şi arhivă;

h) desfăşoară activităţi pe linia întocmirii/completării nomenclatorului arhivistic aprobat la nivelul direcţiei generale, în funcţie de modificările structural-organizatorice sau legislative în materie;

i) gestionează aplicaţia evidenţei concediilor de odihnă, concediilor medicale, învoirilor etc. la nivelul personalului direcţiei generale, cu sprijinul Serviciului resurse umane.

1.2. Serviciul control

Art. 35. - (1) Serviciul control este condus de şeful de serviciu, se subordonează nemijlocit directorului general şi are ca obiectiv realizarea atribuţiei de control managerial la nivelul direcţiei generale.

(2) Serviciul control are următoarele atribuţii principale:

a) planifică anual şi supune aprobării directorului general controalele ce urmează a fi executate în aparatul propriu şi structurile subordonate direcţiei generale;

b) efectuează controale de fond, tematice şi inopinate în cadrul structurilor direcţiei generale, în scopul evaluării activităţii, a competenţei şi capacităţii managerilor, al identificării şi corectării deficienţelor constatate şi prezintă spre aprobare directorului general rapoarte cu principalele concluzii, constatări şi măsuri propuse;

c) urmăreşte modul de aplicare a măsurilor aprobate, rezultate în urma controalelor efectuate;

d) verifică reclamaţiile privind încălcări ale normelor legale în vigoare de către personalul direcţiei generale, cu excepţia celor date în competenţa altor structuri ale MAI sau altor autorităţi ori instituţii publice;

e) efectuează anumite acte de cercetare penală dispuse de procuror în cauzele privind fapte comise de către personalul direcţiei generale.

(3) Pe linia implementării şi/sau dezvoltării sistemului de control intern managerial, Serviciul control desfăşoară următoarele activităţi:

a) coordonează, monitorizează şi evaluează implementarea sistemului de control intern managerial la nivelul direcţiei generale;

b) participă la realizarea îndrumării metodologice a reprezentanţilor structurilor direcţiei generale;

c) analizează periodic activităţile de control intern managerial desfăşurate şi propune măsuri de îmbunătăţire a rezultatelor/remediere a disfuncţionalităţilor şi deficienţelor constatate;

d) elaborează proiectul Programului de dezvoltare a sistemului de control intern managerial la nivelul direcţiei generale;

e) monitorizează întregul proces desfăşurat la nivelul structurilor direcţiei generale în ceea ce priveşte sistemul de control intern managerial, prin elaborarea situaţiilor centralizatoare semestriale/anuale privind stadiul implementării sistemului de control intern managerial şi asigură transmiterea acestora la Corpul de control al ministrului;

f) organizează efectuarea operaţiunii de autoevaluare a sistemului de control intern managerial desfăşurat la nivelul direcţiei generale, întocmeşte situaţia sintetică a rezultatelor autoevaluării şi furnizează documentaţii realiste, corecte şi complete, care fundamentează Raportul anual asupra sistemului de control intern managerial;

g) elaborează Registrul riscurilor prin centralizarea riscurilor de la nivelul structurilor aparatului propriu al direcţiei generale;

h) întocmeşte Planul de implementare a măsurilor de control al riscurilor şi urmăreşte respectarea acestora;

i) întocmeşte informări pe baza rapoartelor anuale privind desfăşurarea procesului de gestionare a riscurilor de la nivelul structurilor, precum şi pe baza planului de implementare a măsurilor de control, pe care le transmite, spre aprobare, Comisiei de monitorizare, coordonare şi îndrumare metodologică a implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial de la nivelul direcţiei generale;

j) transmite Corpului de control al ministrului situaţiile centralizatoare, informări cu privire la progresele înregistrate referitoare la dezvoltarea sistemului de control intern managerial în cadrul direcţiei generale şi alte documente privind stadiul implementării şi dezvoltării sistemului de control intern managerial.

1.3. Serviciul resurse umane

Art. 36. - (1) Serviciul resurse umane este condus de şeful serviciului, se subordonează nemijlocit directorului general şi are ca obiective recrutarea, selecţia, încadrarea, acordarea drepturilor de personal, formarea continuă a personalului, evaluarea performanţelor profesionale individuale şi a conduitei, cariera, precum şi gestiunea şi prelucrarea datelor de personal, analiza posturilor şi planificarea resurselor umane, managementul organizatoric, securitatea şi sănătatea în muncă, precum şi organizarea şi desfăşurarea de activităţi de sprijin, îndrumare şi control al structurilor direcţiei generale, potrivit domeniului de competenţă.

(2) Serviciul îşi exercită atribuţiile prin compartimentele specializate din componenţă: Compartimentul selecţie şi încadrare resurse umane, Compartimentul gestiunea datelor de personal, Compartimentul formare profesională şi Compartimentul securitate şi sănătate în muncă.

Art. 37. - Compartimentul selecţie şi încadrare resurse umane are următoarele atribuţii principale:

a) asigură, potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, încadrarea personalului necesar pe posturile prevăzute în statul de organizare al unităţii, potrivit normelor de competenţă;

b) întocmeşte documentele specifice de resurse umane privind acordarea de drepturi salariale lucrătorilor din cadrul direcţiei generale, la încadrarea, promovarea în funcţii şi la modificarea raporturilor de serviciu;

c) elaborează documentele specifice şi/sau actele administrative pentru modificarea, respectiv suspendarea raporturilor de serviciu ale lucrătorilor direcţiei generale;

d) întocmeşte documentele şi actele administrative privind acordarea de compensaţii, indemnizaţii ori a altor drepturi prevăzute de lege personalului din cadrul unităţii;

e) întocmeşte documentele referitoare la recompensarea personalului direcţiei generale, precum şi cele privind declanşarea cercetării prealabile şi sancţionarea lucrătorilor unităţii care au comis abateri disciplinare;

f) întocmeşte şi supune spre aprobare sau avizare documentele pentru avansarea în grade profesionale a personalului direcţiei generale;

g) organizează şi efectuează studii de diagnoză şi prognoză în domeniul resurselor umane;

h) analizează şi elaborează documentaţia privind structura organizatorică a direcţiei generale;

i) întocmeşte proiectul statului de organizare al direcţiei generale şi operează modificările aprobate de conducerea MAI sau, după caz, de către directorul general;

j) analizează viabilitatea structurilor organizatorice ale direcţiei generale, prezintă propuneri de constituire, reorganizare sau optimizare a acestora;

k) desfăşoară activităţi specifice privind gestionarea posturilor alocate direcţiei generale, ţinând evidenţa acestora pe categorii, corpuri, funcţii, grade profesionale şi structuri;

l) organizează şi efectuează cunoaşterea socioprofesională a personalului unităţii aflat în competenţa de numire a directorului general sau a personalului care urmează a fi încadrat în unitate;

m) asigură desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de evaluare/pregătire profesională şi a conduitei individuale a lucrătorilor din cadrul direcţiei generale;

n) acordă sprijin şi îndrumare metodologică structurilor şi personalului din cadrul unităţii, pe linia raporturilor de serviciu;

o) analizează şi elaborează puncte de vedere referitoare la proiectele de acte normative pentru aplicarea unitară a strategiei, politicilor şi procedurilor de resurse umane iniţiate sau elaborate de către MAI;

p) soluţionează petiţiile repartizate de conducerea unităţii;

q) coordonează, sprijină şi îndrumă structurile direcţiei generale în vederea întocmirii documentelor specifice privind recrutarea, selecţia şi încadrarea resurselor umane, precum şi acordarea drepturilor de personal.

Art. 38. - Compartimentul gestiunea datelor de personal are următoarele atribuţii principale:

a) întocmeşte evidenţa nominală şi evidenţa statistică a lucrătorilor direcţiei generale cărora le-au încetat raporturile de serviciu/muncă;

b) operează şi accesează sistemul informatic de gestiune a resurselor umane în vederea fundamentării deciziilor privind managementul resurselor umane;

c) întocmeşte documentele necesare pentru emiterea, evidenţa şi retragerea documentelor de legitimare şi acces, inclusiv a insignelor;

d) întocmeşte propuneri de conferire a unor decoraţii naţionale personalului direcţiei generale;

e) răspunde de evidenţa şi păstrarea dosarelor personale ale lucrătorilor în activitate şi ale celor cărora le-au încetat raporturile de serviciu/muncă cu direcţia generală;

f) actualizează dosarele personale, operând în acestea orice schimbare survenită în situaţia socioprofesională a personalului;

g) asigură implementarea prevederilor legale privind declaraţiile de avere şi interese, potrivit legislaţiei în vigoare;

h) asigură, la cererea persoanelor şi a instituţiilor, eliberarea de certificate, adeverinţe şi alte documente din domeniul de competenţă a serviciului, în condiţiile legii;

i) execută demersuri pentru obţinerea avizelor în vederea numirii/promovării/eliberării poliţiştilor în/din structurile poliţiei judiciare sau pentru retragerea avizului de poliţie judiciară;

j) coordonează, sprijină şi îndrumă structurile direcţiei generale în vederea întocmirii documentelor specifice privind gestiunea datelor de personal.

Art. 39. - Compartimentul formare profesională are următoarele atribuţii principale:

a) aplică şi particularizează elementele conceptuale şi politicile generale în domeniul formării profesionale continue;

b) elaborează prevederile referitoare la organizarea, desfăşurarea şi evaluarea formării profesionale continue a poliţistului şi participă la întocmirea procedurilor standard de operare în domeniul formării profesionale;

c) participă la determinarea necesarului de formare profesională a poliţistului şi la elaborarea documentelor de organizare a pregătirii profesionale, conform competenţelor;

d) valorifică experienţa dobândită ca urmare a participării la programe internaţionale de formare profesională/pregătire, la misiuni şi alte activităţi în străinătate;

e) organizează şi desfăşoară nemijlocit activităţi de formare profesională continuă a lucrătorilor direcţiei generale;

f) coordonează, sprijină, îndrumă şi controlează modul de desfăşurare a activităţilor din competenţă;

g) organizează şi asigură, după caz, evaluarea formării profesionale continue a lucrătorilor unităţii;

h) constituie şi utilizează, pentru diferite nevoi, sisteme de evidenţă privind formarea profesională a personalului direcţiei generale;

i) coordonează, sprijină şi îndrumă structurile direcţiei generale în vederea întocmirii documentelor specifice privind formarea continuă a personalului.

Art. 40. - Compartimentul securitate şi sănătate în muncă are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează tematica pentru toate fazele de instruire, stabileşte periodicitatea adecvată pentru fiecare loc de muncă, asigură informarea şi instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite;

b) identifică pericolele, evaluează riscurile pentru fiecare componentă a sistemului de muncă din direcţia generală şi elaborează planul de prevenire şi protecţie;

c) elaborează instrucţiuni proprii pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul direcţiei generale, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă;

d) generează programele de măsuri pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă pentru direcţia generală;

e) asigură verificarea, controlul şi evaluarea activităţilor desfăşurate pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul structurilor direcţiei generale, modul în care sunt aplicate şi respectate reglementările legislative în vigoare de către tot personalul direcţiei generale şi propune măsurile necesare pentru îndeplinirea şi îmbunătăţirea modului de executare a acestora;

f) exercită, potrivit legii, orice alte atribuţii pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă ce revin unităţilor din cadrul MAI;

g) coordonează, sprijină şi îndrumă structurile direcţiei generale în vederea întocmirii documentelor specifice privind securitatea şi sănătatea în muncă;

h) identifică echipamentele individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru şi întocmeşte necesarul de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie;

i) participă la cercetarea evenimentelor, conform competenţelor, şi întocmeşte evidenţa accidentelor de muncă şi incidentelor periculoase în cadrul direcţiei generale;

j) propune clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor de prestări servicii.

1.4. Financiar (la nivel de serviciu)

Art. 41. - (1) Financiarul este condus de un contabil-şef care are ca obiective gestionarea resurselor financiare alocate şi acordarea suportului financiar pentru cheltuielile materiale şi de servicii efectuate la nivelul unităţii.

(2) Financiarul se subordonează nemijlocit directorului general, în faţa căruia răspunde de îndeplinirea atribuţiilor specifice potrivit dispoziţiilor legale, şi are următoarele atribuţii principale:

a) organizează şi desfăşoară activitatea financiară a direcţiei generale, în conformitate cu dispoziţiile legale:

b) elaborează, fundamentează şi răspunde de întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli, în conformitate cu dispoziţiile date de ordonatorul principal de credite;

c) întocmeşte şi transmite la Direcţia generală financiară din cadrul MAI situaţia privind monitorizarea numărului de posturi şi a cheltuielilor de personal, respectiv situaţia privind execuţia cheltuielilor de personal, conform prevederilor legale în vigoare;

d) întocmeşte şi depune în termen cererile de deschidere a creditelor necesare finanţării sarcinilor ce revin direcţiei generale;

e) asigură efectuarea cheltuielilor de către direcţia generală în condiţii de legalitate, înregistrează în evidenţele contabile toate operaţiunile financiare, urmăreşte şi încasează la termen creanţele;

f) întocmeşte documentaţia privitoare la primiri şi eliberări de bani şi alte valori;

g) execută controlul financiar preventiv propriu asupra operaţiunilor stabilite;

h) întocmeşte şi transmite, la termenele stabilite, situaţiile financiare privind patrimoniul aflat în administrare, execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi alte raportări financiar-contabile solicitate de Direcţia generală financiară din cadrul MAI;

i) efectuează operaţiuni financiare în sistemele informatice specifice raportării şi gestionării bugetului, creditelor de angajament bugetare şi legale, recepţie şi plăţi;

j) reprezintă direcţia generală, prin semnătură, alături de ordonatorul de credite, în toate operaţiunile patrimoniale;

k) asigură organizarea şi efectuarea operaţiunilor de contabilitate în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele ale normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, emise de Ministerul Finanţelor Publice;

l) efectuează propuneri privind componenţa comisiilor de inventariere, participă la acţiunile de inventariere asupra elementelor de patrimoniu ale unităţii şi coordonează derularea acestora;

m) urmăreşte efectuarea plăţilor în termenele contractuale;

n) realizează clasarea şi arhivarea documentelor justificative conform reglementărilor în vigoare;

o) exercită orice alte sarcini prevăzute în actele normative privind activitatea financiar-contabilă.

(3) Pe linia gestionării-validării fondurilor externe, Financiarul are următoarele atribuţii principale:

a) întocmeşte şi transmite Direcţiei generale financiare din cadrul MAI propuneri cu privire la aprobarea de fonduri bugetare pentru exerciţiile financiare în care se derulează proiectele, respectiv repartizarea pe surse de finanţare/capitole/articole şi alineate bugetare;

b) întreprinde demersuri pentru asigurarea cofinanţării programelor/proiectelor cu finanţare externă în conformitate cu acordurile de finanţare;

c) verifică şi validează, din punctul de vedere al eligibilităţii, cheltuielile efectuate din fondurile cu finanţare externă la care unitatea este parte;

d) verifică eligibilitatea cheltuielilor efectuate din bugetul unităţii în conformitate cu prevederile legale aplicabile şi a celor contractuale;

e) desfăşoară activităţi pentru recuperarea sumelor reprezentând contribuţia financiară externă în proiectele cu finanţare externă, respectiv a cofinanţării de la nivel naţional, atunci când acestea au fost declarate neeligibile;

f) colaborează şi pune la dispoziţia echipelor de control sau de audit din cadrul MAI ori din afara acestuia datele şi informaţiile necesare realizării acestor activităţi la nivelul direcţiei generale;

g) verifică documentele justificative şi plăţile efectuate de către beneficiarii fondurilor din cadrul proiectelor cu finanţare externă;

h) înregistrează în contabilitate toate operaţiunile financiare legate de derularea fondurilor din cadrul proiectelor cu finanţare externă;

i) efectuează şi urmăreşte plăţile din fondurile aferente derulării proiectelor;

j) elaborează rapoarte financiare privind situaţia fondurilor derulate;

k) întocmeşte declaraţiile lunare de cheltuieli;

l) ţine evidenţa creditelor, angajamentelor bugetare şi legale;

m) întocmeşte execuţia bugetară ca parte a dării de seamă în vederea confirmării fondurilor externe utilizate.

(4) în cadrul Financiarului este organizat şi funcţionează Compartimentul drepturi salariale interne şi pensii, având următoarele atribuţii principale:

a) întocmeşte, completează, gestionează şi depune către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne declaraţiile privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitul pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate încadrate la direcţia generală; în cazul contribuţiilor de asigurări sociale, utilizează programul informatic gestionat la nivelul Direcţiei generale financiare din cadrul MAI;

b) stabileşte şi pune în aplicare, de comun acord cu reprezentanţii Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne, proceduri de comunicare, implementare şi prelucrarea datelor etc. În programul informatic gestionat la nivelul Direcţiei generale financiare din cadrul MAI;

c) asigură întocmirea statelor de plată pentru salarii, precum şi alte drepturi băneşti cuvenite personalului, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;

d) calculează, reţine şi virează impozitul pe venit şi contribuţiile obligatorii stabilite potrivit prevederilor legale;

e) întocmeşte adeverinţele fiscale şi declaraţiile privind contribuţiile obligatorii, pe care le transmite Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne.

1.5. Biroul juridic

Art. 42. - (1) Biroul juridic este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit directorului general şi are ca obiectiv asigurarea asistenţei juridice la nivelul unităţii.

(2) Principalele atribuţii ale biroului sunt:

a) urmăreşte modul de aplicare a normelor juridice în activitatea direcţiei generale şi face propuneri pentru perfecţionarea activităţii;

b) participă la negocierea sau avizarea, în condiţiile legii, a contractelor şi a altor acte încheiate, potrivit competenţelor stabilite, care angajează răspunderea juridică a direcţiei generale;

c) avizează pentru legalitate dispoziţiile emise de directorul general, potrivit competenţei, precum şi alte acte care angajează răspunderea patrimonială a direcţiei generale;

d) reprezintă şi apără interesele direcţiei generale şi ale Ministerului Afacerilor Interne, atunci când consilierii juridici ai direcţiei generale sunt delegaţi de către Direcţia generală juridică din cadrul MAI, în faţa instanţelor judecătoreşti şi a altor organisme de jurisdicţie, la organele de urmărire penală, precum şi în raporturile cu persoanele juridice şi fizice, în cauzele în care direcţia generală poate fi angajată în nume propriu; în acest scop întocmeşte cereri de sesizare a acestor organe, întâmpinări, note de şedinţă, concluzii scrise, precum şi cereri pentru exercitarea căilor de atac, asigurând, potrivit legii, motivarea lor temeinică;

e) elaborează anteproiecte de acte normative în domeniile de competenţă ale direcţiei generale, cu consultarea celorlalte structuri ale unităţii;

f) întocmeşte observaţii şi propuneri, motivate juridic, la proiectele de acte normative asupra cărora a fost consultată direcţia generală şi face propuneri de perfecţionare a cadrului normativ intern;

g) elaborează puncte de vedere cu privire la respectarea drepturilor omului şi normelor dreptului umanitar la nivelul direcţiei generale, precum şi asupra implementării reglementărilor privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în cadrul acesteia;

h) formulează proiectele răspunsurilor la petiţiile cetăţenilor şi organizaţiilor neguvernamentale interne sau internaţionale adresate direcţiei generale şi repartizate biroului spre soluţionare;

i) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în actele normative care reglementează activitatea de asistenţă juridică şi contencios în MAI.

(3) În domeniul implementării proiectelor cu finanţare externă, Biroul juridic are următoarele atribuţii principale:

a) avizează pentru legalitate contractul de finanţare încheiat pentru proiectul respectiv şi/sau actele adiţionale la acesta;

b) asigură consiliere de specialitate în cadrul şedinţelor echipei de proiect, pentru implementarea şi derularea proiectului, sens în care elaborează puncte de vedere referitoare la interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale incidente;

c) avizează pentru legalitate notele justificative de selectare a procedurilor de achiziţie publică din cadrul proiectului potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, la solicitarea compartimentului intern specializat în achiziţii publice;

d) participă în comisiile de evaluare a ofertelor desemnate cu ocazia derulării procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică din cadrul proiectului, cu excepţia achiziţiilor publice directe;

e) avizează pentru legalitate documentaţia de atribuire în cadrul procedurilor de achiziţie şi contractelor de achiziţie publică din cadrul proiectului;

f) participă, în condiţiile prevăzute de actele normative incidente, în comisiile de conciliere în cazul unor litigii izvorâte din derularea contractelor de achiziţie publică din cadrul proiectului;

g) participă la întâlnirile organizate de managerul de proiect şi/sau de Unitatea de implementare a proiectelor din cadrul direcţiei generale, acordând sprijin pentru identificarea soluţiilor juridice care să asigure buna desfăşurare şi încadrare în graficul temporal al activităţilor proiectului.

1.6. Psihologie (la nivel de compartiment)

Art. 43. - Compartimentul psihologie este subordonat nemijlocit directorului general, are ca obiectiv asigurarea activităţii psihologice la nivelul direcţiei generale şi are următoarele atribuţii principale:

a) proiectează, planifică şi asigură activitatea de evaluare psihologică din cadrul asistenţei psihologice la nivelul direcţiei generale, evaluarea psihologică în vederea avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuţii şi misiuni în condiţii de solicitare psihică intensă, precum şi în alte situaţii, potrivit reglementărilor în vigoare;

b) acordă asistenţă psihologică profilactică şi primară, în funcţie de nevoile specifice fiecărei categorii de beneficiari, la nivelul direcţiei generale;

c) valorifică rezultatele evaluărilor psihologice proprii sau cele efectuate de Centrul de Psihosociologie al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la personalul direcţiei generale;

d) întocmeşte, actualizează şi arhivează, după caz, dosarul psihologic pentru fiecare persoană din cadrul direcţiei generale;

e) realizează activitatea de diagnoză organizaţională la nivelul direcţiei generale;

f) coordonează, sprijină, îndrumă şi controlează modul de completare a tipizatelor specifice activităţii de psihologie, atât cele administrate creion-hârtie, cât şi cele administrate informatic, la nivelul direcţiei generale;

g) participă la manifestări cu caracter ştiinţific şi profesional în domeniul activităţii de psihologie;

h) asigură, la solicitare, consilierea directorului general pe probleme privind activitatea de psihologie, la nivelul direcţiei generale;

i) întocmeşte Planul de pregătire psihologică a personalului, la solicitarea Compartimentului formare profesională din cadrul Serviciului resurse umane;

j) acordă sprijin de specialitate, la solicitare, personalului care participă la activitatea de evaluare a subordonaţilor;

k) participă, potrivit competenţelor şi în părţile ce îl privesc, la activităţile de analiză a postului, a evenimentelor definite potrivit legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă, acordă sprijin de specialitate în evaluarea activităţii, pregătirii şi conduitei profesionale individuale a personalului;

l) realizează, la solicitarea directorului general, evaluarea psihologică a personalului ce urmează a fi încadrat la direcţia generală, în baza solicitării şi planificării realizate la nivelul Serviciului resurse umane.

1.7. Structura de protecţie a datelor cu caracter personal (la nivel de compartiment)

Art. 44. - (1) Structura de protecţie a datelor cu caracter personal se organizează la nivel de compartiment, este subordonată nemijlocit directorului general şi are ca obiectiv asigurarea măsurilor necesare pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii ori accesului neautorizat, precum şi împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală.

(2) Structura de protecţie a datelor cu caracter personal are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează şi coordonează implementarea procedurilor proprii la nivelul structurilor direcţiei generale;

b) elaborează ghidul pentru exercitarea drepturilor de către persoana vizată;

c) asigură informarea operativă a conducerii unităţii despre vulnerabilităţile şi riscurile semnalate în sistemul de securitate a prelucrării datelor cu caracter personal al direcţiei generale şi propune măsuri pentru înlăturarea acestora;

d) consiliază conducerea direcţiei generale şi asigură instruirea personalului care prelucrează date cu caracter personal cu privire la normele şi regulile de protecţie a datelor cu caracter personal;

e) coordonează şi monitorizează activitatea personalului pe linia protecţiei datelor cu caracter personal la nivelul direcţiei generale şi propune conducerii direcţiei generale, în condiţiile legii, măsuri privind modificarea, suspendarea ori revocarea drepturilor de acces la datele cu caracter personal, după caz;

f) efectuează verificări, prin sonda], privind modul de aplicare a măsurilor legale de protecţie a datelor cu caracter personal, întocmeşte rapoarte şi formulează propuneri pentru remedierea deficienţelor constatate, pe care le înaintează spre aprobare conducerii direcţiei generale;

g) asigură relaţionarea, solicită asistenţă de specialitate şi participă la convocările şi activităţile organizate de structura responsabilă din cadrul MAI în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal;

h) asigură relaţionarea şi solicită asistenţă de specialitate de la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;

i) ţine evidenţa automată, prin intermediul sistemelor informatice, a conturilor de acces la bazele de date ale utilizatorilor din cadrul direcţiei generale care prelucrează date cu caracter personal;

j) propune conducerii direcţiei generale acordarea accesului utilizatorilor la sisteme de evidenţă a datelor cu caracter personal neautomate, în baza unei liste nominale aprobate de şefii nemijlociţi;

k) ţine evidenţa declaraţiilor utilizatorilor;

l) asigură desfăşurarea pregătirii de specialitate şi instruirea utilizatorilor în domeniu;

m) ţine evidenţa cererilor persoanelor vizate şi coordonează soluţionarea acestora.

1.8. Direcţia investigaţii

Art. 45. - (1) Direcţia investigaţii este condusă de un director ajutat de un director adjunct, se subordonează nemijlocit unui director general adjunct şi are în compunere: Serviciul investigaţii, Serviciul analiza informaţiilor şi Serviciul tehnic.

(2) Direcţia investigaţii are ca obiective organizarea şi desfăşurarea activităţilor investigative la nivelul direcţiei generale, a celor de analiză a informaţiilor şi de suport tehnico-operativ în vederea punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, pentru descoperirea, documentarea şi combaterea faptelor de corupţie săvârşite de personalul MAI.

Art. 46. - (1) Serviciul investigaţii este condus de şeful de serviciu, se subordonează conducerii Direcţiei investigaţii şi are următoarele atribuţii principale:

a) desfăşoară activităţi de descoperire a faptelor de corupţie ce intră în competenţa legală a direcţiei generale;

b) efectuează  investigaţiile necesare documentării preliminare începerii urmăririi penale şi dezvoltării informaţiilor privind faptele de corupţie comise de personalul MAI;

c) efectuează, în condiţiile legii, activităţi investigative dispuse în vederea administrării probatoriului în cadrul procesului penal, pentru faptele de corupţie ce intră în competenţa legală a unităţii;

d) desfăşoară activităţi cu caracter operativ impuse de specificul şi de dinamica fiecărei lucrări ce revine spre soluţionare serviciului;

e) obţine, evaluează, verifică şi valorifică informaţii, în vederea descoperirii şi combaterii faptelor de corupţie săvârşite de personalul MAI;

f) verifică, din dispoziţia conducerii unităţii, petiţiile anonime referitoare la fapte de corupţie săvârşite de personalul MAI;

g) realizează analize referitoare la valoarea operativă a datelor şi informaţiilor gestionate şi propune măsuri de eficientizare a activităţii în domeniul din competenţă;

h) dezvoltă datele şi informaţiile puse la dispoziţie de instituţiile de aplicare a legii, precum şi de serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor în legătură cu faptele de corupţie săvârşite de personalul MAI;

i) coordonează, îndrumă şi sprijină personalul din cadrul structurilor subordonate cu responsabilităţi pe linia activităţilor investigative;

j) planifică activităţile investigative în raport cu priorităţile identificate în urma analizelor strategice realizate la nivelul direcţiei generale.

(2) Serviciul îşi exercită atribuţiile prin compartimentele specializate din componenţă: Compartimentul investigaţii pentru infracţiuni de corupţie şi Compartimentul investigaţii pentru infracţiuni conexe sau asimilate, astfel:

a) Compartimentul investigaţii pentru infracţiuni de corupţie îndeplineşte atribuţiile prevăzute la alin (1) cu privire la infracţiunile de corupţie săvârşite de personalul MAI;

b) Compartimentul investigaţii pentru infracţiuni conexe sau asimilate îndeplineşte atribuţiile prevăzute la alin. (1) cu privire la infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie comise de personalul MAI.

Art. 47. - Serviciul analiza informaţiilor este condus de şeful de serviciu, se subordonează conducerii Direcţiei investigaţii şi are, potrivit competenţelor legale, următoarele atribuţii principale:

a) constituie şi gestionează baza de date privind faptele de corupţie comise de personalul MAI;

b) implementează în baza de date informaţiile referitoare la săvârşirea faptelor de corupţie din competenţa legală a direcţiei generale;

c) coordonează, îndrumă şi sprijină personalul din aparatul propriu şi structurile subordonate cu responsabilităţi în implementarea informaţiilor în baza de date;

d) monitorizează respectarea procedurii privind introducerea informaţiilor în baza de date proprie de către personalul aparatului propriu şi al structurilor subordonate;

e) consultă bazele de date gestionate de direcţia generală, pentru documentarea cauzelor investigative;

f) obţine datele de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de comunicaţii electronice destinate publicului, în condiţiile legii;

g) analizează datele şi informaţiile gestionate pentru a asigura sprijinul tactic şi operaţional în investigaţii, prin identificarea metodelor infracţionale, a relaţiilor, fluxurilor, secvenţelor şi viitoarelor cerinţe de colectare a informaţiilor prelucrate;

h) întocmeşte analize tactice destinate utilizării în activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei desfăşurată de direcţia generală;

i) întocmeşte analize operaţionale în cauzele instrumentate de personalul direcţiei generale;

j) elaborează analize strategice, în vederea identificării tendinţelor infracţionale pe linia faptelor de corupţie comise de personalul MAI;

k) realizează produse analitice susţinute de hărţi relaţionale, tabele şi grafice, care sunt utilizate la efectuarea investigaţiilor şi cercetărilor în cauzele din competenţa direcţiei generale.

Art. 48. - (1) Serviciul tehnic este condus de şeful de serviciu, se subordonează conducerii Direcţiei investigaţii şi are în componenţă Biroul instalare mijloace tehnice speciale şi Biroul disimulare şi înregistrări ambientale.

(2) Biroul instalare mijloace tehnice speciale este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit şefului Serviciul tehnic şi are, potrivit competenţelor legale, următoarele atribuţii principale:

a) asigură suportul tehnic pentru punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică ce constau în activităţi de supraveghere video, audio sau prin fotografiere şi/sau de localizare sau urmărire prin mijloace tehnice, dispuse prin mandat de supraveghere tehnică/ordonanţă;

b) efectuează activităţi de pătrundere în spaţii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice utilizate pentru executarea măsurii supravegherii tehnice dispuse prin mandat de supraveghere tehnică/ordonanţă, conform dispoziţiilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Codul de procedură penală;

c) efectuează activităţi de proiectare şi execuţie circuite şi dispozitive electronice conform specificului misiunilor tehnico-operative care presupun instalarea de mijloace fixe de înregistrare;

d) desfăşoară activităţi de prelucrare a înregistrărilor audio-video obţinute cu ajutorul mijloacelor tehnice pe parcursul misiunilor operative;

e) la solicitarea aparatului propriu sau a structurilor subordonate ale direcţiei generale asigură suportul tehnic necesar pe parcursul misiunilor operative;

f) efectuează activităţi de documentare de specialitate în scopul dotării cu dispozitive, mijloace şi sisteme tehnice speciale performante şi dezvoltării activităţii specifice în acord cu evoluţiile tehnologice în domeniu;

g) realizează schimburi de experienţă cu structuri similare naţionale şi internaţionale, în scopul dezvoltării de bune practici în domeniu;

h) asigură utilizarea, păstrarea, întreţinerea şi gestionarea dispozitivelor, mijloacelor şi sistemelor tehnice speciale şi echipamentelor aflate în dotarea biroului;

i) acordă sprijin de specialitate prin întocmirea specificaţiilor tehnice pentru dispozitivele, mijloacele şi sistemele tehnice speciale şi echipamentele ce urmează a fi achiziţionate pentru dotarea direcţiei generale.

(3) Biroul disimulare şi înregistrări ambientale este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit şefului Serviciului tehnic şi are, potrivit competenţelor legale, următoarele atribuţii principale:

a) desfăşoară activităţi de suport tehnico-operativ în vederea punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, constând în accesul la un sistem informatic, precum şi de supraveghere video, audio, prin fotografiere şi/sau de localizare sau urmărire prin mijloace tehnice, dispuse prin mandat de supraveghere tehnică/ordonanţă;

b) efectuează activităţi de adaptare, disimulare, proiectare şi execuţie a dispozitivelor, mijloacelor şi sistemelor tehnice speciale conform specificului misiunilor tehnico-operative care presupun efectuarea de înregistrări ambientale audio-video;

c) desfăşoară activităţi de prelucrare a înregistrărilor audio-video obţinute cu ajutorul mijloacelor tehnice pe parcursul misiunilor operative, dispuse prin mandat de supraveghere tehnică/ordonanţă;

d) la solicitarea structurilor aparatului propriu sau a celor subordonate ale direcţiei generale, delegate în acest sens de procurorul care efectuează urmărirea penală, asigură suportul tehnic necesar pe parcursul misiunilor operative;

e) efectuează activităţi criminalistice în cauzele penale ce intră în competenţa direcţiei generale constând în executarea de planşe fotografice sau marcări criminalistice pe parcursul misiunilor finalizate prin flagrant;

f) efectuează activităţi de documentare de specialitate în scopul dotării cu dispozitive, mijloace şi sisteme tehnice speciale performante şi dezvoltării activităţii specifice în acord cu evoluţiile tehnologice în domeniu;

g) realizează schimburi de experienţă cu structuri similare naţionale şi internaţionale, în scopul dezvoltării de bune practici în domeniu;

h) asigură utilizarea, păstrarea, întreţinerea şi gestionarea dispozitivelor, mijloacelor şi sistemelor tehnice speciale şi echipamentelor aflate în dotarea biroului;

i) acordă sprijin de specialitate prin întocmirea specificaţiilor pentru dispozitivele, mijloacele şi sistemele tehnice speciale, precum şi pentru echipamentele ce urmează a fi achiziţionate pentru dotarea direcţiei generale.

1.9. Direcţia anchete

Art. 49. - (1) Direcţia anchete este condusă de un director ajutat de un director adjunct, se subordonează nemijlocit unui director general adjunct şi are în compunere Serviciul anchete, Serviciul transcrieri operative, Serviciul de interceptare a comunicaţiilor, Serviciul operaţii, Centrul operaţional 1 - Iaşi, Centrul Operaţional 2 - Timişoara şi Centrul operaţional 3 - Cluj-Napoca.

(2) Direcţia anchete are ca obiective organizarea şi desfăşurarea activităţilor de cercetare penală, punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică pentru interceptarea comunicaţiilor, de redare a convorbirilor interceptate, supravegherea operativă, prinderea în flagrant şi testarea integrităţii profesionale la nivelul personalului MAI.

Art. 50. - (1) Serviciul anchete este condus de şeful de serviciu, se subordonează conducerii Direcţiei anchete şi asigură, la nivel central, organizarea activităţilor de cercetare penală a faptelor din competenţa legală a unităţii.

(2) Serviciul anchete are următoarele atribuţii principale:

a) primeşte şi înregistrează plângerile, denunţurile şi sesizările referitoare la comiterea unor fapte de corupţie de către personalul MAI;

b) se sesizează din oficiu, pe baza informaţiilor primite de la Direcţia investigaţii sau pe orice altă cale, dacă află că s-a săvârşit o infracţiune de corupţie de către personalul MAI;

c) efectuează actele de cercetare penală dispuse de procuror;

d) participă în grupurile de lucru constituite pentru elaborarea unor documente programatice pe linie de combatere a corupţiei, conform competenţelor;

e) gestionează evidenţa informatizată a tuturor ordonanţelor de delegare în baza cărora personalul direcţiei generale a efectuat activităţi procedurale;

f) soluţionează sesizări ale cetăţenilor, din dispoziţia conducerii direcţiei generale, conform competenţei;

g) cooperează/colaborează cu alte structuri din direcţia generală şi alte autorităţi sau instituţii publice în vederea executării activităţilor procedurale dispuse de procurorul care efectuează urmărirea penală în dosarele aflate în lucru;

h) asigură utilizarea eficientă, păstrarea, întreţinerea şi gestionarea dispozitivelor, mijloacelor şi sistemelor tehnice speciale aflate în dotarea serviciului;

i) la solicitare sau când situaţia impune, în baza ordonanţei de delegare a procurorului, sprijină structurile subordonate ale direcţiei generale în dosarele penale repartizate spre instrumentare;

j) sesizează, de îndată, structurile de parchet competente despre săvârşirea unor fapte de natură penală şi sprijină, în condiţiile legii, procurorii desemnaţi în documentarea faptelor sesizate;

k) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege poliţiei judiciare, în domeniul de competenţă al direcţiei generale.

(3) Serviciul îşi exercită atribuţiile prin structurile specializate din componenţă: Biroul anchete pentru infracţiuni de corupţie şi Biroul anchete pentru infracţiuni conexe sau asimilate.

(4) Biroul anchete pentru infracţiuni de corupţie este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit şefului Serviciului anchete şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la alin. (2) cu privire la infracţiunile de corupţie săvârşite de personalul MAI.

(5) Biroul anchete pentru infracţiuni conexe sau asimilate este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit şefului Serviciului anchete şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la alin. (2) cu privire la infracţiunile conexe sau asimilate infracţiunilor de corupţie comise de personalul MAI.

Art. 51. - Serviciul transcrieri operative este condus de un şef de serviciu, se subordonează conducerii Direcţiei anchete şi desfăşoară, în baza ordonanţei de delegare a procurorului care efectuează urmărirea penală, activităţi de redare a convorbirilor sau comunicărilor interceptate şi înregistrate, conform legii.

Art. 52. - Serviciul de interceptare a comunicaţiilor este condus de un şef de serviciu, se subordonează conducerii Direcţiei anchete şi desfăşoară, potrivit competenţelor legale, următoarele atribuţii principale:

a) desfăşoară activităţi de punere în executare a măsurii de supraveghere tehnică constând în interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui alt tip de comunicare la distanţă, dispusă prin mandat de supraveghere tehnică/ordonanţă, la solicitarea structurilor de parchet;

b) obţine datele de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de comunicaţii electronice destinate publicului în condiţiile legii;

c) asigură utilizarea eficientă, păstrarea, întreţinerea şi gestionarea dispozitivelor, mijloacelor şi sistemelor tehnice speciale din dotarea serviciului.

Art. 53. - (1) Serviciul operaţii este condus de şeful de serviciu, se subordonează conducerii Direcţiei anchete şi răspunde de organizarea şi desfăşurarea activităţilor de supraveghere operativă, prindere în flagrant şi testare a integrităţii profesionale a personalului MAI, precum şi de desfăşurarea unor activităţi de descoperire şi combatere a faptelor de corupţie care derivă din calitatea de lucrător al poliţiei judiciare şi asigură suportul tehnic pe parcursul efectuării actelor de cercetare penală, în cauze repartizate spre instrumentare.

(2) Serviciul operaţii îşi îndeplineşte atribuţiile funcţionale prin: Biroul supravegheri operative, Biroul flagrant, Biroul teste de integritate şi Compartimentul suport operativ.

(3) Poliţiştii din cadrul Serviciului operaţii îşi desfăşoară activitatea în mod conspirat, folosind mijloace şi metode specifice.

Art. 54. - Biroul supravegheri operative este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit şefului Serviciului operaţii şi are, potrivit competenţelor legale, următoarele atribuţii principale:

a) efectuează, în condiţiile legii, activităţi de supraveghere operativă, la solicitarea procurorului care efectuează urmărirea penală;

b) pune în aplicare mandatele de supraveghere tehnică, emise în condiţiile Codului de procedură penală, ce constau în supravegherea video, audio sau prin fotografiere şi localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;

c) efectuează activităţi de documentare specifice operative, independent sau în cooperare cu celelalte structuri ale direcţiei generale;

d) asigură utilizarea eficientă, păstrarea, întreţinerea şi gestionarea dispozitivelor, mijloacelor şi sistemelor tehnice speciale din dotarea biroului.

Art. 55. - Biroul teste de integritate este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit şefului Serviciului operaţii şi are următoarele atribuţii principale:

a) organizează şi efectuează testarea integrităţii profesionale a personalului MAI, în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi cu procedura aprobată prin ordin al ministrului afacerilor interne;

b) în vederea organizării şi desfăşurării testelor de integritate efectuează activităţi de documentare specifice operative, independent sau în cooperare cu celelalte structuri ale direcţiei generale;

c) pune în aplicare ordonanţele emise de procuror potrivit art. 148 şi 150 din Codul de procedură penală, pentru faptele de corupţie din competenţa legală a direcţiei generale.

Art. 56. - Biroul flagrant este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit şefului Serviciului operaţii şi are următoarele atribuţii principale:

a) participă la constatarea infracţiunii flagrante de corupţie ce intră în competenţa legală a direcţiei generale, sub coordonarea procurorului de caz;

b) desfăşoară activităţi de documentare specifice, independent sau în cooperare cu celelalte formaţiuni abilitate, premergător activităţii de prindere în flagrant, pentru pregătirea misiunilor ori completarea datelor obţinute în urma acţiunilor operative;

c) sprijină activitatea de punere în aplicare a mandatelor de aducere şi de conducere a persoanelor reţinute cu ocazia activităţilor de prindere în flagrant, conform dispoziţiilor procurorului care efectuează urmărirea penală şi competenţei legale a direcţiei generale;

d) asigură utilizarea eficientă, păstrarea, întreţinerea şi gestionarea dispozitivelor, mijloacelor şi sistemelor tehnice speciale aflate în dotarea biroului.

Art. 57. - Compartimentul suport operativ are următoarele atribuţii principale:

a) asigură utilizarea eficientă, păstrarea, întreţinerea, gestionarea şi menţinerea în stare de funcţionare a dispozitivelor, mijloacelor şi sistemelor tehnice speciale aflate în dotarea serviciului;

b) asigură managementul documentelor şi al mijloacelor de asigurare a conspirativităţii activităţilor;

c) pregăteşte autovehiculele din dotarea serviciului pentru buna desfăşurare a misiunilor;

d) sprijină activităţile specifice desfăşurate de lucrătorii serviciului şi, la solicitare, de lucrătorii Centrului operaţional 1 - Iaşi, Centrului operaţional 2-Timişoara şi Centrului operaţional 3 - Cluj-Napoca;

e) desfăşoară activitatea de secretariat la nivelul Serviciului operaţii.

Art. 58. - (1) Centrul operaţional 1 - Iaşi, Centrul operaţional 2 - Timişoara şi Centrul operaţional 3 - Cluj-Napoca sunt organizate la nivel de serviciu, sunt conduse de şefi de serviciu, se subordonează conducerii Direcţiei anchete, îşi desfăşoară activitatea în sprijinul structurilor subordonate arondate pe domeniile de activitate: supraveghere operativă, testarea integrităţii, flagrant şi suport operativ, precum şi pentru desfăşurarea de activităţi de descoperire şi combatere a faptelor de corupţie care derivă din calitatea de ofiţer al poliţiei judiciare.

(2) Centrul operaţional 1 - Iaşi, Centrul operaţional 2 - Timişoara şi Centrul operaţional 3 - Cluj-Napoca au, potrivit competenţelor legale, următoarele atribuţii principale:

a) organizează şi efectuează testarea integrităţii profesionale a personalului MAI în judeţele din competenţa structurilor subordonate arondate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi cu procedura aprobată prin ordin al ministrului afacerilor interne;

b) efectuează activităţi de documentare specifică operativă, independent sau în cooperare cu structurile subordonate arondate, pentru efectuarea testelor de integritate profesională a personalului MAI;

c) pune în aplicare ordonanţele emise de procuror potrivit art. 148 şi 150 din Codul de procedură penală, pentru faptele de corupţie din competenţa direcţiei generale;

d) pune în aplicare mandatele de supraveghere tehnică, emise în condiţiile Codului de procedură penală, ce constau în supravegherea video, audio sau prin fotografiere şi localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;

e) sprijină activitatea de punere în aplicare a mandatelor de aducere şi de conducere a persoanelor reţinute cu ocazia activităţilor de prindere în flagrant, conform dispoziţiilor procurorului care efectuează urmărirea penală;

f) participă la constatarea în flagrant a infracţiunilor de corupţie din competenţa direcţiei generale, în cauzele în care sunt solicitaţi, în zona teritorială arondată;

g) efectuează activităţi de supraveghere operativă, la solicitarea structurilor subordonate sau a procurorului;

h) acordă sprijin de specialitate pe linia utilizării dispozitivelor, mijloacelor şi sistemelor tehnice speciale de către structurile subordonate arondate teritorial;

i) asigură utilizarea eficientă, păstrarea, întreţinerea şi gestionarea dispozitivelor, mijloacelor şi sistemelor tehnice speciale aflate în dotarea serviciului.

Art. 5fî. - (1) Competenţa teritorială a fiecăruia dintre cele trei centre operaţionale se stabileşte prin dispoziţie a directorului general.

(2) Personalul din cadrul Centrului operaţional 1 - Iaşi, al Centrului operaţional 2 - Timişoara şi al Centrului operaţional 3 - Cluj-Napoca îşi desfăşoară activitatea în mod conspirat, folosind mijloace şi metode specifice.

1.10. Serviciul special

Art. 60. - (1) Serviciul special este condus de şeful de serviciu, se subordonează nemijlocit unui director general adjunct şi reprezintă structura specializată în derularea, conform legii, a operaţiunilor sub acoperire dispuse în cadrul procesului penal.

(2) Serviciul special pune în aplicare ordonanţele emise de procurorul care efectuează urmărirea penală pentru faptele de corupţie din competenţa direcţiei generale, prin folosirea investigatorilor sub acoperire.

(3) Serviciul special îşi exercită atribuţiile prin Biroul operativ şi Biroul sprijin.

(4) Biroul operativ este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit şefului Serviciului special şi îndeplineşte, potrivit competenţelor legale, următoarele atribuţii principale:

a) desfăşoară activităţile sub acoperire dispuse de procurorul care efectuează urmărirea penală;

b) culege, în baza ordonanţei procurorului care efectuează urmărirea penală, date şi informaţii în vederea obţinerii mijloacelor de probă.

(5) Biroul sprijin este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit şefului Serviciului special şi îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) susţine din punct de vedere logistic activitatea investigatorilor sub acoperire;

b) asigură legătura operativă cu procurorul şi cu celelalte structuri cu care Serviciul special cooperează/colaborează potrivit competenţelor;

c) desfăşoară activităţile de sprijin necesare bunei funcţionări a Biroului operativ în efectuarea investigaţiilor sub acoperire şi asigură legătura cu celelalte structuri din cadrul direcţiei generale.

(6) Poliţiştii din cadrul serviciului îşi desfăşoară activitatea în mod conspirat.

1.11. Direcţia prevenire

Art. 61. - (1) Direcţia prevenire este condusă de un director, se subordonează nemijlocit unui director general adjunct şi are în compunere: Serviciul prevenire, Serviciul studii şi proiecţii anticorupţie şi Serviciul relaţii cu publicul, în structura căruia se află Biroul informare şi relaţii publice.

(2) Direcţia prevenire are ca obiective organizarea, coordonarea şi desfăşurarea activităţilor de prevenire a faptelor de corupţie în cadrul M.A.I., a celor aferente realizării studiilor şi proiectelor anticorupţie din competenţa legală a unităţii, respectiv gestionează activităţile de relaţii cu publicul şi mass-media la nivelul direcţiei generale.

Art. 62. - Serviciul prevenire este condus de şeful de serviciu, se subordonează nemijlocit directorului Direcţiei prevenire şi are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează sau, după caz, participă la elaborarea strategiei naţionale/sectoriale anticorupţie, precum şi a altor documente de politici publice din domeniul prevenirii corupţiei;

b) asigură planificarea activităţii de prevenire la nivelul direcţiei generale şi sprijină această activitate la nivelul M.A.I.;

c) coordonează activitatea de prevenire a corupţiei în rândul personalului MAI realizată de către direcţia generală, acordând consiliere şi suport în acest sens structurilor subordonate ale direcţiei generale;

d) realizează activităţi de informare în domeniul prevenirii săvârşirii faptelor de corupţie adresate personalului MAI;

e) planifică, organizează şi desfăşoară activităţi de instruire, formare profesională şi cursuri privind creşterea nivelului de integritate a personalului MAI;

f) formulează recomandări cu scop preventiv anticorupţie pentru structurile ministerului;

g) monitorizează şi îndrumă structurile MAI în vederea îndeplinirii acţiunilor şi măsurilor cuprinse în strategia naţională/sectorială sau în alte documente de politici publice din domeniul prevenirii săvârşirii faptelor de corupţie de personalul MAI;

h) organizează şi desfăşoară campanii/acţiuni de prevenire a corupţiei în rândul personalului MAI şi pentru conştientizarea de către lucrătorii MAI şi cetăţeni a cauzelor şi consecinţelor implicării în fapte de corupţie, respectiv participă la acţiuni similare iniţiate de alte entităţi publice sau organizaţii neguvemamentale;

i) publică articole, analize sau alte materiale cu privire la activitatea de prevenire a corupţiei, în revistele şi buletinele MAI ori în alte publicaţii;

j) elaborează teme specifice de prevenire a corupţiei şi alte materiale, în vederea introducerii acestora în documentele specifice procesului de formare profesională iniţială şi continuă la nivelul MAI;

k) constituie şi gestionează aplicaţia informatică de evidenţă privind activităţile de prevenire a corupţiei desfăşurate la nivelul direcţiei generale;

l) colaborează cu alte autorităţi şi instituţii publice, cu alte persoane juridice, precum şi cu reprezentanţi ai societăţii civile pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor de prevenire care au ca scop neimplicarea personalului MAI în fapte de corupţie;

m) gestionează şi realizează publicaţii şi materiale informative specifice pe linie de prevenire a corupţiei în rândul personalului MAI şi asigură diseminarea acestora, inclusiv publicaţia periodică de profil întocmită la nivelul direcţiei generale privind activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei în cadrul MAI;

n) realizează, în cooperare cu structurile direcţiei generale sau, după caz, cu alte entităţi publice sau private, materiale cu caracter preventiv şi asigură diseminarea acestora către lucrătorii MAI şi cetăţeni;

o) desfăşoară sau participă la desfăşurarea activităţilor prevăzute în protocoalele încheiate de către direcţia generală în domeniul prevenirii corupţiei în rândul personalului MAI,

Art. 63, - Serviciul studii şi proiecţii anticorupţie este condus de şeful de serviciu, se subordonează nemijlocit directorului Direcţiei prevenire şi are următoarele atribuţii principale:

a) iniţiază, proiectează şi desfăşoară, la nivel naţional şi în plan teritorial, conform metodologiilor specifice, studii şi sondaje de opinie, în vederea analizei şi diagnosticării corupţiei în rândul personalului MAI, fiind realizate în cooperare/colaborare cu structurile ministerului, cu alte autorităţi şi instituţii publice centrale sau locale, precum şi cu persoane juridice ori fizice;

b) elaborează analize privind fenomenul corupţiei din cadrul instituţiilor/structurilor MAI, realizând proiecţii/prezentări ale amplorii, dinamicii şi tendinţelor fenomenului, la nivel naţional;

c) asigură cadrul conceptual şi metodologic privind evaluarea şi managementul riscurilor de corupţie în cadrul structurilor MAI;

d) asigură coordonarea, monitorizarea şi evaluarea stadiului de implementare a Metodologiei privind managementul riscurilor de corupţie în cadrul structurilor MAI;

e) participă la activitatea grupurilor de lucru pentru prevenirea corupţiei, constituite la nivelul structurilor MAI, asigurând instruirea şi îndrumarea de specialitate;

f) elaborează, conform competenţelor, ghiduri, precizări şi documente cu caracter formativ, destinate eficientizării activităţilor de management al riscurilor de corupţie;

g) desfăşoară misiuni de reevaluare la nivelul structurilor MAI unde se constată recurenţa unor forme de manifestare a corupţiei, în scopul identificării eventualelor disfuncţionalităţi privind managementul riscurilor de corupţie şi al formulării unor recomandări de măsuri de prevenire/control;

h) realizează, conform procedurii specifice, evaluarea măsurilor adoptate de structurile MAI pentru remedierea aspectelor care au favorizat incidentele de integritate;

i) asigură dezvoltarea şi gestiunea aplicaţiei informatice „Managementul asistat al riscurilor de corupţie” (MARC), conform competenţelor;

j) realizează, la solicitarea conducerii direcţiei generale, analiza parametrilor de performanţă ai unor componente structurale ale direcţiei generale, în vederea evaluării eficienţei acestora din perspectiva rolului şi responsabilităţilor în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei la nivelul MAI.

Art. 64. - Serviciul relaţii cu publicul este condus de şeful de serviciu, se subordonează nemijlocit directorului Direcţiei prevenire şi are în compunere Biroul informare şi relaţii publice şi Compartimentul call-center.

Art. 65. - (1) Serviciul relaţii cu publicul are următoarele atribuţii principale:

a) gestionează activitatea de relaţii cu publicul a direcţiei generale şi asigură relaţionarea unităţii cu celelalte structuri ale MAI, autorităţi şi instituţii publice, societatea civilă şi cetăţenii;

b) organizează şi asigură primirea, înregistrarea şi evidenţa petiţiilor la nivelul direcţiei generale;

c) coordonează activitatea de relaţii cu publicul la nivelul structurilor direcţiei generale;

d) gestionează aplicaţia de evidenţă electronică a petiţiilor;

e) analizează şi soluţionează petiţiile adresate de cetăţeni direcţiei generale;

f) asigură transmiterea petiţiilor spre soluţionare structurilor direcţiei generale;

g) asigură expedierea răspunsului către petenţi;

h) organizează activitatea de primire a cetăţenilor în audienţă la nivelul direcţiei generale;

i) organizează şi realizează activitatea de consiliere a cetăţenilor care se adresează direcţiei generale în problemele de competenţă sau generale;

j) analizează şi soluţionează sesizările telefonice primite în sistemul telefonic call-center anticorupţie.

(2) Biroul informare şi reiaţii publice este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit şefului Serviciului relaţii cu publicul şi are următoarele atribuţii principale:

a) organizează şi asigură conferinţele de presă ale conducerii direcţiei generale şi briefingurile purtătorului de cuvânt;

b) pune la dispoziţia mijloacelor de informare în masă, a diferitelor autorităţi, instituţii, organizaţii sau a cetăţenilor, în mod oportun şi complet, informaţiile solicitate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări în domeniu;

c) concepe, redactează şi transmite către mass-media comunicatele, buletinele informative şi alte materiale destinate publicităţii;

d) gestionează pagina proprie de internet a direcţiei generale;

e) iniţiază, organizează şi desfăşoară campanii de relaţii publice pentru promovarea activităţilor direcţiei generale şi creşterea vizibilităţii publice;

f) derulează activităţi de conştientizare a opiniei publice cu privire la fenomenul corupţiei, evaluează rezultatele acestora, în cooperare cu Serviciul prevenire şi Serviciul studii şi proiecţii anticorupţie;

g) planifică şi asigură managementul campaniilor media şi de comunicare.

(3) Compartimentul call-center are următoarele atribuţii principale:

a) asigură funcţionalitatea sistemului telefonic call-center anticorupţie, cu operatori telefonici;

b) preia sesizările telefonice primite în sistemul telefonic call-center anticorupţie;

c) transmite sesizările telefonice, spre soluţionare, structurilor direcţiei generale sau organelor de urmărire penală, după caz;

d) consiliază cetăţenii apelanţi în problemele din competenţa direcţiei generale sau în cele cu caracter general;

e) gestionează aplicaţia informatică de evidenţă a sesizărilor telefonice primite în sistemul telefonic call-center anticorupţie.

1.12. Direcţia suport

Art. 66. - (1) Direcţia suport este condusă de un director, se subordonează nemijlocit directorului general adjunct anume desemnat de către directorul general şi are ca obiective organizarea, coordonarea şi desfăşurarea activităţilor de comunicaţii şi informatică, achiziţii publice şi logistică.

(2) Direcţia suport are în compunere: Serviciul comunicaţii şi informatică, Serviciul achiziţii publice şi Serviciul logistic.

Art. 67. - Serviciul comunicaţii şi informatică este condus de şeful de serviciu, se subordonează nemijlocit directorului Direcţiei suport şi are următoarele atribuţii principale:

a)  administrează şi întreţine reţeaua securizată de comunicaţii informatice a direcţiei generale, atât la nivelul structurilor aparatului propriu, cât şi la structurile subordonate;

b) acordă suport tehnic de specialitate personalului din aparatul propriu al direcţiei generale şi realizează activităţi de coordonare, sprijin şi îndrumare pentru structurile subordonate;

c) elaborează şi dezvoltă aplicaţii software ce vor fi utilizate de către personalul direcţiei generale, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;

d) administrează şi întreţine aplicaţiile şi bazele de date proprii, inclusiv site-urile de internet şi intranet ale direcţiei generale;

e) menţine contactul cu administratorii bazelor de date operative din cadrul MAI sau din alte autorităţi sau instituţii publice, în vederea punerii la dispoziţia persoanelor specializate ale direcţiei generale a instrumentelor de lucru pentru interogarea unor evidenţe/baze de date din punct de vedere informativ;

f) administrează conturile de acces la reţelele informatice proprii, precum şi cele de e-mail intranet şi internet pentru utilizatorii din toate structurile direcţiei generale;

g) asigură suportul tehnic pentru sistemul telefonic call-center anticorupţie;

h) gestionează sistemul de supraveghere şi monitorizare video, respectiv accesul personalului cu cartele magnetice individuale în sediile aparatului propriu al direcţiei generale şi al Direcţiei Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti şi Judeţul Ilfov;

i) întocmeşte specificaţiile tehnice pentru produsele şi serviciile din domeniul comunicaţiilor şi tehnologia informaţiei necesare direcţiei generale şi participă, după caz, la procedurile de achiziţie aferente;

j) întreţine sistemele de telefonie fixă existente la nivelul sediilor direcţiei generale, potrivit prevederilor legale în vigoare;

k) organizează, coordonează şi controlează activitatea de comunicaţii operative la nivelul direcţiei generale;

l) organizează, coordonează şi controlează activitatea de conducere în secret, secretizarea şi protecţia comunicaţiilor la nivelul structurilor aparatului propriu şi al structurilor subordonate;

m) cooperează permanent cu Direcţia generală pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei din cadrul MAI şi întreţine contacte cu alte structuri de profil, în vederea stabilirii celor mai bune soluţii tehnice, servicii şi practici în domeniu.

Art. 68. - Serviciul achiziţii publice este condus de şeful de serviciu, se subordonează nemijlocit directorului Direcţiei suport şi are următoarele atribuţii principale:

a) întreprinde demersurile necesare pentru înregistrarea/ reînnoirea/recuperarea înregistrării autorităţii contractante în Sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP) sau recuperarea certificatului digital, dacă este cazul;

b) elaborează şi, după caz, actualizează, pe baza necesităţilor transmise de celelalte compartimente ale autorităţii contractante, strategia anuală, strategia de contractare şi programul anual al achiziţiilor publice;

c) întocmeşte necesarul de fonduri bugetare pe baza rapoartelor/referatelor de necesitate şi actualizează Programul anual al achiziţiilor publice, în funcţie de priorităţile stabilite la nivelul direcţiei generale şi bugetul alocat;

d) monitorizează permanent modul de îndeplinire a programului anual de achiziţii publice şi prezintă trimestrial sau la solicitarea conducerii direcţiei generale stadiul îndeplinirii acestuia;

e) elaborează şi coordonează activitatea de elaborare a documentaţiei de atribuire şi a documentelor-suport pentru procedurile de achiziţie, a concursurilor de soluţii şi a cumpărărilor directe pe baza rapoartelor/referatelor de necesitate transmise de compartimentele de specialitate;

f) îndeplineşte obligaţiile referitoare la publicitate, astfel cum sunt acestea prevăzute de legislaţia referitoare la achiziţiile publice;

g) aplică şi finalizează procedurile de atribuire;

h) constituie şi păstrează dosarele achiziţiilor publice;

i) monitorizează stadiul de îndeplinire a contractelor;

j) efectuează propuneri de redistribuire a fondurilor bugetare, în funcţie de priorităţile stabilite de ordonatorul de credite;

k) întocmeşte şi verifică documentele aferente angajării fondurilor financiare şi efectuării plăţilor;

l) prelucrează date şi le valorifică prin proceduri informatice în vederea efectuării achiziţiilor publice, atât utilizând sistemul SEAP, în scopul aplicării prin mijloace electronice a procedurilor de atribuire, cât şi utilizând certificatul pentru semnarea electronică a documentaţiilor de atribuire şi strategiei de contractare în vederea transmiterii acestora spre publicare în SEAP;

m) coordonează şi îndrumă structurile aparatului propriu şi cele subordonate ale direcţiei generale pe linia întocmirii referatelor de necesitate pentru elaborarea strategiei anuale şi a programului anual al achiziţiilor publice sau ori de câte ori sunt identificate noi necesităţi.

Art. 69. - (1) Serviciul logistic este condus de şeful de serviciu, se subordonează nemijlocit directorului Direcţiei suport şi are în componenţă Biroul auto şi armament şi Compartimentul administrarea patrimoniului imobiliar, intendenţă şi protecţia mediului.

(2) Serviciul logistic are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează propunerile de întocmire, modificare, completare ale Tabelei de înzestrare a direcţiei generale, întocmeşte extrasele din tabelă pentru structurile direcţiei generale;

b) sprijină şi îndrumă activităţile structurilor direcţiei generale în vederea elaborării propunerilor pentru întocmirea programelor logistice de către structurile susţinătoare;

c) organizează şi verifică modul în care se gestionează şi se efectuează inventarierea bunurilor materiale aflate în evidenţa direcţiei generale, formulează propuneri privind îmbunătăţirea dotării cu mijloace tehnice;

d) analizează, întocmeşte şi înaintează, spre aprobare, documentele de disponibilizare, scoatere din funcţiune, transfer fără plată, valorificare sau casare a bunurilor materiale din dotarea direcţiei generale, iar după aprobarea acestora ia măsuri pentru finalizarea procedurilor respective;

e) asigură întocmirea documentelor justificative privind mişcarea bunurilor şi predarea acestora la Financiar;

f) organizează evidenţa tehnico-operativă şi desfăşoară operaţiunile de primire, depozitare, conservare, întreţinere, eliberare şi folosire a bunurilor materiale;

g) propune spre aprobare, conform competenţelor stabilite de legislaţia în vigoare, realizarea de obiective şi acţiuni de investiţii, asigurând executarea celor aprobate;;

h) elaborează, în domeniul de competenţă, situaţiile necesare fundamentării bugetului direcţiei generale;

i) asigură, conform prevederilor legale, dotarea structurilor subordonate ale direcţiei generale cu armament, muniţii şi dispozitive, mijloace şi sisteme tehnice speciale, mijloace de transport, aparatură specifică, tehnică de calcul, copiatoare şi faxuri sau, după caz, alte bunuri materiale solicitate de acestea;

j) întocmeşte şi actualizează fişele obiectivelor şi acţiunilor de investiţii şi ie înaintează Direcţiei generale logistice din cadrul MAI, în vederea cuprinderii în Programul multianual de investiţii al MAI;

k) verifică dacă valorile obiectivelor de investiţii sunt actualizate şi aprobate conform legislaţiei în vigoare;

l) propune şi actualizează programele sectoriale din domeniul de competenţă ce cuprind cheltuieli de capital;

m) evaluează şi monitorizează permanent necesarul de fonduri pentru cofinanţarea programelor sau proiectelor de investiţii cu finanţare externă;

n) asigură elaborarea specificaţiilor tehnice pentru produsele de resortul logistic şi le prezintă spre avizare, conform reglementărilor în vigoare;

o) participă în comisiile de evaluare constituite în vederea atribuirii contractelor de furnizare, conform domeniului de competenţă;

p) verifică şi propune spre aprobare sponsorizările, donaţiile şi ofertele de comodat din domeniul de responsabilitate, urmărind respectarea legislaţiei în domeniu;

q) participă în cadrul comisiilor de evaluare şi recepţie pentru achiziţiile de bunuri materiale pe domeniul de competenţă;

r) întocmeşte şi transmite la termenele stabilite raportările solicitate de structurile din cadrul MAI.

(3) Biroul auto şi armament este condus de şeful de birou, se subordonează nemijlocit şefului Serviciului logistic şi are următoarele atribuţii principale:

a) sprijină şi îndrumă structurile direcţiei generale în domeniul asigurării cu tehnică auto;

b) asigură mentenanţa mijloacelor de transport din dotarea direcţiei generale;

c) asigură, monitorizează şi verifică modul de exploatare a autovehiculelor din dotarea direcţiei generale;

d) întocmeşte specificaţiile tehnice pentru achiziţionarea de mijloace tehnice, piese auto, carburanţi, lubrifianţi, materiale de întreţinere şi serviciile de resort;

e) analizează şi propune cu privire la introducerea sau scoaterea din înzestrare a autovehiculelor, în funcţie de natura şi specificul misiunilor ce revin unităţii;

f) asigură respectarea normelor de protecţie a muncii, precum şi a ordinii interioare în parcul auto, după caz;

g) relaţionează cu diferite autorităţi şi instituţii publice centrale şi locale referitor la îndeplinirea obligaţiilor legale de natură financiară, tehnică sau administrativă aferente parcului auto din dotarea direcţiei generate;

h) prezintă ierarhic, ori de câte ori este nevoie, propunerile de scoatere din funcţiune, disponibilizare, valorificare şi casare a bunurilor materiale, potrivit competenţelor;

i) organizează activităţile specifice pe linie de armament, geniu, chimic la nivelul direcţiei generale;

j) urmăreşte modul de funcţionare a echipamentelor specifice de armament şi auto aflate în exploatare;

k) organizează, în condiţiile legii, activităţile de transport, primire, depozitare, conservare, întreţinere şi evidenţă tehnico-operativă, pe serii, loturi şi ani de fabricaţie, pentru armamentul, muniţia şi materialele periculoase din dotarea direcţiei generale;

l) analizează situaţia privind existentul şi deficitul de mijloace tehnice specifice sectorului armament;

m) asigură transportul, distribuirea muniţiei şi verificarea armamentului în cadrul şedinţelor de tragere cu armamentul din dotare organizate pentru lucrătorii direcţiei generale;

n) organizează, coordonează şi monitorizează activităţile de asigurare tehnică de autovehicule;

o) prezintă propuneri privind concepţia de înzestrare a unităţilor cu autovehicule şi participă la realizarea, încercarea sau prezentarea unor noi tipuri de autovehicule;

p) efectuează acţiuni referitoare la respectarea prevederilor legislaţiei privind circulaţia pe drumurile publice şi a regulilor de prevenire a accidentelor de circulaţie şi dispune măsuri de prevenire în rândul conducătorilor auto, pentru evitarea plecării în cursă sub influenţa medicamentelor cu efecte similare substanţelor ori produselor stupefiante ori într-o stare accentuată de oboseală;

q) sprijină activitatea de testare a personalului propriu privind cunoaşterea legislaţiei rutiere în vederea obţinerii şi menţinerii dreptului de a conduce autovehicule aparţinând MAI.

(4) Compartimentul administrarea patrimoniului imobiliar, intendenţă şi protecţia mediului are următoarele atribuţii principale:

a) sprijină şi îndrumă activitatea de protecţie a mediului la nivelul direcţiei generale, în conformitate cu prevederile legale, pentru activităţile desfăşurate în perimetrul şi incinta imobilelor aflate în administrarea MAI prin direcţia generală;

b) organizează, planifică şi îndrumă activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi în caz de calamităţi naturale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru imobilele aflate în administrarea MAI prin direcţia generală;

c) întocmeşte, păstrează şi actualizează datele referitoare la evidenţa de cadastru a imobilelor aflate în administrarea MAI prin direcţia generală;

d) asigură alocarea la drepturi a tuturor spaţiilor aflate în administrarea MAI prin direcţia generală;

e) asigură întreţinerea şi conservarea patrimoniului imobiliar aflat în administrarea MAI prin direcţia generală;

f) controlează starea tehnică a construcţiilor şi efectuează propuneri cu privire la necesarul de lucrări de refacere şi investiţii;

g) asigură executarea reparaţiilor curente/de refacere a imobilelor şi instalaţiilor aferente aflate în administrarea Ministerului Afacerilor Interne prin direcţia generală;

h) reactualizează valoarea de inventar a bunurilor din domeniul public al statului;

i) evaluează şi întocmeşte documentaţia aferentă promovării hotărârilor Guvernului privind preluarea, predarea, demolarea de construcţii aflate în administrarea MAI prin direcţia generală;

j) verifică şi întocmeşte documentele cu privire la scoaterea din funcţiune, declasarea şi casarea bunurilor materiale de resort şi a tehnicii din dotare;

k) analizează şi propune spre aprobare schimbarea destinaţiei unor spaţii, precum şi modul de recompartimentare a acestora, în concordanţă cu cerinţele de funcţionare;

l) desfăşoară activităţi specifice în vederea pregătirii imobilelor pentru iarnă;

m) răspunde de organizarea, coordonarea şi derularea lucrărilor de reparaţii şi investiţii la imobilele din administrarea MAI prin direcţia generală;

n) derulează activitatea de dirigenţie de şantier în unitate sau, în situaţia în care nu există personal autorizat, asigură desfăşurarea acestei activităţi conform prevederilor legale;

o) întocmeşte necesarul de bunuri materiale, lucrări şi servicii în domeniul din competenţă;

p) analizează/evaluează cererile de echipament ale personalului, ţine evidenţa drepturilor acordate şi întocmeşte statele de plată pentru acordarea, în bani, a drepturilor de echipament;

q) asigură, potrivit competenţelor, alocarea/scoaterea la/de la drepturile de hrană ale efectivelor.

1.13. Serviciul afaceri europene şi relaţii internaţionale

Art. 70. - Serviciul afaceri europene şi relaţii internaţionale este condus de şeful de serviciu, se subordonează nemijlocit unui director general adjunct anume desemnat de directorul general, are ca obiectiv asigurarea activităţilor de reprezentare la nivel extern ale direcţiei generale şi are următoarele atribuţii principale:

a) aplică prevederile în vigoare privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de relaţii internaţionale şi afaceri europene în MAI, în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei, din competenţa legală a unităţii;

b) participă la activităţile de relaţii internaţionale ce decurg din obligaţiile asumate în cadrul unor organizaţii şi organisme internaţionale, regionale sau subregionale sau din cooperarea internaţională cu alte state/agenţii anticorupţie, precum şi la activităţile de afaceri europene;

c) elaborează, pe baza necesităţilor şi priorităţilor instituţionale identificate, Planul de relaţii internaţionale şi afaceri europene al direcţiei generale;

d) organizează, coordonează sau asigură participarea la activităţi de afaceri europene şi relaţii internaţionale pentru personalul direcţiei generale, prin elaborarea şi promovarea spre aprobare a documentelor aferente acestui domeniu;

e) analizează şi participă la elaborarea propunerilor vizând modalităţile concrete de transpunere şi aplicare a legislaţiei Uniunii Europene şi a tratatelor internaţionale, în domeniul de competenţă al direcţiei generale;

f) participă nemijlocit la procesul de fundamentare, elaborare şi aplicare a politicilor europene în domeniile din competenţa direcţiei generale şi realizează puncte de vedere asupra proiectelor de acte normative sau iniţiativelor la nivelul Uniunii Europene, dar şi la nivel regional;

g) monitorizează modul de îndeplinire, la termen, a obligaţiilor specifice asumate de România, ce revin direcţiei generale, inclusiv prin întocmirea rapoartelor de progrese şi a altor informări;

h) analizează, fundamentează şi elaborează documentele de cooperare ale direcţiei generale cu alte agenţii cu competenţe similare din alte state;

i) coordonează, sprijină şi îndrumă structurile aparatului propriu şi cele subordonate ale direcţiei generale în vederea solicitării asistenţei din partea Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, ataşaţilor de interne/ofiţerilor de legătură ai MAI în străinătate, precum şi a ataşaţilor sau ofiţerilor de legătură străini la Bucureşti;

j) asigură relaţionarea cu Direcţia Generală Afaceri Europene, Schengen şi Relaţii Internaţionale din cadrul MAI;

k) organizează şi execută măsurile şi acţiunile de protocol la nivelul unităţii sau dispuse de conducerea direcţiei generale.

1.14. Unitatea de implementare a proiectelor (la nivel de birou)

Art. 71. - Unitatea de implementare a proiectelor se organizează la nivel de birou, este condusă de şeful de birou, se subordonează nemijlocit unui director general adjunct, are ca obiectiv implementarea proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă la nivelul structurilor aparatului propriu şi cele subordonate ale direcţiei generale şi are următoarele atribuţii principale:

a) asigură şi coordonează managementul proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă (programare, identificare, formulare, finanţare, implementare, monitorizare, raportare şi evaluare) la nivelul structurilor aparatului propriu şi celor subordonate ale direcţiei generale, precum şi al instituţiilor cobeneficiare din România şi din străinătate faţă de care, prin acordurile de finanţare, are calitatea de coordonator;

b) reprezintă direcţia generală la comitetele de monitorizare a programelor naţionale şi la comitetele tehnice de la nivelul MAI sau, după caz, de la nivelul altor autorităţi responsabile;

c) cooperează cu structuri din cadrul MAI (Direcţia fonduri externe nerambursabile, Direcţia Generală Afaceri Europene, Schengen şi Relaţii Internaţionale etc.), Ministerul Dezvoltării Regionale,  Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Conturi a României şi cu alte autorităţi şi instituţii publice cu competenţe în domeniul gestionării proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă;

d) cooperează cu reprezentanţii Comisiei Europene, ai Oficiului European de Luptă Antifraudă şi ai altor instituţii, autorităţi, organizaţii internaţionale şi regionale partenere şi/sau finanţatoare ale proiectelor;

e) coordonează, sprijină şi îndrumă structurile aparatului propriu şi cele subordonate ale unităţii în activitatea de identificare a oportunităţilor de accesare a fondurilor externe nerambursabile şi de implementare a activităţilor din cadrul proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă;

f) participă, în colaborare cu Serviciul achiziţii publice şi beneficiarii finali, la întocmirea documentaţiei de atribuire pentru bunuri şi servicii prevăzute a fi achiziţionate în proiectele cu finanţare externă;

g) participă la organizarea şi desfăşurarea procedurilor de achiziţii împreună cu Serviciul achiziţii publice, Financiar, Serviciul comunicaţii şi informatică, Biroul juridic şi/sau structurile beneficiare, după caz;

h) coordonează, organizează şi desfăşoară vizite de monitorizare la structurile aparatului propriu şi cele subordonate ale direcţiei generale în scopul verificării elementelor de vizibilitate, livrării şi existenţei materialelor/echipamentelor în locaţiile prevăzute în documentele de achiziţii şi folosirii acestora în scopul pentru care au fost achiziţionate;

i) cooperează cu finanţatorii, inclusiv prin organizarea şi participarea la verificările la faţa locului (vizite on-the-spot) desfăşurate la beneficiarii din cadrul structurilor aparatului propriu şi cele subordonate ale direcţiei generale;

j) cooperează cu autorităţile de audit ale proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă;

k) verifică modul în care se implementează recomandările din rapoartele de verificare şi audit din proiectele gestionate;

l) diseminează rezultatele proiectelor la nivelul central, teritorial şi internaţional.

1.15. Structura de securitate (la nivel de birou)

Art. 72. - (1) Structura de securitate se organizează la nivel de birou, este subordonată nemijlocit directorului general adjunct desemnat şef al Structurii de securitate şi are ca obiectiv implementarea măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate în cadrul direcţiei generale.

(2) Structura de securitate are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează şi supune aprobării conducerii direcţiei generale normele interne privind protecţia informaţiilor clasificate, potrivit legii;

b) întocmeşte programul de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate şi îl supune avizării instituţiei abilitate, iar după aprobare acţionează pentru aplicarea acestuia;

c) coordonează, monitorizează şi controlează activitatea de aplicare a normelor de protecţie a informaţiilor clasificate în cadrul direcţiei generale şi modul de respectare a acestora;

d) asigură relaţionarea cu Direcţia Generală de Protecţie Internă a MAI, pe linia protecţiei informaţiilor clasificate;

e) organizează activităţi de pregătire specifică a persoanelor care au acces la informaţii clasificate;

f) asigură păstrarea şi organizează evidenţa certificatelor de securitate şi autorizaţiilor de acces la informaţii clasificate;

g) întocmeşte şi actualizează listele informaţiilor clasificate elaborate sau păstrate de direcţia generală, pe clase şi niveluri de secretizare;

h) execută transportul, predarea şi primirea corespondenţei clasificate a direcţiei generale, cu respectarea normelor legale în vigoare;

i) asigură inventarierea anuală a documentelor clasificate şi verifică modul în care au fost respectate prevederile legale în domeniu;

j) asigură, prin componenta de securitate pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, implementarea şi respectarea măsurilor de securitate a sistemelor informatice şi de comunicaţii ce funcţionează la nivelul direcţiei generale, după cum urmează:

(i) implementează metodele, mijloacele şi măsurile necesare protecţiei informaţiilor în format electronic;

(ii) asigură exploatarea operaţională a sistemelor de prelucrarea automată a datelor (SPAD) şi a reţelelor de transmisii de date/sistemelor informatice şi de comunicaţii (RTD/SIC) în condiţii de securitate;

(iii) coordonează cooperarea dintre direcţia generală şi Direcţia Generală de Protecţie Internă a MAI atunci când:

(iii).1. - planifică dezvoltarea sau achiziţia de SPAD sau RTD;

(iii).2. -propune schimbări ale configuraţiei de sistem existente;

(iii).3. - propune conectarea unui SPAD sau a unei RTD/SIC cu un alt SPAD sau RTD/SIC; (iii).4. - propune schimbări ale modului de operare de securitate ale SPAD sau RTD/SIC; (iii).5. - propune schimbări în programele existente sau utilizarea de noi programe, pentru optimizarea securităţii SPAD sau RTD/SIC; (iii).6. - iniţiază proceduri de modificare a nivelului de clasificare a SPAD şi RTD/SIC care au fost deja acreditate;

(iii).7. - planifică sau propune întreprinderea oricărei alte activităţi referitoare la îmbunătăţirea securităţii SPAD sau RTD/SIC deja acreditate;

(iv) asigură implementarea măsurilor de securitate şi a celor privind protecţia criptografică la nivelul SPAD sau RTD/SIC;

(v) stabileşte, cu aprobarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă a MAI, standardele şi procedurile de securitate care trebuie respectate de către furnizorii de echipamente, pe parcursul dezvoltării, instalării şi testării SPAD şi RTD/SIC şi răspunde pentru justificarea, selecţia, implementarea şi controlul componentelor de securitate, care constituie parte a SPAD şi RTD/SIC;

(vi) stabileşte, pentru structurile de securitate şi de management ale SPAD şi RTD/SIC, încă de la înfiinţare, responsabilităţile pe care le vor exercita pe tot ciclul de viaţă SPAD şi RTD/SIC respective;

k) exercită orice alte atribuţii în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, potrivit legii.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Structurile subordonate

 

Art. 73. - (1) în fiecare judeţ, cu excepţia judeţului Ilfov, sunt organizate şi funcţionează servicii judeţene anticorupţie, care au competenţa de a desfăşura activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei în rândul personalului MAI, la nivel teritorial.

(2) La nivelul municipiului Bucureşti şi al judeţului Ilfov este organizată şi funcţionează Direcţia Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti şi Judeţul Ilfov, condusă de un director ajutat de un director adjunct, având în compunere: Serviciul investigaţii, Serviciul anchete şi Serviciul prevenire şi relaţii cu publicul.

(3) Structurile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt subordonate aparatului propriu al direcţiei generale, iar şefii acestora se subordonează nemijlocit directorilor generali adjuncţi anume desemnaţi de directorul general.

Art. 74. - (1) Serviciile judeţene anticorupţie şi Direcţia Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti şi Judeţul Ilfov realizează atribuţiile ce revin direcţiei generale, în limita teritorială respectivă, în domeniile investigaţii, anchete, prevenire, studii şi proiecţii anticorupţie, relaţii cu publicul, informare şi relaţii publice, respectiv secretariat şi arhivă.

(2) La nivelul serviciilor judeţene anticorupţie şi al Direcţiei Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti şi Judeţul Ilfov se realizează activităţi specifice pe linie de planificare, analiză şi evaluare, realizare a indicatorilor statistici, întocmire a raportărilor periodice, respectiv pentru protecţia informaţiilor clasificate şi a datelor cu caracter personal.

Art. 75. - În realizarea sarcinilor ce le revin, structurile subordonate au următoarele obligaţii:

a) implementează datele obţinute din activităţile specifice derulate în sistemele/aplicaţiile informatice aparţinând direcţiei generale, conform competenţelor;

b) transmit pe cale ierarhică datele şi informaţiile pe linie de corupţie din competenţa legală a unităţii, când sunt motive evidente şi verificabile de a nu fi exploatate corespunzător pe plan local;

c) raportează situaţia operativă din competenţă, periodic şi ori de câte ori este nevoie, structurilor corespondente din aparatul propriu;

d) colaborează, în baza protocoalelor încheiate de direcţia generală, cu structurile teritoriale ale Ministerului Public, cu celelalte autorităţi şi instituţii publice, cu alte persoane juridice, precum şi cu structuri din străinătate, în baza aprobării conducerii direcţiei generale, conform legii;

e) asigură relaţia cu structurile teritoriale ale MAI, cu alte autorităţi şi instituţii publice, cu mass-media şi societatea civilă, în limitele competenţei stabilite de directorul general;

f) informează de îndată conducerea direcţiei generale în legătură cu orice situaţie care poate genera repercusiuni asupra instituţiei şi a intereselor MAI, dacă nu poate fi gestionată favorabil la nivel teritorial;

g) execută misiunile dispuse de conducerea unităţii, în legătură cu îndeplinirea sarcinilor ce revin direcţiei generale potrivit legii.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 76. - Până la emiterea ordinului prevăzut la art. 29 alin. (2), activitatea Comitetului strategic se desfăşoară potrivit Regulamentului privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Comitetului strategic pentru sprijinirea şi evaluarea activităţii Direcţiei generale anticorupţie, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 23/2011.

Art. 77. - Personalul direcţiei generale respectă confidenţialitatea datelor în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi păstrează secretul de stat şi profesional, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 78, - Activităţile, metodele, mijloacele, procedeele utilizate şi sarcinile concrete ce revin personalului direcţiei generale se stabilesc prin dispoziţii, metodologii, proceduri şi fişele posturilor.

Art. 79. - Organizarea şi desfăşurarea activităţii investigative la nivelul direcţiei generale se desfăşoară în baza instrucţiunilor emise de ministrul afacerilor interne, potrivit legii.

Art. 80. - (1) Bugetul direcţiei generale se aprobă de ordonatorul principal de credite conform prevederilor legale în vigoare, în raport cu atribuţiile ce revin direcţiei generale.

(2) Gestionarea resurselor se realizează în conformitate cu prevederile legale, cu hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi cu ordinele/instrucţiunile ministrului afacerilor interne, emise în condiţiile legii.

Art. 81. - Personalul direcţiei generale este obligat să cunoască şi să aplice întocmai prevederile prezentului regulament, potrivit atribuţiilor specifice.

Art. 82. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul regulament.

 

ANEXA Nr. 1

la regulament

 

ORGANIGRAMA DIRECŢIEI GENERALE ANTICORUPŢIE

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECTOR GENERAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECTOR GENERAL ADJUNCT

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECTOR GENERAL ADJUNCT

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECŢIA INVESTIGAŢII

 

 

 

DIRECŢIA ANCHETE

 

 

 

 

DIRECŢIA PREVENIRE

 

DIRECŢIA SUPORT

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Serviciul Investigaţii

 

 

Serviciul analiza informaţiilor

 

Serviciul anchete

 

 

Serviciul operaţii

 

 

 

 

 

Serviciul prevenire

 

 

 

Serviciul comunicaţii şi informatică

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Investigaţii pentru infracţiuni de corupţie*)

 

 

Serviciul tehnic

 

 

 

Biroul anchete pentru infracţiuni de corupţie

 

 

 

 

Biroul supravegheri operative

 

 

 

 

 

Serviciul studii şi proiecţii anticorupţie

 

 

 

Serviciul achiziţii publice

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biroul instalare mijloace tehnice speciala

 

 

 

Biroul anchete pentru infracţiuni conexe sau asimilate

 

 

 

 

Biroul teste de integritate

 

 

 

 

 

Serviciul relaţii cu publicul

 

 

 

Serviciul logistic

 

 

 

Investigaţii pentru Infracţiuni conexe sau asimilate *)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biroul disimulare şi înregistrări ambientale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biroul informare şi relaţii publice

 

 

 

 

 

Biroul auto şi armament

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biroul flagrant

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Serviciul special

 

 

 

 

 

 

 

Serviciul transcrieri operative

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Administrarea patrimoniului imobiliar, Intendenţă şi protecţia mediului*)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Suport operativ *)

 

 

 

 

 

 

Call-Center*)

 

 

 

 

 

 

 

 

Biroul operativ

 

 

 

 

 

 

 

Serviciul de interceptare a comunicaţiilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Centrul operaţional 1 ***) Iaşi

 

 

 

Serviciul afaceri europene şi relaţii internaţionale

 

 

 

 

 

 

 

 

Biroul sprijin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Centrul operaţional 2 ***) Timişoara

 

 

 

Unitatea de Implementare a proiectelor**)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Centrul operaţional 3 ***) Cluj-Napoca

 

 

 

Structura de securitate **)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Serviciul cabinet

 

 

Serviciul control

 

 

Serviciul resurse umane

 

 

Financiar ***)

 

Biroul juridic

 

Psihologie*)

 

Structura de protecţie a datelor cu caracter personal *)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Evaluare şi planificară instituţională *)

 

 

Dispecerat *)

 

 

 

Selecţie şi încadrare resurse umane *)

 

 

Formare profesională *)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Drepturi salariate interne şi pensii *)

 

 

 

 

Evidenţă statistică *)

 

 

Secretariat şi arhivă *)

 

 

 

Gestionarea datelor de personal *)

 

 

Securitate şi sănătate în muncă *)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Legenda:

 

*) la nivel compartiment

**) la nivel de birou

***) la nivel serviciu

 

ANEXA Nr. 2

la regulament

 

ORGANIGRAMA DIRECŢIEI GENERALE ANTICORUPŢIE

(Structuri subordonate)

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE ALBA

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE ARGEŞ

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE ARAD

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE BACĂU

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE BRAŞOV

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE BIHOR

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL JUDEŢEAN ANTICORUPŢIE BISTRIŢA-NĂSĂUD

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE BOTOŞANI

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE BRĂILA

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE BUZĂU

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE CARAŞ-SEVERIN

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE CONSTANŢA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL JUDEŢEAN ANTICORUPŢIE CLUJ

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE COVASNA

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE CĂLĂRAŞI

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE DÂMBOVIŢA

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE DOLJ

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE GALAŢI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE GIURGIU

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE GORJ

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE HARGHITA

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE HUNEDOARA

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE IALOMIŢA

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE IAŞI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE MARAMUREŞ

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE MEHEDINŢI

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE MUREŞ

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE NEAMŢ

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE OLT

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE PRAHOVA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE SATU-MARE

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE SĂLAJ

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE SIBIU

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE SUCEAVA

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE TELEORMAN

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE TIMIŞ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE TULCEA

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE VASLUI

 

DIRECŢIA ANTICORUPŢIE PENTRU MUNICIPIUL BUCUREŞTI ŞI JUDEŢUL ILFOV

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE VÂLCEA

 

SERVICIUL JUDEŢEAN

ANTICORUPŢIE VRANCEA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Serviciul investigaţii

 

Serviciul anchete

 

Serviciul prevenire şi relaţii cu publicul

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA Nr. 3*)

la regulament

 

DIAGRAMA DE RELAŢII A DIRECŢIEI GENERALE ANTICORUPŢIE

 

 

 

 

 

Ministrul afacerilor interne

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- Instanţele judecătoreşti şi Consiliul Superior al Magistraturii

- Ministerul Public şi structuri teritoriale

- Alte autorităţi şi instituţii publice

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ministerul Afacerilor Interne - Aparat central

 

Direcţia Generală Anticorupţie

 

Parteneri interni

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Inspectorate / direcţii generale

 

 

Parteneri externi

 

- Comisia Europeană

- Reprezentanţi ai corpului diplomatic sau consular

- Ofiţeri de legătură

- Ataşaţi de afaceri interne

- Instituţii sau structuri internaţionale de profil

- Agenţii de aplicare a legii din alte state

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alte structuri din Ministerul Afacerilor Interne

 

 

Societatea civilă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Structuri subordonate Direcţiei Generale Anticorupţie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Organizaţii nonguvernamentale

 

Mass-media

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Legendă:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Relaţii de cooperare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Relaţii de colaborare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Relaţii de subordonare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 83

din 20 noiembrie 2017

 

Dosar nr. 1.806/1/2017

 

Gabriela Elena Bogasiu - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Cosma - judecător la Secţia I civilă

Romaniţa Ecaterina Vrînceanu - judecător la Secţia I civilă

Eugenia Puşcaşiu - judecător la Secţia I civilă

Andreia Liana Constanda - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Valentina Vrabie - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Dorin - judecător la Secţia a II-a civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secţia a II-a civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă

Constantin Brânzan - judecător la Secţia a II-a civilă

Ana-Hermina Iancu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Claudia Canacheu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Luiza Maria Păun - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Dana Iarina Vartires - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Decebal Constantin Vlad - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.806/1/2017, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, cu modificările ulterioare (Legea nr. 22/1969), contractul individual de muncă al persoanei angajate ca gestionar sau având şi atribuţii de gestionar, care a fost condamnată definitiv pentru una din infracţiunile prevăzute de textul indicat la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii penale de condamnare?

În ipoteza unui răspuns afirmativ, textul legal - art. 4 din Legea nr. 22/1969 - reglementează un caz special, distinct de încetare de drept a raporturilor de muncă sau încetarea de drept operează prin interpretarea şi aplicarea extensivă a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), fiind, în consecinţă, obligatorie şi emiterea unei decizii potrivit art. 56 alin. (2) din Codul muncii?”

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 6 iunie 2017, în Dosarul nr. 1.483/89/2016, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept enunţată anterior.

2. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 iunie 2017, cu nr. 1.806/1/2017.

II. Expunerea succintă a procesului

3. În cauză, contestatorul a fost angajat în calitate de şef de tren la Staţia C.F.R. Iaşi. Potrivit fişei postului, salariatul avea printre atribuţii: să încaseze contravaloarea călătoriei în cazul călătorilor fără legitimaţii de călătorie sau cu legitimaţii incomplete, să încaseze tarifele de transport calculate conform tarifelor în vigoare pentru bagaje care depăşesc limitele de greutate sau volum, să răspundă de utilizarea echipamentului din dotare, a bunurilor şi patrimoniului societăţii pus la dispoziţie în scopul realizări: obiectivelor propuse.

4. Prin Sentinţa penală nr. xxx din 15 martie 2016, pronunţată de Judecătoria Iaşi, definitivă prin renunţare la judecata apelului, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de un an şi două luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani, conform art. 91 şi 92 din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 din Codul penal, uz de fals, prevăzută de art. 323 din Codul penal, şi delapidare, prevăzută de art. 295 din Codul penal, reţinându-se că, în calitatea lui de şef de tren, a eliberat legitimaţii de călătorie false.

5. Prin aceeaşi sentinţă i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal.

6. Prin Decizia nr. xxx/xxx din 11.07.2016, emisă de intimata Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători (S.N.T.F.C.) C.F.R. Călători - S.A., angajatorul a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă al contestatorului, având funcţia de şef de tren, conform prevederilor art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, faţă de sentinţa penală menţionată. Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie salariatul.

7. Prin Sentinţa civilă nr. xxxx din 3 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Vaslui, s-a admis contestaţia şi s-a anulat decizia atacată. S-a respins, ca neîntemeiat, capătul accesoriu de cerere privind repunerea în situaţia anterioară, în sensul reintegrării contestatorului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei contestate. A fost obligată intimata la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi la celelalte drepturi de care contestatorul ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei anulate şi până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

8. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în situaţia unui angajat condamnat penal, încetarea de drept a contractului individual de muncă, cu excepţia variantei în care condamnarea implică executarea unei pedepse privative de libertate - cazul de la art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii (în cazul de faţă dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere), poate avea loc în temeiul art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii doar în condiţiile în care s-a dispus măsura de siguranţă prevăzută de art. 108 lit. c) din Codul penal - interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii sau pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) din Codul penal - dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii. Şi aceasta pentru că art. 66 din Codul penal indică expres natura funcţiilor care nu mai pot fi exercitate, făcându-se distincţie între ocuparea unei funcţii publice [lit. b)] şi ocuparea unei funcţii, exercitarea unei profesii sau meserii ori desfăşurarea unei activităţi folosite pentru săvârşirea infracţiunii [lit. g)]. Pe calea interpretării teleologice a normei de la art. 56 alin. (1) fit, h) din Codul muncii şi a celei sistematice, în raport cu dispoziţiile art. 108 şi art. 66 din Codul penal, rezultă că finalitatea celei dintâi dispoziţii legale este de a crea o situaţie de imposibilitate obiectivă de ocupare a acelei funcţii, de exercitare a acelei profesii sau meserii avute de angajat anterior condamnării.

9. În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la restabilirea situaţiei anterioare, faţă de împrejurarea că, în cauză, contestatorul, ca şef de tren în cadrul S.N.T.F.C. C.F.R. Călători - S.A., are calitatea de gestionar în înţelesul Legii nr. 22/1969, instanţa de fond a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 4 din această lege. Raportat la dispoziţiile Codului penal, infracţiunea de delapidare pentru care a fost condamnat contestatorul constituie o infracţiune intenţionată contra patrimoniului, iar infracţiunile de fals material în înscrisuri şi uz de fals se încadrează în categoria infracţiunilor de fals.

10. Tribunalul a apreciat că, în atare condiţii, continuarea raportului de muncă ar contraveni flagrant dispoziţiilor legale în vigoare, constituind o excepţie de la principiul restabilirii situaţiei anterioare, astfel încât a respins, ca neîntemeiat, acest capăt de cerere.

11. În ceea ce priveşte petitul având ca obiect obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform art. 80 alin. (1) din Codul muncii, tribunalul a apreciat că partea este îndreptăţită să primească reparaţia pretinsă, prevederile art. 80 alin. (1) din Codul muncii

aplicându-se prin analogie, conform art. 5 alin. (3) din Codul de procedură civilă, însă întinderea acestei reparaţii va fi determinată de momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunţate.

12. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.N.T.F.C. C.F.R. Călători - S.A. Bucureşti, prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iaşi, susţinând că salariatul a fost condamnat tocmai pentru săvârşirea faptelor de falsificare a biletelor de tren şi însuşire a sumelor de bani rezultate în urma falsificării biletelor de tren. Având în vedere că prin sentinţa penală acestuia i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din Codul penal, angajatorul nu ar fi putut să adopte o atitudine de pasivitate cu privire la infracţiunile săvârşite în timp ce acesta se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi să nu întreprindă nicio măsură împotriva sa. În consecinţă, unitatea a procedat prin asimilare, ţinând cont de specificul obiectului juridic şi calificarea sau circumstanţierea subiectului activ al infracţiunilor la emiterea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, în temeiul art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii.

13. Prin încheierea din 11 aprilie 2017, instanţa, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării oportunităţii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

14. Sesizarea a fost considerată admisibilă prin încheierea din 6 iunie 2017, dată la care s-a dispus şi suspendarea judecăţii, în condiţiile art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

15. Completul de judecată al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 1.483/89/2016, a apreciat că sesizarea este admisibilă, în raport cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele argumente:

A. De lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 22/1969 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât se impune a se determina efectele juridice, dar şi implicaţiile procedurale ale interdicţiei legale exprese prevăzute de textul indicat, în cazul în care condamnarea penală definitivă a salariatului cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere intervine în timpul derulării unui contract de muncă, ce presupune exercitarea atribuţiilor de gestionar şi nu este aplicabilă vreo altă ipoteză legală privitoare la încetarea de drept a contractului.

B. Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre.

Instanţa de trimitere a apreciat că aspectele ce fac obiectul sesizării sunt chestiuni de drept, în sensul art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, solicitându-se Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dezlegarea modalităţii de interpretare şi aplicare a unor texte legale în vigoare, asupra cărora instanţa supremă nu a statuat, aşa cum rezultă din jurisprudenţa sa.

Rezumând jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept relativ la condiţia noutăţii, instanţa de trimitere a concluzionat că, deşi aplicarea îndelungată a Legii nr. 22/1969 ar conduce aparent la excluderea necesităţii interpretării unui text din cuprinsul acesteia prin mecanismul hotărârii prealabile, totuşi, în raport cu clarificările jurisdicţionale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această condiţie este întrunită în raport tocmai cu unificarea, pe cale interpretativă, a aplicării altor instituţii fundamentale ale dreptului muncii.

Astfel, pe de o parte, prin Decizia nr. 15 din 6 martie 20171 (Decizia nr. 15/2017), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.485/62/2015, stabilind că: „dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că sunt aplicabile numai în situaţia în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă”. În consecinţă, în ipoteza în care, precum în speţă, persoanei condamnate pentru una din infracţiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 22/1969 i s-a aplicat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii sunt inaplicabile.

Pe de altă parte, continuitatea raporturilor de muncă, ce implică atribuţii de gestiune ale salariatului, apare evident contrară interdicţiei exprese prevăzute de textul analizat, fără ca această interdicţie legală să se circumscrie sferei măsurilor de siguranţă sau pedepselor complementare penale, întrucât operează ope legis, indiferent de statuările şi aprecierile instanţei penale.

În raport cu chestiunea în dezbatere nu s-a putut identifica cristalizarea unei practici judiciare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a fost sesizată prin intermediul altor mecanisme de unificare a practicii judiciare, antamând doar tangenţial problematica în cuprinsul motivării Deciziei nr. 15/2017, fără a avea în vedere şi aspectele procedurale esenţiale în materia dreptului muncii.

În consecinţă, instanţa de trimitere a apreciat că, în speţă, condiţia noutăţii este suficient de bine caracterizată şi permite declararea ca admisibilă a sesizării, rămânând în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie decizia în acest sens.

C. Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data de 6 iunie 2017.

IV. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

16. Apelanta-pârâtă a susţinut că sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, pricina în care se ridică chestiunea de drept este pendinte pe rolul Curţii de Apel Iaşi, iar sesizarea priveşte o problemă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 56 lit. h) din Codul muncii, în situaţia interdicţiei legale a exercitării funcţiei de gestionar, ca urmare a condamnării pentru una din infracţiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 22/1969 De asemenea, de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei, având ca obiect contestaţie la decizia de concediere. Mai mult, această problemă de drept este nouă, în sensul că asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a mai statuat până acum şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Faţă de Sentinţa penală nr. xxx din 15 martie 2016, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 22/1969 şi cu art. 295 din Codul penal, reclamantul se încadrează în domeniul exercitării atribuţiilor legate de realizarea obiectului de activitate al unei regii autonome, al altui operator economic sau al altei persoane juridice care are capital integral sau majoritar de stat [art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal], motivat de faptul că acesta a îndeplinit funcţia de şef de tren în cadrul unităţii pârâte. În cazul infracţiunii de delapidare, pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Pentru această infracţiune pedeapsa complementară trebuie aplicată obligatoriu, în conformitate cu art. 67 alin. (2) din Codul penal. Drept urmare, având în vedere că pentru infracţiunea de delapidare se prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, aceasta atrage, conform art. 66 alin. (2) din Codul penal, şi interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Dacă se analizează prevederile capitolului II - Condiţii privind angajarea gestionarilor - din Legea nr. 22/1969, mai ales dispoziţiile art. 4 lit. b) şi c), se poate observa că ar fi imposibilă reintegrarea reclamantului în funcţia anterior deţinută, deoarece este menţionat expres faptul că nu poate fi gestionar cel condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni de corupţie şi de serviciu (delapidare) şi de infracţiuni de fals (fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals). În consecinţă, este evident faptul că salariatul nu mai are dreptul de a exercita funcţia de şef de tren, deoarece a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi delapidare.

Aşadar, în acest caz, încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului a intervenit ca urmare a interdicţiei legale a exercitării funcţiei de gestionar, acesta fiind condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate.

17. Intimatul-reclamant nu şi-a expus punctul de vedere cu privire la chestiunile puse în dezbatere.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

18. Chestiunea de drept ce face obiectul sesizării a primit soluţii diferite, fiind necesară dezlegarea obligatorie de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu numai în beneficiul asigurării unei practici judiciare unitare, ci, mai ales, în vederea asigurării unei interpretări şi aplicări corecte a legii de către angajatori, tocmai pentru a se preîntâmpina situaţii litigioase.

19. În cauză, angajatorul a apreciat că interdicţia legală imperativă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 22/1969 trebuie asimilată cazului de încetare de drept a contractului de muncă prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, emiţând o decizie în acest sens, potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din acelaşi act normativ.

20. Prima instanţă a apreciat că o astfel de soluţie este nelegală, în condiţiile în care ipotezele de încetare de drept a contractului de muncă sunt de strictă interpretare şi aplicare. Or, textul legal impune încetarea de drept doar în cazul în care, prin hotărâre judecătorească, s-a interzis exercitarea unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori pedeapsă complementară.

21. În acord cu distincţiile operate de prima instanţă, instanţa de trimitere a subliniat că, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională2, „pedepsele complementare sunt pedepse reglementate în scopul de a întregi efectele pedepselor principale, putând fi dispuse pentru perioade între unu şi 5 ani, conform art. 66 alin. (1) din Codul penal. Pedepsele complementare se aplică de către instanţele judecătoreşti numai pe lângă pedepsele principale şi îndeplinesc, alături de pedepsele principale, funcţiile de constrângere, de reeducare şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni. Astfel, pedepsele complementare completează represiunea instituită prin pedepsele principale”. Art. 4 din Legea nr. 22/1969 are caracter imperativ şi acţionează ope legis, ca urmare a condamnării definitive pentru una din infracţiunile prevăzute de text, nefiind în apanajul instanţelor de judecată penală aprecierea asupra incidenţei interdicţiei legale. În acest sens, în cazul altor interdicţii speciale [de exemplu art. 65 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004)], instanţa penală nu va aplica pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcţia, ci aceasta va opera în temeiul legii. În consecinţă, este indubitabil că instanţa penală nu va putea individualiza ca pedeapsă complementar㠄interdicţia de a fi gestionar, întrucât aceasta derivă din lege şi nu din hotărârea instanţei penale.

22. Aşadar, interdicţia conduce de drept la o incapacitate specială a celui condamnat pentru una din infracţiunile menţionate de text, de a fi angajat sau de a continua raporturile de muncă ce impun îndeplinirea atribuţiilor de gestionar.

23. Deosebirile de instituţii juridice au fost suficiente primei instanţe pentru a putea concluziona în sensul unei neconcordanţe a temeiului legal pentru decizia emisă, ceea ce echivalează cu lipsa lui şi cu nelegalitatea deciziei, impunându-se anularea ei în tot.

24. Totuşi, prima instanţa a considerat că antecedentele penale ale reclamantului atrag incidenţa dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 22/1969, deoarece situaţia acestuia constituie un caz de imposibilitate obiectivă şi insurmontabilă a aplicării principiului restabilirii situaţiei anterioare.

25. Soluţia primei instanţe este criticată de apelanta din prezenta cauză, tocmai pe temeiul esenţialei contradicţii dintre a nega dreptul angajatorului la încetarea de drept a contractului de muncă, dar a reţine totuşi că, în fapt, continuarea raportului de munca ar contraveni flagrant dispoziţiilor legale în vigoare, dublată în acelaşi timp de instituirea în sarcina angajatorului a obligaţiei de plată a despăgubirilor constând în toate drepturile salariate şi celelalte drepturi de la data emiterii deciziei de încetare a raporturilor de muncă şi până la data rămânerii definitive a hotărârii.

26. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut în considerentele Deciziei nr. 15/2017 că aceasta este „situaţia neacoperită de lege lata, aceea a unei incompatibilităţi de continuare a raportului de muncă, determinată de natura faptelor pentru care s-a dispus condamnarea, indiferent de forma de individualizare a pedepsei, lăsată însă de legiuitor în marja de apreciere a angajatorului [art. 130 lit. k) din Codul muncii din 1972 - persoana încadrată în muncă este condamnată definitiv pentru o infracţiune în legătură cu munca sa, dacă condamnarea o face necorespunzătoare postului pe care îl deţine]”.

27. Totodată s-a apreciat c㠄o încetare a raportului de muncă pentru persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de modalitatea de individualizare/executare a acestei pedepse, în considerarea unei incompatibilităţi între calitatea de salariat şi cea de condamnat rezultată din specificul activităţii, ar corespunde mai degrabă unui caz de concediere din iniţiativa angajatorului, care se poate prevala de o astfel de incompatibilitate (cum este situaţia din cauza în care s-a formulat sesizarea, în care angajatorul susţine că, deşi nu s-a aplicat o pedeapsă complementară, prin natura infracţiunilor comise, salariatul este incompatibil cu activitatea desfăşurată), dacă manifestă diligenţă şi iniţiază în paralel cu cercetarea penală, în termenele de prescripţie, o procedură penală, întemeiată, de lege lata, în absenţa unui caz aplicabil explicit acestei situaţii ca în reglementarea Codului muncii anterior, pe dispoziţiile art. 61 lit. a) din Codul muncii (...).”

28. Ipoteza avută în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ţine, aşa cum rezultă din considerente, de existenţa unei incompatibilităţi de fado între funcţia exercitată şi condamnarea penală a salariatului şi nu are în vedere ipoteza, obiect al prezentei sesizări, a existenţei unei incompatibilităţi legale, exprese şi imperative, dar necircumscrise dispoziţiei înscrise în art. 56 lit. h) din Codul muncii.

29. De aceea, în opinia instanţei de trimitere, ipoteza prevăzută de art. 4 din Legea nr. 22/1969 reprezintă un caz special, distinct de încetare de drept a contractului individual de muncă.

30. În acest sens, instituind o incapacitate specială, cu titlu de sancţiune, decurgând dintr-o condamnare penală pentru anumite tipuri de infracţiuni, textul atrage consecinţele juridice adecvate, de drept comun, chiar şi în lipsa precizării exprese a acesteia în conţinutul actului normativ. Este real că în cadrul altor acte normative legiuitorul a prevăzut expres acest efect [spre exemplu: art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004], însă lipsa indicării exprese în text poate fi complinită prin aplicarea regulilor de interpretare logico-formală. Având în vedere că, prin ipoteză, interdicţia exercitării atribuţiilor de gestionar intervine pe parcursul unui contract individual de muncă, legal încheiat (fiind exclusă, aşadar, aplicarea instituţiei nulităţii), cu executare succesivă, instituţia juridică aplicabilă este cea a încetării contractului, prin efectul legii.

31. În acest sens nu este necesară asimilarea cu una din ipotezele prevăzute de art. 56 din Codul muncii, ci aplicată distinct ipoteza prevăzută de art. 4 din Legea nr. 22/1969, încetarea de drept a contractului individual de muncă intervenind la data rămânerii definitive a hotărârii penale de condamnare pentru una din infracţiunile prevăzute de text. Ipoteza unei încetări a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului (necorespundere profesională/disciplinară) nu poate fi aplicabilă, în caz de incidenţă a prevederilor art. 4 din Legea nr. 22/1969, în condiţiile în care incapacitatea operează automat, de drept, chiar împotriva voinţei părţilor contractului individual de muncă şi indiferent de respectarea procedurii formale a concedierii. Soluţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 22/1969, în cazul punerii în mişcare a acţiunii penale pentru una din infracţiunile enumerate (suspendarea funcţiei de gestionar), nu pot fi extinse şi în cazul condamnării definitive, modificarea atribuţiilor postului putând fi realizată exclusiv prin acordul părţilor, iar nu impusă legal.

32. Având în vedere caracterul special al Legii nr. 22/1969 faţă de Codul muncii, potrivit regulilor de interpretare, devin inaplicabile şi dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Codul muncii referitoare la necesitatea emiterii unei decizii în termen de 5 zile de la intervenirea cazului de încetare. Un act intern constatator al ipotezei de încetare în discuţie poate avea doar rol informativ pentru salariat şi administrativ pentru înregistrarea în registrul generai de evidenţă al salariaţilor, potrivit art. 34 din Codul muncii şi art. 3 şi art. 4 alin. (1) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, cu modificările şi completările ulterioare. Nu în ultimul rând, o astfel de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 4 din Legea nr. 22/1969 asigură coerenţa soluţiei şi în ceea ce priveşte petitele accesorii ale contestaţiei formulate, referitoare la reintegrarea salariatului şi plata despăgubirilor

33. În consecinţă, în ipoteza condamnării salariatului pentru una din infracţiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 22/1969, în opinia instanţei de trimitere, intervine încetarea de drept a contractului individual de muncă al persoanei angajate ca gestionar sau având şi atribuţii de gestionar, în temeiul dispoziţiei normative speciale enunţate, nefiind obligatorie, din punct de vedere procedural, emiterea unei decizii în acest sens.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

34. Potrivit comunicărilor făcute de curţile de apel la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la niciuna dintre instanţele naţionale nu a fost pronunţată vreo hotărâre judecătorească relevantă asupra problemei de drept ce face obiectul dezlegării în cauza de faţă.

35. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

36. În urma verificărilor efectuate se constată că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 22/1969.

37. Cât priveşte dispoziţiile art. 56 lit. h) din Codul muncii, prin Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25.01.2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege, reţinând că nu încalcă art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece dispoziţiile constituţionale referitoare la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă nu pot fi interpretate în sensul că orice persoană, oricând, poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă, fără a avea pregătirea şi calificarea corespunzătoare ori fără a face dovada că a obţinut avizul, autorizaţia sau atestatul, în cazul în care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe lângă absolvirea studiilor ori calificarea necesară, şi acest lucru. Obţinerea acestor avize, autorizaţii sau atestări este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum şi anumite aptitudini pe care cel ce doreşte să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales. Retragerea avizului, autorizaţiei sau atestatului de către autoritatea sau organismul competent se face numai în momentul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile din momentul acordării acestora. De asemenea, Curtea a observat că atât emiterea avizelor, autorizaţiei sau atestatelor, Cât şi retragerea acestora se fac de către autorităţile sau organismele competente în anumite cazuri şi condiţii stabilite de lege, în mod obiectiv, această retragere având ca efect încetarea de drept a contractului individual de muncă, ce se materializează într-un act administrativ al angajatorului. Acest act, dacă a fost emis în mod abuziv, cu nerespectarea dispoziţiilor legale, poate fi contestat în justiţie de cel interesat. Totodată, Curtea a reţinut că instanţa judecătorească învestită va soluţiona acest litigiu cu respectarea tuturor regulilor şi garanţiilor procedurale care asigură desfăşurarea unui proces echitabil, fiind obligată să aplice în mod imparţial, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţie, dispoziţiile legale care au legătură cu acest litigiu, fără a se încălca în vreun fel principiul constituţional al liberului acces la justiţie.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

38. Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea nu întruneşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Asupra admisibilităţii sesizării

39. În privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul articolului 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

1. existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

2. cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă;

3. cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

4. ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

5. chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

40. Analizând admisibilitatea sesizării, se constată că primele trei condiţii sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată de un complet al Curţii de Apel Iaşi, învestit cu soluţionarea în ultimă instanţă a unui conflict de muncă, potrivit dispoziţiilor art. 208 raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 62/2011), art. 96 pct. 2 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

41. Astfel, Curtea de Apel Iaşi este legal învestită cu soluţionarea unui apei într-o cauză în care se contestă o decizie emisă de angajator, prin care s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă al salariatului-contestator, hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă fiind supusă numai apelului.

42. Problema ridicată de instanţa de trimitere prin intermediul întrebărilor adresate s-a ivit într-un litigiu având ca obiect contestarea unei decizii de concediere a unui salariat, angajat în cadrul unei sucursale regionale de transport de călători, care a fost condamnat la o pedeapsă de un an şi două luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani, conform art. 91 şi 92 din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale - prevăzută de art. 320 din Codul penal, uz de fals - prevăzută de art. 323 din Codul penal, şi delapidare - prevăzută de art. 295 din Codul penal. S-a reţinut, în fapt, că, în calitate de şef de tren, a eliberat legitimaţii de călătorie false şi a produs un prejudiciu angajatorului în sumă totală de 804 lei, prin însuşirea diferenţelor de bani rezultate ca urmare a falsificării unui număr de 22 bilete de călătorie.

43. Prin hotărârea penală, prin care s-a dispus condamnarea, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa O funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani.

44. Contextul special care caracterizează cauza din litigiul pendinte este marcat de faptul că prin hotărârea de condamnare nu s-a dispus măsura de siguranţă prevăzută de art. 108 lit. c) din Codul penal, constând în interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii sau pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) din Codul penal, constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

45. Această particularitate a cauzei face ca situaţia în care se află salariatul concediat să nu se încadreze în ipoteza normei legale reţinute de angajator pentru încetarea contractului de muncă, respectiv art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii (care instituie un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia).

46. Prin intermediul primei întrebări instanţa de trimitere solicită să se stabilească dacă prin interpretarea şi aplicarea art. 4 din Legea nr. 22/1969 s-ar putea reţine existenţa unui caz special de încetare de drept a contractului individual de muncă al persoanei angajate ca gestionar sau având şi atribuţii de gestionar, care a fost condamnată definitiv pentru una din infracţiunile prevăzute de dispoziţia legală indicată la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere.

47. Întrebarea a două are ca situaţie premisă existenţa unui răspuns afirmativ la prima întrebare] iar prin intermediul său instanţa de trimitere urmăreşte să se stabilească dacă, în cazul analizat, contractul individual de muncă încetează ope legis, fără să mai fie nevoie de vreo formalitate în acest sens din partea angajatorului sau dacă se impune interpretarea şi aplicarea extensivă a art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, pentru a reţine încetarea contractului de muncă pe acest temei, situaţie care implică emiterea unei decizii a angajatorului în acest sens, conform art. 56 alin. (2) din Codul muncii.

48. Analiza îndeplinirii condiţiei de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea cauzei presupune a se verifica cu prioritate dacă prevederile legale care fac obiectul întrebării prealabile pot fi subsumate noţiunii de chestiune de drept la care se referă art. 519 din Codul de procedură civilă.

49. Astfel, pentru a motiva îndeplinirea condiţiei privind caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea cauzei, instanţa de trimitere arată că se impune a se determina efectele juridice, dar şi implicaţiile interdicţiei legale exprese prevăzute de textul art. 4 din Legea nr. 22/1969 pentru cazul în care condamnarea penală definitivă a salariatului cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere intervine în timpul derulării unui contract de muncă, ce presupune exercitarea atribuţiilor de gestionar şi nu este aplicabilă vreo altă ipoteză legală privitoare la încetarea de drept a contractului.

50. Instanţa de trimitere nu motivează care este utilitatea răspunsului la întrebările formulate şi cum se justifică, pentru soluţionarea cauzei, preocuparea de a se stabili dacă este necesară sau nu emiterea unei decizii privind constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă şi temeiul legal incident, în condiţiile în care, în cauza pendinte, angajatorul a emis decizia de concediere în temeiul art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii şi această decizie a constituit obiectul contestaţiei soluţionate prin hotărârea supusă apelului în cauza principală.

51. Prin recurgerea la mecanismul reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă, instanţa supremă este chemată să dea o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept cu care a fost sesizată, în interpretarea unei norme care ar fi afectată de o asemenea ambiguitate încât nu ar permite instanţei de trimitere ca prin intermediul unor metode de interpretare a normelor juridice recunoscute în dreptul intern să stabilească cu suficientă certitudine conţinutul şi sensul textelor legale ce fac obiectul întrebării prealabile.

52. Această cerinţă rezultă din dispoziţiile art. 520 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă şi punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este ţinut, în primul rând, să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică. Finalitatea demersului o reprezintă împiedicarea apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie, instanţa supremă nefiind învestită în cadrul acestei proceduri, cu aplicarea legii în scopul soluţionării cauzei respective.

53. Prin sesizarea formulată, instanţa de trimitere pare preocupată să identifice soluţia care să constituie temeiul legal al încetării contractului de muncă (altul decât acela pe care l-a stabilit angajatorul în cauza din litigiul pendinte), pentru situaţia în care se află intimatul contestator, care nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea funcţiei deţinute, conform art. 4 din Legea nr. 22/1969, ca urmare a condamnării pentru o infracţiune în legătură cu activitatea desfăşurată.

54. Trebuie subliniat că mecanismul reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi deturnat de la scopul său firesc, acela al preîntâmpinării apariţiei unei practici neunitare şi utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase cu care se confruntă instanţa de trimitere sau pentru a acorda consultanţă angajatorilor în vederea interpretării şi aplicării corecte a legii, spre a se evita apariţia unor situaţii litigioase, aşa cum motivează instanţa de trimitere. În acest sens s-a consemnat în încheierea de sesizare că pronunţarea unei hotărâri prealabile este necesar㠄nu numai în beneficiul asigurării unei practici unitare, dar, mai ales, în vederea asigurării unei interpretări şi aplicări corecte a legii de către angajatori, tocmai pentru a se preîntâmpina situaţii litigioase”.

55. Argumentaţia instanţei de trimitere în legătură cu justificarea necesităţii pronunţării unei hotărâri prealabile este formală şi se îndepărtează de la scopul legii, pentru că asigurarea unei practici unitare pe calea mecanismului hotărârii prealabile presupune identificarea unei chestiuni de drept care ridică dificultăţi de interpretare a unor dispoziţii legale imperfecte, lacunare sau contradictorii, ce necesită rezolvarea de principiu a acesteia, în scopul de a preîntâmpina apariţia unei practici neunitare (control a priori), iar nu în scopul de a preîntâmpina apariţia unor situaţii litigioase. În cuprinsul încheierii de sesizare nu există nicio referire la caracterul dificil al chestiunilor de drept cu care se confruntă instanţa de trimitere sau la posibilitatea de a interpreta diferit sau contradictoriu prevederile legale indicate în conţinutul întrebărilor formulate.

56. Deşi se afirmă existenţa unor soluţii diferite în rezolvarea chestiunii de drept, nu sunt indicate hotărâri judecătoreşti pronunţate în cadrul instanţei de trimitere sau de alte instanţe de acelaşi grad, prin care să se fi rezolvat diferit cauze de aceeaşi natură.

57. La nivelul niciuneia dintre curţile de apel din ţară nu s-au identificat alte cauze similare şi nu au fost exprimate nici eventuale opinii divergente, care ar face credibilă ipoteza unei viitoare jurisprudenţe neunitare, în cauza din litigiul principal nu există o problemă de interpretare a dispoziţiilor legale indicate în conţinutul întrebărilor, care să implice riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practică.

58. Textul dispoziţiei legale cuprinse în art. 4 din Legea nr. 22/1969 este redactat într-o formă simplă, suficient de clară pentru ca, pe calea unei interpretări gramaticale, să se determine, dincolo de orice echivoc, înţelesul său.

59. Instanţa de trimitere nu are nicio dificultate în a stabili că prin art. 4 din Legea nr. 22/1969 se instituie o interdicţie legală pentru angajarea în funcţia de gestionar a persoanelor condamnate pentru vreuna dintre infracţiunile expres prevăzute.

60. În plus, deşi în conţinutul întrebărilor formulate se solicită interpretarea art. 4 din Legea nr. 22/1969 prin raportare la cazul de încetare de drept a contractului individual de muncă prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, totuşi nu se urmăreşte lămurirea conţinutului conceptual al acestor prevederi legale.

61. După cum s-a statuat într-o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul aceluiaşi mecanism de unificare a practicii judiciare (Decizia nr. 31 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 22.06.2017) nu se poate vorbi despre o chestiune de drept, în înţelesul art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă, prin sesizarea formulată, nu se urmăreşte stabilirea înţelesului sau a conţinutului normei, ci, pornindu-se de la un anumit rezultat al interpretării sistematice a dispoziţiilor legale, se are în vedere doar aplicarea normei, cu scopul de a se identifica soluţia ce trebuie adoptată în cauză.

62. În această modalitate procedează instanţa de trimitere, pentru că prin a două întrebare se propune o interpretare extensivă a art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, cu scopul de a se stabili dacă acest caz de încetare de drept a contractului individual de muncă devine incident în cauză.

63. Întrebările formulate nu vizează chestiuni de drept punctuale, astfel încât soluţia dată în această procedură să aibă în vedere numai chestiunile respective, ci se urmăreşte rezolvarea problemei generate de incidenţa unui text de lege, respectiv art. 4 din Legea nr. 22/1969, în contextul particular al cauzei, imprimat de absenţa din hotărârea de condamnare a dispoziţiei de instituire a măsurii complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) din Codul penal, constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit salariatul pentru săvârşirea infracţiunii.

64. Aceste aspecte nu pot fi circumscrise noţiunii de chestiune de drept la care se referă art. 519 din Codul de procedură civilă.

65. În plus, a două întrebare este lipsită de obiect pentru că textul art. 4 din Legea nr. 22/1969 nu reglementează o eventuală cauză de încetare a contractului individual de muncă generată de Săvârşirea de către persoana angajată, pe parcursul derulării contractului de muncă, a vreuneia dintre infracţiunile indicate de text.

66. Prin art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 22/1969 se instituie, aşa cum a reţinut şi instanţa de trimitere, o interdicţie legală pentru angajarea în funcţia de gestionar a persoanelor condamnate sau împotriva cărora a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unor infracţiuni expres circumstanţiate de lege, iar prin alin. (3) al aceluiaşi articol se reglementează un caz de suspendare a calităţii de gestionar, ca o consecinţă a punerii în mişcare a acţiunii penale pentru una dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1).

67. Totodată, instanţa de trimitere propune o interpretare extensivă a art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, fără a observa că această regulă de interpretare nu este incidenţă prin raportare la conţinutul normativ al textului legal invocat.

68. Aceasta deoarece art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii reglementează un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă, ce intervine ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia. O atare reglementare trebuie privită ca fiind o excepţie de la principiul instituit de art. 41 alin. (1) din Constituţie („Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. “), o restrângere a exercitării dreptului la muncă ce nu poate fi interpretată şi aplicată decât restrictiv.

69. Interpretarea extensivă la care face referire instanţa de trimitere nu este posibilă şi pentru că, prin conţinutul său normativ, art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii nu este mai larg decât formularea textuală, pentru a se ajunge la concluzia că, în înţelesul ei literal, norma nu acoperă unele situaţii pe care în intenţia legiuitorului trebuie să le acopere. O interpretare extensivă este inadmisibilă pentru că norma legală cuprinde o enumerare limitativă a situaţiilor la care se poate aplica.

70. Operaţiunea de interpretare şi aplicare a unor texte de lege la anumite circumstanţe, ce caracterizează fiecare litigiu, nu poate fi transferată completului constituit pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, ci revine instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei.

71. Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanţei de trimitere să soluţioneze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice recunoscute în dreptul intern.

72. În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reţine că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi uzitat atât timp cât legiuitorul a limitat, prin condiţiile restrictive de admisibilitate, rolul unificator al instituţiei juridice a hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu şi numai în privinţa unor chestiuni de drept dificile, de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, astfel încât sesizarea va fi privită ca inadmisibilă.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.483/89/2016, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, cu modificările ulterioare, contractul individual de muncă al persoanei angajate ca gestionar sau având şi atribuţii de gestionar care a fost condamnată definitiv pentru una din infracţiunile prevăzute de textul indicat la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii penale de condamnare.

În ipoteza unui răspuns afirmativ, textul legal - art. 4 din Legea nr. 22/1969 - reglementează un caz special, distinct de încetare de drept a raporturilor de muncă sau încetarea de drept operează prin interpretarea şi aplicarea extensivă a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind, în consecinţă, obligatorie şi emiterea unei decizii potrivit art. 56 alin. (2) din Codul muncii”

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2017.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Elena Adriana Stamatescu


1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 22 iunie 2017.

2 Decizia Curţii Constituţionale nr. 436 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 18 august 2015.

 

RECTIFICĂRI

 

La Decizia prim-ministrului nr. 722/2017 privind numirea domnului Octavian Ilişoi în funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1015 din 21 decembrie 2017, se face următoarea rectificare:

- în cuprinsul titlului, în loc de: Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor”

Se va citi: Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.