MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 44/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 44         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 17 ianuarie 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

19. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice

 

34. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 726 din 21 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

10. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 984/1999 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

14. - Ordin al ministrului tineretului şi sportului pentru aprobarea programelor sportive de utilitate publică şi a Metodologiei privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului în anul 2018

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34 din 28 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 30 iunie 2016, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I, înaintea punctului 1 se introduc două noi puncte, cu următorul cuprins:

„- La articolul 7, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) în situaţia În care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obţinerea consimţământului acesteia, pentru acordarea îngrijirilor prevăzute la alin. (1), decizia se ia de serviciul public de asistenţă socială al autorităţii administraţiei publice locale unde are domiciliul sau reşedinţa persoana vârstnică, pe baza anchetei sociale şi a recomandărilor medicale făcute de medicul de familie, prin consultarea şi a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie.»

- La articolul 8, literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«a) servicii de îngrijire personală prevăzute la art. 31 şi art. 32 alin. (1) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

b) servicii prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare;»“.

2. La articolul I punctul 1, alineatul (2) al articolului 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) se asigură fără plata contribuţiei persoanelor vârstnice care, evaluate potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, se încadrează în una dintre următoarele situaţii:

a) nu au venituri şi nici susţinători legali;

b) sunt beneficiari ai ajutorului social acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, sau realizează venituri al căror cuantum se situează sub nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, aprobată prin Legea nr. 196/2009, cu modificările ulterioare;

c) susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice prevăzute la lit. b) realizează venituri al căror cuantum se situează sub cuantumurile veniturilor prevăzute la lit. b).”

3. La articolul I punctul 2, articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - Persoanele vârstnice care se încadrează în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, îndreptăţite să beneficieze de serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) şi care realizează venituri peste cele prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. b) beneficiază de servicii cu plata unei contribuţii, stabilite în urma procesului de evaluare complexă, în funcţie de tipul de servicii acordate şi de venitul persoanei/susţinătorilor legali, fără a se depăşi costul acestora calculat pentru perioada respectivă. Tipurile de servicii şi costul acestora se stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale, respectiv de furnizorul de servicii sociale, cu respectarea prevederilor legale.”

4. La articolul I, punctul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„4. La articolul 13, alineatele (1) şi (2) se modifica şi vor avea următorul cuprins:

«Art. 13. - (1) Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situaţia de dependenţă sociomedicală, stabilită conform grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, autorităţile administraţiei publice locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă, în funcţie de perioada de îngrijire necesară a se acorda şi cu respectarea criteriilor prevăzute de standardele de calitate aplicabile în domeniu, conform legislaţiei în vigoare.

(2) Soţul şi rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Timpul cât soţul şi rudele au fost încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă.»“

5. La articolul I, după punctul 4 se introduce un nou punct, punctul 41, cu următorul cuprins:

„41. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 17. - Evaluarea, monitorizarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi se realizează de Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.»“

6. La articolul I, punctul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„5. La articolul 18, alineatele (1) şi (4) şi literele a) şi c) ale alineatului (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«Art. 18. - (1) Căminul pentru persoane vârstnice este centrul rezidenţial cu sau fără personalitate juridică, finanţat integrai din bugetul local, înfiinţat şi organizat potrivit dispoziţiilor prezentei legi, care acordă, pe perioadă nedeterminată, îngrijire persoanelor vârstnice.

(4) Serviciile publice de asistenţă socială asigură îndrumarea metodologică şi coordonarea activităţii de specialitate necesare pentru buna funcţionare a căminelor pentru persoane vârstnice.

a) din venituri proprii;

c) din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată - în proporţie de cel puţin 10% din standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii, în completarea sumelor prevăzute la lit. a) şi b), pe baza necesarului stabilit anual de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, la elaborarea bugetului de stat.»*1

7. La articolul I punctul 10, litera a1) a alineatului (2) al articolului 21 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a1) finanţarea cheltuielilor căminelor din subordine/ administrare;”.

8. La articolul 1, după punctul 11 se introduc trei noi puncte, punctele 111-113, cu următorul cuprins:

„111, Articolul 22 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 22. - Investiţiile pentru construirea, dotarea, întreţinerea, modernizarea, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea căminelor care deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale se finanţează potrivit parteneriatelor încheiate între autorităţile administraţiei publice locale, potrivit legii.»

112. La articolul 24, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 24. - (1) Persoana vârstnică îngrijită în căminul organizat potrivit prezentei legi, precum şi susţinătorii legali ai acesteia, care dispun de venituri proprii, au obligaţia să plătească lunar o contribuţie de întreţinere, stabilită individualizat, în urma evaluării complexe efectuate potrivit dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza costului mediu lunar de întreţinere, precum şi a veniturilor persoanei vârstnice şi, după caz, a susţinătorilor legali ai acesteia.»

113. La articolul 24, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

«(11) Contribuţia de întreţinere prevăzută la alin. (1) reprezintă venit la bugetul local.»“

9. La articolul I punctul 16, litera b) a alineatului (5) al articolului 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se va plăti de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar pe membru de familie în cuantum mai mare decât valoarea netă a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii;”.

10. La articolul I, după punctul 16 se introduc două noi puncte, punctele 161 şi 162, cu următorul cuprins:

„161. La articolul 25 alineatul (5), litera b1) se abrogă.

162. La articolul 25, după alineatul (5) se introduc trei noi alineate, alineatele (51)-(53), cu următorul cuprins:

«(51) La stabilirea venitului lunar pe membru de familie al susţinătorilor legali se procedează după cum urmează:

a) din veniturile nete lunare ale susţinătorilor legali se scad eventualele obligaţii legale de întreţinere, aflate în executare;

b) suma rămasă se împarte la numărul membrilor de familie pe care susţinătorii legali îi au efectiv în întreţinere.

(52) Categoriile de venituri luate în calcul la stabilirea venitului lunar pe membru de familie se stabilesc prin hotărâre a consiliului local/judeţean, cu respectarea prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.

(53) Pentru stabilirea veniturilor persoanelor vârstnice îngrijite în cămin, prevederile alin. (51) şi (52) se aplică în mod corespunzător.»“

11. La articolul I, după punctul 17 se introduc opt noi puncte, punctele 171-178, cu următorul cuprins:

„171. Articolul 27 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 27. - (1) Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se acordă la cererea scrisă a persoanei vârstnice interesate sau a reprezentantului legal al acesteia. Cererea poate fi transmisă pe suport hârtie sau în format electronic şi trebuie însoţită de declaraţia pe propria răspundere privind veridicitatea datelor declarate, de un angajament de plată pentru situaţiile în care se pot constata drepturi acordate necuvenit, precum şi de alte documente doveditoare.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) se transmite şi se înregistrează la serviciul public de asistenţă socială al autorităţii administraţiei publice locale unde are domiciliul sau reşedinţa persoana vârstnică şi conţine, în principal, următoarele:

a) date privind persoana vârstnică;

b) date privind componenţa familiei;

c) veniturile realizate şi bunurile deţinute de membrii familiei persoanei vârstnice;

d) tipul de locuinţă, sistemul de încălzire utilizat şi numărul persoanelor care locuiesc la aceeaşi adresă de domiciliu sau reşedinţă;

e) informaţii referitoare la nevoile speciale şi situaţiile particulare în care se află persoana vârstnică şi membrii familiei.

(3) Pentru facilitarea accesului la acordarea dreptului la servicii sociale şi la beneficiile de asistenţă socială, precum şi pentru o mai bună prelucrare şi verificare electronică a datelor şi informaţiilor referitoare la îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, formularul de cerere şi declaraţia pe propria răspundere prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt redactate pe secţiuni, respectiv cerere, anexe obligatorii şi anexe opţionale.

(4) Documentele doveditoare prevăzute la alin. (1) privesc, în principal, recomandări şi/sau evaluări ale medicului de familie/medicului specialist, planul de externare şi de continuare a serviciilor de îngrijire medicală în comunitate, veniturile persoanei vârstnice şi bunurile acesteia şi, după caz, veniturile/ bunurile susţinătorilor legali.

(5) Prin angajamentul de plată prevăzut la alin. (1) persoana vârstnică sau reprezentantul legal al acesteia îşi asuma obligaţia de restituire a sumelor încasate necuvenit şi precizează sursele de venit din care se va face plata/recuperarea acestora.

(6) Modelul formularului de cerere, al declaraţiei pe propria răspundere privind veridicitatea datelor declarate, al documentelor doveditoare, precum şi modelul angajamentului de plată, prevăzute în prezentul articol, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.»

172. La articolul 28, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«(2) Ancheta socială se realizează de asistentul social din cadrul serviciului public de asistenţă socială în situaţia persoanelor vârstnice dependente, echipa interdisciplinară, constituită potrivit legii, cuprinde, în mod obligatoriu, şi medicul specialist al persoanei respective.

(3) Echipa interdisciplinară prevăzută la alin. (2) poate fi completată şi cu reprezentanţi ai organizaţiilor pensionarilor, unităţilor de cult recunoscute în România sau ai altor organizaţii neguvemamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor vârstnice.»

173. Articolul 29 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 29. - Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la serviciile sociale pentru persoanele vârstnice, prevăzut de prezenta lege, se realizează de către serviciul public de asistenţă socială, cu respectarea prevederilor referitoare la procesul de acordare a serviciilor sociale şi măsurile integrate de asistenţă socială a persoanelor vârstnice, prevăzute la art. 44-52 şi art. 92-103 din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.»

174. Articolul 30 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 30. - (1) Autoritatea tutelară/instanţa de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa are obligaţia de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere juridică gratuită în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare sau de donaţie ori în vederea constituirii de garanţii mobiliare sau imobiliare, care au ca obiect bunurile mobile ori imobile ale persoanei vârstnice.

(2) Persoana vârstnică este asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, de un reprezentant al autorităţii tutelare, în vederea încheierii oricărui act translativ de proprietate, având ca obiect bunuri proprii, în scopul întreţinerii şi îngrijirii sale.»

175. Articolul 31 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 31 - Obligaţia de întreţinere şi de îngrijire, precum şi modalităţile practice de executare a acesteia se prevăd expres în actul juridic încheiat de notarul public, sub sancţiunea nulităţii.»

176. Articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 32. - Autoritatea tutelară/instanţa de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa primeşte din oficiu un duplicat al actului juridic încheiat conform art. 30 şi 31.»

177 Articolul 33 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 33. - Neexecutarea obligaţiei de întreţinere şi de îngrijire de către noul proprietar al bunurilor obţinute ca urmare a actului juridic de înstrăinare poate fi sesizată autorităţii tutelare/instanţei de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa, de către orice persoană fizică sau juridică. Autoritatea tutelară se poate sesiza şi din oficiu.»

178. Articolul 34 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 34. - (1) în termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării, autoritatea tutelară/instanţa de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa efectuează o anchetă socială.

(2) în termenul prevăzut la alin. (1), autoritatea tutelară/instanţa de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa solicită agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială să realizeze, în maximum 3 zile de la solicitare, o investigaţie privind respectarea drepturilor persoanei vârstnice de către furnizorul de servicii sociale.

(3) în baza anchetei sociale şi, după caz, a rezultatului investigaţiei, autoritatea tutelară/instanţa de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa iniţiază demersurile necesare în vederea executării obligaţiilor înscrise în actul juridic încheiat sau solicită instanţei judecătoreşti rezilierea contractului de întreţinere în nume propriu şi în interesul persoanei întreţinute pentru neîndeplinirea obligaţiilor din contract şi, dacă este cazul, formulează plângere penală.»“

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 12 ianuarie 2018,

Nr. 19.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin, (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2018.

Nr. 34.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 726

din 21 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 1 pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară”, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 795/39/2016 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.835D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, În realitate, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. II pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, iar excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nicio prevedere constituţională nu obligă legiuitorul la instituirea, în toate cazurile, a unor căi extraordinare de atac.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 21 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 795/39/2016, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 1 pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şt pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară”, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva încheierii de şedinţă din 6 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 719/39/2015* de judecătorul de cameră preliminară, prin care, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală din Codul de procedură penală a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta Teodoriu Liliana împotriva ordonanţelor nr. 314/P/2013 din data de 1.07.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, nr. 331/11/2/2014 din data de 19.11.2014 şi nr. 209/11/2/2015 din data de 3.08.2015 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin modificarea adusă art. 426 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, hotărârile penale definitive care nu sunt pronunţate de instanţe de apel nu mai pot fi supuse contestării în anulare. În acest sens se menţionează situaţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală referitoare la plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, în condiţiile în care judecătorul care a pronunţat o astfel de soluţie ar fi fost incompatibil.

6. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece, deşi se pot întâlni situaţii în care să se fi produs o parte din încălcările prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală, hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală nu pot fi supuse controlului pe calea contestaţiei în anulare. Reglementând astfel, legiuitorul nu a instituit niciun remediu pentru a repara eventualele încălcări ale dispoziţiilor legale.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Astfel, autoarea excepţiei nu critică dispoziţiile legale pentru ce conţin, ci pentru ceea ce nu conţin, respectiv acestea nu permit formularea căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare şi împotriva altor hotărâri judecătoreşti decât cele prevăzute de lege lata. În acest sens face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 99 din 13 februarie 2007.

9. De asemenea, pe fondul excepţiei, Guvernul apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece legiuitorul naţional poate introduce sau elimina, în funcţie de nevoile sociale care impun o anumită politică penală, oricâte grade de jurisdicţie consideră că sunt necesare, întrucât reglementările internaţionale nu impun un anumit număr maxim al gradelor de jurisdicţie sau al căilor de atac, ci numai un număr minim, care este deplin respectat de dispoziţiile legale criticate. Limitele instituite de art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pot constitui obiectul unor restrângeri în sensul art. 2 paragraful 2 din acelaşi act, potrivit căruia dreptul oricărei persoane declarate vinovate de o infracţiune de către o instanţă de judecată de a cere examinarea condamnării sale de o jurisdicţie superioară poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore. Cu privire la limitarea numărului căilor de atac şi la accesul liber la justiţie, Guvernul face trimitere la jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 612 din 12 iunie 2012 şi Decizia nr. 506 din 5 decembrie 2013.

10. În concluzie, câtă vreme art. 21 din Constituţie, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi â libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie nu impun obligaţia de a reglementa dreptul de a exercita căi de atac extraordinare în toate cazurile, Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt în conformitate cu acestea.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile „art. 1 pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară”. În realitate, obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. II pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, şi au următorul conţinut:

„Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 5 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]

109. La articolul 426, literele c)-h) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legai posibilă;”.

14. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil şi jart. 13 referitor la Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 referitor la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 605 din 28 septembrie 2017*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Curtea Constituţională a statuat că, aşa cum rezultă din chiar denumirea marginală a acestor prevederi, legiuitorul, în virtutea dreptului său constituţional, a stabilit, în mod limitativ, cazurile în care poate fi introdusă calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare. Aceasta întrucât, dată fiind configuraţia şi filosofia noului Cod de procedură penală, căi ordinare de atac sunt numai apelul şi contestaţia. Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare, instituită în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau ale persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanţa de judecată. Prin reglementarea strictă a acestor erori se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanţele de judecată cu prilejul judecării fondului cauzei, a apelului sau a contestaţiei).

16. Prin Decizia nr. 515 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 11 august 2015, paragrafele 18-20, Curtea Constituţională a statuat că art. 21 alin. (1)--(3) din Constituţie garantează dreptul părţilor de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dreptul de acces liber la justiţie presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. Acest drept nu presupune, însă, accesul la toate căile de atac şi la toate categoriile de instanţe, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi soluţionată. Dreptul la un proces echitabil, invocat în susţinerea excepţiei, reprezintă un standard constituţional a cărui îndeplinire este apreciată în funcţie de ansamblul procesului şi ţinând cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Totodată, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale precum contradictorialitatea şi egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate de a-şi susţine apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă. La rândul său, art. 6 paragraful 1 din Convenţie, referitor la dreptul la un proces echitabil, obligă statele membre la asigurarea prin legislaţia naţională a unor garanţii procesuale precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunţate, publicitatea procesului, soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumţia de nevinovăţie şi asigurarea dreptului la apărare.

17. Dreptul la apărare, reglementat la art. 24 din Constituţie, conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător.

18. În acest sens, Curtea mai constată că prin Decizia nr. 200 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 3 iulie 2017, paragrafele 17 şi 18, a statuat că prevederile art. 341 alin. (6)-(8) din Codul de procedură penală reglementează soluţiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune cu privire la admisibilitatea plângerii formulate împotriva soluţiei de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluţii dispuse de către procuror, după cum în cauză a fost sau nu pusă în mişcare acţiunea penală şi, totodată, dispun cu privire la împrejurarea că încheierea astfel pronunţată, cu excepţia situaţiei referitoare la cazul în care se dispune începerea judecăţii, este definitivă. Faptul că încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) ale aceluiaşi articol este definitivă nu este de natură a afecta constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, s-a reţinut că atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, urmând a fi prevăzute „numai prin lege”.

19. Totodată, potrivit art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) este definitivă, deoarece „având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, Curtea a constatat că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile în cauză. De asemenea, s-a reţinut că prevederile art. 13 din Convenţie nu au aplicabilitate în cauză, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, Totodată, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului” (a se vedea Decizia nr. 200 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 3 iulie 2017, paragraful 19).

20. Aşa fiind, posibilitatea de a redeschide un proces penal definitiv judecat nu este nelimitată, deoarece, potrivit art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, în materie penală trebuie să existe două grade de jurisdicţie. Or, judecata în primă instanţă şi apelul reprezintă cele două grade de jurisdicţie impuse de Convenţie. Împrejurarea că legiuitorul a instituit şi căi extraordinare de atac, precum contestaţia în anulare, în limitele acolo prevăzute, nu este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil, întrucât acestea pot viza numai încălcări grave ale procedurii, erori de judecată, abuzul de putere, erori vădite în aplicarea dreptului material sau orice alte motive puternice care decurg din interesele justiţiei (a se vedea Hotărârea din 17 mai 2016, pronunţată în Cauza Bakrina împotriva Rusiei, paragraful 18). Aşa fiind, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate afectează dreptul la un proces echitabil şi cu precădere drepturile oricărui acuzat, deoarece persoana interesată a avut posibilitatea, în faza camerei preliminare, în faza de judecată la fond şi în faza apelului, să supună atenţiei unui judecător presupusele încălcări reclamate. De altfel, textul criticat reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în marja de apreciere prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, Curtea constată că prevederile criticate reprezintă o aplicaţie în domeniul legii procesual penale a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege şi ale art. 129 care fac trimitere la „condiţiile legii” în reglementarea constituţională a căilor de atac.

21. Totodată, Curtea constată că autoarea excepţiei se plânge, în esenţă, că nu poate ataca cu contestaţie în anulare încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunţată în procedura de soluţionare a plângerii împotriva soluţiei de neurmărire/netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe motiv că acel judecător ar fi fost incompatibil. Or, potrivit art. 68 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul a reglementat procedura abţinerii sau recuzării judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră preliminară care se soluţionează de un judecător de la aceeaşi instanţă.

22. Având în vedere aceste argumente, Curtea constată că prevederile art. II pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, considerentele deciziilor mai sus menţionate fiind valabile şi în cauza de faţă.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 795/39/2016 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. II pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 605 din 28 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 6 decembrie 2017.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 984/1999 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 984/1999 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 2 decembrie 1999, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale «Victor Babeş», denumit în continuare institut naţional, funcţionează ca institut naţional de cercetare-dezvoltare, cu personalitate juridică, în coordonarea Ministerului Cercetării şi Inovării, denumit în continuare minister coordonator.

(2) Institutul naţional are sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 99-101, sectorul 5.

(3) Institutul naţional îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu regulamentul de organizare şi funcţionare prevăzut în anexa nr. 1”.

2. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Structura organizatorică a institutului naţional se aprobă prin ordin al ministrului cercetării şi inovării.”

3. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - Patrimoniul institutului naţional, stabilit pe baza raportărilor contabile la data de 30 iunie 2017, este în sumă totală de 124.984 mii lei, din care imobilizări corporale şi necorporale 91.709 mii lei şi active circulante 33.275 mii lei.”

4. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

Art. 7. - (1) Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrare Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale «Victor Babeş» a imobilelor având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Bunurile proprietate publică a statului, date în administrarea institutului naţional, pot fi închiriate prin licitaţie publică, în condiţiile legii. Institutul naţional are dreptul să reţină o cotă-parte de 50% din sumele percepute din închirierea acestora, iar diferenţa de 50% se face venit la bugetul de stat.”

5. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Finanţarea activităţii desfăşurate de institutul naţional se realizează, potrivit legislaţiei în vigoare, din venituri proprii, fonduri provenite din programe şi/sau cooperări europene şi internaţionale şi din alte surse atrase, potrivit legii.

(2) Institutul naţional este sprijinit financiar de la bugetul de stat pentru realizarea unor investiţii, dotări cu aparatură, echipamente, instalaţii şi altele asemenea, respectându-se prevederile legale în vigoare.”

6. Articolul 11 se abrogă,

7. Anexele nr. 1 şi 2 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1 şi 2 la prezenta hotărâre.

Art. II. - Ministerul Cercetării şi Inovării şi Ministerul Finanţelor Publice vor elabora un proiect de hotărâre privind modificarea anexei nr. 8 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, pe care îl vor supune spre adoptare Guvernului, conform datelor prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 984/1999 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”, cu modificările ulterioare.

Art. III. - Hotărârea Guvernului nr. 984/1999 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 2 decembrie 1999, cu modificările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul cercetării şi inovării,

Puiu-Lucian Georgescu

Ministrul sănătăţii,

Florian-Dorel Bodog

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian Marius Rîndunică,

secretar de stat

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 10 ianuarie 2018.

Nr. 10.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 984/1999)

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”, denumit în continuare institut naţional, cu sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 99-101, sectorul 5, funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, calculează amortizări, organizează şi conduce contabilitatea potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi reglementărilor contabile aplicabile.

(2) Institutul naţional îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale prezentului regulament.

Art. 2. - (1) Institutul naţional are ca scop desfăşurarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică în domeniul specific de activitate, corespunzător hotărârii Guvernului de înfiinţare, după cum urmează: cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică în domeniul patologiei şi ştiinţelor biomedicale.

(2) Institutul naţional participă la elaborarea strategiilor de dezvoltare în domeniul specific, desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în strategia naţională de cercetare, constituie baze de competenţă ştiinţifică şi tehnologică, de expertiză, de perfecţionare a resurselor umane şi de documentare ştiinţifică şi tehnică.

 

CAPITOLUL II

Obiectul de activitate, patrimoniul şi structura organizatorică şi funcţională

 

Art. 3. - (1) Obiectul de activitate al institutului naţional cuprinde, în principal, activităţi de cercetare-dezvoltare:

I. În cadrul Planului naţional pentru cercetare-dezvoltare şi inovare;

a) efectuarea de cercetări fundamentale şi aplicative în domeniul patologiei - anatomie patologică, biologie celulară şi moleculară, genetică medicală şi imunologie, în scopul îmbunătăţirii diagnosticului;

b) testarea eficacităţii unor măsuri terapeutice noi în funcţie de nevoile sănătăţii publice, reieşite din studii proprii şi din programele aprobate de Ministerul Sănătăţii, precum şi de nevoile de dezvoltare a institutului naţional şi de aliniere la nivelul ştiinţific mondial;

c) dezvoltarea fundamentelor ştiinţifice ale medicinei;

d) cercetări în vederea elaborării şi standardizării de teste moleculare pentru diagnostic, prognostic şi monitorizare a terapiei;

e) studiul unor aspecte fundamentale de imunologie celulară şi umorală privind mecanismele imunomodulatoare; rolul receptorilor celulari şi al funcţiilor celulare prin mediatori; mecanisme moleculare şi celulare ale bolilor autoimune şi ale imunodeficienţei;

f) cercetarea-dezvoltarea în domeniul biotehnologiei în vederea realizării unor produse biologice de uz medical;

g) elaborarea de strategii, studii de diagnoză şi prognoză privind dezvoltarea domeniilor ştiinţei şi tehnologiei;

h) cercetare aplicativă şi/sau dezvoltare tehnologică pentru soluţionarea unor probleme concrete din domeniul său de activitate, cu prioritate, la solicitarea unor beneficiari, prin contracte directe;

i) colaborarea la realizarea unor activităţi de cercetare-dezvoltare privind domeniile strategice: arme chimice, biologice, nucleare şi de apărare naţională;

II. pentru realizarea planurilor sectoriale şi a programelor-nucleu;

III. În cadrul programelor internaţionale de cercetare-dezvoltare şi inovare;

IV. alte activităţi de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică;

V. activităţi conexe activităţii de cercetare-dezvoltare, desfăşurate în domeniul propriu de activitate, cu aprobarea ministerului coordonator şi, după caz, cu autorizarea instituţiilor abilitate, constând în:

a) participare la elaborarea strategiei domeniului;

b) formare şi specializare profesională;

c) consultanţă şi asistenţă de specialitate;

d) editare şi tipărire a publicaţiilor de specialitate;

e) prestări de servicii;

f) participare la realizarea transferului tehnologic;

g) execuţie de unicate şi serii mici în cadrul activităţii de microproducţie;

h) activităţi de comerţ interior şi de import-export aferente obiectului său de activitate, în condiţiile legii;

i) activităţi de asistenţă tehnico-metodologică şi acordarea de servicii specializate pentru asigurarea funcţiei de for metodologic de îndrumare în domeniul propriu de activitate, precum şi furnizarea de servicii medicale către unităţi medicale şi direct populaţiei în probleme de diagnostic - inclusiv consultul medical în cazurile dificile, în domeniul propriu de activitate, prin Centrul de diagnostic şi laboratoare specializate;

j) elaborarea unui sistem de evaluare a eficienţei profesionale în unităţile de profil din ţară şi implementarea tehnică a acestuia;

k) activităţi, în condiţiile legii, de formare, specializare, perfecţionare profesională şi pregătire postuniversitară de specialitate prin organizarea anuală de cursuri teoretice şi practice în domeniul său specific de activitate, cu participări naţionale şi internaţionale, cursanţi şi lectori, organizarea de reuniuni ştiinţifice şi cu caracter tehnicometodologic în domeniile sale de interes, perfecţionarea personalului ştiinţific prin burse, stagii de schimb de experienţă în alte instituţii de profil din ţară şi străinătate; sprijinirea afilierii membrilor săi la societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale, organizarea unui sistem complex de documentare ştiinţifică şi operativ-informatizată, inclusiv accesul la servicii de documentare-informare ştiinţifică internaţională specializate, organizarea şi participarea la formarea profesională şi pregătirea postuniversitară de specialitate în domeniile medicină şi farmacie, colaborând cu universităţile de medicină şi farmacie, alte instituţii de învăţământ superior, Academia de Ştiinţe Medicale, institute medicale cu activitate de cercetare, instituţii de cercetare şi alte institute naţionale de cercetare;

l) activităţi de microproducţie, constând în execuţia de unicate şi serii mici, precum şi activităţi de comerţ;

m) creşterea şi întreţinerea animalelor de laborator - şobolani Wistar şi şoareci din linia C57B1/6, precum şi a unor tulpini de animale modificate genetic; conceperea şi realizarea de modele experimentale, monitorizarea acestora, precum şi realizarea tuturor procedurilor experimentale implicând animalele de laborator; întreţinerea de linii tumorale prin pasaje in vivo, carcinoma Lewis şi melanoma B16 pe şoarece, carcinoma Walker, forma ascitică şi solidă şi epitelion Guerin pe şobolan;

n) producerea şi comercializarea dispozitivului medical „Baterie pentru depistarea fenilcetonuriei" folosit în screeningul naţional al nou-născuţilor; participarea la Programul naţional de sănătate a femeii şi copilului pentru depistarea bolilor rare, derulat de Ministerul Sănătăţii, alte activităţi referitoare la sănătatea umană;

VI. evidenţa contabilă a activităţilor prevăzute la pct. V lit. l)-n) se va realiza în mod distinct faţă de activităţile de cercetare-dezvoltare, care nu au drept scop obţinerea de profit, astfel încât să fie asigurată identificarea clară pentru fiecare dintre cele două tipuri de activităţi a veniturilor şi cheltuielilor aferente şi să se elimine orice posibilitate de subvenţionare încrucişată.

(2) Institutul naţional poate desfăşura, în secundar, activităţi comerciale şi de producţie, conform regulamentului propriu, şi se înregistrează la registrul comerţului ca institut naţional de cercetare-dezvoltare.

(3) în cadrul obiectului său de activitate, institutul naţional poate colabora şi la realizarea unor activităţi de cercetare-dezvoltare privind domeniile strategice şi de apărare naţională sau poate desfăşura şi alte activităţi conexe, cu aprobarea autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.

(4) Institutul naţional are ca obiect de activitate următoarele activităţi, codificate în baza clasificării CAEN Rev.2:

- domeniul principal de activitate al institutului este 721 - Cercetare-dezvoltare în ştiinţe naturale şi inginerie;

- activitatea principală a institutului este 7219 - Cercetare-dezvoltare în alte ştiinţe naturale şi inginerie;

- obiectul secundar de activitate al institutului îl constituie următoarele activităţi, clasificate conform CAEN Rev. 2:

7211 - Cercetare-dezvoltare biotehnologie;

8622 - Activităţi de asistenţă medicală specializată;

8559 - Alte forme de învăţământ;

0149- Creşterea altor animale;

8690 - Alte activităţi referitoare la sănătatea umană;

5814 - Activităţi de editare a revistelor şi periodicelor.

Art. 4. - (1) Patrimoniul institutului naţional se stabileşte pe baza raportărilor contabile la data de 30 iunie sau pe baza Situaţiilor financiare anuale la data de 31 decembrie, după caz.

(2) Institutul naţional administrează, în conformitate cu prezenta hotărâre, cu diligenţa unui bun proprietar, bunuri proprietate publică şi privată a statului, precum şi bunurile proprii dobândite în condiţiile legii sau realizate din venituri proprii. Bunurile proprietate publică şi privată a statului administrate de institutul naţional, precum şi bunurile proprii dobândite în condiţiile legii sau realizate din venituri proprii, după caz, prevăzute în hotărârea Guvernului de înfiinţare a institutului naţional, se înregistrează distinct în contabilitate potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

(3) Patrimoniul institutului naţional poate fi modificat conform prevederilor legale în vigoare.

(4) în exercitarea drepturilor sale, institutul naţional posedă şi foloseşte bunurile aflate în patrimoniul său şi, după caz, dispune de acestea în condiţiile legii, în scopul realizării obiectului său de activitate.

Art. 5. - (1) Rezultatele cercetărilor obţinute pe baza derulării unui contract de cercetare-dezvoltare sau inovare finanţat parţial sau total din fonduri publice aparţin contractorilor care execută în mod direct activităţile prevăzute în contractul de finanţare şi/sau angajaţilor acestora, conform contractelor de finanţare şi legislaţiei în vigoare referitoare la titlurile de proprietate industrială şi drepturile de autor. În cazul execuţiei de către mai mulţi contractori, repartizarea între contractori a drepturilor asupra rezultatelor se face conform acordului prealabil al contractorilor, stabilit în scris.

(2) Rezultatele cercetărilor prevăzute la alin. (1) sunt administrate de proprietarii acestora, cu toate drepturile care decurg din calitatea de proprietar.

(3) Pentru valorificarea rezultatelor proprii de cercetare-dezvoltare, institutul naţional poate înfiinţa societăţi sau poate dobândi acţiuni sau părţi sociale în cadrul unor societăţi, conform legii, cu acordul consiliului de administraţie şi ăl consiliului ştiinţific al institutului. Pentru aceasta, institutul naţional îşi poate angaja exclusiv experienţa ştiinţifică şi tehnologică acumulată, metode, tehnici, scheme, planuri, procedee, reţete sau alte forme de cunoaştere şi experienţă, inclusiv cele protejate prin titluri de proprietate intelectuală.

Art. 6. - (1) Institutul naţional poate avea în structură subunităţi, cu sau fără personalitate juridică, departamente, secţii, laboratoare şi alte structuri organizatorice necesare realizării obiectului său de activitate.

(2) Structura organizatorică a institutului naţional se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare şi cuprinde, pe lângă structura organizatorică prevăzută la alin. (1) şi următoarele compartimente: compartimentul juridic, compartimentul de marketing, compartimentul financiar-contabil, compartimentul de audit public intern, birou relaţii publice şi mass-media, achiziţii.

(3) în funcţie de specificul activităţii, prin decizie a directorului general, cu aprobarea consiliului de administraţie, se pot organiza colective specializate sau colective interdisciplinare proprii ori în colaborare cu alte unităţi din ţară sau din străinătate.

 

CAPITOLUL III

Organele de conducere

 

Art. 7. - Conducerea institutului naţional este asigurată de:

a) consiliul de administraţie;

b) comitetul de direcţie;

c) directorul general.

Art. 8. - Orientarea şi coordonarea activităţii tehnico-ştiinţifice din institutul naţional sunt asigurate de consiliul ştiinţific.

Art. 9. -(1) Relaţiile dintre subunităţile aflate în structura institutului naţional, precum şi relaţiile acestora cu terţii sunt stabilite de directorul general, care poate acorda împuterniciri de reprezentare în numele institutului naţional, cu avizul consiliului de administraţie,

(2) Conducătorii subunităţilor din structura institutului naţional răspund în faţa consiliului de administraţie şi a directorului generai de îndeplinirea atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor încredinţate de aceştia.

Art. 10. - (1) Consiliul de administraţie este format din 7 membri, cetăţeni români, numiţi prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, pentru un mandat de 4 ani care poate fi reînnoit.

(2) Din consiliul de administraţie fac parte în mod obligatoriu:

a) directorul general al institutului naţional, care este preşedintele consiliului de administraţie;

b) preşedintele consiliului ştiinţific al institutului naţional;

c) un reprezentant al autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare;

d) un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice;

e) un reprezentant al Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale.

(3) Ceilalţi membri ai consiliului de administraţie sunt specialişti din domeniul specific de activitate al institutului naţional, numiţi prin ordin emis de conducătorul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.

(4) Din categoria specialiştilor pot face parte şi reprezentanţi ai ministerului de specialitate în domeniul specific de activitate al institutului naţional.

(5) Revocarea membrilor consiliului de administraţie se face de acelaşi organ care a făcut numirea, în caz de abateri sau de nerespectare a îndatoririlor ce le revin.

(6) Mandatul de reprezentare se aprobă de către conducătorul organului administraţiei publice centrale reprezentat în consiliul de administraţie.

Art. 11. - (1) Membrii consiliului de administraţie îşi păstrează calitatea de angajaţi la instituţia sau unitatea de la care provin, precum şi toate drepturile şi obligaţiile care derivă din această calitate.

(2) Pentru activitatea desfăşurată în calitatea de membri ai consiliului de administraţie, aceştia beneficiază de o indemnizaţie lunară stabilită de consiliul de administraţie, dar nu mai mult de 20% din salariul de bază al directorului general al institutului naţional.

(3) Persoanele numite ca membri ai consiliului de administraţie nu pot face parte din mai mult de două consilii de administraţie ale institutelor naţionale şi nu pot participa în aceeaşi calitate la alte unităţi cu care institutul naţional are relaţii contractuale sau interese concurente.

(4) Sunt incompatibili cu calitatea de membru al consiliului de administraţie cei care, personal, soţul/soţia ori rudele până la gradul al doilea inclusiv sunt în acelaşi timp angajatori sau asociaţi la alte unităţi cu acelaşi profil sau cu care institutul naţional se află în relaţii contractuale.

Art. 12. - (1) Consiliul de administraţie are, în principal, următoarele atribuţii:

a) aprobă, la propunerea consiliului ştiinţific, strategia şi programele concrete de dezvoltare a institutului naţional, de introducere a unor tehnologii de vârf şi de modernizare a celor existente, în concordanţă cu strategia generală a domeniului propriu de activitate;

b) propune modificarea structurii organizatorice şi funcţionale a institutului naţional, înfiinţarea, desfiinţarea şi comasarea de subunităţi din structura acestuia;

c) analizează şi avizează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli, care se depune la autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare în vederea aprobării conform reglementărilor legale;

d) analizează şi avizează situaţiile financiare anuale, pe care le supune spre aprobare autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, şi aprobă raportul de gestiune asupra activităţii desfăşurate de institutul naţional în anul precedent;

e) analizează realizarea criteriilor de performanţă şi raportarea trimestrială privind activitatea realizată de institutul naţional şi aprobă măsuri pentru desfăşurarea acesteia în condiţii de echilibru ale bugetului de venituri şi cheltuieli;

f) analizează, aprobă sau, după caz, propune spre aprobare, potrivit prevederilor legale, investiţiile care urmează a fi realizate de institutul naţional;

g) propune spre aprobare majorarea sau diminuarea patrimoniului, precum şi concesionarea sau închirierea unor bunuri din patrimoniul institutului naţional, în condiţiile legii;

h) aprobă valorificarea bunurilor proprii dobândite, cu respectarea prevederilor legale;

i) aprobă volumul creditelor bancare prevăzute la art. 33 şi stabileşte modul de rambursare a acestora;

j) aprobă utilizarea disponibilităţilor în valută;

k) aprobă mandatul pentru negocierea contractului colectiv de muncă;

l) aprobă criteriile şi comisiile de concurs pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul institutului naţional.

(2) Consiliul de administraţie exercită orice alte atribuţii stabilite, potrivit prevederilor legale.

Art. 13. - (1) Consiliul de administraţie hotărăşte în problemele privind activitatea institutului naţional, cu excepţia celor care, potrivit legii, sunt date în competenţa altor organe.

(2) Consiliul de administraţie îşi desfăşoară activitatea pe baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare avizat de conducătorul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.

Art. 14. - (1) Consiliul de administraţie se întruneşte de regulă o dată pe lună sau ori de câte ori interesele institutului naţional o cer, la convocarea preşedintelui sau la solicitarea unei treimi din numărul membrilor consiliului de administraţie.

(2) Dezbaterile consiliului de administraţie sunt conduse de preşedintele consiliului, iar în lipsa acestuia, de către vicepreşedintele ales de către membrii acestuia.

Art. 15. - (1) Consiliul de administraţie îşi desfăşoară activitatea în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi. Dacă nu este îndeplinită această condiţie, şedinţa consiliului de administraţie poate fi reprogramată într-un interval de cel mult 15 zile, având aceeaşi ordine de zi.

(2) Hotărârile consiliului de administraţie se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, dar nu mai puţin de jumătate plus unu din numărul total al membrilor.

Art. 16. - La şedinţele consiliului de administraţie participă, în calitate de invitat permanent, un reprezentant al sindicatului reprezentativ din institutul naţional sau un reprezentant al salariaţilor, în cazul în care aceştia nu sunt constituiţi în sindicat.

Art. 17. - Pentru luarea unor decizii vizând probleme complexe, consiliul de administraţie poate atrage în activitatea de analiză consilieri şi consultanţi din diferite sectoare de activitate. Activitatea acestora va fi remunerată conform prevederilor legale.

Art. 18. - (1) Membrii consiliului de administraţie sunt răspunzători, în condiţiile legii, pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi răspund solidar pentru administrarea patrimoniului institutului naţional.

(2) Membrii consiliului de administraţie care s-au abţinut ori s-au împotrivit luării unei decizii ce s-a dovedit păgubitoare pentru institutul naţional nu răspund dacă au consemnat expres punctul lor de vedere în registrul de şedinţe al consiliului de administraţie şi dacă au anunţat în scris despre aceasta ministerul coordonator.

(3) Membrii consiliului de administraţie care nu respectă prevederile art. 11 alin. (3) şi (4) răspund, potrivit legii, pentru daunele cauzate institutului naţional ca urmare a acestui fapt.

Art. 19. - În primul trimestru al fiecărui an, consiliul de administraţie prezintă autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare un raport asupra activităţii institutului naţional şi a consiliului de administraţie desfăşurate în anul precedent, precum şi asupra programului de activitate al acestora pentru anul în curs.

Art. 20. - Secretariatul consiliului de administraţie este asigurat de institutul naţional. Atribuţiile secretariatului sunt prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului de administraţie.

Art. 21. - (1) Conducerea operativă a institutului naţional este asigurată de un comitet de direcţie, compus din directorul general şi conducătorii principalelor compartimente din structura organizatorică a institutului naţional.

(2) La şedinţele comitetului de direcţie participă, în calitate de invitat permanent, un reprezentant al sindicatului reprezentativ din institutul naţional sau un reprezentant al salariaţilor, în cazul în care aceştia nu sunt constituiţi în sindicat.

Art. 22. - (1) Comitetul de direcţie exercită atribuţii şi are răspunderi în limita competenţelor propuse de directorul general şi aprobate de consiliul de administraţie.

(2) Comitetul de direcţie stabileşte acţiunile concrete necesare pentru realizarea obiectivelor rezultate din:

a) strategia programelor de dezvoltare a institutului naţional;

b) programul anual de cercetare-dezvoltare;

c) bugetul de venituri şi cheltuieli;

d) programul de investiţii;

e) sistemul de asigurare a calităţii.

Art. 23. - Comitetul de direcţie se întruneşte decadal şi ori de câte ori interesele institutului naţional o impun.

Art. 24. - (1) La nivelul subunităţilor din institutul naţional se organizează şi funcţionează comitetul de conducere, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu propriul regulamentele organizare şi funcţionare aprobat de consiliul de administraţie al institutului naţional şi este prezidat de directorul subunităţii respective.

(2) Comitetul de conducere exercită atribuţii şi are răspunderi în limita competenţelor stabilite de directorul general al institutului naţional şi aprobate de consiliul de administraţie.

Art. 25. - (1) Activitatea curentă a institutului naţional este condusă de directorul general, numit pentru o perioadă de 4 ani, pe baza rezultatelor concursului de selecţie organizat conform metodologiei elaborate de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. La expirarea acestui termen, în funcţie de performanţele realizate, numirea directorului general poate fi prelungită pentru o perioadă de cel mult 4 ani.

(2) Numirea şi eliberarea din funcţie a directorului general se fac prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.

(3) Directorul general, numit în condiţiile alin. (1), încheie un contract de management cu conducătorul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.

(4) Evaluarea modului de îndeplinire a atribuţiilor şi obligaţiilor directorului general, stabilite prin contractul de management, se face pe baza unei proceduri aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.

Art. 26. - Directorul general are, în principal, următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) reprezintă, personal sau prin delegat, interesele institutului naţional în relaţiile cu celelalte organe, organizaţii şi operatori economici, precum şi cu persoane fizice din ţară şi din străinătate;

b) stabileşte atribuţiile, competenţele şi relaţiile la nivelul subunităţilor şi departamentelor institutului naţional, precum şi relaţiile acestora cu terţii, cu avizul consiliului de administraţie;

c) propune consiliului de administraţie modificarea structurii organizatorice şi funcţionale a institutului naţional;

d) numeşte directorii şi conducătorii compartimentelor din structura organizatorică a institutului naţional, în urma concursului organizat pe baza criteriilor propuse de comitetul de direcţie, şi îi revocă, după caz, cu avizul consiliului de administraţie;

e) angajează şi concediază personalul institutului naţional, conform prevederilor legale şi ale contractului colectiv de muncă;

f) asigură negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul institutului naţional şi a salariilor personalului acestuia, prin comitetul de direcţie; aprobă salariile rezultate din negocierea directă;

g) răspunde de administrarea întregului patrimoniu, cu respectarea prevederilor legale;

h) adoptă măsuri şi urmăreşte realizarea operaţiunilor de comerţ interior şi de import-export, prin compartimentele proprii specializate;

i) analizează lunar stadiul valorificării rezultatelor cercetării, inclusiv activitatea compartimentului de marketing;

j) are atribuţii şi răspunderi similare unui ordonator de credite pentru sumele alocate institutului naţional de la bugetul de stat;

k) poate delega, în condiţiile legii, o parte din atribuţiile sale celorlalte persoane din conducerea institutului naţional;

l) exercită orice alte atribuţii ce îi sunt delegate de consiliul de administraţie,

Art. 27. - (1) Consiliul ştiinţific este format din 13 membri, reprezentând principalele compartimente din cadrul institutului naţional care desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare.

(2) Consiliul ştiinţific este alcătuit din cercetători cu realizări deosebite în domeniu, salariaţi ai institutului naţional, aleşi pe 4 ani prin vot secret de către cadrele cu studii superioare din institutul naţional.

(3) Din consiliul ştiinţific fac parte, de drept, directorul general şi directorul ştiinţific al institutului naţional.

(4) Consiliul ştiinţific este condus de un preşedinte şi un vicepreşedinte, aleşi prin vot secret de către membrii consiliului ştiinţific.

(5) Consiliul ştiinţific se organizează şi funcţionează în conformitate cu regulamentul propriu, aprobat de consiliul de administraţie.

Art. 28. - Atribuţiile principale ale consiliului ştiinţific sunt următoarele:

a) participă la elaborarea strategiei de dezvoltare a activităţii de cercetare-dezvoltare a domeniului şi la elaborarea planurilor proprii de cercetare-dezvoltare;

b) analizează, avizează şi urmăreşte realizarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică;

c) propune spre aprobare consiliului de administraţie programul anual de cercetare-dezvoltare şi inovare al institutului naţional;

d) avizează hotărârile consiliului de administraţie care implică politica de cercetare a institutului naţional şi a ramurii;

e) propune măsuri pentru perfecţionarea profesională, încadrarea personalului de cercetare în grade profesionale;

f) organizează şi coordonează desfăşurarea manifestărilor cu caracter ştiinţific;

g) avizează acţiunile de cooperare, interne şi internaţionale, cu scop ştiinţific;

h) avizează acordarea de burse de studii şi stagii de perfecţionare în ţară şi în străinătate.

 

CAPITOLUL IV

Bugetul de venituri şi cheltuieli şi execuţia acestuia.

Relaţii financiare

 

Art. 29. - (1) Institutul naţional întocmeşte anual buget de venituri şi cheltuieli potrivit normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor Publice şi situaţiile financiare conform reglementărilor contabile aplicabile.

(2) Situaţiile financiare anuale se aprobă de către autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare în condiţiile legii.

Art. 30. - (1) Veniturile şi cheltuielile institutului naţional se stabilesc prin buget pentru fiecare exerciţiu financiar.

(2) Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte pe baza indicatorilor de performanţă stabiliţi de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale

Art. 31. - Institutul naţional determină anual volumul de venituri de realizat şi de cheltuieli totale de efectuat, corelat cu contractele încheiate pentru activitatea programată.

Art. 32. - (1) Salariile individuale ale personalului se stabilesc prin negociere, conform reglementărilor legale şi prevederilor contractului colectiv de muncă, în limita fondului total destinat plăţii salariilor, prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli stabilit, potrivit legii.

(2) Salariul de bază al directorului general se stabileşte prin ordin al autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Art. 33. - (1) Pentru acoperirea cheltuielilor curente, în situaţia în care, în cursul unui an, resursele financiare ale institutului naţional nu sunt suficiente, acesta poate contracta credite bancare în valoare de cel mult 20% din veniturile brute realizate în anul precedent.

(2) Contractarea de credite peste plafonul stabilit se efectuează cu aprobarea autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.

Art. 34. - (1) Institutul naţional hotărăşte cu privire la investiţiile ce urmează a fi realizate, potrivit obiectului său de activitate, finanţarea efectuându-se din surse proprii şi din credite bancare, precum şi din surse bugetare, prin ministerul coordonator, potrivit legii.

(2) Autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare va cuprinde în bugetul său de venituri şi cheltuieli fondurile necesare realizării unor investiţii, dotării, achiziţionării de aparatură, echipamente şi instalaţii pentru institut.

(3) Execuţia investiţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se realizează potrivit legii.

Art. 35. - (1) Operaţiunile de încasări şi plăţi ale institutului naţional se efectuează prin conturi deschise la bănci comerciale cu sediul în România şi prin unităţi de trezorerie.

(2) Institutul naţional poate efectua operaţiuni de încasări şi plăţi în lei şi în valută, prin casieria proprie, cu respectarea nivelului plafonului de casă şi a normativelor de disciplină financiar-valutare stabilite prin actele normative în vigoare.

(3) Institutul naţional poate efectua operaţiuni de comerţ exterior, aferente obiectului său de activitate, potrivit legii. Operaţiunile de încasări şi plăţi cu străinătatea se vor efectua prin conturi bancare deschise la unităţile bancare specializate cu sediul în România.

Art. 36. - Institutul naţional îşi va organiza controlul financiar preventiv propriu şi auditul financiar, potrivit legii.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

 

Art. 37. - Litigiile institutului naţional cu persoane fizice sau persoane juridice, nesoluţionate pe cale amiabilă, sunt supuse spre rezolvare instanţelor judecătoreşti române competente, conform legislaţiei în vigoare.

Art. 38. - Modificările şi completările regulamentului de organizare şi funcţionare a institutului naţional se pot face la propunerea consiliului de administraţie, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Art. 39. - Statutul de institut naţional se reînnoieşte la termenul şi în condiţiile stabilite de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 984/1999)

 

LISTA

bunurilor proprietate publică a statului care se înscriu în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi sunt date în administrarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”

 

1. Ordonator principal de credite

(ministere sau autorităţi ale administraţiei publice centrale)

36904048

MINISTERUL CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

2. Ordonator secundar de credite

 

 

3. Ordonator terţiar de credite

 

 

4. Regii autonome şi companii/societăţi naţionale aflate sub autoritatea ordonatorului principal, institute naţionale de cercetare-dezvoltare care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003. cu modificările şi completările ulterioare, şi, după caz, societăţi comerciale cu capital majoritar de stat care au în administrare bunuri din patrimoniul public de stat

Cod fiscal RO 13828251

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”

 

Nr. Inv.

MF

Cod de clasificare

Denumire nr. cadastral poziţia din cadastru

Date de identificare

Anul dobândirii/

dării în folosinţă

Valoarea de inventar

(lei)

Baza legală

Situaţia juridică

Tip bun

Descriere tehnică (pe scurt)

Vecinătăţi

(după caz, pe scurt)

Adresă

 

8.28.06

Clădire principal

CF 218082-C1

- S construită 1.309 mp

- S desfăşurată 3,805 mp

- Reg. de înălţime S-P-E-M

- S teren construită 1.309 mp

N – Splaiul Independenţei

S - I. Cantacuzino

E - Facultatea de Biologie

V - I. Cantacuzino

Splaiul Independenţei nr. 99-101, sector 5

1999

4.382.990

Hotărârea Guvernului nr. 984/1999

administrare

imobil

 

8.28.06

Clădire Centrul de Diagnostic cu extindere

CF218082-C2

- S construită 217 mp măsurată,

103 mp din acte

- S desfăşurată 323 mp

- Reg. de înălţime P+E

- S teren construită 217 mp

N - Splaiul Independenţei

S - I. Cantacuzino

E - Facultatea de Biologie

V - I. Cantacuzino

Splaiul Independenţei nr. 99-101, sector 5

1999

2.673.239

Hotărârea Guvernului nr. 984/1999

administrare

imobil

Anexă la laboratorul de patologie ultrastructurală

CF 218082-C3

- S construită 48 mp

- S desfăşurată 48 mp

- Reg. de înălţime P

- S teren construită 48 mp

N - Splaiul Independenţei

S - I. Cantacuzino

E - Facultatea de Biologie

V - I. Cantacuzino

Splaiul Independenţei nr. 99-101, sector 5

1999

49.776

8.28.06

Clădire biobază

CF 218082-C4

- S construită 283 mp

- S desfăşurată 283 mp

- Reg. de înălţime S+P

N - Splaiul

Independenţei

S - I. Cantacuzino

E - Facultatea de Biologie

V - I. Cantacuzino

Splaiul Independenţei nr. 99-101, sector 5

1999

315.400

Hotărârea Guvernului nr. 984/1999

administrare

imobil

Anexă biobază

CF 218082-C5

- S construită 27 mp

- S desfăşurată 27 mp

- Reg. de înălţime P

N - Splaiul Independenţei

S - I. Cantacuzino

E - Facultatea de Biologie

V - I. Cantacuzino

12.000

Anexă biobază

CF 218082-C6

- S construită 28 mp

- S desfăşurată 28 mp

- Reg. de înălţime P

N - Splaiul Independenţei

S - I. Cantacuzino

E - Facultatea de Biologie

V - I. Cantacuzino

12.500

 

8.28.06

Anexă laborator biologie celulară CF 218082-C7

- S construită 81 mp

- S desfăşurată 81 mp

- Reg. de înălţime P

N - Splaiul Independenţei

S - I. Cantacuzino

E - Facultatea de Biologie

V - I. Cantacuzino

Splaiul Independenţei nr. 99-101, sector 5

1999

36.000

Hotărârea Guvernului nr. 984/1999

administrare

imobil

 

8.28.06

Clădire construcţii speciale (magazie tablă)

CF 218082-C9

- S construită 15 mp

- S desfăşurată 15 mp

- Reg. de înălţime P

N - Splaiul Independenţei

S - I. Cantacuzino

E - Facultatea de Biologie

V - I. Cantacuzino

85.621

Clădire construcţii speciale (magazie tablă)

CF 218082-C10

- S construită 45 mp

- S desfăşurată 45 mp

- Reg. de înălţime P

Clădire construcţii speciale (garaj tablă)

CF 218082-C11

- S construită 18 mp

- S desfăşurată 18 mp

- Reg. de înălţime P

 

8.28.06

Clădire poartă

CF 218082-C8

- S construită 5 mp

- S desfăşurată 5 mp

- Reg. de înălţime P

N - Splaiul Independenţei

S - I. Cantacuzino

E - Facultatea de Biologia

V - I. Cantacuzino

Splaiul Independenţei nr. 99-101, sector 5

1999

9.400

Hotărârea Guvernului nr. 984/1999

administrare

imobil

 

8.28.06

Teren în proprietate

CF 218082

- Suprafaţa 6.283 mp

N – Splaiul Independenţei

S - I. Cantacuzino

E - Facultatea de Biologie

V - I. Cantacuzino

Splaiul Independenţei nr. 99-101, sector 5

1999

20.780.529

Hotărârea Guvernului nr. 984/1999

administrare

imobil

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea programelor sportive de utilitate publică şi a Metodologiei privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului în anul 2018

 

Având în vedere:

- art. 69 şi art. 71 alin. (1) lit. a) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 54 din Regulamentul de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 884/2001;

- art. 1 şi art. 2 alin. (1) din Normele financiare pentru activitatea sportivă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Referatul Direcţiei generale politici, strategii şi programe în domeniul sportului nr. 175 din 16.01.2017,

în baza art. 8 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă programele sportive de utilitate publică destinate finanţării federaţiilor sportive naţionale în anul 2018, conform anexei A.

Art. 2. - Se aprobă Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 2018, conform anexei B.

Art. 3. - Anexele A şi B*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Direcţiile, serviciile, compartimentele de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului şi federaţiile sportive naţionale vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 6. - Începând cu data prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 49/2017 pentru aprobarea programelor sportive de utilitate publică şi a Metodologiei privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului în anul 2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 şi 59 bis din 20 ianuarie 2017, precum şi orice altă dispoziţie contrară.

 

Ministrul tineretului şi sportului,

Marius-Alexandru Dunca

 

Bucureşti, 11 ianuarie 2018.

Nr. 14.


*) Anexele A şi B se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.