MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 52/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 52         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 18 ianuarie 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

29. - Lege privind anularea unor obligaţii fiscale

 

46. - Decret pentru promulgarea Legii privind anularea unor obligaţii fiscale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 720 din 15 noiembrie 2017 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.168/2017/3.024/2018/492/2018/3.337/2017. - Ordin al ministrului comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, al ministrului educaţiei naţionale, al ministrului muncii şi justiţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice privind încadrarea în activitatea de creare de programe pentru calculator

 

1.596/2017. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru abrogarea Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.327/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 2 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bacău

 

1.659/2017. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în unitatea administrativ-teritorială Vişina, judeţul Olt

 

1.660/2017. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în sectorul cadastral nr. 1 din unitatea administrativ-teritorială Surdila-Găiseanca, judeţul Brăila

 

3.017. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru modificarea şi completarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2018- 2019, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.485/2017

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 87 din 20 noiembrie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind anularea unor obligaţii fiscale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1.-(1) în cazul tranzacţiilor pentru care s-a aplicat impozitul pe venit din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice, se anulează diferenţele de obligaţii fiscale principale, respectiv impozitul pe venit şi contribuţiile sociale, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente acestora, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a reîncadrării acestor venituri ca venituri dintr-o activitate independentă, obţinute de către persoanele fizice din transferul proprietăţilor imobiliare care fac parte din patrimoniul afacerii, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Organul fiscal nu reîncadrează veniturile obţinute de către persoanele fizice din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal ca venituri dintr-o activitate independentă şi nu emite o decizie de impunere în legătură cu o astfel de reîncadrare, pentru perioadele anterioare datei de 1 iunie 2017.

Art. 2. - Anularea obligaţiilor fiscale prevăzute la art. 1 se efectuează din oficiu, de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de anulare a obligaţiilor fiscale care se comunică contribuabilului.

Art. 3. - (1) Se anulează diferenţele de T.V.A., precum şi accesoriile aferente acestora, pentru perioadele fiscale anterioare datei de 31 decembrie 2016, stabilite prin decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, realizate de către persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu sediul activităţii economice în România, care au realizat activităţile de producţie agricolă, inclusiv activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale sau au furnizat servicii agricole utilizând munca manuală proprie şi/sau echipamentele specifice.

(2) Organul fiscal nu stabileşte diferenţele de T.V.A., precum şi accesoriile aferente acestora, persoanelor fizice, persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale, cu sediul activităţii economice în România, prevăzute la alin. (1), ca urmare a depăşirii plafonului de scutire de 220.000 lei prevăzut la art. 310 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu emite o decizie de impunere pentru perioadele anterioare datei de 31 decembrie 2016.

Art. 4. - În cazul în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, organul fiscal competent a emis, dar nu a comunicat decizia de impunere prin care a stabilit obligaţii de natura celor prevăzute la art. 1 şi 3, acesta nu mai comunică decizia de impunere, iar obligaţiile fiscale se scad din evidenţa analitică pe plătitor, pe bază de borderou de scădere.

Art. 5. - Persoanele care au efectuat plata obligaţiilor fiscale pentru care prezenta lege prevede anularea acestora au dreptul la restituirea sumelor achitate,

Art. 6. - Procedura de aplicare, precum şi modalităţile de restituire a sumelor prevăzute de prezenta lege se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care se emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 15 ianuarie 2018.

Nr. 29.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind anularea unor obligaţii fiscale

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind anularea unor obligaţii fiscale şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 15 ianuarie 2018.

Nr. 46.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 720

din 15 noiembrie 2017

referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, sesizare formulată de un număr de 52 de deputaţi (51 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi un deputat neafiliat), în temeiul prevederilor art. 146 lit. 1) din Constituţie şi art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

2. Cu Adresa nr. 2/9.894 din 24 octombrie 2017, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 10.901 din 24 octombrie 2017 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.640L/2/2017.

3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017 contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 23 alin. (1), coroborate cu art. 53 alin. (1), şi ale art. 111 alin. (1), coroborate cu art. 31 alin. (3) teza a două din Constituţie.

4. Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului prevede existenţa a trei tipuri de organe de lucru specializate ale Parlamentului României: comisiile permanente, comisiile speciale şi comisiile de anchetă. Fiecare tip de comisie are obiectul său de activitate, bine definit. Singura excepţie de la regula obiectului de activitate distinct al fiecărui tip de comisie este situaţia în care o comisie permanentă primeşte aprobarea expresă, prin hotărâre a plenului reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului sau a plenului uneia dintre Camere, de a funcţiona ca O comisie de anchetă. Din analiza textelor regulamentare rezultă că o astfel de aprobare este necesară pentru a învesti comisia permanentă cu toate atributele, prevăzute de regulament pentru o comisie de anchetă. Nicio comisie permanentă nu poate avea caracter perpetuu de comisie de anchetă. Pe cale de consecinţă, atributele speciale cu care este învestită o comisie de anchetă pot fi folosite de o comisie permanentă numai printr-o hotărâre specifică, adoptată de Parlament, în care sunt precizate scopul anchetei, obiectivele acesteia şi perioada determinată în care aceasta va efectua ancheta. Dispoziţiile regulamentare împiedică utilizarea abuzivă a prerogativelor puse la dispoziţia unei comisii de anchetă, printre care şi citarea sau invitarea unor persoane fizice la şedinţele comisiei.

Utilizarea acestor prerogative în mod abuziv poate aduce atingere drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, cum ar fi, de exemplu, inviolabilitatea libertăţii individuale.

5. Din această perspectivă, autorii sesizării apreciază că dispoziţiile art. I pct. 4 din Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017, şi anume „(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) au obligaţia de a se prezenta la audieri. Dispoziţiile art. 9 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului sunt aplicabile”, încalcă principiul legalităţii prin faptul că, în contra dispoziţiilor regulamentare în vigoare, acordă unei comisii permanente prerogativele unei comisii de anchetă fără adoptarea unei hotărâri specifice în acest sens a Parlamentului. Se arată că practica parlamentară este constantă în acest sens (Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 119/2016 sau Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 39/2015).

6. În urma acestei modificări, Comisia permanentă comună pentru controlul activităţii S.R.I. devine, în opinia autorilor sesizării, Comisia permanentă comună pentru controlul activităţii S.R.I. şi de anchetă a aspectelor conexe activităţii acestuia. O asemenea situaţie nu este însă permisă de Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi nici de regulamentele proprii celor două Camere. Or, o comisie permanentă, astfel cum este instituită Comisia pentru controlul activităţii S.R.I. prin Hotărârea Parlamentului României nr. 30/1993, nu poate îndeplini atribuţii de anchetă decât printr-o hotărâre specifică a Parlamentului României care să precizeze, în mod expres, obiectul situaţiei supuse anchetei, obiectivele acesteia, componenţa şi durata determinată în cadrul căreia comisia permanentă este învestită ca o comisie de anchetă. În susţinerea argumentaţiei sunt invocate considerente conţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 209/2012 şi nr. 924/2012.

7. Asigurarea supremaţiei legii reprezintă un element esenţial în orice societate care funcţionează pe baza principiilor statului de drept. De aceea, respectarea dispoziţiilor regulamentare este esenţială pentru buna funcţionare a puterii legiuitoare. Autonomia regulamentară nu poate reprezenta justificare pentru încălcarea normelor care asigură funcţionarea Parlamentului. O asemenea încălcare poate reprezenta un precedent periculos în privinţa respectării principiului exercitării cu loialitate faţă de Constituţie a atribuţiilor cu care este învestit Parlamentul României. Precedentul poate fi utilizat de majoritatea parlamentară pentru restrângerea drepturilor opoziţiei parlamentare, cum ar fi dreptul de a avea preşedinţi ai comisiilor parlamentare, conform ponderii parlamentare, sau dreptul de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la aspectele sau situaţiile importante pentru societate. Prin urmare, are loc o încălcare a principiului legalităţii, consacrat prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ca derivat din art. 1 alin. (5) din Constituţie, conform căruia „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie

8. Pe de altă parte, potrivit art. 111 din Constituţie, „Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora”. Per a contrario, o atare obligaţie nu incumbă persoanelor care nu fac parte din Guvern şi celelalte organe ale administraţiei publice. Cu toate acestea, norma de trimitere de la art. I pct. 4 din Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017 instituie, ca prerogativă a Comisiei permanente comune pentru controlul activităţii S.R.I., o obligaţie erga omnes de cooperare cu această comisie, obligaţie specifică numai comisiilor parlamentare de anchetă, constând în furnizarea tuturor informaţiilor solicitate şi predarea oricăror documente sau mijloace de probe care ar putea fi utile în cadrul investigaţiei. Acest fapt contravine concluziilor enunţate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 45/1994, în sensul că prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor „nu pot stabili drepturi şi obligaţii decât pentru deputaţi, precum şi pentru autorităţile, demnitarii şi funcţionarii publici, în funcţie de raporturile constituţionale pe care le au cu Camera. Ca atare, prin Regulamentul Camerei Deputaţilor nu se pot stabili drepturi şi mai ales obligaţii în sarcina unor subiecte de drept din afara Camerei Deputaţilor, subiecte de drept care nu se încadrează în cele circumstanţiate mai înainte. Asemenea prevederi pot cuprinde numai legile, în accepţiunea de acte juridice ale Parlamentului”. Aşa fiind, autorii sesizării solicită a se constata că Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii contravine prevederilor art. 111 alin. (1), coroborat cu art. 31 alin. (3) teza a două din Constituţie referitoare la securitatea naţională.

9. Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017 că obligaţia de a se prezenta numai în faţa unei comisii parlamentare de anchetă incumbă oricărui cetăţean român dacă acesta deţine informaţii cu privire la obiectul anchetei. Situaţia excedează dispoziţiilor constituţionale referitoare la inviolabilitatea libertăţii individuale atunci când legiuitorul procedează la instituirea unei obligaţii cetăţeneşti de prezenţă în faţa unei comisii permanente care are ca atribuţie controlul activităţii unui serviciu secret, deoarece niciun act sau fapt realizat de un cetăţean care nu se află în raport de muncă cu serviciul secret nu poate face obiectul activităţii acestei comisii permanente. Audierea poate fi realizată numai dacă această comisie cu caracter permanent a fost învestită de Parlament cu prerogativa de comisie de anchetă. Astfel, obligaţia prezentării la audieri în faţa Comisiei permanente pentru controlul activităţii S.R.I., instituită prin art. I pct. 4 din Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017, constituie o restrângere a exerciţiului libertăţii individuale realizată printr-un regulament, normă cu caracter infraconstituţional, inferioară legii. Restrângerea unui drept sau a unei libertăţi trebuie realizată, conform art. 53 alin. (1) din Constituţie, exclusiv prin lege. Aşadar, autorii sesizării susţin că restrângerea consacrată printr-un regulament al Parlamentului constituie o încălcare gravă a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) coroborat cu art. 53 alin. (1) din Constituţie.

10. În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat punctele de vedere ale Birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor asupra sesizării de neconstituţionalitate.

11. Biroul permanent al Senatului a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. XXXV/5.309 din 6 noiembrie 2017, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.239 din 6 noiembrie 2017, în care se susţine netemeinicia criticilor de neconstituţionalitate. Se arată că autorii sesizării pleacă de la premisa că invitarea de către Comisia comună permanentă pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii a oricărei persoane care ar deţine informaţii relevante pentru sfera de activitate a acesteia, posibilitate reglementată în hotărârea criticată, ar presupune în mod obligatoriu derularea unei anchete parlamentare în curs. În realitate, dispoziţiile introduse la art. 9 al Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 şi a căror constituţionalitate este contestată nu induc ideea desfăşurării de  către comisia respectivă a unei anchete parlamentare. Invitarea unei persoane care ar deţine informaţii considerate relevante de către comisie pentru exercitarea atribuţiilor sale şi obligaţia persoanei respective de a se prezenta la audieri sunt probleme de ordin general, neavând nicio legătură cu o anchetă parlamentară. Dacă circumstanţele invitării unei persoane la comisie şi natura documentelor deţinute de aceasta ar indica cerinţa înfăptuirii unei anchete parlamentare, ar urma să se procedeze potrivit dispoziţiilor regulamentare în materie, inclusiv să se ceară aprobarea forului legislativ. Trebuie ţinut seama şi de faptul că orice depăşire de către comisie a prerogativelor sale urmează să fie sancţionată de Parlament. Ca atare, concluziile rezultate din audierea unei persoane vor fi evaluate şi, după caz, însuşite sau respinse de Parlament, dacă procedura de audiere ar fi considerată o anchetă parlamentară.

12. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate a celor două alineate introduse la art. 9 al Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 prin raportare la dispoziţiile art. 111 din Constituţie, autorii sesizării pornesc de la acelaşi punct de vedere, potrivit căruia comisia respectivă, nefiind o comisie de anchetă, nu are dreptul să invite la audieri persoane care nu se află în raporturi constituţionale cu forul legislativ decât dacă îşi asumă, cu aprobarea forului legislativ atribuţii de control parlamentar. Or, ipoteza reglementată nu vizează o anchetă parlamentară, ci o modalitate de lucru a comisiei menţionate în vederea îndeplinirii unora dintre atribuţiile sale legale. Întrucât problema invitării unei persoane la o comisie de anchetă era deja reglementată în Regulamentul activităţilor comune ale celor două Camere ale Parlamentului României, soluţia promovată în Hotărârea Parlamentului nr. 85/2017 este necesară pentru completarea unei lacune de reglementare procedurală, în ipoteza în care Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului activităţii Serviciului Român de Informaţii ar fi confruntată cu problema audierii unei persoane, fără a fi necesară o anchetă parlamentară.

13. În fine, Biroul permanent al Senatului arată că, fără niciun temei, autorii sesizării consideră că normele criticate contravin art. 23 alin. (1) din Constituţie. Dreptul la libertate individuală şi la siguranţă personală, consacrat prin norma constituţională, nu se referă la libertatea şi siguranţa persoanei, privite în multitudinea raporturilor sale sociale, ci, îndeosebi, la persoanele susceptibile a fi supuse unei proceduri judiciare, care presupune urmărirea penală şi chiar privarea lor de libertate pentru anumite perioade. Textul constituţional protejează, pe de-o parte, libertatea de mişcare a persoanei şi dreptul ei de a avea contacte sociale cu alte persoane în orice condiţii şi, pe de altă parte, protecţia siguranţei acesteia că nu va fi victima unei proceduri judiciare arbitrare, în urma căreia îşi poate pierde libertatea.

14 Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 2/10.392 din 6 noiembrie 2017, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.241 din 6 noiembrie 2017, în care se arată că, potrivit obiectivelor Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, aceasta nu are abilitarea constituţională sau regulamentară să se pronunţe asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane, ci doar de a da expresie controlului parlamentar, cum de altfel a statuat Curtea Constituţională în recenta Decizie nr. 430 din 21 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 9 august 2017. Cu privire la caracterul jurisdicţional al „anchetei parlamentare” din cadrul comisiei comune, aşa cum este el interpretat de autorii sesizării, Curtea a explicat, prin Decizia nr. 1.231 din 29 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 noiembrie 2009, că aceste comisii de anchetă nu au un caracter jurisdicţional. Ele nu au abilitarea constituţională sau regulamentară să se pronunţe asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane, ci sunt expresia controlului parlamentar. Astfel, cum s-a arătat, scopul lor este acela de a lămuri, de a clarifica împrejurările şi cauzele în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative, precum şi stabilirea concluziilor şi măsurilor ce se impun. Este, prin urmare, de forţa evidenţei faptul că aceste comisii anchetează/verifică fapte sau împrejurări, şi nu persoane. Ele au ca scop constatarea existenţei sau inexistenţei faptelor, fără a stabili cu titlu de certitudine răspunderea administrativă, materială, disciplinară sau penală a vreunei persoane. Prin urmare, „Curtea Constituţională a făcut aceste referiri la o comisie de anchetă şi, în mod clar, se deduce faptul că se aplică în egală măsură şi comisiilor permanente comune care au ca obiect de activitate scopul de a lămuri, de a clarifica împrejurările şi cauzele în care s-au produs evenimente”.

15. De asemenea, întrucât normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale forului legislativ, ele trebuie interpretate şi aplicate cu bună-credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală, aşadar ca o dezvoltare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Prin urmare, este evident că reprezentanţii instituţiilor trebuie să colaboreze în realizarea anchetelor parlamentare, în această formulă concretizându-se şi principiul echilibrului între puterile statului (Decizia nr. 430 din 21 iunie 2017). Subiectelor de drept care nu sunt în raporturi constituţionale cu Parlamentul, mai precis sub controlul acestora, nu li se poate impune obligaţia de a se prezenta în faţa comisiilor de anchetă în temeiul vreunui raport de subordonare sau control politic, ci numai în virtutea principiului colaborării loiale între instituţiile şi autorităţile statului. În consecinţă, simplele audieri de persoane, modalităţile de citare/invitare a persoanelor privesc doar lămurirea unor chestiuni de ordine publică, fără a da verdicte şi fără a angaja răspunderea vreunei persoane, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi, prin prisma celor expuse, rezultă că nici celelalte prevederi constituţionale invocate nu sunt încălcate.

16. Pe de altă parte, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor arată că prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011) s-a statuat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, hotărâri care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor cu rang constituţional. Astfel, instanţa constituţională a stabilit în mod expres că pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate, norma trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile prevăzute la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte. Pot fi supuse controlului de constituţionalitate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului dacă în susţinerea criticii sunt invocate dispoziţii constituţionale, însă invocarea acestor dispoziţii trebuie să fie efectivă, iar nu doar formală. Astfel, consideră că hotărârea Parlamentului supusă controlului constituţionalităţii nu contravine în niciun fel Constituţiei şi, având în vedere considerentele expuse, propune respingerea sesizării de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

17. Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îi constituie, potrivit Adresei nr. 2/9.894 din 24 octombrie 2017, înaintată de secretarul general al Camerei Deputaţilor, dispoziţiile Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii.

18. Autorii sesizării susţin că hotărârea Parlamentului contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5), ale art. 23 alin. (1), coroborate cu art. 53 alin. (1), şi ale art. 111 alin. (1), coroborate cu art. 31 alin (3) teza a două din Constituţie.

19. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la hotărârea Parlamentului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. I) din Constituţie şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.”

20. Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre, care aparţine plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, sesizarea fiind formulată de un număr de 52 de deputaţi (51 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi un deputat neafiliat), care, potrivit dispoziţiilor legale, are calitatea de titular al sesizării. De altfel, sesizarea este formulata de Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, fiind semnată de liderul grupului parlamentar, astfel că şi sub aceste aspect este întrunită condiţia titularului dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.

21. În continuare, Curtea va analiza îndeplinirea în prezenta cauză a altor condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt stipulate explicit de lege, dar care reprezintă rezultatul interpretării textelor de lege, dat de Curte în jurisprudenţa sa anterioară. Sub acest aspect, o condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor parlamentare o constituie relevanţa constituţională a obiectului respectivelor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 684 din 3 octombrie 2012).

22. De asemenea, Curtea Constituţională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte. Aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012 şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014).

23. Conform dispoziţiilor art. 65 alin. (2) lit. h) din Constituţie, „(2) Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru: [...] h) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii”. Potrivit art. 1 şi 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, Serviciul Român de Informaţii este serviciul organizat de stat specializat în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României, parte componentă a sistemului naţional de apărare, activitatea sa fiind organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Chiar dacă denumirea persoanei juridice nu este cuprinsă în mod expres în textul Constituţiei, serviciul ca atare, precum şi controlul parlamentar asupra acestuia sunt prevăzute în mod expres de art. 65 alin. (2) lit. h) din Constituţie. Prin urmare, întrucât existenţa acestui serviciu public este prevăzută de norma constituţională, rezultă că Legea fundamentală a conferit acestuia o importanţă constituţională.

24. În privinţa hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, Curtea a reţinut că norma de referinţă, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat, poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi una infraconstituţională, ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. O atare orientare a Curţii este dată de domeniul de maximă importanţă în care intervin aceste hotărâri - autorităţi şi instituţii de rang constituţional -, astfel încât şi protecţia constituţională oferită autorităţilor sau instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecinţă. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională.

25. În aplicarea acestor considerente, a căror autoritate de lucru judecat şi obligativitate nu pot fi puse la îndoială, Curtea reţine că obiectul Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii se situează în materia controlului parlamentar asupra unei instituţii de rang constituţional, deci, implicit, vizează organizarea şi funcţionarea acestei autorităţi. De asemenea, pentru a ne raporta la noţiunile menţionate în jurisprudenţa Curţii, respectiv valori, principii sau reguli constituţionale, în speţă, critica de neconstituţionalitate a hotărârii vizează nemijlocit normele consacrate de art. 23 alin. (1), coroborat cu art. 53 alin. (1), şi de art. 111 alin. (1), coroborat cu art. 31 alin (3) teza a două din Constituţie.

26. Având în vedere cele precizate, Curtea constată că sesizarea având ca obiect dispoziţiile Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate.

27. Curtea urmează să analizeze criticile autorilor sesizării de neconstituţionalitate potrivit cărora, pentru a învesti comisia permanentă cu toate atributele, prevăzute de regulament, pentru o comisie de anchetă, este necesară o aprobare expresă din partea Parlamentului, în ansamblul său, sau a Camerei în care aceasta funcţionează, după caz, iar atributele speciale cu care este învestită o comisie de anchetă pot fi folosite de o comisie permanentă numai în temeiul unei hotărâri în care sunt precizate scopul anchetei, obiectivele acesteia şi perioada determinată în care aceasta va efectua ancheta.

28. Cu privire la locul şi rolul comisiilor permanente ale Parlamentului, Curtea Constituţională are o jurisprudenţă constantă în care statuează că acestea sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului a căror activitate are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei (a se vedea Decizia nr. 48 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994). Comisiile se constituie dintr-un număr restrâns de deputaţi sau senatori, specializaţi pe un anumit domeniu, cu o componenţă şi o structură care respectă configuraţia politică a fiecărei Camere. Potrivit prevederilor art. 10 alin. 3 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 4/1992, „Participarea deputaţilor şi senatorilor la şedinţa comună a comisiilor permanente sesizate în fond este obligatorie.* Dezbaterile specializate care au loc în cadrul şedinţelor comisiilor se finalizează cu întocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregăti şi facilita desfăşurarea lucrărilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc în plenul acestora. Necesitatea creării acestor organe de lucru a fost impusă de asigurarea eficienţei activităţii unui corp deliberativ numeros. Din această perspectivă, rolul comisiilor în activitatea parlamentară este unul foarte important, ele asigurând pregătirea deciziilor plenului în scopul exercitării prerogativelor ce decurg din dreptul de informare, dreptul de control sau dreptul de anchetă ale Parlamentului (a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012).

29. Dat fiind caracterul de organe de lucru interne al comisiilor parlamentare, natura juridică a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este aceea a unui act preliminar, cu caracter de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele şi avizele nu au caracter obligatoriu din perspectiva soluţiilor pe care le propun, Senatul şi Camera Deputaţilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul îşi îndeplineşte atribuţiile constituţionale. Acesta este motivul pentru care Curtea a concluzionat (a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, precitată) c㠄situaţia în care o comisie parlamentară, din diverse motive, nu-şi poate duce la îndeplinire activitatea, respectiv întocmirea unui raport sau a unui aviz, nu este de natură a împiedica plenul fiecărei Camere de a dezbate şi de a decide direct asupra problemelor care intră în atribuţiile sale. În fond, specificul activităţii unei Camere a Parlamentului este de a adopta o decizie colectivă, luată cu majoritatea voturilor, după o dezbatere publică. Orice altă concluzie ar echivala, pe de o parte, cu o supradimensionare a rolului comisiilor de lucru ale Parlamentului, prin atribuirea unor efecte mult sporite actelor pe care aceste organe de lucru le adoptă, împrejurare care excedează cadrului constituţional şi regulamentar în care acestea activează, şi, pe de altă parte, ar echivala cu o deturnare a rolului Parlamentului, în ansamblul său, ca organ reprezentativ suprem al poporului român, care beneficiază de o legitimitate originară, fiind exponentul intereselor întregii naţiuni. Or, aceste ipoteze sunt cu totul inacceptabile din perspectiva principiilor constituţionale pe care Curtea este chemată să le garanteze”.

30. În acest sens sunt şi cele statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 48 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994.

Cu acel prilej Curtea a reţinut că, potrivit „poziţiei preeminente a Parlamentului în sistemul autorităţilor publice ale României, el exercită prerogative de cea mai mare însemnătate pentru activitatea de stat, fiind, în întregul său, expresia suveranităţii naţionale rezultată din alegerile parlamentare. Între aceste prerogative, alături de cea privitoare la adoptarea legilor, este şi activitatea de control asupra executivului [...]. Desigur, Parlamentul nu poate desfăşura, în plenul său, asemenea activităţi de control, lipsindu-i suportul informaţional necesar pentru a-şi formula o opinie corectă asupra obiectului controlului. Acest fapt este la fel de adevărat, de altminteri, şi pentru procesul legislativ. Camerele nu ar putea păşi direct la dezbaterea şi adoptarea unei legi, fără o pregătire corespunzătoare, prealabilă, a lucrărilor ce urmează a se desfăşura în plen.

31. Acestui rol şi acestor finalităţi le sunt consacrate organizarea şi funcţionarea comisiilor parlamentare, privite şi definite ca organe de lucru ale Camerelor, care se înfiinţează cu scopul de a îndeplini însărcinările care le sunt încredinţate tocmai în vederea pregătirii lucrărilor lor.

32. Aşadar, elementele ce configurează conceptul de comisie parlamentară sunt caracterul pregătitor, prealabil, al lucrărilor lor, calitatea de organ intern al Camerelor destinat ca, prin activitatea lui, să poată oferi acestora toate elementele necesare luării unei decizii Ele trebuie să dispună de toate condiţiile pentru a culege şi a oferi acele date necesare plenului unei Camere sau Parlamentului spre a-şi fonda, în mod optim, luarea unei decizii.

33. Din acest considerent, organizarea şi funcţionarea lor sunt amănunţit reglementate, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie [art. 64 alin. (1) din Constituţia revizuită], prin regulamentul fiecărei Camere. Dispoziţiile constituţionale nu fac decât să exprime acest rol subordonat, pregătitor, al activităţii comisiilor, diferenţiat conform tipologiei lor, cuprinsă, de altfel, în prevederile art. 61 alin. (4) din Constituţie [art. 64 alin. (4) din Constituţia revizuită]: «Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune.»“

34. Pentru ca un control parlamentar să fie autentic, el trebuie să fie deplin, adică Parlamentul ţării trebuie să dispună de posibilitatea de a lua orice măsuri pentru a da conţinut acestei plenitudinii Mai mult, „deplasarea [...] unui centru de decizie constituţional (Parlamentul) la comisii ale acestuia nu este conformă cu menirea celui dintâi”, exprimată clar în prevederile constituţionale (a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, pct. 4 din considerente).

35. Pe de altă parte, Curtea observă că, deşi Parlamentul în întregul său şi fiecare dintre cele două Camere ale acestuia se bucură de deplină autonomie în ceea ce priveşte stabilirea normelor juridice ce le guvernează organizarea şi funcţionarea, în ansamblul sistemului normativ român, hotărârile Parlamentului sunt acte juridice cu forţă juridică inferioară Constituţiei. Interpretarea şi aplicarea acestor norme care instituie reguli procedurale trebuie realizate întotdeauna cu bună-credinţă, în spiritul unui comportament loial faţă de Legea fundamentală. Într-o ipoteză contrară, rezultatul ar fi blocarea activităţii instituţiei, sub aspectul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale, cu consecinţe negative asupra structurilor democratice pe care se întemeiază statul.

36. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care poporul român îşi exercită suveranitatea naţională, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, pct. 4 din considerente). Una dintre funcţiile Parlamentului este cea de control, iar atribuţia corespunzătoare acestei funcţii este cea realizată prin intermediul comisiilor permanente sau de anchetă, în acest sens, art. 64 alin. (4) teza întâi din Constituţie prevede c㠄Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale*. Fiind reglementate la nivel constituţional, nici legea şi nici regulamentul parlamentar nu pot ignora această realitate constituţională. Prin urmare, aceste acte normative trebuie să le reglementeze în mod expres şi să instituie proceduri, instrumente şi mijloace suficiente, care să dea substanţă prevederii constituţionale (a se vedea Decizia nr. 430 din 21 iunie 2017, paragraful 27, şi Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 61). În acelaşi sens sunt şi cele statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 48 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994. Astfel, în virtutea „poziţiei preeminente a Parlamentului în sistemul autorităţilor publice ale României, el exercită prerogative de cea mai mare însemnătate pentru activitatea de stat, fiind, în întregul său, expresia suveranităţii naţionale rezultată din alegerile parlamentare. [...] Acestui rol şi acestor finalităţi le sunt consacrate organizarea şi funcţionarea comisiilor parlamentare, privite şi definite ca organe de lucru ale Camerelor, care se înfiinţează cu scopul de a îndeplini însărcinările care le sunt încredinţate tocmai în vederea pregătirii lucrărilor lor”.

37. Curtea reţine, în acest sens, prevederile din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, cap. I - Organizarea Camerei Deputaţilor, secţiunea a 5-a - Comisiile Camerei Deputaţilor, care, la art. 40, dispun următoarele: „Comisiile Camerei Deputaţilor sunt organisme de lucru ale acesteia, înfiinţate cu scopul de a îndeplini atribuţiile prevăzute de lege şi de prezentul regulament. Comisiile Camerei Deputaţilor pregătesc documentele de lucru pentru lucrările în plen ale acesteia şi exercită controlul parlamentar”. Potrivit art. 41 din acelaşi regulament, comisiile Camerei Deputaţilor sunt comisiile permanente, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul, putând fi instituite comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Punctul 4 din secţiunea a 5-a a cap. I din Regulamentul Camerei Deputaţilor, intitulată Comisii de anchetă ale Camerei Deputaţilor, conţine reglementări (art. 73-79) în privinţa instituirii şi modalităţii de desfăşurare a activităţii unei comisii de anchetă parlamentară, în condiţiile în care Camera Deputaţilor consideră necesare clarificarea cauzelor şi împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative, precum şi stabilirea concluziilor, răspunderilor şi măsurilor ce se impun. Norme cu un conţinut juridic relativ similar se regăsesc în Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005 (cap. I secţiunea a 4-a, art. 79 şi 80) şi în Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului (art. 4, 9, 13, 75-77 şi 81) (Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, paragraful 33). Astfel, art. 4 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului prevede că, la nivelul Parlamentului, se organizează comisii comune permanente ale celor două Camere, precum şi comisii speciale şi comisii de anchetă parlamentară. În acest scop, „(3) Liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi din Senat negociază componenţa numerică şi propun componenţa nominală a structurilor comune prevăzute la alin. (1) şi (2) şi a conducerilor acestor structuri pentru a asigura respectarea configuraţiei politice a celor două Camere şi raportul dintre numărul deputaţilor şi numărul senatorilor”.

38. Dispoziţiile art. 7 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului prevăd că, la începutul fiecărei legislaturi, comisiile comune permanente sunt constituite prin hotărâri ale Parlamentului, care cuprind obiectul de activitate şi atribuţiile respectivelor comisii, procedurile generale de lucru şi alte informaţii strict necesare unei bune funcţionări, precum şi componenţa nominală şi conducerea comisiilor, în vreme ce art. 9 din regulament reglementează constituirea comisiilor de anchetă parlamentară, atunci când se consideră necesară clarificarea cauzelor şi împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative, precum şi pentru stabilirea concluziilor, răspunderilor şi măsurilor care se impun, la nivelul Parlamentului.

39. Scopul instituirii comisiei de anchetă, dar şi natura acestui organ de lucru al Parlamentului, precum şi obiectivele propuse - ce răspund imperativului politic şi social de a clarifica anumite aspecte de mare importanţă pentru viaţa publică a comunităţii [fiind incidente, astfel, prevederile art. 2, art. 61 şi art. 69 alin. (2) din Legea fundamentală] urmăresc să asigure Parlamentului posibilitatea reală de exercitare concretă a funcţiei de control. În sensul de a putea avea acces la informaţiile necesare elucidării unor aspecte de interes public. Or, dacă o astfel de activitate nu ar dispune de mijloace adecvate şi nu ar fi înzestrată cu o anumită autoritate, obiectivul propus nu ar putea fi atins, iar comisia de anchetă parlamentară şi-ar reduce rolul la unul teoretic sau chiar decorativ, lipsit de orice eficienţă. Intenţia legiuitorului a fost, însă, de a asigura comisiei de anchetă o arie mai cuprinzătoare de acţiune, în sensul de a putea obţine informaţii şi de la alte persoane decât subiectele de drept ce se circumscriu raporturilor constituţionale dintre Parlament şi Guvern (a se vedea în acest sens Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, paragraful 49).

40. Având în vedere aceste argumente, Curtea a apreciat că, în exercitarea funcţiei de control, Parlamentul este îndreptăţit să utilizeze toate instrumentele juridice pe care Constituţia, legea şi propriile regulamente de organizare şi funcţionare i le pune la dispoziţie, comisiile parlamentare, deşi consacrate constituţional, având doar un rol auxiliar în formarea deciziei finale a forului legislativ (Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 64). Cu alte cuvinte, Curtea a reţinut că atribuţia corespunzătoare funcţiei de control se realizează prin intermediul comisiilor permanente sau de ancheta, fără a distinge între cele două categorii de comisii.

41. Examinând comparativ sfera competenţelor celor două tipologii de comisii parlamentare (comisia permanentă de control şi comisia de anchetă), rezultă că în vreme ce prima categorie are plenitudine de analiză, verificare şi evaluare a activităţii autorităţii publice aflate sub control parlamentar, sub toate aspectele în care autoritatea publică desfăşoară atribuţii, comisia de anchetă are un rol limitat la verificarea necesară clarificării anumitor cauze sau împrejurări în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative. Ambele categorii de comisii întocmesc rapoarte prin care stabilesc concluzii, răspunderi şi măsuri care se impun, la nivelul Parlamentului. Pe de altă parte, în vreme ce o comisie permanentă de control, aşa cum arată şi titulatura, îşi exercită competenţa de control pe toată durata mandatului Parlamentului, desfăşurând activităţi de verificare periodice şi continue, în cazul comisiilor de anchetă, acestea acţionează pe o perioadă determinată de timp, încetându-şi activitatea după efectuarea anchetei şi prezentarea concluziilor către plenul Parlamentului. Aşa fiind, având în vedere sfera atribuţiilor şi perioada de exercitare a acestora, Curtea constată că, în situaţia în care cauzele sau împrejurările în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative sunt legate de activitatea unei autorităţi publice aliate sub control parlamentar, competenţele celor două tipologii de comisii se suprapun.

42. Având în vedere aceste consideraţii de principiu, Curtea urmează a analiza dispoziţiile Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017, care la art. I prevede: „Hotărârea Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 18 mai 2017, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 6, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) Serviciul Român de Informaţii este obligat să pună la dispoziţia comisiei, în termen de 7 zile lucrătoare, rapoartele, informările, explicaţiile, documentele, datele şi informaţiile solicitate şi să permită audierea personalului militar şi civil indicat de comisie.»

2. La articolul 6, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

«(21) În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi transmiterea informaţiilor solicitate depăşeşte termenul de 7 zile lucrătoare. Serviciul Român de Informaţii va comunica motivele şi perioada necesară pentru a prezenta răspunsul la solicitările prevăzute la alin. (2).»

3. La articolul 8, se introduc două noi alineate, alineatele (2) şi (3), cu următorul cuprins:

«(2) Şedinţele comisiei se pot desfăşura independent de programul de lucru al comisiilor permanente, dar nu în acelaşi timp cu şedinţele de plen ale Camerei Deputaţilor, Senatului ori cu şedinţele de plen ale celor două Camere reunite.

(3) Prin excepţie de la alin. (2), şedinţele sau activităţile comisiei se pot desfăşura în acelaşi timp cu şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor, a Senatului ori cu şedinţele de plen ale celor două Camere reunite, cu aprobarea birourilor permanente, după caz.»

4. La articolul 9, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:

«(4) Comisia poate invita la şedinţele sale orice persoană despre care are date că ar putea deţine informaţii relevante în ceea ce priveşte sfera de activitate a Comisiei.

(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) au obligaţia de a se prezenta la audieri. Dispoziţiile art. 9 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului sunt aplicabile.»

5. La articolul 12, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 12. - (1) Lucrările şi actele comisiei se supun prevederilor Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare.»

6. După articolul 14 se introduce un nou articol, articolul 141, cu următorul cuprins:

«Art. 141. - Deplasările membrilor şi ale funcţionarilor publici parlamentari ai comisiei la unităţile teritoriale ale Serviciului Român de Informaţii, precum şi la alte activităţi care sunt de competenţa comisiei se efectuează cu validarea birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, decontarea cheltuielilor efectuându-se pe baza documentelor justificative

43. Din examinarea dispoziţiilor hotărârii criticate rezultă că acestea conţin norme de drept material (pct. 1, 2, 4 şi 5) şi norme de drept procedural (pct. 3 şi 6). În ceea ce priveşte prima categorie de norme, Curtea reţine că acestea nu vizează atribuţii noi în competenţa Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, ci măsuri prin care se pun la dispoziţia comisiei mijloace şi instrumente juridice menite să asigure realizarea scopului pentru care a fost înfiinţată comisia.

44. Potrivit art. 1 alin. (3) din Hotărârea Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, „Comisia veghează la îndeplinirea de către Serviciul Român de Informaţii a misiunilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi efectuează un control concret şi permanent asupra activităţilor Serviciului Român de informaţii”. În exercitarea controlului concret şi permanent asupra Serviciului Român de Informaţii, potrivit art. 5 din hotărâre, comisia se informează permanent şi sistematic cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii Serviciului Român de Informaţii, verifică concordanţa activităţii Serviciului Român de Informaţii cu Strategia naţională de apărare, precum şi cu politicile şi strategiile de securitate aprobate, monitorizează modul de îndeplinire de către Serviciul Român de Informaţii a cerinţelor legale în ceea ce priveşte măsurile care presupun restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

45. Astfel, noile dispoziţii ale hotărârii modificatoare instituie obligaţia Serviciului Român de Informaţii de a pune la dispoziţia comisiei rapoartele, informările, explicaţiile, documentele, datele şi informaţiile solicitate, precum şi de a permite audierea personalului militar şi civil indicat de comisie. Identificarea şi transmiterea informaţiilor solicitate trebuie realizate într-un termen de 7 zile lucrătoare, în cazul depăşirii acestuia fiind necesare motivarea întârzierii şi arătarea perioadei necesare pentru a prezenta răspunsul la solicitările formulate.

46. De asemenea, se instituie dreptul comisiei de a invita la şedinţele sale orice persoană despre care are date că ar putea deţine informaţii relevante în ceea ce priveşte sfera de activitate a comisiei. Persoana este obligată de a se prezenta la audieri, dispoziţiile art. 9 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului fiind aplicabile. Cu privire la acest aspect, dispoziţiile regulamentare realizează o evidentă distincţie, pe de o parte, între persoanele care trebuie să se prezinte în faţa comisiilor de anchetă în considerarea faptului că activitatea instituţiilor/autorităţilor din care fac parte este sub control parlamentar şi care sunt citate în acest sens şi, pe de altă parte, persoanele care sunt invitate, respectiv cele care reprezintă, în virtutea funcţiei lor de conducere, autorităţi/instituţii publice ce nu se află sub control parlamentar şi care, în considerarea principiului colaborării loiale între instituţiile/ autorităţile statului, au obligaţia să ia parte la lucrările comisiei în toate cazurile şi indiferent de obiectul anchetei parlamentare, sau alte persoane, care, spre exemplu, pot să nu aibă nicio tangenţă cu instituţiile statului, caz în care participarea acestora este la latitudinea lor (Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, paragraful 55).

47. În privinţa terţilor (alte persoane decât cele care lucrează în cadrul Guvernului sau în cadrul celorlalte organe ale administraţiei publice), procedura de a obţine informaţii demarează cu o invitaţie, şi nu o citaţie, aceasta din urmă fiind

adresată numai subiectelor de drept care, în temeiul art. 111 din Constituţie, au obligaţia constituţională de a prezenta comisiei informaţiile solicitate. În acest sens, alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 96/2006 precizează o condiţie suplimentară, care ţine de acordul de voinţă al persoanei invitate, şi anume acceptarea acesteia de a fi audiată. Persoana invitată are posibilitatea de a răspunde şi în scris comisiei de anchetă parlamentară, furnizând informaţiile solicitate, sau poate transmite prin poştă documente sau celelalte mijloace de probă pe care le deţine şi care sunt utile comisiei de anchetă (Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, paragraful 52).

48. Aşa fiind, Curtea constată că normele regulamentare la care Hotărârea Parlamentului României nr. 85/2017 face trimitere (care reiau dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor) sunt pe deplin aplicabile în procedura desfăşurată în faţa Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, astfel că persoana despre care comisia are date că ar putea deţine informaţii relevante în ceea ce priveşte sfera de activitate a comisiei are obligaţia de prezentare dacă activitatea instituţiei/autorităţii din care face parte este sub control parlamentar sau dacă reprezintă, în virtutea funcţiei sale de conducere, o autoritate/instituţie publică, chiar dacă aceasta nu se află sub control parlamentar. Toate celelalte persoane, în virtutea dispoziţiilor legale şi regulamentare aplicabile, se pot prezenta în faţa comisiei doar dacă acceptă să fie audiate.

49. Având în vedere faptul că obiectivul comisiei îl reprezintă controlul activităţii unei instituţii publice de rang constituţional şi că aflarea adevărului se înscrie în sfera interesului public, obligaţia adoptării unei conduite cu bună-credinţă se impune a fi respectată, astfel că fiecare persoană, în urma invitaţiei primite, trebuie să adopte un comportament activ, pozitiv. În caz contrar, atitudinea sa poate fi calificată drept potrivnică aflării adevărului şi poate constitui obiect de sesizare a organelor de urmărire penală, fără ca prin aceasta să fie încălcate drepturile şi libertăţile sale individuale (Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 132).

50. Prin consacrarea acestui instrument de lucru - invitarea oricărei persoane despre care are date că ar putea deţine informaţii relevante în ceea ce priveşte sfera de activitate a comisiei la şedinţele sale, coroborată cu norma de trimitere la dispoziţiile art. 9 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, care reglementează normele procedurale referitoare la activitatea comisiilor de anchetă, nu rezultă, implicit, faptul că o comisie comună permanentă dobândeşte calitatea de comisie de anchetă. Aşa cum s-a menţionat în prealabil, art. 7 alin. (2) din regulament prevede c㠄Hotărârile Parlamentului de înfiinţare a comisiilor comune permanente cuprind obiectul de activitate şi atribuţiile respectivelor comisii, procedurile generale de lucru şi alte informaţii strict necesare unei bune funcţionări”. Modalitatea prin care Parlamentul a înţeles să sporească mijloacele/ instrumentele/pârghiile pe care le pune la dispoziţia unei comisii de control în vederea realizării atribuţiei pentru care aceasta a fost înfiinţată se circumscrie marjei sale de apreciere cu privire la stabilirea cadrului legal în care comisia îşi desfăşoară activitatea. Completarea acestui cadrul legal cu norme aplicabile şi altor organe de lucru din interiorul Parlamentului nu contravine cu nimic principiului legalităţii, din contră, reprezintă expresia principiului constituţional al autonomiei parlamentare, consacrat de art. 64 din Legea fundamentală. Astfel, în exercitarea funcţiei sale de control asupra instituţiilor/autorităţilor prevăzute de Constituţie, Parlamentul are obligaţia de a crea cadrul normativ necesar realizării unui control efectiv asupra activităţii acestor entităţi. Comisia de control trebuie să fie aptă a efectua o verificare reală şi eficientă, astfel încât rezultatul controlului, materializat în raportul prezentat plenului Parlamentului, să poată fi dezbătut şi urmat de o decizie corespunzătoare. Prin urmare, comisia trebuie să dispună de toate condiţiile şi mijloacele pentru a culege şi a oferi acele date necesare plenului Parlamentului pe care acesta să îşi întemeieze, în mod adecvat şi judicios, decizia adoptată.

51. În ceea priveşte completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 cu prevederea că lucrările şi actele comisiei se supun dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, menţionăm că prin hotărârea modificatoare s-a instituit prerogativa comisiei de a solicita rapoarte, informări, explicaţii, documente, date şi informaţii de la Serviciul Român de Informaţii, precum şi obligaţia acestuia din urmă de a da curs unor asemenea solicitări. Or, în măsura în care actele solicitate sunt informaţii clasificate, noile dispoziţii reglementează, în mod corelativ, o garanţie necesară cu privire la accesul, păstrarea şi utilizarea acestor informaţii cu caracter nepublic la care comisiile parlamentare vor avea acces în virtutea atribuţiilor legale şi constituţionale.

52. În fine, în ceea ce priveşte normele de drept procedural introduse prin hotărârea modificatoare, acestea vizează şedinţele Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, precum şi deplasările membrilor efectuate în vederea realizării controlului şi decontarea cheltuielilor aferente, aspecte care intră în sfera de reglementare a bunei organizări şi funcţionări a comisiei parlamentare, fără înrâurire asupra constituţionalităţii hotărârii criticate.

53. Pentru aceste argumente, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile autorilor sesizării de neconstituţionalitate, potrivit cărora atributele speciale cu care este învestită o comisie de anchetă pot fi folosite de o comisie permanentă numai în temeiul unei hotărâri în care sunt precizate scopul anchetei,

obiectivele acesteia şi perioada determinată în care aceasta va efectua ancheta. Noul cadru regulamentar în temeiul căruia Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii îşi va exercita prerogativele nu încalcă principiului legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie,,, şi nici prevederile art. 111 alin. (1) din Constituţie cu privire la controlul parlamentar al Guvernului şi al celorlalte organe ale administraţiei publice.

54. Controlul civil asupra activităţii acestui serviciu militar specializat în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României, parte componentă a sistemului naţional de apărare, trebuie să fie unul real, efectiv, susceptibil a determina decizii adecvate, pertinente şi judicioase ale forului de control. Or, critica autorilor sesizării de neconstituţionalitate apare cu atât mai nefondată cu cât controlul parlamentar asupra Serviciului Român de Informaţii este prevăzut în mod expres de art. 65 alin. (2) Ut. h) din Constituţie, ca o garanţie a respectării principiului statului de drept, specific democraţiei constituţionale.

55. Pe de altă parte, Curtea observă că dispoziţiile hotărârii criticate nu pun în discuţie drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor (recte, libertatea individuală), care să fie afectate în substanţa lor ca urmare a unei eventuale interpretări arbitrare cu prilejul aplicării acestora de către comisia permanentă de control, deoarece aceasta din urmă nu are vocaţia de jurisdictio, în sensul că nu pronunţă hotărâri definitive cu privire la vinovăţia unei persoane, iar orice măsură rezultată ca urmare a sesizării pe care o poate înainta comisia către persoanele sau organele abilitate să ia anumite măsuri este supusă, la rândul său, controlului instanţelor judecătoreşti, persoana vizată beneficiind de toate garanţiile specifice unui proces echitabil (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, paragraful 44). Prin urmare, nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate întemeiate pe art. 23 alin. (1) din Constituţie, referitor la inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei, şi, implicit, nici cele privind încălcarea art. 53 din Constituţie.

56. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. I) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată de un număr de 52 de deputaţi (51 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi un deputat neafiliat) şi constată că dispoziţiile Hotărârii Parlamentului României nr. 85/2017 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Sania Costinescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL COMUNICAŢIILOR SI SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Nr. 1.168 din 14 decembrie 2017

Nr. 3.024 din 8 ianuarie 2018

 

 

MINISTERUL MUNCII ŞI JUSTIŢIEI SOCIALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 492 din 10 ianuarie 2018

Nr. 3.337 din 29 decembrie 2017

 

ORDIN

privind încadrarea în activitatea de creare de programe pentru calculator

 

Având în vedere prevederile:

- Hotărârii Guvernului nr. 36/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale;

- Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 12/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale;

- Hotărârii Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 60 pct. 2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, ministrul educaţiei naţionale, ministrul muncii şi justiţiei sociale şi ministrul finanţelor publice emit prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Angajaţii operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României în conformitate cu legislaţia în vigoare, al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator (cod CAEN 5821, 5829, 6201, 6202,6209), beneficiază de scutirea de impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor, prevăzută la art. 60 pct. 2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) posturile pe care sunt angajaţi corespund listei cuprinzând ocupaţiile menţionate în anexă;

b) postul face parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului, cum ar fi: direcţie, departament, oficiu, serviciu, birou, compartiment sau altele similare;

c) deţin o diplomă acordată după finalizarea unei forme de învăţământ superior de lungă durată sau de scurtă durată sau deţin o diplomă acordată după finalizarea ciclului I de studii universitare de licenţă, eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată sau deţin o diplomă de bacalaureat şi urmează cursurile unei instituţii de învăţământ superior acreditate şi prestează efectiv una dintre activităţile prevăzute în anexă;

d) angajatorul a realizat în anul fiscal precedent şi a înregistrat distinct în balanţele analitice venituri din activitatea de creare de programe pentru calculator destinată comercializării;

e) veniturile anuale prevăzute la lit. d) au o valoare de cel puţin echivalentul în lei a 10.000 euro (calculat la cursul de schimb valutar mediu lunar comunicat de Banca Naţională a României, aferent fiecărei luni în care s-a înregistrat venitul) pentru fiecare angajat care beneficiază de scutirea de impozit pe venit.

(2) Societăţile care se înfiinţează în cursul anului fiscal, în vederea beneficierii de facilitatea fiscală prevăzută la alin. (1), sunt exceptate de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. d), pentru anul înfiinţării şi pentru anul fiscal următor.

(3) Societăţile care au făcut în cursul anului obiectul unei reorganizări potrivit legii, în vederea beneficierii de facilitatea fiscală prevăzută la alin. (1), sunt exceptate de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. d) pentru anul în care s-a produs operaţiunea de reorganizare.

(4) De prevederile alin. (1) beneficiază cetăţenii români şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene ale căror diplome sunt echivalate sau recunoscute, prin structurile de specialitate ale Ministerului Educaţiei Naţionale, cu diplome de nivel maşter obţinute ca urmare a absolvirii unui ciclu integrat de studii universitare de licenţă şi maşter sau cu diploma acordată după finalizarea ciclului I de studii universitare de licenţă.

(5) De prevederile alin. (1) beneficiază cetăţenii români şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene ale căror diplome sunt echivalate sau recunoscute, prin structurile de specialitate ale Ministerului Educaţiei Naţionale, cu diploma de bacalaureat, şi care urmează cursurile unei instituţii de învăţământ superior acreditate.

Art. 2. - Activitatea de creare de programe pentru calculator, în sensul prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă prestarea efectivă a uneia dintre activităţile de creare de programe pentru calculator corespunzătoare ocupaţiilor specifice menţionate în anexă.

Art. 3. - (1) Documentele justificative care se au în vedere la încadrarea persoanelor scutite de la plata impozitului pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, conform ocupaţiilor specifice prevăzute în anexă, sunt:

a) actul constitutiv, în cazul operatorilor economici;

b) organigrama angajatorului;

c) fişa postului;

d) copia cu menţiunea „conform cu originalul” a diplomei acordate după finalizarea studiilor în învăţământul universitar de lungă/scurtă durată, respectiv copia cu menţiunea „conform cu originalul” a diplomei acordate după finalizarea ciclului I de studii universitare de licenţă, respectiv copia legalizată a atestatului de echivalare sau recunoaştere a diplomei, eliberat prin structurile de specialitate ale Ministerului Educaţiei Naţionale, pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene;

e) adeverinţa de absolvire a studiilor universitare de licenţă, eliberată de instituţia de învăţământ superior în cauză, în cazul în care diploma de absolvire nu a fost încă eliberată;

f) copia cu menţiunea „conform cu originalul” a diplomei de bacalaureat, respectiv copia legalizată a atestatului de echivalare sau recunoaştere a diplomei, eliberat prin structurile de specialitate ale Ministerului Educaţiei Naţionale, pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene care urmează cursurile unei instituţii de învăţământ superior acreditate;

g) adeverinţă care să ateste faptul că persoana urmează o formă de învăţământ superior, în cazul în care angajatul deţine diplomă de bacalaureat, eventual echivalată/recunoscută, dar nu a absolvit studii universitare de scurtă durată sau studii universitare de lungă durată sau ciclul I al studiilor de licenţă;

h) copia cu menţiunea „conform cu originalul a contractului individual de muncă;

i) statul de plată întocmit separat pentru angajaţii care beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor, prevăzută la art. 60 pct. 2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

j) comanda internă, aprobată de organul de conducere abilitat al angajatorului, care atestă solicitarea iniţierii procesului de creare de programe pentru calculator;

k) balanţa analitică în care să fie reflectate distinct veniturile din activitatea de creare de programe pentru calculator.

(2) Dosarul cuprinzând documentele justificative se va păstra la sediul angajatorului în vederea controlului. În situaţia în care angajatorul păstrează documentele justificative în format electronic, acestea vor fi semnate cu semnătură electronică calificată, furnizată de un furnizor de servicii acreditat.

(3) încadrarea unei persoane în lista de ocupaţii specifice activităţilor de creare de programe pentru calculator, în scopul beneficierii de scutirea de impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor prevăzută în Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, constituie responsabilitatea angajatorului.

Art. 4. - Scutirea de impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor, prevăzută la art. 60 pct. 2 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică lunar numai pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor, obţinute din desfăşurarea unei activităţi de creare de programe pentru calculator, în baza unui contract individual de muncă, indiferent de momentul angajării persoanei care beneficiază de scutire, şi fără a fi condiţionată de contribuţia acesteia la realizarea plafonului minim de venit prevăzut la art. 1 alin. (1) lit. e).

Art. 5. - Anexa face parte integrantă din prezentul ordin şi se actualizează periodic, în conformitate cu modificările şi completările Clasificării Ocupaţiilor din România.

Art. 6. - Prevederile prezentului ordin vor fi duse la îndeplinire de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice.

Art. 7. - (1) Prevederile prezentului ordin intră în vigoare la data de 1 a lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aplică începând cu veniturile aferente lunii în care intră în vigoare ordinul.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă prevederile Ordinului ministrului comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, al ministrului educaţiei naţionale, al ministrului muncii şi justiţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 409/4.020/737/703/2017 privind încadrarea în activitatea de creare de programe pentru calculator, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017.

Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale

Lucian Şova

Daniela Barbu,

 

secretar de stat

 

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Ministrul finanţelor publice,

Liviu-Marian Pop

Ionuţ Mişa

 

ANEXA

 

LISTA

cuprinzând ocupaţiile specifice activităţilor de creare de programe pentru calculator

 

Nr. crt.

Ocupaţia

Descrierea activităţii

1.

Administrator baze de date

Activităţi de furnizare a expertizei de specialitate şi a asistenţei practice în managementul sistemelor de baze de date şi în utilizarea datelor informatice pentru a răspunde cerinţelor sistemului informatic în orice moment al ciclului de viaţă, în conformitate cu criteriile de calitate definite

2.

Analist

Activităţi de realizare a analizei în vederea definirii specificaţiilor pentru construirea efectivă a sistemelor informatice, susceptibile să răspundă cerinţelor utilizatorilor

3.

Inginer de sistem în informatică

Activităţi care combină aptitudinile analitice şi de proiectare cu cunoştinţe adecvate de tehnologie software şi hardware, în vederea definirii, proiectării, realizării, testării, implementării şi modificării sistemelor informatice ce conţin software ca principală componentă

4.

Inginer de sistem software

Activităţi de adaptare şi/sau de armonizare a soluţiilor hardware, software şi a sistemelor de operare, precum şi a aplicaţiilor existente ori proiectate la necesităţile reale sau estimate ale utilizatorilor, în vederea îndeplinirii cerinţelor privind satisfacerea gradului de solicitare (timpul de răspuns)

5.

Manager de proiect informatic

Activităţi de coordonare a sistemelor de dezvoltare specifice aplicaţiilor informatice majore, inclusiv coordonarea personalului şi urmărirea cerinţelor proiectelor (informaţii/date necesare, programare, analiză). Managerii de proiect dezvoltă, planifică, analizează, estimează şi stabilesc priorităţile aferente componentelor ce urmează să fie realizate, precum şi fazele şi termenele de execuţie a proiectelor.

6.

Programator

Activităţi de realizare a programelor pentru calculator, conform unor specificaţii predefinite, şi asamblarea lor în sisteme coerente, inclusiv testarea în vederea asigurării conformităţii cu specificaţiile

7.

Proiectant de sisteme informatice

Activităţi care combină aptitudinile analitice şi de proiectare bazate pe cunoştinţe de specialitate cu cunoştinţe în utilizarea instrumentelor software sau a limbajelor de programare, în vederea producerii şi implementării unor soluţii funcţionale care să corespundă cerinţelor predefinite ori unor necesităţi organizaţionale

8.

Programator de sistem informatic

Activităţi care combină aptitudinile analitice şi de proiectare cu cunoştinţe adecvate de tehnologie software şi hardware, în vederea definirii, proiectării, realizării, testării, implementării şi modificării sistemelor informatice ce conţin software ca principală componentă

9.

Programator ajutor

Activităţi de asigurare suport tehnic în realizarea programelor pentru calculator, conform unor specificaţii predefinite, şi asamblarea lor în sisteme coerente, inclusiv testarea în vederea asigurării conformităţii cu specificaţiile

10.

Analist ajutor

Activităţi de asigurare suport tehnic pentru realizarea analizei în vederea definirii specificaţiilor pentru construirea efectivă a sistemelor informatice, susceptibile Să răspundă cerinţelor utilizatorilor

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      ORDIN

pentru abrogarea Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.327/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 2 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bacău

 

În temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.327/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 2 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bacău, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 19 octombrie 2016, cu modificările ulterioare,

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu-Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 18 decembrie 2017.

Nr. 1.596.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în unitatea administrativ-teritorială Vişina, judeţul Olt

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (2) lit. p) şi art. 15 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se declară închise vechile evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în unitatea administrativ-teritorială Vişina, judeţul Olt, ca urmare a finalizării lucrărilor sistematice de cadastru şi deschiderii noilor cărţi funciare.

Art. 2. - (1) De la data deschiderii cărţilor funciare din oficiu orice alte evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară se înlocuiesc, pentru unitatea administrativ-teritorială Vişina, judeţul Olt, cu planul cadastral şi noile cărţi funciare.

(2) Vechile evidenţe se păstrează în arhiva biroului teritorial şi pot fi consultate pentru istoric.

(3) Identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare, în unitatea administrativ-teritorială Vişina, judeţul Olt, îşi pierd valabilitatea.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu-Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 22 decembrie 2017.

Nr. 1.659.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în sectorul cadastral nr. 1 din unitatea administrativ-teritorială Surdila-Găiseanca, judeţul Brăila

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (2) lit. p) şi art. 15 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se declară închise vechile evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în sectorul cadastral nr. 1 din unitatea administrativ-teritorială Surdila-Găiseanca, judeţul Brăila, ca urmare a finalizării lucrărilor sistematice de cadastru şi deschiderii noilor cărţi funciare.

Art. 2. - (1) De la data deschiderii cărţilor funciare din oficiu orice alte evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară se înlocuiesc, pentru sectorul cadastral nr. 1 din unitatea administrativ-teritorială Surdila-Găiseanca, judeţul Brăila, cu planul cadastral şi noile cărţi funciare.

(2) Vechile evidenţe se păstrează în arhiva biroului teritorial şi pot fi consultate pentru istoric.

(3) Identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare, în sectorul cadastral nr. 1 din unitatea administrativ-teritorială Surdila-Găiseanca, judeţul Brăila, îşi pierd valabilitatea.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu-Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 22 decembrie 2017.

Nr. 1.660.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2018-2019, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.485/2017

 

În baza prevederilor art. 94 şi 252 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2018-2019, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.485/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 şi 926 bis din 24 noiembrie 2017, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 74, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 74. - (1) La etapa de pretransfer participă cadrele didactice titulare prevăzute la art. 5 alin. (1)-(3), precum şi cadrele didactice prevăzute la art. 5 alin. (6), la cererea acestora, prin pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ preuniversitar în aceeaşi localitate, în localitatea de domiciliu, conform art. 1 alin. (3), pentru apropiere de domiciliu sau pentru reîntregirea familiei.”

2. La articolul 75, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 75. - (1) Pentru pretransferul consimţit între unităţile de învăţământ, în aceeaşi localitate, în localitatea de domiciliu, pentru apropiere de domiciliu sau pentru reîntregirea familiei, personalul didactic titular în învăţământul preuniversitar depune în perioadele prevăzute în Calendar, atât la unitatea/unităţile de învăţământ în care solicită pretransferul consimţit între unităţile de învăţământ preuniversitar, o cerere-tip, conform anexei nr. 14, cât şi la inspectoratul şcolar în a cărui rază teritorială îşi are sediul unitatea de învăţământ la care se solicită pretransferul, prin accesarea unei aplicaţii special concepute în acest sens, aplicaţie care permite vizualizarea în timp real a tuturor posturilor didactice/catedrelor vacante, respectiv a celor care se pot vacanta pe parcursul derulării etapei de pretransfer. Cadrele didactice care solicită pretransferul consimţit între unităţile de învăţământ preuniversitar pe posturi în centre şi cabinete de asistenţă psihopedagogică/profesorii logopezi din cabinetele interşcolare depun, în perioadele prevăzute în Calendar, cereri la CMBRAE/CJRAE în cadrul căruia este normat postul didactic respectiv şi la inspectoratul şcolar. Cererea este însoţită de documentele menţionate în aceasta. Cadrul didactic titular care solicită soluţionarea cererii de pretransfer consimţit între unităţi de învăţământ în unităţi de învăţământ din alte judeţe anexează la cererea de înscriere adeverinţa eliberată de inspectoratul şcolar, în a cărui rază teritorială este titular, din care să rezulte că cererea de pretransfer în alt judeţ a solicitantului a fost luată în evidenţă. Un cadru didactic titular în învăţământul preuniversitar se poate înscrie la etapa de pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ numai într-un singur judeţ sau numai în municipiul Bucureşti. Cererile se depun mai întâi la inspectoratul şcolar şi apoi la unităţile de învăţământ, conform Calendarului, La cererile care se depun la unităţile de învăţământ vor fi anexate, în copie, documentele de studii, buletinul/cartea de identitate/adeverinţă de identitate, documente doveditoare privind schimbarea numelui, daca este cazul, adeverinţele/atestatele/certificatele de acordare a definitivării în învăţământ sau a gradelor didactice II sau I. dacă este cazul, avizele şi atestatele necesare pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante solicitate, dacă este cazul, şi documentele necesare pentru a face dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor specifice pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante prin transfer, dacă este cazul, autentificate de conducerea unităţii de învăţământ la care cadrul didactic este titular sau detaşat.”

3. La articolul 77, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (71), cu următorul cuprins:

„(71) Cadrele didactice, care solicită pretransferul pentru reîntregirea familiei, nu sunt condiţionate de domiciliul în localitatea în care solicită pretransferul, dar trebuie să facă dovada că soţul/soţia are locui de muncă în localitatea în care solicită pretransferul sau într-o localitate apropiată, anexând, în copie, la cererea de pretransfer, după caz, unul dintre următoarele documente: extras din aplicaţia REVISAL sau contractul individual de muncă, decizia sau ordinul conducătorului instituţiei publice, ordinul de ministru pentru personalul din sistemul de apărare, de informaţii sau de ordine publică şi de securitate naţională.”

4. Anexa nr. 19 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Direcţia generală învăţământ secundar superior şi educaţie permanentă, Direcţia generală educaţie timpurie, învăţământ primar şi gimnazial, Direcţia generală infrastructură din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Liviu-Marian Pop

 

Bucureşti, 8 ianuarie 2018.

Nr. 3.017.

 

ANEXA

(Anexa nr. 19 la Metodologie)

 

CALENDARUL

mobilităţii personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar pentru anul şcolar 2018-2019

 

I. Ordinea desfăşurării etapelor mobilităţii personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar pentru anul şcolar 2018-2019 este următoarea:

1. Constituirea comisiei judeţene/a municipiului Bucureşti de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, prin decizia inspectorului şcolar general

Termen: 3 ianuarie 2018

2. Revizuirea deciziilor de numire/transfer/repartizare pe post catedră a personalului didactic titular conform prevederilor art. 19 alin. (5) şi (6) din Metodologie şi întocmirea listelor cuprinzând personalul didactic titular care îndeplineşte condiţiile legale de pensionare la 1 septembrie 2018, pe baza cererilor înregistrate la secretariatele unităţilor de învăţământ de către unităţile de învăţământ şi comunicarea acestora la inspectoratul şcolar:

a) pentru limită de vârstă;

b) la cerere, pentru pensionare anticipată sau pensionare anticipată parţială.

Termen: 26 ianuarie 2018

3. Constituirea posturilor didactice/catedrelor, încadrarea personalului didactic titular, soluţionarea cererilor de întregire/completare a normei didactice de predare-învăţare-evaluare la nivelul unităţilor de învăţământ a personalului didactic titular pentru anul şcolar 2018-2019 şi soluţionarea cererilor cadrelor didactice titulare prevăzute la art. 48 alin. (2) şi (3) din Metodologie:

a) elaborarea ofertei şcolii şi stabilirea disciplinelor opţionale pentru anul şcolar următor:

Până la 16 februarie 2018

b) depunerea cererilor de către cadrele didactice titulare prevăzute la art. 48 alin. (2) din Metodologie şi a cererilor de întregire/completare a normei didactice de predare-învăţare-evaluare la secretariatele unităţilor de învăţământ;

Până la 26 ianuarie 2018

c) comunicarea, la inspectoratele şcolare, a acordului/acordului de principiu/refuzului pentru transfer al cadrelor didactice titulare prevăzute la art. 48 alin. (2) din Metodologie, respectiv pentru întregirea normei didactice de predare-învăţare-evaluare;

Termen: 9 februarie 2018

d) stabilirea de către consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar a listei finale a cadrelor didactice prevăzute la art. 48 alin. (2) din Metodologie pentru care se acordă transferul;

Termen: 12 februarie 2018

e) constituirea posturilor didactice/catedrelor la nivelul unităţilor de învăţământ/consorţiilor şcolare; organizarea inspecţiilor speciale la clasă/probelor practice/orale de profil, de către comisia stabilită la nivelul inspectoratului şcolar, afişarea rezultatelor la sediul inspectoratului şcolar şi pe pagina web a inspectoratului şcolar;

Perioada: 26 ianuarie-9 februarie 2018

f) analiza, corectarea şi avizarea proiectului de încadrare şi a ofertei de posturi didactice/catedre vacante/rezervate de către inspectoratul şcolar;

Perioada: 12-21 februarie 2018

g) emiterea şi comunicarea deciziilor de transfer/întregire de normă.

Perioada: 21 februarie-2 martie 2018

4. Stabilirea personalului didactic care îndeplineşte condiţiile legale de pensionare la data de 1 septembrie 2018 şi se menţine în activitate ca titular în anul şcolar 2018-2019, în funcţia didactică, până Sa 3 ani peste vârsta de pensionare, raportată la data de 1 septembrie 2018:

a) depunerea şi înregistrarea cererilor la secretariatele unităţilor de învăţământ;

Până la 26 ianuarie 2018

b) aprobarea cererilor privind menţinerea în activitate ca titular în funcţia didactică peste vârsta de pensionare la nivelul unităţilor de învăţământ;

Până la 31 ianuarie 2018

c) comunicarea situaţiei prevăzute la art. 28 alin. (6) din Metodologie la inspectoratele şcolare şi cadrelor didactice;

Termen: 1 februarie 2018

d) întocmirea, la nivelul inspectoratelor şcolare, a listelor finale cuprinzând cadrele didactice care îndeplinesc condiţiile legale de pensionare la data de 1 septembrie 2018 şi au solicitat menţinerea în activitate ca titular în anul şcolar 2018--2019, în funcţia didactică, până la 3 ani peste vârsta de pensionare, raportată la data de 1 septembrie 2018, prezentarea acestora spre validare consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar şi afişarea listelor finale la inspectoratele şcolare;

Perioada: 2-5 februarie 2018

e) înregistrarea contestaţiilor la inspectoratele şcolare;

Perioada: 5-7 februarie 2018

f) soluţionarea contestaţiilor de către consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar.

Termen: 9 februarie 2018

5. Completarea normei didactice de predare-învăţare-evaluare a personalului didactic titular la nivelul inspectoratului şcolar:

a) afişarea la inspectoratele şcolare a listei tuturor catedrelor vacante/rezervate complete şi incomplete;

Termen: 22 februarie 2018

b) înregistrarea cererilor pentru completarea normei didactice la inspectoratul şcolar;

Perioada: 22-23 februarie 2018

c) organizarea inspecţiilor speciale la clasă/probelor practice/orale de profil, de către comisia stabilită la nivelul inspectoratului şcolar, afişarea rezultatelor la sediul inspectoratului şcolar şi pe pagina web a inspectoratului şcolar;

Perioada: 26 februarie-2 martie 2018

d) şedinţă de repartizare organizată de comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, constituită la nivelul inspectoratului şcolar, pentru completarea normei didactice;

Termen: 5 martie 2018

e) emiterea şi comunicarea deciziilor de completare de normă/transfer.

Perioada: 5-9 martie 2018

6. Transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângere de activitate sau prin restructurarea reţelei şcolare ori prin desfiinţarea unor unităţi de învăţământ:

a) reactualizarea listei posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate complete şi incomplete şi afişarea acesteia la inspectoratele şcolare;

Termen: 6 martie 2018

b) afişarea, la inspectoratele şcolare, a listei cadrelor didactice care întră în restrângere de activitate, începând cu data de 1 septembrie 2018;

Termen: 6 martie 2018

c) afişarea la sediile unităţilor de învăţământ a condiţiilor specifice şi a grilelor de evaluare aferente acestora (dacă este cazul) pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante prin transfer/pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ, avizate de inspectoratele şcolare;

Termen: 6 martie 2018

d) înregistrarea cererilor, însoţite de documentele precizate în acestea, cadrelor didactice aflate în restrângere de activitate, la inspectoratele şcolare; verificarea şi avizarea dosarelor depuse de către comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar constituită la nivelul inspectoratului şcolar şi consilierul juridic al inspectoratului şcolar;

Perioada: 6-9 martie 2018

e) afişarea la inspectoratul şcolar şi pe pagina web a inspectoratului şcolar a listelor cu punctajele cadrelor didactice care solicită soluţionarea restrângerii de activitate;

Termen: 12 martie 2018

f) înregistrarea contestaţiilor la punctajele acordate;

Perioada: 12-13 martie 2018

g) organizarea inspecţiilor speciale la clasă/probelor practice/orale de profil, afişarea rezultatelor la sediul inspectoratului şcolar şi pe pagina web a inspectoratului şcolar;

Perioada: 7-19 martie 2018

h) soluţionarea contestaţiilor la punctajele acordate, în consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar şi afişarea punctajelor finale la inspectoratul şcolar şi pe pagina web a inspectoratului şcolar;

Termen: 19 martie 2018

i) depunerea cererilor, însoţite de documentele precizate în acestea, de către cadrele didactice aflate în restrângere de activitate, pentru obţinerea acordurilor/acordurilor de principiu în vederea soluţionării restrângerii de activitate la unităţile de învăţământ, CMBRAE/CJRAE;

Perioada: 14-19 martie 2018

j) analiza în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ a solicitărilor şi comunicarea hotărârii cu privire la acordarea/neacordarea acordurilor/acordurilor de principiu pentru transfer;

Termen: 20 martie 2018

k) depunerea şi înregistrarea contestaţiilor privind acordurile/acordurile de principiu emise de unităţile de învăţământ, de către personalul didactic titular care solicită transfer consimţit între unităţile de învăţământ;

Perioada: 20-21 martie 2018

l) soluţionarea contestaţiilor privind acordurile/acordurile de principiu pentru transfer emise de unităţile de învăţământ;

Perioada: 21-23 martie 2018

m) depunerea acordurilor/acordurilor de principiu cadrelor didactice titulare care solicită soluţionarea restrângerii de activitate la comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar constituită la nivelul inspectoratului şcolar;

Perioada: 20-26 martie 2018

n) soluţionarea cererilor de restrângere de activitate în şedinţă de repartizare;

Termen: 27 martie 2018

o) înregistrarea contestaţiilor la inspectoratul şcolar cu privire la modul de soluţionare a restrângerilor;

Perioada: 27-28 martie 2018

p) soluţionarea contestaţiilor în consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar;

Termen: 29 martie 2018

q) emiterea şi comunicarea deciziilor de repartizare.

Perioada: 29 martie-11 aprilie 2018

7. Repartizarea, în şedinţă organizată de inspectoratul şcolar, pe perioadă nedeterminată, a cadrelor didactice calificate angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, în baza prevederilor art. 253 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare:

a) reactualizarea listei posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate;

Termen: 30 martie 2018

b) depunerea şi înregistrarea dosarelor de înscriere la inspectoratele şcolare;

Perioada: 3-12 aprilie 2018

c) verificarea dosarelor de către comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar constituită la nivelul inspectoratului şcolar şi consilierul juridic al inspectoratului şcolar;

Perioada: 4-13 aprilie 2018

d) repartizarea cadrelor didactice conform prevederilor art. 253 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în şedinţă organizată de inspectoratul şcolar;

Termen: 16 aprilie 2018

e) depunerea şi înregistrarea contestaţiilor la sediile inspectoratelor şcolare;

Perioada: 16-17 aprilie 2018

f) soluţionarea contestaţiilor de către consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar;

Termen: 18 aprilie 2018

g) emiterea şi comunicarea deciziilor de repartizare.

Perioada: 19-27 aprilie 2018

8. Ocuparea prin concurs naţional a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar:

a) Înregistrarea, analizarea şi soluţionarea cererilor de concediu fără plată în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ şi transmiterea situaţiei la inspectoratele şcolare;

Până la 17 aprilie 2018

b) afişarea listei posturilor didactice/catedrelor ocupate ca urmare a repartizării cadrelor didactice conform prevederilor art. 253 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

Termen: 18 aprilie 2018

c) verificarea şi publicarea listei finale reactualizate cu posturile didactice/catedrele vacante/rezervate pentru concurs;

Termen: 19 aprilie 2018

d) înregistrarea dosarelor de înscriere a candidaţilor la concursul de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate, inclusiv pentru absolvenţii promoţiei 2018, la inspectoratele şcolare;

Perioada: 20 aprilie-3 mai 2018

e) verificarea şi avizarea dosarelor candidaţilor de către comisia judeţeană/municipiului Bucureşti de organizare şi desfăşurare a concursului şi consilierul juridic al inspectoratului şcolar;

Perioada: 23 aprilie-4 mai 2018

f) validarea înscrierii, prin semnătură, de către candidaţi sau împuterniciţii acestora prin procură notarială în original, conform graficului stabilit de comisia de organizare şi desfăşurare a concursului; neprezentarea la validare a absolvenţilor din promoţiile anterioare atrage anularea înscrierii la concurs.

Perioadele: 7-8 mai 2018; 5-9 iulie 2018 pentru absolvenţii promoţiei 2018/absolvenţii 2018 ai programelor de pregătire psihopedagogică oferite de departamentele pentru pregătirea personalului didactic/ departamentele de specialitate cu profil psihopedagogie

NOTĂ:

În mod excepţional, absolvenţii promoţiei 2018 (studiilor medii/postliceale/universitare de licenţă/universitare de masterat/departamentelor pentru pregătirea personalului didactic/departamentelor de specialitate cu profil psihopedagogie) pot să prezinte adeverinţa de absolvire a studiilor/programului de pregătire psihopedagogică şi să valideze fişa de înscriere în data de 11 iulie 2018. Absolvenţii promoţiei 2018 pot participa la proba scrisă în cadrul concursului naţional pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate, numai după prezentarea adeverinţei de absolvire a studiilor/programului de pregătire psihopedagogică.

g) afişarea listei candidaţilor înscrişi şi a graficului privind susţinerea probelor practice/orale şi a inspecţiilor speciale la clasă;

Termen: 9 mai 2018

h) organizarea şi desfăşurarea probelor practice/orale şi a inspecţiilor speciale la clasă, de către comisia stabilită la nivelul inspectoratului şcolar;

Perioada: 10 mai-29 iunie 2018

i) desfăşurarea probei scrise;

Termen: 11 iulie 2018

j) comunicarea rezultatelor;

Termen: 17 iulie 2018

k) înregistrarea contestaţiilor la inspectoratele şcolare şi transmiterea acestora la centrele de evaluare;

Perioada: 17-18 iulie 2018

l) rezolvarea contestaţiilor;

Perioada: 18-23 iulie 2018

m) comunicarea rezultatelor finale.

Termen: 24 iulie 2018

n) repartizarea candidaţilor cu media de repartizare minimum 7 (şapte), conform art. 53 alin. (8) din Metodologie, pe posturi didactice/catedre vacante publicate pentru angajare cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, la nivelul judeţului în care au susţinut proba practică sau inspecţia specială la clasă în profilul postului, indiferent de judeţul în care au susţinut proba scrisă, ierarhizaţi pe o listă unică, în ordinea descrescătoare a mediilor de repartizare;

Termen: 25 iulie 2018

o) repartizarea candidaţilor cu statut de cadre didactice titulare în învăţământul preuniversitar anterior înscrierii la concurs, care au obţinut media de repartizare minimum 7 (şapte), conform art. 53 alin, (8) din Metodologie, pe posturi didactice/catedre vacante indiferent de viabilitatea acestora, la nivelul judeţului în care au susţinut proba practică sau inspecţia specială la clasă în profilul postului, indiferent de judeţul în care au susţinut proba scrisă, ierarhizaţi pe o listă unică, în ordinea descrescătoare a mediilor de repartizare, cu păstrarea statutului de cadru didactic titular;

Termen: 26 iulie 2018

p) reactualizarea listei posturilor didactice/catedrelor;

Termen: 27 iulie 2018

q) emiterea şi comunicarea deciziilor de repartizare pe post/catedră.

Perioada: 27 iulie-3 august 2018

9. Pretransferul consimţit între unităţile de învăţământ preuniversitar, la cerere, a personalului didactic titular:

a) reactualizarea listei posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate complete şi incomplete;

Termen: 30 martie 2018

b) afişarea la sediile unităţilor de învăţământ a condiţiilor specifice şi a grilelor de evaluare aferente acestora (dacă este cazul) pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante prin pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ, avizate de inspectoratele şcolare (pentru unităţile de învăţământ care nu au avut condiţii specifice pentru etapa de transfer);

Termen: 30 martie 2018

c) depunerea cererilor, însoţite de documentele cerute în acestea, de către cadrele didactice care solicită pretransfer prin schimb de posturi/catedre în baza consimţământului scris, respectiv pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ la inspectoratele şcolare; verificarea şi avizarea dosarelor depuse de către comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar constituită la nivelul inspectoratului şcolar şi consilierul juridic al inspectoratului şcolar;

Perioada: 3-12 aprilie 2018

d) afişarea la inspectoratul şcolar şi pe pagina web a inspectoratului şcolar a listelor cu punctajele cadrelor didactice înscrise la etapa de pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ, cu precizarea unităţilor de învăţământ la care sunt titulare cadre didactice care au depus cereri de pretransfer;

Termen: 13 aprilie 2018

e) înregistrarea contestaţiilor la punctajele acordate;

Zilele: 16-17 aprilie 2018

f) soluţionarea contestaţiilor la punctajele acordate în consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar, afişarea punctajelor finale la sediul inspectoratului şcolar şi pe pagina web a inspectoratului şcolar;

Termen: 18 aprilie 2018

g) desfăşurarea inspecţiilor speciale la clasă/probelor practice/orale de profil, de către comisia stabilită la nivelul inspectoratului şcolar, afişarea rezultatelor la sediul inspectoratului şcolar şi pe pagina web a inspectoratului şcolar;

Perioada: 13-26 aprilie 2018

h) depunerea cererilor, însoţite de documentele cerute în acestea, de către cadrele didactice care solicită pretransfer la unităţile de învăţământ care au publicat posturi didactice/catedre vacante pentru obţinerea acordului de principiu pentru pretransfer, precum şi la unităţile de învăţământ la care sunt titulare cadre didactice care au depus cereri de pretransfer, pentru obţinerea acordului de principiu pentru pretransfer;

Perioada: 16-26 aprilie 2018

i) analiza, în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, a solicitărilor depuse de cadrele didactice titulare şi comunicarea hotărârii cu privire la acordarea/neacordarea acordului de principiu pentru pretransfer către solicitant/inspectoratul şcolar;

Termen: 27 aprilie 2018

j) depunerea contestaţiilor privind acordurile de principiu emise de unităţile de învăţământ, de către personalul didactic titular care solicită pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ, la comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar constituită la nivelul inspectoratului şcolar;

Perioada: 27 aprilie-2 mai 2018

k) soluţionarea contestaţiilor privind acordurile de principiu emise de unităţile de învăţământ;

Termen: 3 mai 2018

l) soluţionarea cererilor de pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ în şedinţă de repartizare;

Termen: 27 iulie 2018

m) înregistrarea contestaţiilor la inspectoratul şcolar cu privire la modul de soluţionare a cererilor de pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ;

Zilele: 27 şi 30 iulie 2018

n) soluţionarea contestaţiilor în consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar;

Termen: 31 iulie 2018

o) reactualizarea listei posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate şi afişarea acesteia la sediile inspectoratelor şcolare;

Termen: 1 august 2018

p) emiterea şi comunicarea deciziilor de repartizare.

Perioada: 2-24 august 2018

10. Reîncadrarea în funcţia de personal didactic a personalului didactic pensionat, care a avut calitatea de titular în învăţământul preuniversitar şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare, raportată la data de 1 septembrie 2018, în anul şcolar 2018-2019:

a) depunerea şi înregistrarea cererilor la secretariatele unităţilor de învăţământ;

Perioada: 13-19 aprilie 2018

b) discutarea şi analizarea de către consiliile profesorale ale unităţilor de învăţământ a cererilor depuse;

Termen: 2 mai 2018

c) comunicarea, de către consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, inspectoratului şcolar şi cadrelor didactice a acordului de principiu/refuzului privind reîncadrarea în funcţia de personal didactic a personalului didactic pensionat care a avut calitatea de titular şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare, raportată la data de 1 septembrie 2018, în anul şcolar 2018-2019;

Termen: 4 mai 2018

d) validarea de către consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar a listelor finale cuprinzând personalul didactic titular pensionat care a avut calitatea de titular în învăţământul preuniversitar, care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare raportată la data de 1 septembrie 2018 şi care a solicitat reîncadrarea în funcţia de personal didactic;

Termen: 31 iulie 2018

e) depunerea şi înregistrarea contestaţiilor la sediile inspectoratelor şcolare;

Perioada: 31 iulie - 1 august 2018

f) soluţionarea contestaţiilor de către consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar;

Termen: 2 august 2018

g) emiterea şi comunicarea deciziilor.

Perioada: 20-24 august 2018

11. Stabilirea prelungirii duratei contractelor individuale de muncă, în anul şcolar 2018-2019, pentru cadrele didactice angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, care au dobândit cel puţin definitivarea în învăţământ, în baza mediei de repartizare minimum 7 (şapte) obţinute la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, sesiunile 2017,2016, respectiv 2017,2016,2015 şi/sau 2014 pentru învăţători/institutori/profesori pentru învăţământ primar, pentru finalizarea ciclului primar la aceeaşi clasă de elevi, conform prevederilor art. 81 din Metodologie:

a) depunerea şi înregistrarea la secretariatele unităţilor de învăţământ a cererilor personalului didactic angajat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, în vederea prelungirii duratei contractului individual de muncă pe perioadă determinată în anul şcolar 2018-2019, conform prevederilor art. 81 din Metodologie;

Perioada: 13-19 aprilie 2018

b) comunicarea, de către consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, inspectoratului şcolar şi cadrelor didactice a acordului de principiu/refuzului privind prelungirea duratei contractului individual de muncă pe perioadă determinată în anul şcolar 2018-2019, conform prevederilor art. 81 din Metodologie;

Termen: 2 mai 2018

c) reactualizarea dosarelor personale, la inspectoratele şcolare, ale cadrelor didactice care au primit acordul de principiu privind prelungirea duratei contractului individual de muncă pe perioadă determinată în anul şcolar 2018-2019, conform prevederilor art. 81 din Metodologie; verificarea dosarelor şi a situaţiilor transmise de unităţile de învăţământ, de către comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, constituită la nivelul inspectoratului şcolar;

Perioada: 2-4 mai 2018

d) verificarea şi avizarea dosarelor cadrelor didactice de către comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar şi consilierul juridic al inspectoratului şcolar;

Perioada: 4-8 mai 2018

e) reactualizarea listei posturilor didactice/catedrelor ocupate ca urmare a soluţionării, în ordine, a:

(i) cererilor de pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ;

(ii) cererilor de reîncadrare în anul şcolar 2018-2019 a personalului didactic pensionat care a avut calitatea de titular şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare, raportată la 1 septembrie 2018;

(iii) cererilor de prelungire a duratei contractelor individuale de muncă, în anul şcolar 2018- 2019, pentru personalul didactic angajat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, conform prevederilor art. 81 din Metodologie;

Termen: 2 august 2018

f) emiterea şi comunicarea deciziilor de repartizare.

Perioada: 20-30 august 2018

12. Detaşarea în interesul învăţământului:

a) înregistrarea cererilor cadrelor didactice titulare, a căror restrângere de activitate nu a fost soluţionată prin transfer, pentru cadrele didactice care solicită completarea normei didactice, precum şi a acordurilor pentru detaşare în interesul învăţământului, la inspectoratele şcolare şi la unităţile de învăţământ;

Până la 1 august 2018

b) organizarea şi desfăşurarea probelor practice/orale în profilul postului, de către comisia stabilită la nivelul inspectoratului şcolar;

Termen: 2 august 2018

c) numirea, prin detaşare în interesul învăţământului, în funcţiile de conducere, îndrumare şi control neocupate prin concurs;

Până la 17 august 2018

d) discutarea şi soluţionarea propunerilor pentru detaşare în interesul învăţământului în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, transmiterea listei cadrelor didactice detaşate în interesul învăţământului însoţite de acordurile acestora la inspectoratele şcolare pentru eliberarea deciziilor;

Termen: 20 august 2018

e) reactualizarea listei posturilor didactice/catedrelor ocupate ca urmare a soluţionării, în ordine, a:

(i) cererilor de pretransfer consimţit între unităţile de învăţământ;

(ii) cererilor de reîncadrare în anul şcolar 2018-2019 a personalului didactic pensionat care a avut calitatea de titular şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare, raportată la 1 septembrie 2018;

(iii) cererilor de prelungire a duratei contractelor individuale de muncă, în anul şcolar 2018- 2019, pentru personalul didactic angajat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, conform prevederilor art. 81 din Metodologie;

(iv) detaşărilor în interesul învăţământului.

Termen: 20 august 2018

f) emiterea şi comunicarea deciziilor de detaşare în interesul învăţământului.

Perioada: 21-30 august 2018

13. Soluţionarea în şedinţă de repartizare a cererilor de completare a normei didactice, în alte unităţi de învăţământ şi de detaşare în interesul învăţământului pentru restrângere nesoluţionată:

a) depunerea şi înregistrarea cererilor la inspectoratele şcolare;

Până la: 1 august 2018

b) organizarea şi desfăşurarea probelor practice/orale în profilul postului, de către comisia stabilită la nivelul inspectoratului şcolar;

Termen: 2 august 2018

c) soluţionarea în şedinţă de repartizare a cererilor de completare a normei didactice, în alte unităţi de învăţământ şi de detaşare în interesul învăţământului pentru restrângere nesoluţionată;

Termen: 21 august 2018

d) emiterea şi comunicarea deciziilor de completare a normei didactice şi detaşare în interesul învăţământului pentru restrângere nesoluţionată.

Perioada: 22-30 august 2018

NOTĂ:

Începând cu data de 21 august 2018, prioritate la ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate, în toate şedinţele de repartizare, precum şi după începerea cursurilor au în ordine cadrele didactice titulare cu reducerea de activitate nesoluţionată şi cadrele didactice care beneficiază de prelungirea contractului individual de muncă pe perioadă determinată conform prevederilor art. 81 din Metodologie.

14. Detaşarea la cerere:

a) depunerea şi înregistrarea cererilor, la secretariatele unităţilor de învăţământ, de către cadrele didactice titulare care solicită continuitate pentru detaşare la cerere în anul şcolar 2018-2019;

Perioada: 3-12 aprilie 2018

b) comunicarea, de către consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, inspectoratului şcolar şi cadrelor didactice a acordului de principiu/refuzului privind continuitatea pentru detaşare la cerere în anul şcolar 2018-2019;

Termen: 2 mai 2018

c) înregistrarea, la inspectoratele şcolare, a dosarelor de înscriere, însoţite de documentele solicitate în acestea, pentru continuitate la detaşarea la cerere, respectiv detaşare la cerere prin concurs sau concurs specific;

Perioadele: 20 aprilie - 3 mai 2018; 2-4 mai 2018 pentru continuitate la detaşarea la cerere

NOTĂ:

În mod excepţional, cadrele didactice care nu au depus cereri de înscriere pentru detaşare la cerere, în perioada 20 aprilie - 3 mai 2018, mai pot depune cereri de înscriere pentru detaşare la cerere, prin concurs specific, până la data de 1 august 2018.

d) verificarea şi avizarea dosarelor de către comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar şi consilierul juridic al inspectoratului şcolar;

Perioada: 23 aprilie - 4 mai 2018

e) afişarea punctajelor la inspectoratele şcolare;

Perioada: 7-8 mai 2018

f) depunerea contestaţiilor la punctaje la inspectoratele şcolare;

Perioada: 8-9 mai 2018

g) soluţionarea contestaţiilor;

Termen: 10 mai 2018

h) organizarea şi desfăşurarea probelor practice/orale în profilul postului, de către comisia stabilită la nivelul inspectoratului şcolar;

Perioada: 10 mai - 29 iunie 2018

i) repartizarea, în şedinţă de repartizare, a cadrelor didactice titulare, în ordine, prin:

(i) detaşare la cerere prin continuitate;

(ii) detaşare la cerere în ordinea descrescătoare a mediilor;

Termen: 21 august 2018

(iii) detaşare la cerere prin concurs specific în ordinea descrescătoare a punctajelor;

(iv) reactualizarea listei posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate ca urmare a soluţionării detaşărilor la cerere.

Termen: 22 august 2018

15. Repartizarea candidaţilor care au obţinut cel puţin media de repartizare 7 (şapte) la concursul naţional de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, sesiunea 2018, în ordinea descrescătoare a mediilor de repartizare, având prioritate candidaţii care beneficiază şi de prelungirea duratei contractelor individuale de muncă în anul şcolar 2018-2019 în baza mediei de repartizare minimum 7 (şapte) la concursurile naţionale de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, sesiunile 2017 şi/sau 2016, respectiv 2017,2016,2015 şi/sau 2014 pentru învăţători/institutori/profesori pentru învăţământ primar, în condiţiile art. 81 şi 85 din Metodologie;

Termen: 21 august 2018

16. Stabilirea prelungirii duratei contractelor individuale de muncă, în anul şcolar 2018-2019, pentru cadrele didactice angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, în baza mediei de repartizare minimum 5 (cinci) obţinute la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, sesiunile 2017 şi/sau 2016, respectiv 2017,2016,2015 şi/sau 2014 pentru învăţători/institutori/profesori pentru învăţământ primar, pentru finalizarea ciclului primar la aceeaşi clasă de elevi, conform prevederilor art. 81 şi 85 din Metodologie:

a) depunerea şi înregistrarea la secretariatele unităţilor de învăţământ a cererilor personalului didactic angajat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, în vederea prelungirii duratei contractului individual de muncă pe perioadă determinată în anul şcolar 2018-2019, conform prevederilor art. 81 şi 85 din Metodologie;

Perioada: 13-19 aprilie 2018

b) comunicarea, de către consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, inspectoratului şcolar şi cadrelor didactice a acordului de principiu/refuzului privind prelungirea duratei contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată în anul şcolar 2018-2019, conform prevederilor art. 81 şi 85 din Metodologie;

Termen: 2 mai 2018

c) reactualizarea dosarelor personale, la inspectoratele şcolare, a cadrelor didactice care au primit acordul de principiu privind prelungirea duratei contractului individual de muncă pe perioadă determinată în anul şcolar 2018-2019, conform prevederilor art. 81 şi 85 din Metodologie: verificarea dosarelor şi a situaţiilor transmise de unităţile de învăţământ, de către comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, constituită la nivelul inspectoratului şcolar;

Perioada: 2-4 mai 2018

NOTĂ:

În mod excepţional, cadrele didactice care au primit acorduri de principiu şi nu au depus cereri de prelungire a duratei contractelor Individuale de muncă pe perioadă determinată în anul şcolar 2018- 2019, în perioada 2-4 mai 2018, mai pot depune cereri până la data de 1 august 2018.

d) repartizarea cadrelor didactice care îndeplinesc condiţiile privind prelungirea duratei contractelor individuale de muncă, în anul şcolar 2018-2019, conform art. 81 şi 85 din Metodologie:

Termen: 23 august 2018

17. Repartizarea şi ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate pe perioadă determinată:

a) înregistrarea, la inspectoratele şcolare, a cererilor de înscriere, însoţite de documentele solicitate în acestea, a candidaţilor care beneficiază de prelungirea contractului individual de muncă pe perioadă determinată în anul şcolar 2018-2019 şi a celor care solicită angajare pe perioadă determinată în baza mediilor de repartizare obţinute la concursurile de titularizare sesiunile 2017, 2016, 2015, 2014, 2013 sau 2012;

Perioada: 20 aprilie-3 mai 2018

NOTĂ:

În mod excepţional, candidaţii care nu au depus cereri pentru angajare pe perioadă determinată în anul şcolar 2018-2019, în perioada 20 aprilie-3 mai 2018, mai pot depune cereri până la data de 1 august 2018.

b) verificarea şi avizarea dosarelor de către comisia de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar şi consilierul juridic al inspectoratului şcolar;

Perioada: 23 aprilie-4 mai 2018

c) organizarea şi desfăşurarea inspecţiilor speciale la clasă/probelor practice/orale în profilul postului, de către comisia stabilită la nivelului inspectoratului şcolar;

Perioada: 10 mai-29 iunie 2018

d) repartizarea posturilor didactice/catedrelor rămase vacante/rezervate, la nivelul inspectoratului şcolar, conform art. 90 din Metodologie;

Perioada: 23-24 august 2018

e) emiterea şi comunicarea deciziilor de repartizare pe post/catedră.

Perioada: 27-31 august 2018

13. Repartizarea posturilor didactice/catedrelor rămase vacante/rezervate în regim de cumul/plata cu ora:

a) depunerea dosarelor pentru încadrare în regim de cumul/plată cu ora la unităţile de învăţământ şi la inspectoratele şcolare şi susţinerea interviurilor în vederea încadrării în regim de cumul/plată cu ora;

Perioada: 20-24 august 2018

b) atribuirea orelor vacante/rezervate în regim de plata cu ora/cumul personalului didactic titular la nivelul unităţilor de învăţământ, prin decizie a directorilor unităţilor de învăţământ şi acordarea avizului pentru încadrare în regim de plata cu ora/cumul personalului didactic titular din alte unităţi de învăţământ, personalului didactic asociat şi personalului didactic pensionat, pe baza rezultatelor obţinute la interviu;

Termen: 27 august 2018

c) transmiterea, la inspectoratele şcolare, a listei posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate complete şi incomplete rămase neocupate, a listei posturilor didactice/catedrelor ocupate în regim de plata cu ora/cumul şi a rezultatelor obţinute la interviu, precum şi a listei posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate complete şi incomplete rămase neocupate datorită neprezentării la post a candidaţilor repartizaţi în etapele anterioare; acordarea avizului pentru încadrare în regim de plata cu ora/cumul personalului didactic angajat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată în aceeaşi unitate de învăţământ;

Perioada: 27-28 august 2018

d) emiterea şi comunicarea deciziilor de repartizare pe post/catedră.

Perioada: 28-31 august 2018

19. Organizarea la nivelul judeţului/municipiului Bucureşti a concursului de ocupare a posturilor didactice/catedrelor rămase vacante/rezervate:

a) depunerea şi înregistrarea dosarelor, validarea şi revalidarea fişelor de înscriere;

Perioada: 23-24 august 2018

b) organizarea şi desfăşurarea probelor practice/orale în profilul postului, de către comisia stabilită la nivelul inspectoratului şcolar;

Termen: 27 august 2018

c) desfăşurarea probei scrise, de către comisia stabilită la nivelul inspectoratului şcolar şi comunicarea rezultatelor;

Termen: 28 august 2018

d) depunerea contestaţiilor, analizarea, rezolvarea acestora şi comunicarea rezultatelor finale.

Perioada: 28-29 august 2018

20. Organizarea la nivelul judeţului/municipiului Bucureşti a testării pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor rămase vacante/rezervate:

a) depunerea şi înregistrarea dosarelor de înscriere;

Perioada: 23-24 august 2018

b) desfăşurarea probei scrise, a interviului în cadrul testării, de către comisia stabilită la nivelul inspectoratului şcolar şi comunicarea rezultatelor;

Termen: 28 august 2018

c) depunerea contestaţiilor, analizarea, rezolvarea acestora şi comunicarea rezultatelor finale;

Perioada; 28-29 august 2018

21. Repartizarea posturilor didactice/catedrelor rămase vacante/rezervate, la nivelul inspectoratului şcolar, în şedinţă de repartizare:

a) repartizarea candidaţilor conform prevederilor art. 94 alin. (7) din Metodologie;

b) repartizarea candidaţilor conform prevederilor art. 96 alin. (3) din Metodologie;

Perioada; 29-30 august 2018

c) repartizarea candidaţilor conform art. 102 alin. (1) şi (2) din Metodologie;

d) ocuparea posturilor didactice/catedrelor rămase vacante/rezervate, conform art. 103 alin. (1) din Metodologie;

Termen: 31 august 2018

e) emiterea şi comunicarea deciziilor de repartizare pe post/catedră.

Termen: 31 august 2018

NOTĂ:

În perioada 31 august-7 septembrie 2018 se pot efectua detaşări în interesul învăţământului, conform prevederilor art. 82 alin. (1)-(5) din Metodologie, pentru cadrele titulare anterior concursului naţional de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar, sesiunea 2018, precum şi pentru cadrele didactice debutante repartizate pe posturi didactice/catedre vacante publicate pentru angajare pe perioadă nedeterminată, începând cu 1 septembrie 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 sau 2017 care au promovat examenul naţional pentru obţinerea definitivării în învăţământ, sesiunea 2018. Aceste detaşări nu se consideră în afara Calendarului şi nu se analizează în cadrul comisiilor paritare constituite la nivelul inspectoratelor şcolare, iar pentru aceste detaşări nu este necesar avizul Ministerului Educaţiei Naţionale.

II. Transmiterea la Ministerul Educaţiei Naţionale a situaţiei statistice globale privind repartizarea candidaţilor pe posturi didactice/catedre vacante/rezervate

Termen: 28 septembrie 2018

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 87

din 20 noiembrie 2017

 

Dosar nr. 2.182/1/2017

 

Gabriela Elena Bogasiu - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Rodica Susanu - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecătoria Secţia l civilă

Lavinia Dascălu - judecător la Secţia I civilă

Romaniţa Ecaterina Vrînceanu - judecător la Secţia I civilă

Eugenia Puşcaşiu - judecătoria Secţia I civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă

Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Dorin - judecător la Secţia a II-a civilă

Paulina Lucia Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.182/1/2017, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată În conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: din coroborarea dispoziţiilor art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, art. 8 alin. (3) şi art. 18 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011), rezultă că pot fi acordate de instanţă doar dobânzi la dobânzile remuneratorii prevăzute într-un contract sau, dimpotrivă, că pot fi acordate şi dobânzi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege (dobânda legală)

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; apelantul-pârât Ministerul Justiţiei şi intimatul-pârât Tribunalul Bacău au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a dispus, prin încheierea din 12 iunie 2017, În Dosarul nr. 176/110/2016, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept mai sus menţionată.

2. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 iulie 2017 cu nr. 2.182/1/2017.

II. Expunerea succintă a procesului

3. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - Secţia I civilă, la data de 13 ianuarie 2016, cu nr. 176/110/2016, reclamantul X a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Bacău, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor acordate prin Sentinţa civilă nr. 1.208 din 9 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, dobânzi ce urmează a fi calculate şi plătite de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plăţii efective.

4. În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin hotărârea judecătorească menţionată a fost admisă acţiunea şi au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Bacău la plata de dau ne-interese moratorii, respectiv dobânzi legale reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilite irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, respectiv prin sentinţele nr. 231 din 25 martie 2008 şi nr. 269 din 11 aprilie 2008 ale Tribunalului Neamţ - Secţia civilă, nr. 167/D din 24 noiembrie 2008 şi nr. 417 din 13 aprilie 2009 ale Curţii de Apel Bacău - Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, nr. 746 din 23 mai 2008 a Tribunalului Iaşi - Secţia civilă - litigii de muncă.

5. Astfel, deşi este în posesia unui titlu executoriu din anul 2013, până la această dată debitorii pârâţi nu au înţeles să îşi execute obligaţia şi să achite în întregime sumele datorate, invocând dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012), ce prevăd că plata sumelor având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se face eşalonat conform alin. (1) al art. XI, pe o perioadă de 5 ani.

6. Prin Sentinţa civilă nr. 867 din 28 septembrie 2016, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a admis acţiunea, a obligat pârâţii să plătească reclamantului dobânda legală calculată la dobânzile acordate prin Sentinţa civilă nr. 1.208 din 9 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 847 din 5 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă, dobânda urmând a se calcula de la data de 13 ianuarie 2016 şi până la data plăţii. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 1.489 alin. (2) din Codul civil.

7. Împotriva sentinţei a formulat apel Ministerul Justiţiei, care a susţinut, pe de o parte, faptul că acest minister nu calculează şi nu plăteşte sume de bani, singura sa obligaţie fiind de a vira şi asigura sumele necesare, iar, pe de altă parte, că doar dobânzile remuneratorii se pot capitaliza şi pot produce dobânzi.

8. Prin încheierea din 10 mai 2017, instanţa, din oficiu, a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru a pune în discuţia părţilor sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

9. Sesizarea a fost considerată admisibilă prin încheierea din 12 iunie 2017, dată la care s-a dispus şi suspendarea judecăţii, în condiţiile art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

10. Completul de judecată al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă, învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 176/110/2016, a apreciat că sesizarea este admisibilă, în raport cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât cauza se află pe rolul Curţii de Apel Bacău, ca instanţă competentă să judece în apel, în ultimă instanţă, faţă de dispoziţie art. 208 şi 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 62/2011), de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluţia în cauză, iar chestiunea de drept este nouă, completului fiindu-i repartizată spre soluţionare pentru prima oară o cauză în care se pune în discuţie această chestiune de drept, instanţa supremă nefiind învestită până la această dată cu un recurs în interesul legii sau cu vreo sesizare privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

IV. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

11. Apelantul-intimat Ministerul Justiţiei a transmis un punct de vedere ce coincide cu cererea de apel.

12. Celelalte părţi nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

13. După comunicarea raportului, apelantul-pârât Ministerul Justiţiei a trimis, în copie, acelaşi punct de vedere pe care l-a depus la instanţa de trimitere,

14. Intimatul-pârât Tribunalul Bacău a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanţă. În acest din urmă caz, dobânzile curg de la data cererii de chemare în judecată.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

15. Completul de judecată care a formulat sesizarea în Dosarul nr. 176/110/2016 nu şi-a expus punctul de vedere asupra problemei de drept, pentru a nu fi în situaţia unei recuzări după repunerea cauzei pe rol.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

16. Jurisprudenţa Curţii de Apel Bacău - instanţa de trimitere a comunicat Decizia nr. 444 din 17 mai 2017 a Secţiei I civile, prin care s-a menţinut soluţia primei instanţe, de acordare a dobânzilor.

Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a opinat că anatocismul este permis exclusiv în situaţia dobânzii legale remuneratorii, nu şi pentru dobânda penalizatoare.

Judecătoria Piatra-Neamţ şi Judecătoria Oneşti au considerat că pot fi acordate de către instanţe doar dobânzile remunerative şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, nu şi dobânzi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege (dobânda legală).

Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Moineşti au apreciat că art. 1.489 alin. (2) din Codul civil nu distinge între cele două categorii de dobânzi, fapt ce permite interpretarea că ar putea fi acordate şi dobânzi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege.

17. Jurisprudenţa celorlalte instanţe din ţară:

Curtea de Apel Alba Iulia a exemplificat practica la nivelul Secţiei I civile a Tribunalului Aibă prin Sentinţa nr. 708 din 5 aprilie 2017, împotriva căreia s-a declarat apel, şi Sentinţa nr. 1.087 din 9 iunie 2016, definitivă prin respingerea apelului, prin care asemenea cereri au fost admise.

Opinia judecătorilor Secţiei I civile a Curţii este că pot fi acordate dobânzi penalizatoare, atât timp cât ari. 1.489 din Codul civil permite acest lucru, iar art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 prevede că dobânzile se pot capitalizaşi pot produce dobânzi, fără a face distincţie între dobânda penalizatoare şi dobânda remuneratorie.

Curtea de Apel Braşov a comunicat punctul de vedere al judecătorilor Secţiei civile a acestei instanţe, în sensul că nu pot fi acordate dobânzi la dobânzile penalizatoare legale decât în măsura în care este stipulată în contract o atare clauză.

Curtea de Apel Bucureşti a comunicat următoarele puncte de vedere:

Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a apreciat că art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 se referă expres la posibilitatea capitalizării şi acordării de dobânzi pentru dobânda remuneratorie. Posibilitatea de capitalizare şi de acordare de dobânzi pentru dobânda penalizatoare este reglementată la alin. (2) al textului de lege, care se referă generic la „dobânzi”, iar potrivit art. 1 alin. (4) din actul normativ: „Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanţă priveşte atât dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare.” în măsura în care trimiterea la alin. (3) al art. 8 este eronată, apreciază că din coroborarea ari. 1.489 alin. (2) din Codul civil cu prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 rezultă că poate fi acordată dobândă la dobânda penalizatoare prevăzută de lege „în temeiul unei convenţii speciale încheiate în acest sens, după scadenţa lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an.

Secţia a IV-a civilă a opinat că art. 1.489 alin. (2) din Codul civil nu exclude de plano aplicarea dobânzii (şi) la dobânzile penalizatoare stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, ci aceasta se acordă doar în condiţiile restrictive prevăzute la art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011.

Secţia a VI-a civilă a concluzionat că art. 1.489 alin. (2) din Codul civil nu distinge între dobânda remuneratorie şi cea penalizatoare, stipulând că dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când este permis de lege ori de contract sau când sunt cerute în instanţă, în acest din urmă caz dobânzile curgând doar de la data cererii de chemare în judecată.

Instanţele arondate Curţii de Apel Bucureşti au formulat următoarele puncte de vedere:

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă: dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 statuează că dobânzile remuneratorii se pot capitaliza şi pot produce dobânzi, iar, potrivit art. 18 alin. (3) din acelaşi act normativ, dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi art. 10 intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011. În opinia acestei secţii, dobânda penalizatoare ar trebui să fie mai mare decât cea remuneratorie, dat fiind că reprezintă, în fapt, o sancţiune pentru neexecutarea la timp a obligaţiei.

Secţiile a IV-a şi a V-a civilă ale Tribunalului Bucureşti: pot fi acordate în instanţă doar dobânzi la dobânzile remuneratorii prevăzute într-un contract.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti: dispoziţiile menţionate în sesizare nu pot fi interpretate în vederea acordării de dobânzi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti: dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanţă, menţionând totodată că în acest din urmă caz dobânzile curg numai de la data cererii de chemare în judecată.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă: pot fi acordate de instanţă doar dobânzi la dobânzile remuneratorii prevăzute într-un contract, opinie regăsită şi în Sentinţa civilă nr. 13.007 din 23 octombrie 2015, pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 21.844/4/2014.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti: în opinie majoritară, în raport cu art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanţă. În acest din urmă caz, dobânzile curg numai de la data cererii de chemare în judecată. Aşadar, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza şi pot produce dobânzi, în schimb dobânzile penalizatoare se pot capitaliza numai dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiţii speciale, impuse de lege, respectiv existenţa unei convenţii speciale între părţi încheiate în acest sens, după scadenţa dobânzilor şi numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an. De asemenea se susţine că nu este incidenţă nici situaţia prevăzută de teza finală a art. 1.489 alin, (2) din Codul civil, respectiv când dobânzile sunt cerute în instanţă de la data cererii de chemare în judecată, întrucât această ipoteză are caracter subsidiar, respectiv se aplică numai în lipsa unei prevederi legale sau contractuale („ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanţă”).

A fost ataşată spre exemplificare Sentinţa civilă nr. 6.350 din 16 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 10.000/302/2015, definitivă.

În opinia minoritară s-a arătat că art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 reglementează dobânda ce se va calcula numai asupra sumei împrumutate. Se susţine că textul legal nu are în vedere debitul restant sau capitalul în general, ci, în mod particular, suma împrumutată. În consecinţă, acest text legal reglementează regimul anatocismului (dobânzii la dobândă) numai în situaţia împrumutului unei sume de bani, iar nu a oricărei datorii constând într-o sumă de bani.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a susţinut că, potrivit art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanţă. De asemenea există şi punctul de vedere conform căruia dispoziţiile art. 1.489 alin. (2) din Codul civil nu disting între dobânda penalizatoare şi remuneratorie, din dispoziţia legală rezultând că, în cazul în care nu există reglementare legală ori clauză contractuală, acestea pot fi cerute pe cale judecătorească.

Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă: nu pot fi acordate şi dobânzi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege (dobânda legală).

Tribunalul Giurgiu: în ceea ce priveşte anatocismul (capitalizarea dobânzilor), art. 1.489 alin. (2) din Codul civil prevede că dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanţă. În acest din urmă caz, dobânzile curg numai de la data cererii de chemare în judecată.

Tribunalul Ialomiţa: dispoziţiile art. 1.489 alin. (2) din Codul civil trebuie interpretate numai în coroborare cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011, care, la art. 8 alin. (2), stabilesc în legătură cu dobânzile penalizatoare că acestea produc la rândul lor dobânzi, în cazul existenţei unei convenţii speciale încheiate în acest sens şi numai pentru dobânzile datorate pe cel puţin un an.

Tribunalul Ilfov: nu pot fi acordate dobânzi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege (dobânda legală), în sens contrar realizându-se o dublă reparaţie pentru aceeaşi abatere de la prevederile contractuale.

Tribunalul Teleorman: pot fi acordate dobânzi atât la dobânzile remuneratorii prevăzute într-un contract, cât şi la dobânzile penalizatoare.

Curtea de Apel Cluj a comunicat următoarele: opinia majoritară a judecătorilor Secţiei a II-a civile şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş este în sensul că instanţa poate acorda şi dobânzi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege, atunci când sunt întrunite cerinţele legale şi este prevăzută această clauză în contractul părţilor.

Judecătoria Baia Mare: în condiţiile în care dobânda la dobândă constituie o excepţie de la regula conform căreia dobânda se calculează numai asupra capitalului şi, în absenţa unei norme juridice contrare, art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 ar trebui interpretat restrictiv, în sensul că este incident numai în cazul dobânzii remuneratorii.

Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă: întrucât textele legale nu disting, pot fi acordate dobânzi şi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege (dobânda legală).

Tribunalul Cluj: textul art. 1.489 alin. (2) din Codul civil nu operează nicio distincţie în legătură cu faptul că dobânda capitalizată ar fi una remuneratorie sau penalizatoare. De aceea, în situaţiile în care dobânzile scadente produc ele însele dobânzi, ipotezele cuprinse în art. 1.489 alin. (2) din Codul civil pot deveni incidente atât pentru dobânda remuneratorie, cât şi pentru dobânda penalizatoare.

Judecătoria Cluj-Napoca: este necesar a se stabili relaţia dintre prevederile art. 1.489 alin. (2) din Codul civil şi dispoziţiile art. 8 alin, (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, dată fiind împrejurarea că acestea din urmă au intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, când a devenit efectivă şi noua reglementare civilă. Astfel, problema capitalizării dobânzilor va fi tranşată prin prevederile art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, din care reiese că există trei cazuri m care dobânda scadentă poate fii capitalizată: când există o dispoziţie legală expresă, când s-a stabilit astfel prin voinţa părţilor sau când s-a solicitat instanţei.

Curtea de Apel Iaşi a informat că are practică judiciară neunitară în această chestiune de drept.

Tribunalul Vaslui a transmis Decizia nr. 668/A din 24 mai 2017, prin care s-a menţinut sentinţa instanţei de fond, care a reţinut că daunele-interese moratorii nu pot fi cumulate cu plata dobânzii legale datorate pentru plata cu întârziere a penalităţilor de întârziere, deoarece au aceeaşi natură juridică şi, în consecinţă, nu este permisă acordarea daunelor-interese moratorii la penalităţi.

De asemenea, prin Decizia nr. 389/A din 19 aprilie 2017, aceeaşi instanţă a reţinut că, potrivit prevederilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 şi în lipsa unei convenţii speciale, penalităţile de întârziere nu pot produce dobânzi legale.

Curtea de Apel Suceava a comunicat sentinţele nr. 479 din 15 aprilie 2015 şi nr. 628 din 13 aprilie 2016 ale Judecătoriei Săveni, definitive prin neapelare, potrivit cărora se poate acorda dobânda legală odată cu formularea cererii de chemare în judecată, doar de la data sesizării instanţei şi raportată la debitul principal format din obligaţia principală de plată, dobânda remuneratorie şi, eventual, dobânda penalizatoare, dacă a fost prevăzută de părţi în contract sau rezultă din lege.

Celelalte instanţe nu au identificat practică, dar au exprimat opinii teoretice diferite, unele instanţe (Tribunalul Suceava, Judecătoria Suceava) apreciind că pot fi acordate de instanţă doar dobânzi la dobânzile remuneratorii prevăzute într-un contract, iar alte instanţe (Judecătoria Botoşani, Judecătoria Fălticeni, Secţia a II-a civilă a Curţii), că pot fi acordate de instanţă şi dobânzi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege.

Curtea de Apel Târgu Mureş a comunicat opinia majoritară a judecătorilor, potrivit căreia pot fi acordate doar dobânzi la dobânzile remuneratorii, nu şt la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege.

Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară şi nici nu au comunicat opinii ale judecătorilor instanţelor arondate.

18. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

19. În urma verificărilor efectuate se constată că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale supuse interpretării în cauza de faţă.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

20. Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea nu întruneşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Asupra admisibilităţii sesizării

21. Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcţiei pentru care a fost concepută, aceea de a preîntâmpina apariţia unei practici neunitare la nivel naţional prin pronunţarea unei decizii interpretative de principiu, se impune în primul rând evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanţelor care o generează, cât şi a condiţiilor care permit declanşarea mecanismului de interpretare.

22. Aceasta presupune verificarea îndeplinirii simultane a tuturor condiţiilor prevăzute pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, condiţii extrase din dispoziţiile legale redate în cele ce urmează. Astfel:

23. Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

24. Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.”

25. Analiza critică a textelor citate induce concluzia că atât art. 519 din Codul de procedură civilă, cât şi prima teză a art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă condiţionează admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile de îndeplinirea unor cerinţe cumulativ întrunite.

26. Aceste condiţii sunt cele legate de necesitatea ca sesizarea să fie realizată cu prilejul judecării cauzei în ultimă instanţă, chestiunea de drept să fie nouă şi asupra sa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat încă, să comporte o anumită dificultate de natură să impună o interpretare cu caracter unificator, aptă totodată să preîntâmpine o jurisprudenţa neunitară şi, nu în ultimul rând, dezlegarea dată să aibă aptitudinea de a duce la soluţionarea cauzei pe fond.

Condiţia ca sesizarea să fie făcută de instanţa care soluţionează litigiul în ultimul grad de jurisdicţie/în ultimă instanţă

27. Subliniind încă de la început că sesizarea a fost formulată în termeni şi circumstanţe care solicită un considerabil efort de clarificare a datelor relevante ale litigiului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că evaluarea acestei condiţii se poate face numai la nivel de aproximare.

28. Astfel, din datele eliptic prezentate în actul de sesizare se reţine că reclamantul a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Bacău să fie obligaţi la plata dobânzii penalizatoare aferente unei sume stabilite prin Sentinţa civilă nr. 1.208 din 9 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, titlu executoriu.

29. Din modul în care instanţa sintetizează în actul de sesizare cererea reclamantului se poate deduce că prin Sentinţa nr. 1.208 din 9 decembrie 2013 pârâtul fusese obligat la plata dobânzii legale pentru sume stabilite prin alte 5 titluri executorii, care au fost executate cu întârziere.

30. Cu toate acestea, autorul actului de sesizare a instanţei supreme reţine că prima instanţă a soluţionat acţiunea, obligând pârâţii să plătească dobânda legală calculată la dobânda „acordată prin Sentinţa civilă nr. 1.024/12.06.2013 pronunţată de 1.208/9.12.2013”, creând, prin lipsa de acurateţe la nivelul expunerii, o serioasă inconsecvenţă, care plasează circumstanţele cauzei în domeniul ipotezelor.

31. Operând cu aceste date, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu poate şi nici nu trebuie să clarifice circumstanţele litigiului, acesta fiind rolul exclusiv al completului de judecată care decide sesizarea pentru declanşarea mecanismului de unificare, în aceste condiţii, calitatea actului de sesizare putând fi un element care să circumstanţieze admisibilitatea sesizării.

32. Dincolo de aceste aspecte, din datele prea succinte ale cauzei şi din modul în care s-a realizat, în esenţă, expunerea litigiului nu se poate stabili cu certitudine cauza pretenţiei ce face obiectul judecăţii, fundamentul esenţial şi juridic al acesteia, chiar dacă, printr-o paranteză, instanţa care a formulat sesizarea face trimitere la Legea nr. 62/2011.

33. Nu se poate stabili cu precizie, aşadar, dacă pricina a fost fundamentată exclusiv pe temeiul dreptului comun referitor la dobânzi, implicând competenţa unei instanţe apreciate în condiţii generale, dacă litigiul se judecă de o instanţă specializată în litigii de dreptul muncii şi asigurări sociale sau, nu în ultimul rând, dacă litigiul derivă dintr-o procedură execuţională, implicând, de asemenea, particularităţi referitoare la stadiul dosarului şi condiţia ca pricina să se afle în faza judecăţii în ultimă instanţă.

34. Simpla împrejurare că autorul sesizării este un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Bacău, aflat în compunerea specifică soluţionării unui apel, în lipsa statuării că instanţa şi-a reţinut deja în competenţă soluţionarea litigiului în ultimă instanţă sau a evidenţierii stadiului de soluţionare a cauzei - de natură să formeze convingerea că s-au depăşit chestiunile procesuale care ar putea determina soluţionarea litigiului pe baza unei excepţii de procedură - nu reprezintă date suficiente pentru a impune concluzia că stadiul procedurii justifică necesitatea lămuririi interpretării normelor de drept material evidenţiate în sesizare.

35. Or, în lipsa tuturor acestor elemente apte să caracterizeze natura litigiului şi subliniind că evaluarea lor trebuie să se facă numai prin datele intrinseci ale sesizării, iar nu pe baza unor date externe ale acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu poate aprecia în mod clar, univoc, că este îndeplinită cerinţa de admisibilitate analizată.

Condiţia noutăţii chestiunii de drept cu a cărei rezolvare de principiu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată

36. Reamintind că scopul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile este acela de a preîntâmpina generarea unei jurisprudenţe neunitare, ca urmare a unei interpretări şi aplicări diferite a unei dispoziţii legale, evaluarea acestei condiţii revine instanţei supreme, astfel cum s-a reţinut deja în decizii anterioare pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 1 din 17februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9.04.2014, Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014 şi Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16.06.2014).

37. În acest sens, evaluarea noutăţii chestiunii de drept presupune ca: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat deja asupra acesteia şi să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluţionare; problema de drept să fie nouă, adică să derive dintr-o dispoziţie legală intrată recent în vigoare sau dintr-o dispoziţie legală mai veche, a cărei aplicare frecventă să devină actuală recent ori la un moment dat, determinat de anumite realităţi sociale sau economice; problema de drept să nu fi primit deja o anumită interpretare concretizată în jurisprudenţă, astfel încât să fie, de fapt, susceptibilă a fi tranşată în cadrul unui recurs în interesul legii - criteriu de evaluare a noutăţii care se suprapune parţial celui dintâi aflat în această enumerare.

38. În analiza acestei condiţii se pleacă de la premisa că determinarea noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar că evidenţierea acesteia este necesară în actul de sesizare, în măsura în care, prin dispoziţiile art. 520 din Codul de procedură civilă, instanţei de trimitere îi este cerută o primă evaluare a condiţiilor din textul de lege anterior.

39. Din acest punct de vedere, încheierea prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată are un nivel precar de argumentare, în măsura în care completul a fundamentat caracterul de noutate pe împrejurarea că i-a test repartizată o cauză în care se pune în discuţie această chestiune de drept „pentru prima dată”.

40. Noutatea chestiunii de drept nu se întemeiază exclusiv pe condiţia ca asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat încă ori să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, ci are un spectru mai larg de apreciere.

41. În orice caz, noutatea problemei de drept trebuie evaluată primordial de autorul sesizării, prin relevarea tuturor datelor care pot susţine şi justifica nevoia instanţei de a primi o dezlegare de principiu a unei normei de drept. Instanţa de trimitere trebuie să argumenteze fie că în aplicarea normei legale supuse interpretării nu se degajă o jurisprudenţă relevantă, fie că anumite realităţi socioeconomice impun o reconsiderare a conţinutului acesteia.

42. În lipsa unor argumente specifice, evaluarea noutăţii chestiunii de drept nu poate avea ca unică justificare împrejurarea că o instanţă se confruntă pentru prima dată cu aplicarea normelor legale care reglementează materia dobânzii.

43. Trecând, mai departe, la examenul jurisprudenţei naţionale, se observă că aceasta nu relevă direct dacă aspectele problematizate prin actul de sesizare au fost rezolvate până în acest moment într-o jurisprudenţă care să reflecte una sau mai multe orientări care rezolvă aplicarea textelor de lege enunţate în întrebarea adresată instanţei supreme, deoarece deciziile evocate de către unele instanţe nu permit concluzia similitudinii de ipoteză şi cauză între litigiile menţionate cu cel al instanţei de trimitere.

44. Este, pe de altă parte, adevărat că opiniile exprimate la nivel teoretic de către judecătorii din cadrul instanţelor care au înaintat puncte de vedere nu au caracter uniform şi caracterizează o anumită nevoie de clarificare a normelor de drept supuse, prin acest demers, interpretării.

45. Totuşi, roiul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este unul formator şi teoretic, ci unul unificator şi efectiv, numai în măsura în care răspunsul său se fundamentează pe necesitatea de a asigura o coeziune în plan jurisprudenţial.

46. Aşadar, noutatea, pentru a fi considerată o condiţie de admisibilitate îndeplinită, în scopul declanşării mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile, trebuie să vădească nişte tendinţe jurisprudenţiale concrete, astfel că nu ar putea fi fundamentată pe împrejurarea că un anumit complet de judecată a fost confruntat pentru prima dată cu aplicarea unor texte de lege care reglementează instituţia dobânzii, de altfel, deloc nouă în planul legislaţiei naţionale. Sau, mai concret, pentru a vădi necesitatea unificării practicii, determinată prin noutatea problemei de drept care necesită interpretare, autorul sesizării ar trebui să semnaleze complexitatea, dualitatea sau precaritatea textului de lege, fie prin raportare la nişte tendinţe jurisprudenţiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate care să reclame necesitatea intervenţiei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

47. Concluzionând, datele particulare ale sesizării, dublate de toate argumentele expuse în legătură cu această condiţie, impun concluzia că nici cerinţa noutăţii chestiunii de drept nu este îndeplinită.

Condiţia dificultăţii chestiunii de drept supuse interpretării

48. Această cerinţă nu se deduce decât implicit, printr-o interpretare coroborată a dispoziţiilor care reglementează procedura pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

49. Dificultatea chestiunii de drept, ca element subsumat admisibilităţii, îşi găseşte justificarea în dezideratul ca intervenţia instanţei supreme să nu se transforme într-un mecanism indirect de suprimare a rolului instanţei învestite legal cu soluţionarea unei cereri, acela de a judeca în mod direct şi efectiv o cauză în baza legii, rol consacrat constituţional.

50. Nu în ultimul rând, dificultatea chestiunii de drept ţine de eficienţa sesizării, adică aptitudinea sa de a atinge scopul procedurii, de a obţine o dezlegare de principiu a acelei categorii de dispoziţii normative care sunt neclare, lacunare ori de o complexitate deosebită şi care pot primi interpretări diferite prin hotărâri judecătoreşti.

51. Tocmai de aceea, dispoziţiile art. 520 din Codul de procedură civilă imprimă necesitatea ca în încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se regăsească punctul de vedere al părţilor şi al instanţei asupra chestiunii c/e drept.

52. În cauza de faţă, actul de sesizare nu cuprinde punctele de vedere ale părţilor, dar, mai cu seamă, nu cuprinde punctul de vedere al instanţei asupra „fondului sesizării”, motivat prin împrejurarea că membrii completului de judecată nu doresc să se plaseze, prin aceasta, într-o situaţie de incompatibilitate.

53. O asemenea abţinere nu îi este însă permisă de lege iniţiatorului sesizării, cu atât mai mult cu cât numai prin acest demers sunt posibile prefigurarea dificultăţii chestiunii de drept a cărei interpretare îi este solicitată instanţei supreme şi verificarea că, în esenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este solicitată doar să se substituie obligaţiei instanţei de drept comun de a judeca litigiul,

54. Astfel, art. 520 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă stabileşte că actul de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, motive conţinute în corpul art. 519, punctul de vedere al instanţei şi al părţilor. O interpretare gramaticală a dispoziţiilor evocate permite concluzia că legiuitorul imprimă, prin enumerare, două cerinţe, de a reda motivele care susţin admisibilitatea, dar şi de a reda punctul de vedere al părţilor şi al instanţei asupra fondului chestiunii de drept. O interpretare contrară, în sensul că obligaţia completului care a formulat sesizarea este de a-şi spune punctul de vedere doar asupra admisibilităţii, ar atribui textului de lege un caracter redundant şi l-ar face, prin această interpretare, lipsit de efecte.

55. Aşadar, o primă concluzie care se desprinde este aceea că sesizarea nu îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond cerute de lege, iar această lacună se repercutează în mod imediat asupra condiţiei dificultăţii problemei de drept.

56. Rolul completului care dispune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este acela de a releva norma şi felul în care, din cauza complexităţii sau, dimpotrivă, a precarităţii reglementării, aceasta poate primi interpretări diferite şi ar putea avea ca rezultat o jurisprudenţă neunitară. Instanţa care formulează actul de sesizare trebuie să prezinte totodată şi argumentele care susţin interpretările aflate în opoziţie pentru a demonstra dificultatea pe care o are în a determina evidenţa unei anumite interpretări şi, implicit, necesitatea de a apela la mecanismul de unificare.

57. Aceasta este, în temeiul art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în primul rând o obligaţie legală căreia autorul actului de sesizare nu i se poate sustrage, iar în al doilea rând este o cerinţă necesară pentru conturarea dificultăţii problemei de drept, ca element de structură al admisibilităţii.

58. De aceea, această condiţie nu este îndeplinită, în măsura în care, în lipsa punctului de vedere al completului asupra chestiunii de drept, nu se poate stabili dacă instanţa a avut o reală dificultate în interpretarea unei legi prin raportare la calitatea sa.

Condiţia ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluţionarea pe fond a cauzei

59. Procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei chestiuni de drept are o natură sui generis care se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfăşurare, al cărui obiect îl constituie chestiunea de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

60. Dispoziţiile legale supuse interpretării - art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, art. 8 alin. (3) şi art. 18 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 - au incidenţă directă în materia dobânzii şi se poate considera, la o primă vedere, că sunt în relaţie cu dreptul supus judecăţii în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 176/110/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău.

61. Cu toate acestea, pentru a verifica dacă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie răspunde acestei condiţii, se impune instanţei de trimitere o cerinţă implicită, dedusă din interpretarea dispoziţiilor art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

62 Potrivit art. 520 alin (1) din Codul de procedură civilă, titularul sesizării - instanţa de judecată care soluţionează litigiul în ultimă instanţă - trebuie să verifice din oficiu admisibilitatea sesizării, prezentând argumentele pentru care apreciază, între altele, că de dezlegarea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

63. Astfel, pe lângă punerea în dezbaterea părţilor cauzei a posibilităţii sau necesităţii formulării unei sesizări a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, titularul acesteia va trebui să prezinte în sesizare toate detaliile cauzei, de drept sau chiar de fapt, care să justifice aptitudinea chestiunii de drept evocate de a duce la rezolvarea fondului acelui litigiu.

64. Aceasta pentru că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate fi învestită cu dezlegarea unei chestiuni de drept intervenite într-un litigiu în care situaţia de fapt sau cauza acţiunii nu este deplin lămurită prin sesizare.

65. De aceea, se impune o anumită claritate a sesizării, care să nu afecteze precizia analizei, pentru a exclude o interpretare dată pe tărâmul ipotezelor sau aparenţelor, de natură a atenua funcţia hotărârii prealabile de a determina soluţionarea pe fond a cauzei. În acest sens, întrebarea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi disociată de contextul care a generat-o, care trebuie să fie întotdeauna unui cazual şi să cuprindă exhaustiv toate elementele determinante ale cauzei.

66. Or, din examenul actului de sesizare - încheierea din 12 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă în Dosarul nr. 176/110/2016 - nu se pot reţine cu claritate datele cauzei precursoare sesizării. Expunerea cererii de chemare în judecată permite extragerea concluziei că reclamantul se află în posesia unui titlu executoriu datând din 2013, care nu a fost executat integral la data formulării cererii de chemare în judecată, debitorii prevalându-se de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012. Deşi nu este fără echivoc, se poate deduce că titlul executoriu în cauză este reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1.208 din 9 decembrie 2013, prin care debitorii au fost obligaţi la plata dobânzii legale aferente unui alt capital (debit principal), la rândul său constatat prin titluri executorii - sentinţele nr. 231 din 25 martie 2008, nr. 269 din 11 aprilie 2008, nr. 167 din 24 noiembrie 2008, nr. 417 din 13 aprilie 2009 şi nr. 746 din 23 mai 2008.

67. Procesul fost soluţionat în primă instanţă prin Sentinţa civilă nr. 876 din 28 septembrie 2016, prin care tribunalul a admis acţiunea şi i-a obligat pe pârâţi - debitorii - la plata dobânzii legale calculate la „dobânzile acordate prin Sentinţa civilă nr. 1.024 din 12 iunie 2013 pronunţată de 1.208 din 9 decembrie 2013 (...) rămasă irevocabilă (...)”.

68. Lipsa unei necesare clarităţi a expunerii datelor relevante ale cauzei şi lipsa unor anexe ale sesizării care ar putea lămuri cu exactitate obiectul, dar mai ales cauza cererii de chemare în judecată, a faptului că părţile sau instanţa, din oficiu, au pus în dezbatere aplicarea textelor de lege solicitate spre a fi interpretate, dublate şi de extrem de succinta expunere a motivelor apelului, plasează sub semnul incertitudinii dacă instanţa de apel ar putea, concordant dispoziţiilor art. 478 din Codul de procedură civilă, să întemeieze soluţia dată pe dispoziţiile legale evocate sau dacă este ţinută să verifice legalitatea soluţiei pe alte temeiuri.

69. În acest context devine evident că soluţionarea chestiunii de drept cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată ar putea doar să fie de natură să ducă la rezolvarea pe fond a litigiului. Or, astfel cum este stabilită condiţia în art. 519 din Codul de procedură civilă - de lămurirea chestiunii de drept trebuie să depindă soluţionarea pe fond a cauzei - se deduce că această dependenţă trebuie să fie cert stabilită, pentru a evita lipsa de utilitate a demersului procedural.

70. Chiar reducând aprecierile asupra datelor cauzei la datele minimale cu care se poate opera, în funcţie de datele sesizării, se poate deduce că problema esenţială a cauzei derivă din posibilitatea acordării dobânzilor penalizatoare la dobânzile stabilite anterior printr-un titlu executoriu judiciar, la rândul lor, acordate la un capital stabilit prin alte titluri executorii.

71. Sunt dobânzi penalizatoare - şi numai acestea pot constitui obiectul litigiului - cele datorate de către debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată la scadenţă, astfel cum acestea sunt definite de art. 1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011. Acestea fiind esenţial distincte de dobânzile remuneratorii, legiuitorul a stabilit că ele pot avea un regim juridic diferit de cel al dobânzilor remuneratorii, de vreme ce legea operează în conţinut prin diferenţierea lor specifică. În acest sens, prin art. 1 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 se stabileşte c㠄Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanţă priveşte atât dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare”.

72. Precizarea este importantă, de vreme ce autorul sesizării, vrând să lămurească, pe calea procedurii pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în esenţă, admisibilitatea aplicării dobânzii penalizatoare la dobânda legală anterior acordată tot cu caracter penalizator, include în chestiunea de drept, prin coroborarea cu art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011.

73. Aceste dispoziţii statuează; „Cu toate acestea, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza şi pot produce dobânzi”, ceea ce, prin efectul dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, exclude aplicarea acestei dispoziţii şi dobânzilor penalizatoare, adică celor care compun pretenţia solicitată prin acţiune.

74. Astfel, dispoziţiile art. 8 alin. (3) nu reglementează anatocismul dobânzii penalizatoare şi, chiar prin coroborarea acestora cu cele ale art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, interpretarea lor nu poate folosi soluţionării pe fond a cauzei.

75. În considerarea tuturor acestor aspecte se constată că prezenta sesizare este inadmisibilă.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă în Dosarul nr. 176/110/2016, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

„Din coroborarea dispoziţiilor art. 1.489 alin. (2) din Codul civil, art. 8 alin. (3) şi art. 18 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că pot fi acordate de instanţă doar dobânzi la dobânzile remuneratorii prevăzute într-un contract sau, dimpotrivă, că pot fi acordate şi dobânzi la dobânzile penalizatoare prevăzute de lege (dobânda legală)”

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2017.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Elena Adriana Stamatescu

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.