MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 59/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 59         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 19 ianuarie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 615 din 5 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1/2017. - Instrucţiune a ministrului educaţiei naţionale privind aplicarea unitară la nivelul unităţilor de învăţământ preuniversitar a Standardului 9 - Proceduri prevăzut în Codul controlului intern managerial al entităţilor publice, aprobat prin Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015

 

1.836/2017. - Ordin al ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor privind protecţia mediului ca urmare a impactului drum-mediu înconjurător

 

2.515/2017. - Ordin al ministrului afacerilor externe pentru publicarea Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU 2383 (2017)

 

1. - Decizie privind încetarea concesiunii miniere de exploatare a calcarului ornamental din perimetrul Guşeţel 1, judeţul Bistriţa-Năsăud

 

16. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Spitalului „N. N. Săveanu” Vidra

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 27 iunie 2017 în Cauza Valdhuter împotriva României

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 615

din 5 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 5.734/233/2016/a2 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.230D/2016.

2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 852 din 18 octombrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea nr. 711 din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.734/233/2016/a2, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a „dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în măsura în care acestea permit soluţionarea cererii de ajutor public judiciar pe alte criterii decât starea financiară”. Excepţia a fost ridicată de Marin Frunză, petent într-o cauză având ca obiect o cerere de reexaminare împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 este vădit neconstituţională, în măsura în care permite judecătorului să urmărească soluţionarea cauzei exclusiv pe alte criterii decât starea financiară, în acest fel fiindu-i limitat liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, autorul mai arată că prevederile criticate sunt neconstituţionale întrucât nu îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie şi predictibilitate, putând fi interpretate şi aplicate în mod arbitrar, părtinitor şi chiar abuziv.

6. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi formulează opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, rezumându-se să ofere argumente în sensul admisibilităţii acesteia.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 5/6.832/2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5 din 3 ianuarie 2017, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, citează pe larg din considerentele Deciziei Curţii nr. 455 din 16 iunie 2015, În care, faţă de critici de neconstituţionalitate similare, a fost reţinută constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008.

9. Avocatul Poporului a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 18.729 din 8 noiembrie 2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 10.879 din 10 noiembrie 2016, prin care arată că îşi menţine punctul de vedere, exprimat anterior în alte dosare ale Curţii Constituţionale, referitor la constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. Astfel, acest act normativ urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii. Impunerea limitelor privind acordarea ajutorului public judiciara fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 al actului normativ criticat, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie. În plus, se arată că reglementările criticate nu aduc atingere normelor constituţionale care garantează un proces echitabil şi sunt conforme scopului stabilit de Directiva 2003/8/CE.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum este acesta configurat prin încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, în măsura în care acestea permit soluţionarea cererii de ajutor public judiciar pe alte criterii decât starea financiară. Din analiza notelor scrise prin care se ridică excepţia de neconstituţionalitate rezultă că obiectul criticilor formulate vizează, în concret, prevederile 16 alin, (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, care au următorul cuprins: „Ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, precum şi atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale.” Prin urmare, Curtea urmează a reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate doar aceste prevederi.

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 privind statul român, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. În soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt relevante considerentele Deciziei nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, în care, respingând o excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, Curtea a reţinut că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie (în acelaşi sens, a se vedea şi deciziile nr. 385 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, nr. 852 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 14 decembrie 2012, nr. 63 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 10 aprilie 2014, sau nr. 374 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 8 august 2014).

15. În plus, în Decizia nr. 433 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 11 august 2015, Curtea Constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, a reţinut că aceste prevederi îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate, norma criticată oferind judecătorului suficiente repere pentru a se pronunţa în mod judicios asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar. Curtea a mai constatat, în paragraful 22 al deciziei precitate, că trebuie avută în vedere şi funcţia decizională acordată instanţelor, care are ca rol, alături de altele, şi îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 5.734/233/2016/a2 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

INSTRUCŢIUNE

privind aplicarea unitară la nivelul unităţilor de învăţământ preuniversitar a Standardului 9 - Proceduri prevăzut în Codul controlului intern managerial al entităţilor publice, aprobat prin Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015

 

Luând în considerare prevederile art. 79 alin. (2) lit. e) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.079/2016, având în vedere Referatul de aprobare cu nr. 170/BAS din 28.11.2017,

în conformitate cu prevederile Ordinului secretariatului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezenta instrucţiune.

Art. 1. - Pentru aplicarea unitară la nivelul unităţilor de învăţământ preuniversitar a Standardului 9- Proceduri prevăzut în Codul controlului intern managerial al entităţilor publice, aprobat prin Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă modelul de procedură formalizată prevăzut în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta instrucţiune.

Art. 2. - Lista cuprinzând numărul minimal de proceduri formalizate necesare pentru implementarea unitară a sistemului de control intern managerial la nivelul unităţii de învăţământ preuniversitar este prevăzută în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta instrucţiune.

Art. 3. - Inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti şi unităţile de învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentei instrucţiuni.

Art. 4. - Prezenta instrucţiune se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Liviu-Marian Pop

 

Bucureşti, 11 decembrie 2017.

Nr. 1.

 

ANEXA Nr. 1

 

Modelul procedurii formalizate

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

..........................................................................

(denumirea unităţii de învăţământ)

Procedura (operaţională sau de sistem)

.............................................................................

Ediţia I

Număr de exemplare .........................

Revizia .........................

Număr de exemplare .........................

Pagina ......................... din .........................

Exemplar nr. .........................

COD

 

PROCEDURĂ

.............................................................................

(operaţională sau de sistem)

 

.............................................................................

(denumire)

 

Cuprins

 

1. Lista responsabililor cu elaborarea, verificarea şi aprobarea ediţiei

....................  pag. ....................

2. Situaţia ediţiilor şi a reviziilor în cadrul ediţiilor procedurii

....................  pag. ....................

3. Lista cuprinzând persoanele la care se difuzează ediţia sau, după caz, revizia din cadrul ediţiei procedurii

 ....................  pag. ....................

4. Scopul procedurii

....................  pag. ....................

5. Domeniul de aplicare

....................  pag. ....................

6. Documente de referinţă

....................  pag. ....................

7. Definiţii şi abrevieri

....................  pag. ....................

8. Descrierea procedurii

....................  pag. ....................

9. Responsabilităţi

....................  pag. ....................

10. Formulare

....................  pag. ....................

 

1. Lista responsabililor cu elaborarea, verificarea şi aprobarea ediţiei

 

Nr. crt.

Elemente privind responsabilii/operaţiunea

Numele şi prenumele

Funcţia

Data

Semnătura

 

1

2

3

4

5

1.1

Elaborat

 

 

 

 

1.2

Verificat

 

 

 

 

1.3

Aprobat

 

 

 

 

 

2. Situaţia ediţiilor şi a reviziilor în cadrul ediţiilor procedurii operaţionale

 

Nr. crt.

Ediţia/Revizia în cadrul ediţiei

Componenta revizuită

Modalitatea reviziei

Data la care se aplică prevederile ediţiei sau reviziei ediţiei

 

1

2

3

4

2.1

Ediţia 1

 

 

 

2.2

Revizia 1

 

 

 

2.3

Revizia 2

 

 

 

 

3. Lista cuprinzând persoanele la care se difuzează ediţia sau, după caz, revizia din cadrul ediţiei procedurii

 

Scopul difuzării

Exemplar nr.

Compartiment

Funcţia

Numele şi prenumele

Data primirii

Semnătura

Informare

 

 

 

 

 

 

Informare, aplicare

 

 

 

 

 

 

Arhivare

 

 

 

 

 

 

Evidenţă

 

 

 

 

 

 

 

4. Scopul procedurii

5. Domeniul de aplicare

6. Documente de referinţă aplicabile activităţii procedurale

7. Definiţii şi prescurtări ale termenilor utilizaţi în procedura generală

7.1. Definiţii

7.2. Abrevieri

8. Descrierea procedurii

9. Responsabilităţi

10. Formulare

 

ANEXA Nr. 2

 

LISTA

cu numărul minimal de proceduri formalizate necesare pentru implementarea unitară a sistemului de control intern managerial la nivelul unităţii de învăţământ preuniversitar

 

PROCEDURI-CADRU

 

1. Standardul 1 - Etică şi Integritate

1.1. Procedură operaţională PO - 01.01: Desemnare consilier de etică

1. Formular F01-PO-01.01: Hotărârea C.A. privind desemnarea consilierului de etică;

2. Formular F02-POO-01.01: Decizie numire a consilierului de etică;

3. Formular F03-PO-01.01: Anexă fişă post cu atribuţiile consilierului de etică.

1.2. Procedură operaţională PO-01.02: Elaborarea Codului de etică

1. Formular F01-PO-01.02: Hotărârea C.A. privind numirea Comisiei de elaborare a Codului de etică;

2. Formular F02-PO-01.02: Decizie numire Comisie de elaborare a Codului de etică;

3. Formular F03-PO-01.02: Hotărârea C.A. privind aprobarea, comunicarea şi aplicarea Codului de etică;

4. Formular F04-PO-01.01: Decizie aplicare a Codului de etică.

1.3. Procedură operaţională PO-01.03: Semnalarea neregularităţilor

1. Formular F01 -PO-01.03: Formular sesizare neregularităţi;

2. Formular F02-PO-01.03: Registru neregularităţi.

1.4. Procedură operaţională PO-01.04: Cercetare disciplinară

1. Formular F01 -PO-01.04: Hotărârea C.A. privind numirea Comisie de cercetare disciplinară;

2. Formular F02-PO-01.04: Decizie numire Comisie cercetare disciplinară;

3. Formular F03-PO-01.04: Decizie convocare Comisie cercetare disciplinară;

4. Formular F04-PO-01.04: Hotărârea C.A. privind aprobarea, aplicarea şi comunicarea sancţiunii disciplinare;

5. Formular F05-PO-01.04: Decizie comunicare sancţiune salariat;

6. Formular F06-PO-01.04: Proces-verbal de audiere a salariatului;

7. Formular F07-PO-01.04: Raport de cercetare disciplinară prealabilă.

1.5. Procedură operaţională PO-01.05: Identificarea şi gestionarea abaterilor

1. Formular F01-PO-01.05: Formular pentru identificarea abaterilor;

2. Formular F02- PO-01.05: Registru gestionare abateri;

2 Standardul 2 - Atribuţii, funcţii, sarcini

2.1. Procedură operaţională PO-02.G1: întocmirea, actualizarea şi aprobarea fişelor de post

1. Formular F01 -PO-02.01: Fişă post cadru didactic;

2. Formular F02-PO-02.01: Fişă post cadru didactic auxiliar;

3. Formular F03-PO-02.01: Fişă post personal nedidactic;

4. Formular F04-PO-02.01: Fişă post director adjunct;

5. Formular F05-PO-02.01; Hotărâre C.A. privind aprobarea fişelor de post;

6. Formular F06-PO-02.01: Decizie privind aprobarea fişelor de post.

2.2. Procedură operaţională PO-02.02: Identificarea şi monitorizarea funcţiilor sensibile

1. Formular F01 -PO-02.02: Chestionar identificare funcţii sensibile;

2. Formular F02-PO-02.02: Tabel inventar funcţii sensibile.

2.3. Procedură operaţională PO-02.03: Delegarea de atribuţii Formular F01-PO-97.02: Decizie director privind delegarea de atribuţii

3. Standardul 3 - Competenţa, performanţa

3.1. Procedură operaţională PO-03.01: Evaluarea performanţelor angajaţilor

1. Formular F01-PO-03.01: Fişă-cadru de auto(evaluare) în vederea acordării calificativului anual pentru cadrele didactice;

2. Formular F02-PO-03.01: Fişă-cadru de auto(evaluare) în vederea acordării calificativului anual pentru cadrele didactice auxiliare;

3. Formular F03-PO-03.01: Fişă-cadru de auto(evaluare) în vederea acordării calificativului anual pentru personalul nedidactic;

4. Formular F05-PO-03.01: Hotărâre C.A. privind aprobarea fişelor-cadru de auto(evaluare) în vederea acordării calificativului anual pentru personalul didactic auxiliar şi nedidactic;

5. Formular F06-PO-03.01: Decizie privind aprobarea fişelor-cadru de auto(evaluare) în vederea acordării calificativului anual pentru personalul didactic auxiliar şi nedidactic;

6. Formular F07-PO-03.01: Calendarul activităţilor de evaluare.

3.2. Procedură operaţională PO-03.02: Formarea continuă şi perfecţionarea personalului angajat

1. Formular F01-PO-03.02: Tabel cu personalul angajat care urmează să se formeze/perfecţioneze;

2. Formular F02-PO-03.02: Hotărâre C.A. privind aprobarea formării/perfecţionării angajaţilor;

3. Formular F03-PO-03.02: Decizie privind aprobarea formării/perfecţionării angajaţilor;

4. Formular F04-PO-03.02: Calendarul activităţilor de formare/perfecţionare.

4. Standardul 4 - Structura organizatorică

4.1. Procedură operaţională PO-04.01: Analizarea şi stabilirea structurii organizatorice

1. Formular F01-PO-97.02: Hotărârea C.A. privind aprobarea structurii organizatorice (organigrama) a unităţii de învăţământ;

2. Formular F02-PO-97.03: Decizie director privind aprobarea organigramei unităţii de învăţământ.

5. Standardul 5 - Obiective

5.1. Procedură operaţională PO-05.01: Stabilirea obiectivelor unităţii de învăţământ

1. Formular F01 -PO-05.01: Hotărârea C.A. privind aprobarea obiectivelor unităţii de învăţământ;

2. Formular F02-PO-05.01: Decizie privind aprobarea obiectivelor unităţii de învăţământ;

3. Formular F03-PO-05.01. Formular stabilire obiective specifice unităţii de învăţământ.

5.2. Procedură operaţională PO-05.02: Stabilirea şi reevaluarea obiectivelor

1. Formular F01 -PO-05.02: Chestionar de analiză a obiectivelor stabilite;

2. Formular F02-PO-05.02: Chestionar de stabilire a necesităţilor curente şi viitoare ale unităţii de învăţământ şi ale pieţei deservite;

 3. Formular F03-PO-Q5.02: Fişă de stabilire a constatărilor relevante ale analizelor efectuate de management;

4. Formular F04-PO-05.02: Fişă de stabilire a resurselor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor;

5. Formular F05-PO-05.Q2: Raport semestrial/anual privind starea învăţământului.

6. Standardul 6 - Planificarea

6.1. Procedură operaţională PO-06.Q1: Planificarea resurselor în vederea atingerii obiectivelor

1. Formular F01-PO-97.02: Hotărârea C.A. privind aprobarea PDI/PAS;

2. Formular F02-PO-97.02: Hotărârea C.A. privind aprobarea Planului managerial al unităţii de învăţământ;

3. Formular F03-PO-97.03: Decizie director privind aprobarea PDI/PAS;

4. Formular F04-PO-97 03: Decizie director privind aprobarea planurilor manageriale/operaţionale ale unităţii de învăţământ;

5. Formular F05-PO-06.01: PDI/PAS;

6. Formular F06-PO-06.01: Plan managerial;

7. Formular F07-PO-06.01: Plan operaţional.

6.2. Procedură operaţională PO-06.02: Raportarea periodică a realizării activităţilor asociate îndeplinirii obiectivelor stabilite în planurile manageriale

1. Formular F01 -PO-06.02: Model de raport de analiză;

2. Formular FQ2-PO-06.02: Graficul şedinţelor de analiză;

3. Formular F03-PO-06.02: Graficul şedinţelor C.A.;

4. Formular F04-PO-06.02: Tematica şedinţelor C.A.;

5. Formular F05-PO-06.02: Graficul şedinţelor CP;

6. Formular FQ6-PO-06.02: Tematica şedinţelor C.P.

7. Standardul 7 - Monitorizarea performanţelor

7.1. Procedură operaţională PO-07.01: Monitorizarea şi raportarea performanţelor Formular F01-PO-07.01: Model de raport monitorizare şi raportare performanţe

8. Standardul 8 - Managementul riscului

8.1. Procedură operaţională PO-08.01: Implementarea sistemului de control intern managerial

1. Formular F01-PO-97.02: Hotărâre C.A., aprobare Comisie control intern managerial;

2. Formular F01-PO-97.03: Decizie director numire Comisie control intern managerial;

3. Formular F01-PO-08.01: Formular pentru stabilirea sarcinilor, responsabilităţilor şi planificarea activităţii CCIM;

4. Formular F02- PO-08.01: Formular de analiză a activităţilor vulnerabile.

8.2. Procedură operaţională PO-08.02: Determinarea expunerii la risc

1. Formular F01 -PO-08.02: Formular de alertă la risc;

2. Formular F02-PO-08.02: Scală de estimare a probabilităţii de materializare a riscurilor;

3. Formular F03- PO-08.02: Scală de estimare a impactului global al riscului;

4. Formular F04- PO-08.02: Scală de evaluare a expunerii la riscuri;

5. Formular F05- PO-08.02: Registrul riscurilor.

9 Standardul 9 - Proceduri

9.1. Comisia de control intern/managerial (CCIM)

9.1.1. Procedură operaţională PO-91.01: Desemnarea Comisiei de control Intern managerial

1. Formular FO1-P0-97.02; Hotărâre C.A., privind constituirea CCIM;

2. Formular F02-PO-97.03: Decizie director privind constituirea CCIM.

9.1.2. Procedură operaţională PO-91.02: Elaborarea şi codificarea procedurilor generale şi operaţionale

1. Formular F01-PO-91.02: Model procedură operaţională;

2. Formular F02-PO-91.02: Model procedură operaţională.

9.2. Serviciul Secretariat (SS)

9.2.1. Procedură operaţională PO-92.01: Constituirea şi completarea dosarelor personale ale angajaţilor

Formular F01 -PO-92.01: Registru evidenţă dosare personale angajaţi

9.2.2. Procedură operaţională PO-92.02: Organizarea concursurilor de angajare

1. Formular F01 -PO-92.02: Cerere participare concurs;

2. Formular F02-PO-92.02: Tabel cu documentele necesare participare concurs;

3. Formular F03-PO-92.02: Model proces-verbal;

4. Formular F04-P0-97.02: Hotărâre C.A. privind constituirea comisiei de concurs;

5. Formular F05-PO-97.03: Decizie director privind constituirea comisiei de concurs;

6. Formular F06-PO-97.02: Hotărâre C.A. privind validarea rezultatelor concursului;

7. Formular F07-PO-97.02: Decizie director privind angajarea personalului didactic/didactic auxiliar/nedidactic;

8. Formular F08-PO-92.02: Contract individual de muncă.

9.2.3. Procedură operaţională PO-92.03: Programarea, modificarea şi efectuarea concediilor de odihnă

1. Formular F01 -PO-92.03: Cerere efectuare concediu de odihnă;

2. Formular F02-PO-92.03: Situaţia privind concediile de odihnă ale personalului angajat;

3. Formular F03-PO-92.Q3: Solicitare rechemare din concediu.

9.2.4. Procedură operaţională PO-92.04: întocmirea registrului general al angajaţilor Formular F01 -PO-92.Q4: Model registru evidenţă

9.2.5. Procedură operaţională PO-92.05: întocmire pontaj Formular F01 -PO-92.05: Situaţie efectuare ore muncă

9.2.6. Procedură operaţională PO-92.06: întocmire state plată Formular F01 -PO-92.06: Model stat de plată

9.2.7. Procedură operaţională PO-92.07: Elaborarea şi aplicarea deciziilor Formular F01 -PO-92.07: Model decizie

9.2.8. Procedură operaţională PO-92.08: Emiterea adeverinţelor

1. Formular F01 -PO-92.08: Model adeverinţă elev;

2. Formular F02-PO-92.08: Model adeverinţă salariat;

3. Formular FQ3-PO-92.08: Registru evidenţă adeverinţe elevi;

4. Formular F04-PO-92.08: Registru evidenţă adeverinţe angajaţi

9.2.9. Procedură operaţională PO-92.09: Gestionarea actelor de studii şi a documentelor şcolare

1. Formular F01-PO-92.09: certificat de echivalare a examenului de capacitate, pentru absolvenţii învăţământului de 8 ani, promoţiile de până în anul 1998 inclusiv, care doresc continuarea studiilor liceale - învăţământ seral/frecvenţă redusă;

2. Formular FQ2-PO-92.09: certificat de absolvire a şcolii de arte şi meserii, pentru absolvenţii învăţământului special şi pentru absolvenţii Programului educaţional tip „A două şansă”;

3. Formular F03-PO-92.09: certificat de calificare profesională nivel 1;

4. Formular F04-PO-92.09: certificat de absolvire a anului de completare;

5. Formular F05-PO-92.09: certificat de calificare profesională nivel 2;

6. Formular F06-PO-92.09: certificat de calificare profesională nivel 3;

7. Formular F07-PO-92.09: certificat de calificare profesională nivel 4;

8. Formular FQ8-PO-92.Q9: certificat de calificare profesională nivel 5;

9. Formular F09-PO-92.09; certificat de calificare profesională, pentru absolvenţii învăţământului profesional;

10. Formular F10-PO-92 09: certificat de absolvire a ciclului inferior al liceului;

11. Formular F11-PO92.09: certificat de absolvire a liceului;

12. Formular F12-PO-92.09: diplomă de absolvire a liceului;

13. Formular F13-PO-92.09: diplomă de bacalaureat;

14. Formular F14-PO-92.09: diplomă de bacalaureat - secţia francofonă;

15. Formular F15-PO-92.09: diplomă de merit, pentru absolvenţii care au promovat toate clasele din intervalul IX-XII/XIII cu medii generale de minimum 9,50, iar la examenul de bacalaureat au obţinut media 10;

16. Formular F16-PO92.09: certificat de competenţă lingvistică de comunicare orală în limba română;

17. Formular F17-PO-92.09: certificat de competenţă lingvistică de comunicare orală în limba maternă;

18. Formular F18-PO-92.09: certificat de competenţă lingvistică într-o limbă de circulaţie internaţională;

19. Formular F19-PO-92.09: certificat de competenţe digitale însoţit de suplimentul descriptiv;

20. Formular F20-PO-92.09: atestat de competenţe profesionale, pentru absolvenţii ciclului superior al liceului - filiera teoretică şi vocaţională;

21. Formular F21-PO-92.09: certificat de competenţe profesionale, pentru absolvenţii şcolii postliceale/de maiştri;

22. Formular F22-PO-92.09: atestat de competenţe lingvistice;

23. Formular F23-PO-92.09: diplomă de absolvire a învăţământului gimnazial;

24. Formular F24-PO-92.09: diplomă de merit;

25. Formular F25-PO-92.09: atestat pentru predarea unei limbii străine în învăţământul primar;

26. Formular F26-PO-92.09: certificat de revalorizare a competenţelor profesionale;

27. Formular F27-PO-92.09: certificat de absolvire a învăţământului obligatoriu de nivel primar în programul „A două şansă”;

28. Formular F28-PO-92.09: atestat de pregătire psihopedagogică;

29. Formular F29-PO-92.09: diplomă de absolvire a învăţământului gimnazial, începând cu absolvenţii învăţământului gimnazial promoţia 2016;

30. Formular F30-PO-92.09: registrul matricol;

31. Formular F31-PO-92.09: catalogul clasei;

32. Formular F32-PO-92.09: cataloagele pentru examenele de finalizare a studiilor;

33. Formular F33-PO-92.09: cataloagele pentru examenele de corigenţe şi diferenţe;

34. Formular F34-PO-92.09: portofoliul educaţional al elevului;

35. Formular F35-PO-92.09: suplimentul descriptiv;

36. Formular F35-PO-92.09: foaia matricolă;

37. Formular F37-PO-92.09: adeverinţa de studii/adeverinţa de absolvire;

38. Formular F38-PO-92.09: registrul unic de evidenţă a formularelor actelor de studii.

9.3. Serviciul Contabilitate (SC)

9.3.1. Procedură operaţională PO-93.01: întocmirea bugetului

9.3.2. Procedură operaţională PO-93.02: întocmire ALOP

9.3.3. Procedură operaţională PO-93.03: întocmirea Registrului Cartea mare Formular F01-PO-92.03: Model Cartea mare

9.3.4. Procedură operaţională PO-93.04: întocmirea Registrului jurnal Formular F01 -PO-93.04: Model Registru jurnal

9.3.5. Procedură operaţională PO-93.05: înregistrarea în contabilitate Formular F01 -PO-93.05: Notă recepţie şi constatare de diferenţe

9.3.6. Procedură operaţională PO-93.06: Control financiar preventiv propriu Formular F01-PO-93.06: Registru Viză CFP

9.3.7. Procedură operaţională PO-93.07: Achiziţii publice

1. Formular F01-PO-02.07: Programul anual al achiziţiilor publice;

2. Formular F02-PO-02 07: Lista privind achiziţiile directe

9.4. Serviciul Administrativ (SA)

9.4.1. Procedură operaţională PO-94.01: Gestionarea materialelor igienizare

1. Formular F01 -PO-94.01: Inventar materiale igienizare;

2. Formular F02-PO-94.01: Registru evidenţă materiale igienizare;

3. Formular F03-PO-94.01: Proces-verbal pred a re-primi re materiale igienizare;

4. Formular F04-PO-94.01: Notă intrare recepţie (NIR);

5. Formular F05-PO-94.01: Cerere achiziţie materiale igienizare;

6. Formular F06-PO-94.01: Cerere scoatere materiale igienizare din magazie.

9.4.2. Procedură operaţională PO-94.02: Utilizare autoturism/microbuz şcolar

1. Formular F01-PO-94.02: Inventar combustibil;

2. Formular F02-PO-94.02: Registru evidenţă combustibil;

3. Formular F03-PO-94.02: Registru evidenţă componente auto;

4. Formular F04-PO-94.02: Proces-verbal predare-primire combustibil;

5. Formular F05-PO-94.02: Proces-verbal predare-primire componente auto

6. Formular F06-PO-94.02: Notă intrare recepţie (NIR);

7. Formular F07-PO-94.02: Cerere achiziţie combustibil;

8. Formular F08-PO-94.02: Cerere achiziţie componente auto;

9. Formular F09-PO-94.02: Cerere scoatere componente auto din magazie.

9.4.3. Procedură operaţională PO-94.03: Utilizare foi parcurs şi foi de activităţi zilnice (FAZ)

1. Formular F01 -PO-94.03: Foale de parcurs;

2. Formular F02-PO-94.03: Foale de activitate zilnică

9.4.4. Procedură operaţională PO-94.04: Gestionarea patrimoniului unităţii de învăţământ

1. Formular F01-PO-94.04: Registru evidenţă patrimoniu;

2. Formular F02-PO-94.04: Inventar patrimoniu;

3. Formular F03-PO-94.04: Proces-verbal inventar patrimoniu;

4. Formular F04-PO-94.04: Etichetă inventar obiecte patrimoniu;

5. Formular F05-PO-94.04; Proces-verbal scoatere inventar patrimoniu;

6. Formular F06-PO-94.04: Proces-verbal casare.

9.4.5. Procedură operaţională PO-94.05: Gestionarea deşeurilor Formular F01-PO-94.05: Registru evidenţă deşeuri

9.5. Biblioteca

9.5.1. Procedură operaţională PO-95.01: Gestionarea fondului de carte

1. Formular F01-PO-95.01: Inventar fond de carte;

2. Formular F02-PO-95.01: Registru evidenţă fond de carte;

3. Formular F03-PO-95.01: Proces-verbal predare-primire cărţi;

4. Formular F04-PO-95.01: Notă intrare recepţie (NIR);

5. Formular F05-PO-95.01: Cerere achiziţie fond de carte;

6. Formular F06-PO-95.01: Cerere scoatere spre casare.

9.5.2. Procedură operaţională PO-95.02: Utilizarea fondului de carte

1. Formular F01 -PO-95.02: Fişă abonat;

2. Formular F02-PO-95.02: Registru evidenţă abonaţi.

9.6. Consiliul profesoral

9.6.1. Procedură operaţională PO-96.01: Organizarea şi funcţionarea Consiliului profesoral (CP)

1. Formular F01 -PO-96.01: Registru şedinţe CP;

2. Formular F05-PO-96.01: Graficul şedinţelor CP.;

3. Formular F06-PO-96.01: Tematica şedinţelor CP;

4. Formular F02-PO-96.01: Anexă registru şedinţe CP;

5. Formular F04-PO-96.01: Model proces-verbal şedinţă CP.

9.6.2. Procedură operaţională PO-96.02: Desemnarea membrilor Consiliului de administraţie

9.6.3. Procedură operaţională PO-96.03: Organizarea şi funcţionarea comisiilor metodice/catedrelor/consiliilor

9.6.4. Procedură operaţională PO-96.04: Alegerea curriculumului la decizia şcolii (CDS)

1. Formular F01-PO-96.04: Fişă opţiune;

2. Formular F02-PO-96.04: Ofertă de curs opţional pentru aprobare;

3. Formular F03-PO-96.04: Fişă avizare a proiectului de programă pentru opţional;

4. Formular F04-PO-96.04: Chestionar privind ofertă de cursuri opţionale.

9.6.5. Procedură operaţională PO-96.05: Prevenirea şi combaterea violenţei

9.6.6. Procedură operaţională PO-96.06: Prevenirea şi reducerea abandonului şcolar

9.6.7. Procedură operaţională PO-96.07: Stabilirea şi acordarea burselor Formular F01-PO-96.07: Fişă cerere bursă.

9.6.8. Procedură operaţională PO-96.08: Evaluarea şi urmărirea progresului şcolar

1. Formular F01 -PO-96.08: Catalog şcolar;

2. Formular F02-PO-96.08: Registru procese-verbale al Comisiei de notare ritmică;

3. Formular F03-PO-96.08: Model test de evaluare;

4. Formular F04-PO-96.08: Fişă înregistrare progres elevi;

5. Formular F05-PO-96.04: Portofoliul educaţional.

9.6.9. Procedură operaţională PO-96.09: Organizarea şi desfăşurarea examenelor de corigenţă

1. Formular F01-PO-97 02: Hotărâre C A. privind constituirea comisiei de examen;

2. Formular FQ2-PO-97.03: Decizie privind constituirea comisiei de examen;

3. Formular F03-PO-96.09: Catalog examen.

9.6.10. Procedură operaţională PO-96.10: Organizarea şi desfăşurarea examenelor de diferenţă

1. Formular F01-PO-97.02: Hotărâre C.A. privind constituirea comisiei de examen;

2. Formular F02-PO-97.03: Decizie privind constituirea comisiei de examen;

3. Formular F03-PO-96.10: Catalog examen.

9.6.11. Procedură operaţională PO-96.11: Comportamentul şi ţinuta elevilor

9.6.12. Procedură operaţională PO-96.12: Sancţionarea elevilor

9.6.13. Procedură operaţională PO-96.13: Organizarea şi acordarea primului ajutor în caz de accident

9.6.14. Procedură operaţională PO-96.14: Organizarea şi desfăşurarea evacuării în caz de incendiu Formular F01-PO-96.14: Schemă de evacuare instituţie

9.6.15. Procedură operaţională PO-96.15: Instruirea privind protecţia muncii Formular F01-PO-96.15: Carnet pentru instruirea privind protecţia muncii.

9.6.16. Procedură operaţională PO-96.16: Elaborarea planificărilor Formular F01 -PO-96.16: Model planificare

9.6.17. Procedură operaţională PO-06.17: Consemnarea notelor şi absenţelor în catalog Formular F01-PO-06.17: Instrucţiuni de completare.

9.6.18. Procedură operaţională PO-06.18: Efectuarea asistenţelor la clasă Formular F01-PO-06.18: Fişă asistenţă

9.7. Consiliul de administraţie

9.7.1. Procedură operaţională PO-97.01: Organizarea şi funcţionarea Consiliului de administraţie (C.A.)

1. Formular F01 -PO-97.01: Registru şedinţe C.A.;

2. Formular F02-PO-97.01: Anexă registru şedinţe C.A.;

3. Formular F03-PO-97.01: Graficul şedinţelor C.A.;

4. Formular F04-PO-97.01: Tematica şedinţelor C.A.;

5. Formular F04-PO-97.01: Model proces-verbal şedinţă C.A.

9.7.2. Procedură operaţională PO-97.02: Emiterea hotărârilor Consiliului de administraţie Formular F01 -PO-97.02: Hotărâre C.A.

9.7.3. Procedură operaţională PO-97.03: Punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului de administraţie

Formular F01-PO-97.03: Decizie director

9.7.4. Procedură operaţională PO-07.04: Sancţionarea disciplinară Formular F01 -PO-97.03: Decizie director comunicare sancţiune

10. Standardul 10 - Supravegherea

10.1. Procedură operaţională PO-10.01: Supravegherea desfăşurării activităţilor din unitatea de învăţământ

Formular F01-PO-10.01: Raport monitorizare desfăşurare activităţi

11. Standardul 11 - Continuitatea activităţii

11.1. Procedură operaţională PO-11.01: Asigurarea continuităţii activităţilor desfăşurate în unitatea de învăţământ

Formular F01-PO-11.01: Plan de asigurare a continuităţii activităţilor desfăşurate în unitatea de învăţământ

12. Standardul 12 - Informarea şi comunicarea

12.1. Procedură operaţională PO-12.01: Realizarea circuitului informaţiilor

1. Formular F01-PO-12.01: Inventar documente;

2. Formular F02-PO-12.02: Inventar fluxuri de informaţii;

3. Formular F03-PO-97.02: Hotărâre C.A. privind realizarea circuitului informaţiilor şi documentelor;

4. Formular F04-PO-97.03: Decizie privind realizarea circuitului informaţiilor.

12.2. Procedură operaţională PO-12.02: Comunicarea inter şi intrainstituţională

1. Formular F01 -PO-12.01: Inventar documente;

2. Formular F02-PO-12.01: Inventar fluxuri de informaţii;

3. Formular F01-PO-97.02: Hotărâre C.A. privind realizarea circuitului comunicării interinstituţionale;

4. Formular F02-PO-97.03: Decizie privind realizarea circuitului comunicării interinstituţionale;

5. Formular F03-PO-07.02: Hotărâre C.A. privind realizarea circuitului comunicării intrainstituţionale;

6. Formular F04-PO-97.03: Decizie privind realizarea circuitului comunicării intrainstituţionale.

12.3. Procedură operaţională PO-12.03: Corespondenţa inter şi intrainstituţională

1. Formular F01 -PO-12.01: Inventar documente;

2. Formular F01 -PO-12.03: Registrul intrări-ieşiri;

3. Formular F01-PO-97.02: Hotărâre C.A. privind realizarea circuitului comunicării interinstituţionale;

4. Formular F02-PO-97.03: Decizie privind realizarea circuitului comunicării interinstituţionale;

5. Formular FQ3-PO-97.02: Hotărâre C.A. privind realizarea circuitului comunicării intrainstituţionale;

6. Formular F04-PO-97.Q3: Decizie privind realizarea circuitului comunicării intrainstituţionale.

13. Standardul 13 - Gestionarea documentelor

13.1. Procedură operaţională PO-13.01: Realizarea circuitului documentelor

1. Formular F01-PO-13.01: Inventar documente;

2. Formular F02-PO-13.02: Inventar fluxuri de documente;

3. Formular F03-PO-97.02: Hotărâre C.A. privind realizarea circuitului informaţiilor şi documentelor;

4. Formular F04-PO-97.03: Decizie privind realizarea circuitului informaţiilor şi documentelor,

13.2. Procedură operaţională PO-13.02: Arhivarea documentelor

1. Formular F01 -PO-13.01: Inventar documente;

2. Formular F01-PO-13.04: Nomenclator arhivistic;

3. Formular F02-PO-13.04: Proces-verbal predare-primire documente;

4. Formular F03-PO-13.04: Registru de evidenţă a intrărilor-ieşirilor unităţilor arhivistice;

5. Formular F04-PO-13.04: Proces-verbal al Comisiei de selecţie;

6. Formular F05-PO-13.04: Proces-verbal de predare-preluare;

7. Formular F06-PO-13.04: Registru de depozit;

8. Formular F07-PO-13.04: Fişă de control;

9. Formular F08-PO-13.04: Cerere acces arhivă;

10. Formular F09-PO-13.04: Cerere solicitare cutii/documente depozit;

11. Formular F1Q-PO-13.04: Lista termenelor după care pot fi date în cercetare documentele privind interesele naţionale, drepturile şi libertăţile cetăţenilor

13.3. Procedură operaţională PO-13.03: Realizarea activităţilor de inventariere

1. Formular F01-PO-97.02: Hotărârea C A. privind constituirea comisiei de inventariere;

2. Formular F02-PO-97.03: Decizia privind constituirea comisiei de inventariere;

3. Formular F01-PO-13.03: Proces-verbal de întrunire comisie de inventariere;

4. Formular F01-PO-13.03: Proces-verbal de inventariere şi a listelor de inventar;

14. Standardul 14- Raportarea contabilă şi financiară

1. Procedură operaţională PO-93.01: întocmirea bugetului

2. Procedură operaţională PO-93 02: întocmire ALOP

3. Procedură operaţională PO-93,03: întocmirea Registrului Cartea mare Formular F01-PO-92.03: Model Cartea mare

4. Procedură operaţională PO-93.04: întocmirea Registrului jurnal Formular F01-PO-93.04: Model Registru jurnal

5. Procedură operaţională PO-93.05: înregistrarea în contabilitate Formular F01-PO-93.05: Notă recepţie şi constatare de diferenţe

6. Procedură operaţională PO-93.06: Control financiar preventiv propriu Formular F01-PO-93.06: Registru viză CFP

7. Procedură operaţională PO-93.07: Achiziţii publice

1. Formular F01-PO-02.07: Programul anual al achiziţiilor publice;

2. Formular F02-PO-02.07: Lista privind achiziţiile directe,

8. Procedură operaţională PO-14.01: Raportarea contabilă şi financiară Formular F01-PO-14.01: Model raportare.

9. Procedură operaţională PO-14.02: Utilizarea resurselor în activităţile desfăşurate în unitatea de învăţământ

1. Formular F01 -PO-14.02: Listă resurse materiale;

2. Formular F01 -PO-14.02: Tabel alocaţii bugetare pe activităţi.

15. Standardul 15 - Evaluarea sistemului de control intern/managerial

15.1. Procedură operaţională PO-15.01: Realizarea verificării şi evaluării controlului intern managerial

1. Formular F01 -PO-15.01: Chestionare de autoevaluare a stadiului de implementare a standardelor de control intern/managerial;

2. Formular F02-PO-15.01: Situaţie centralizată a modului de implementare a sistemului de control managerial/intern (SCIM);

3. Formular F03-PO-15.01: Raport asupra sistemului de control managerial/intern.

15.2. Procedură operaţională PO-15.02: Dezvoltarea şi implementarea strategiilor de control intern managerial la nivelul unităţii de învăţământ

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind protecţia mediului ca urmare a impactului drum-mediu înconjurător

 

Având în vedere Referatul Direcţiei investiţii, reglementări tehnice şi autorizaţii de construire nr. 37.876 din 28.11.2017, prin care se propune aprobarea Normelor privind protecţia mediului ca urmare a impactului drum-mediu înconjurător,

în conformitate cu prevederile art. VII din Legea nr. 198/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind protecţia mediului ca urmare a impactului drum-mediu înconjurător, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor nr. 44/1998 pentru aprobarea Normelor privind protecţia mediului ca urmare a impactului drum-mediu înconjurător, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 bis din data de 6 aprilie 1998, se abrogă.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Felix Stroe

 

Bucureşti, 22 decembrie 2017.

Nr. 1.836.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind protecţia mediului ca urmare a impactului drum-mediu înconjurător

 

CAPITOLUL I

Generalităţi

 

1.1. Prezentele norme au fost elaborate în conformitate cu art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

1.2. Procedura de reglementare pentru obţinerea Acordului de mediu se desfăşoară în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Ordinului ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private, Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, armonizată cu Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare.

Modul de încadrare al investiţiei se face de către autorităţile competente în protecţia mediului, având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru proiecte publice ori private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente, care pot avea impact asupra mediului, este obligatorie solicitarea şi obţinerea acordului de mediu, conform art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/ 2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Proiectele care pot avea efecte semnificative asupra mediului datorită, printre altele, naturii, dimensiunii sau localizării lor fac obiectul unei solicitări de aprobare de dezvoltare şi unei evaluări a impactului lor asupra mediului înaintea emiterii acestei aprobări. Aceste tipuri de proiecte sunt specificate în Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, cu respectarea art. 8 alin (2) din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009, cu modificările şi completările ulterioare, proiectele prevăzute în anexa nr. 1 se supun evaluării impactului asupra mediului (conform prevederilor art. 11-23), iar pentru proiectele cuprinse în anexa nr. 2, autoritatea publică pentru protecţia mediului decide, pe baza unei examinări de la caz la caz, cu luarea în considerare a informaţiilor furnizate de către titular, dacă acestea se supun evaluării impactului asupra mediului (conform prevederilor art. 11-23). Evaluarea impactului asupra mediului nu poate fi efectuată după ce lucrările de investiţie au fost demarate sau proiectele au fost realizate.

În situaţia în care o investiţie se realizează etapizat sau se amplasează pe terenuri aflate în raza teritorială a mai multor unităţi administrativ-teritoriale învecinate, evaluarea impactului asupra mediului se realizează pentru întreaga investiţie.

1.3. Lucrările de infrastructură rutieră au impact direct sau indirect, pozitiv sau negativ sau cumulat asupra mediului înconjurător. La elaborarea proiectelor se respectă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Protecţia mediului reprezintă un obiectiv de interes public major, având la bază principii şi elemente strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii cu respectarea prevederilor legislaţiei de mediu subsecvente.

Definiţii:

- mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului:

- impact asupra mediului - afectarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversităţii şi productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii, cauzată, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, cât şi de amenajarea necorespunzătoare a teritoriului:

- evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate;

- evaluarea impactului asupra mediului - proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului;

- notificarea reprezintă documentul care se depune la autoritatea competentă de protecţie a mediului pentru realizarea etapei de evaluare iniţială, însoţit de certificatul de urbanism emis în condiţiile legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, planurile-anexă la acesta şi dovada achitării tarifului aferent acestei etape. Conţinutul-cadru al notificării este prevăzut în Ordinul ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private în anexa nr. 1;

- memoriul de prezentare reprezintă documentul care poate fi solicitat de autoritatea competentă de protecţie a mediului, după parcurgerea etapei de evaluare iniţială, în situaţia în care decide necesitatea demarării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şt/sau a evaluării adecvate. Conţinutul-cadru al memoriului de prezentare este prevăzut în Ordinul ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private, în anexa nr. 5. Pentru proiectele care intră sub incidenţa art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, memoriul de prezentare va conţine informaţiile prevăzute în ghidul metodologic privind evaluarea adecvată, precum şi coordonatele geografice ale amplasamentului proiectului;

- raportul privind impactul asupra mediului reprezintă documentul care conţine informaţiile furnizate de titularul proiectului potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) şi (4) şi ale art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare. Titularul proiectului are obligaţia de a furniza în cadrul raportului privind impactul asupra mediului, la solicitarea autorităţii publice pentru protecţia mediului, informaţiile prevăzute în anexa nr. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 12 alin. (4).

La solicitarea informaţiilor prevăzute la alineatul anterior, autorităţile publice pentru protecţia mediului au în vedere:

a) informaţiile care sunt relevante pentru un anumit stadiu al procedurii de emitere a aprobării de dezvoltare, pentru caracteristicile specifice ale unui proiect sau tip de proiect şi pentru elementele de mediu care pot fi afectate;

b) informaţiile care pot fi furnizate de către titularul de proiect, având în vedere, printre altele, nivelul actual al cunoaşterii şi al metodelor de evaluare.

De asemenea, pentru orice proiect care nu are o legătură directă sau nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care poate afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinaţie cu alte proiecte şi care face obiectul evaluării impactului asupra mediului, raportul privind impactul asupra mediului include concluziile studiului privind evaluarea adecvată potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare.

Elaborarea raportului privind impactul asupra mediului se realizează cu respectarea îndrumarului prevăzut la art. 12 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare.

Definiţii:

- studiu de evaluare adecvată este un document care se elaborează la solicitarea autorităţii competente de protecţie a mediului, conform prevederilor Ordinului ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private, conţinutul-cadru fiind cel prevăzut în Ghidul metodologic privind evaluarea adecvată;

- acte de reglementare - avize de mediu, aviz Natura 2000, acord de mediu;

- acord de mediu - actul administrativ emis de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect;

- aviz Natura 2000 - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care conţine concluziile evaluării adecvate şi prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectelor, din punctul de vedere al impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar incluse sau care urmează să fie incluse în reţeaua ecologică Natura 2000;

- arie/sit - zonă definită geografic, exact delimitată;

- arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;

- arie specială de conservare - arie de interes comunitar, desemnată printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual, în scopul aplicării măsurilor de conservare necesare pentru menţinerea sau restaurarea unei stări favorabile de conservare a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor, speciilor pentru care a fost desemnată;

- biodiversitate - variabilitatea organismelor vii din ecosistemele terestre şi acvatice şi din cadrul complexurilor ecologice din care acestea fac parte; diversitatea cuprinde variabilitatea din cadrul speciilor, între specii şi între/în cadrul ecosistemelor;

Protejarea unor specii şi organisme rare ameninţate cu dispariţia, conservarea biodiversităţii şi instituirea de arii protejate, precum şi măsurile stabilite de autoritatea de protecţie a mediului sunt prioritare în raport cu alte interese. Autoritatea centrală de protecţie a mediului, cu consultarea Academiei Române şi a Comisiei Naţionale UNESCO, stabileşte criteriile pentru instituirea ariilor protejate şi de conservare a biodiversităţii.

- deşeu - orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca;

- deşeu reciclabil - deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri;

- deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea sa fie periculoase;

- deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea st valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;

- efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuala sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;

- ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională;

- emisii - evacuare directă sau indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, zgomot în aer, apă, sol, ce rezultă ca efect al activităţilor de execuţie, întreţinere şi operare a infrastructurii rutiere;

- habitat natural - arie terestră, acvatică sau subterană, în Stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;

- monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun;

- monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;

- poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;

- poluare - introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;

- resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili, resurse regenerabile - apă, aer, sol, floră, faună sălbatică, inclusiv resursele inepuizabile - energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor;

- substanţă periculoasă - orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în vigoare din domeniul chimicalelor;

- substanţe prioritare - substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;

- substanţe prioritar periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor;

- zona umedă - întindere de bălţi/mlaştini/turbării de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderea de apă marină, a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.

1.4. Modalităţile de implementare a principiilor şi elementelor strategice pentru protecţia mediului sunt:

- armonizarea programelor de dezvoltare a drumurilor cu politicile de protecţie a mediului;

- obligativitatea procedurii de evaluare a impactului drumului asupra mediului, în faza iniţială a proiectelor, programelor sau activităţilor.

Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie şi evaluează, în mod corespunzător şi pentru fiecare caz, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare, efectele directe şi indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori:

- fiinţe umane, faună şi floră;

- sol, apă, aer, climă şi peisaj;

- bunuri materiale şi patrimoniu cultural;

- interacţiunea dintre factorii menţionaţi mai sus.

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este

precedată de o evaluare iniţială a proiectului realizată de către autorităţile publice pentru protecţia mediului prin care se stabileşte necesitatea demarării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi/sau a procedurii de evaluare adecvată sau decizia de respingere a solicitării acordului de mediu pentru proiecte amplasate în zone cu restricţii de construire stabilite prin legislaţia din domeniul protecţiei mediului.

Etapele din cadrul procedurii de solicitare a Acordului de mediu sunt:

- etapa de evaluare iniţială;

- etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului;

- etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului;

- etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului.

Tipul deciziei pe care o ia autoritatea de mediu depinde de modul în care proiectul intră sub incidenţa art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare. În funcţie de tipul deciziei se parcurge procedura în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private, cu documentele specificate la cap. 1.3 (Notificare, memoriu, raport privind impactul asupra mediului sau unele din aceste documente în funcţie de tipul încadrării autorităţii de mediu) de mai sus, documente al căror conţinut se regăseşte în anexele Ordinului ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010 şi respectiv Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

Tipul actului emis de autoritatea competentă de protecţie a mediului depinde de modul în care aceasta a încadrat proiectul şi poate fi:

- decizia etapei de încadrare;

- acord de mediu;

- aviz Natura 2000;

- orice modificare sau extindere a unui proiect anterior emiterii aprobării de dezvoltare trebuie notificată în scris la autoritatea competentă de protecţie a mediului.

Revizuirea deciziei etapei de încadrare, acordului de mediu, avizului Natura 2000, după caz, este obligatorie în toate situaţiile în care:

- apar elemente noi cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii lui;

- prevederile unor noi reglementări legale o impun;

- în situaţiile prevăzute de legislaţia privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, pentru proiectele care se supun acestei legislaţii;

- s-a luat decizia respectivă, în urma analizării notificării depuse de titular, conform prevederilor cap. V din Ordinul ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010, privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private.

În situaţiile de mai sus este necesară depunerea notificării, însoţită de raportul de verificare întocmit în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare, de către verificatorul de proiecte atestat în condiţiile legii pentru cerinţa esenţială „c) igienă, sănătate şi mediu”. Notificarea trebuie elaborată în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010, anexa nr. 20 prin „Procedura, precum şi documentele necesare, ce se comunică de către autoritatea competentă de protecţia mediului în urma parcurgerii etapei de încadrare.”

Documentaţiile tehnice pe baza cărora se solicită acordul de mediu vor fi verificate de către administratorul drumului, care urmăreşte, în principal:

- respectarea prevederilor legislaţiei de protecţia mediului şi elaborarea documentelor corespunzătoare tipului de încadrare al autorităţii competente de protecţia mediului;

- respectarea conţinutului-cadru al documentelor care trebuie elaborate în cadrul procedurii de reglementare din punctul de vedere al protecţiei mediului, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private şi al Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 19/2010;

- analiza situaţiei existente, inclusiv în raport cu ariile naturale protejate, rezervaţii din zona investiţiei;

- prezentarea principalelor alternative studiate cu indicarea motivelor care au stat la baza alegerii variantei finale;

- analiza surselor de poluare, a impactului asupra mediului, inclusiv cumulate cu alte activităţi din zona proiectului, atât în perioada de execuţie, cât şi în cea de operare;

- propunerile şi recomandările privind măsurile de reducere a impactului generat de noua lucrare, precum şi propuneri privind programul de monitorizare pe parcursul execuţiei şi în exploatare.

Pe parcursul execuţiei lucrărilor de drumuri, antreprenorul general este răspunzător de respectarea tuturor condiţiilor legate de impactul asupra mediului, indicate în acordul de mediu, inclusiv cele de monitorizare din perioada de execuţie.

La terminarea lucrărilor de execuţie a drumurilor, în cadrul lucrărilor de recepţie, se va verifica realizarea lucrărilor de protecţie a mediului, conform documentaţiei de proiectare şi prevederilor acordului de mediu.

1.5. Cheltuielile aferente măsurilor de protecţie a mediului, evaluate de proiectant în cadrul studiilor de impact, vor fi cuprinse în devizul general al lucrării.

Administratorul drumului este obligat să monitorizeze eficienţa măsurilor realizate în cadrul proiectului pentru protecţia mediului sau să prezinte concluziile monitorizării care să pună în evidenţă raportul dintre trafic şi măsurile impuse de agenţiile de protecţie a mediului.

 

CAPITOLUL II

Protecţia mediului ca urmare a impactului drum-mediu înconjurător

 

Impactul drum-mediu înconjurător se analizează şi se detaliază în documentaţiile care se transmit autorităţii competente de protecţia mediului în cadrul procedurii de solicitare a acordului de mediu.

În cazul proiectelor care nu se supun evaluării impactului asupra mediului şi/sau evaluării adecvate se emite decizia etapei de încadrare pe baza notificării, în care se prezintă, succint, informaţii referitoare la proiect. Conţinutul-cadru al notificării este detaliat în anexa nr. 1 a Ordinului ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private.

De asemenea, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care s-a decis, în urma parcurgerii etapei de evaluare iniţială şi analizei memoriului de prezentare, că nu este necesară efectuarea evaluării impactului asupra mediului şi pentru care s-a luat decizia că nu afectează în mod semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, se emite decizia etapei de încadrare.

Memoriul de prezentare va conţine datele indicate în anexa nr. 5 la Ordinul ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private.

Între alte date, în cadrul memoriului de prezentare se analizează caracteristicile impactului potenţial. Se va avea în vedere impactul manifestat atât pe perioada de execuţie a lucrărilor, cât şi în perioada de operare a investiţiei:

- impactul asupra populaţiei, sănătăţii umane, faunei şi florei, solului, folosinţelor, bunurilor materiale, calităţii şi regimului cantitativ al apei, calităţii aerului, climei, zgomotelor şi vibraţiilor, peisajului şi mediului vizual, patrimoniului istoric şi cultural şi asupra interacţiunilor dintre aceste elemente. Natura impactului (adică impactul direct, indirect, secundar, cumulativ, pe termen scurt, mediu şi lung. permanent şi temporar, pozitiv şi negativ); se va analiza natura impactului, va fi detaliat pentru fiecare dintre factorii de mediu menţionaţi mai sus şi se va analiza dacă este normal sau unul neobişnuit pentru zona respectivă;

- extinderea impactului (zona geografică, numărul populaţiei/habitatelor/speciilor afectate) Se va avea în vedere dacă impactul este local sau implică o arie ce depăşeşte zona proiectului;

- magnitudinea şi complexitatea impactului, estimate în funcţie de gradul în care vor fi afectaţi factorii de mediu şi intensitatea de manifestare şi care arată gradele în care se va schimba sau nu situaţia existentă înainte de implementarea proiectului;

- probabilitatea impactului; se va analiza dacă impactul este probabil sau improbabil a se manifesta;

- durata, frecvenţa şi reversibilitatea impactului; se va analiza dacă impactul este pe termen scurt, mediu sau lung, temporar sau permanent, frecvent sau nu, continuu sau intermitent, reversibil (posibil a reveni) sau ireversibil;

- măsurile de evitare, reducere sau ameliorare a impactului semnificativ asupra mediului pentru fiecare factor de mediu; se propun măsurile necesare pentru evitarea, reducerea sau compensarea impactului advers semnificativ asupra mediului, atât în perioada de execuţie a lucrărilor, cât şi în cea de operare;

- natura transfrontieră a impactului (dacă este cazul).

De asemenea se analizează sursele de poluare şi instalaţii pentru reţinerea, evacuarea şi dispersia poluanţilor în mediu, atât în perioada de execuţie a lucrărilor, cât şi în cea de operare, se propun măsuri de protecţie şi monitorizare a factorilor de mediu.

În cazul în care autoritatea de mediu decide necesitatea elaborării raportului privind impactul asupra mediului, acesta va răspunde cerinţelor ce vor fi menţionate în îndrumarul de mediu. Conţinutul-cadru al raportului privind impactul asupra mediului este indicat în Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului.

2.1. Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice

2.1.1. La lucrările de drumuri se va asigura protecţia apelor de suprafaţă, subterane şi a ecosistemelor acvatice, care are ca obiect menţinerea şi ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului (modificări calitative şi/sau cantitative ale receptorilor), sănătăţii umane (zone de protecţie sanitară şi perimetre de protecţie hidrogeologice) şi bunurilor materiale. Vor fi analizate şi propuse măsuri pentru protecţia la poluări accidentale şi sezoniere. Controlul respectării reglementărilor de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice este organizat şi exercitat de către autorităţile din domeniul mediului, apelor, sănătăţii şi de alte autorităţi, potrivit competenţelor legale.

Se va analiza impactul manifestat atât în perioada de execuţie a lucrărilor, cât şi în perioada de operare asupra: condiţiilor hidrogeologice şi hidrologice, calităţii receptorului după descărcarea apelor pluviale de pe amplasamente, ecosistemelor corpurilor de apă şi asupra zonelor de coastă, folosinţelor de apă (zone de recreere, prize de apă, zone protejate, alţi utilizatori). Se va analiza impactul produs de potenţiale poluări accidentale şi poluări sezoniere (pe perioada de iarnă).

În procesul de selectare a alternativelor trebuie avute în vedere prevederile planurilor de management bazinale, în principal obiectivele privind atingerea stării bune pentru corpurile de apă. Astfel, la proiectarea infrastructurii rutiere se va ţine cont de faptul că starea ecologică a unui corp de apă de suprafaţă sau potenţialul ecologic al unui corp artificial sau puternic modificat este influenţată atât de soluţia inginerească, de tehnologie, cât şi de materialele de construcţie selectate. Soluţia tehnică propusă va căuta să conducă la un impact redus şi să asigure echilibrul cursului natural de apă şi al zonei adiacente acestuia.

2.1.2. Conceperea unui traseu de drum se va realiza prin alegerea soluţiei optime, pentru evitarea prejudiciilor ireversibile aduse mediului acvatic de orice tip. Sistemul de scurgere a apelor trebuie să fie proiectat şi întreţinut pentru a proteja drumul şi terenurile adiacente, să fie compatibil cu mediul înconjurător, în cazul în care drumul străbate zone umede, se vor executa lucrări specifice pentru eliminarea apelor de pe amplasamentul respectiv, pentru a evita fenomenele de băltire. Se vor avea, însă, în vedere efectele pe care le pot provoca aceste lucrări, cu propunerea măsurilor de protecţie adecvate astfel încât să nu fie periclitate speciile specifice zonelor umede. Lucrările de execuţie a infrastructurii rutiere vor respecta zonele de protecţie sanitară impuse de legislaţia în vigoare. Este necesar a se obţine şi avizul de gospodărire a apelor.

2.1.3. Pentru protecţia faunei acvatice se vor prevedea măsuri conform legislaţiei în vigoare, astfel încât lucrările de drumuri să nu dăuneze faunei acvatice şi să asigure o protecţie a acestora,

2.1.4. Execuţia lucrărilor de infrastructură se va face astfel încât contaminarea potenţială a cursurilor de apă, lacurilor, pânzei freatice să fie evitată. Amplasarea lucrărilor de artă - poduri, viaducte, ziduri de sprijin, tuneluri - se va face astfel încât să se evite:

- modificarea dinamicii scurgerii apelor prin reducerea secţiunilor albiilor;

- întreruperea scurgerilor apelor subterane.

Lucrările care vor fi propuse vor respecta prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi condiţiile impuse în avizul de gospodărire a apelor.

2.1.5. Apele de pe suprafaţa drumului se vor colecta în dispozitivele de colectare şi evacuare ale apelor meteorice, ca elemente conexe drumului, prevăzute şi dimensionate conform legislaţiei în vigoare. Evacuarea apelor se face conform reglementărilor pentru protecţia calităţii cursurilor de apă şi solurilor, cu prevederea lucrărilor necesare.

2.1.6. Deversarea apelor uzate menajere neepurate în dispozitivele de colectare şi evacuare ale apelor meteorice, ca elemente conexe drumului, este interzisă. Evacuarea apelor uzate menajere, provenite de la amenajările colaterale drumului, neracordate la un sistem de canalizare, se face prin instalaţii de pre-epurare, care trebuie să fie proiectate şi executate conform normativelor în vigoare. Instalaţiile se execută şi se întreţin în bună stare de funcţionare de către beneficiarul acestor lucrări.

2.2. Protecţia atmosferei

În raportul privind impactul asupra mediului se identifică fondul actual de poluare şi se estimează concentraţiile de poluanţi în atmosferă, pe baza prognozelor de trafic (numărul, tipul şi viteza autovehiculelor) pentru perioada de analiză luată în calcul. Se va avea în vedere cumularea cu poluanţii produşi de surse fixe sau mobile din zona analizată. Valorile concentraţiilor de poluanţi rezultaţi de la traficul rutier vor fi comparate cu valorile specificate de reglementările în vigoare şi vor fi propuse măsuri pentru respectarea acestora. Estimările se vor face atât pentru etapa execuţiei lucrărilor, cât şi pentru cea de operare.

Măsurile de diminuare a impactului asupra mediului vizează:

- soluţii tehnice pentru controlul poluării aerului (reducerea poluării, epurarea gazelor emise, îmbunătăţirea parametrilor de emisie etc.);

- instalaţii propuse pentru controlul emisiilor de poluanţi în perioada de execuţie a lucrărilor, în special la sursele fixe.

2.3. Protecţia mediului social şi economic

Construcţia, operarea, reabilitarea şi

extinderea/modernizarea proiectelor de infrastructură rutieră pot genera numeroase tipuri de impact ce afectează toate componentele de mediu, inclusiv componenta socială [modificarea calităţii vieţii ca urmare a creşterii sau, după caz, a reducerii nivelului de zgomot sau a poluării aerului, pierderea tradiţiilor sau modificarea structurii etnice ca urmare a efectuării unor strămutări, modificarea nivelului de trai ca urmare a pierderilor (după caz, a apariţiei unor beneficii) de natură economică].

În raportul privind impactul asupra mediului se au în vedere următoarele aspecte:

- identificarea fondului actual de poluare;

- identificarea zonelor sensibile la zgomot şi vibraţii, cauza sensibilităţii;

- condiţiile economice locale, piaţa de muncă, dinamica şomerilor;

- schimbări asupra calităţii mediului, zgomot atât în perioada de execuţie, cât şi în cea de operare;

- pentru stabilirea măsurilor de protecţie împotriva zgomotului se va estima nivelul de zgomot produs de traficul rutier în etapa de perspectivă şi cumularea acestuia cu nivelul de zgomot produs de alte surse din zonă, fixe sau mobile;

- verificarea existenţei unor reglementări locale în ceea ce priveşte nivelul de zgomot şi vibraţiile, atât în cursul zilei, cât şi în cursul nopţii, altele decât cele prevăzute de normativele în vigoare.

Nivelul de zgomot, exterior aşezărilor umane, va respecta prevederile legislaţiei în vigoare.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, stipulează obligativitatea respectării principiilor ecologice în procesul de dezvoltare social-economică, pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos pentru populaţie. Amplasarea drumurilor, autostrăzilor trebuie să se facă fără a prejudicia în vreun fel salubritatea, ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei.

În acest scop se pot avea în vedere următoarele măsuri:

- realizarea, dezvoltarea şi întreţinerea spaţiilor verzi;

- aliniamente de arbori şi perdele de protecţie, cu rol atât antipoluant - împotriva noxelor, zgomotului, cât şi estetic;

- prevederea de panouri de protecţie împotriva zgomotului, bariere de pământ;

- folosirea, în măsura posibilităţilor, a unor tipuri de îmbrăcăminte rutieră absorbantă fonic;

- execuţia, unde este posibil, de piste pentru biciclişti;

- execuţia de treceri sigure pentru pietoni;

- execuţia de amenajări speciale pentru persoanele cu dizabilităţi;

- execuţia trotuarelor.

2.4. Protecţia solului

Se identifică fondul actual de poluare al solului şi sursele existente.

Analiza impactului asupra solului va ţine seama de: suprafaţa, grosimea şi volumul stratului de sol fertil care este decopertat în timpul diferitelor etape ale implementării proiectului; locul depozitării temporare a acestui strat, perioada de depozitare, impactul prognozat al acestei decopertări asupra elementelor mediului; tipurile dominante de sol; acumulări şi migrări de poluanţi în sol; activitatea propusă (proiect); modificarea factorilor care favorizează apariţia eroziunilor, alunecărilor de teren; compactarea solurilor, tasarea solurilor, schimbarea densităţii solurilor, modificări în activitatea biologică a solurilor, a calităţii, vulnerabilităţii şi rezistenţei.

Amplasamentul organizării de şantier se face cu respectarea unor condiţii, astfel încât impactul asupra mediului să fie minim: zone neîmpădurite, fără alunecări de teren, de preferinţă pe terenuri neproductive.

Antreprenorii lucrărilor de drumuri sunt obligaţi să ia măsuri de depozitare a stratului de sol fertil decopertat, în vederea refolosirii acestuia, de prevenire a eroziunii solului şi de stabilizare permanentă a suprafeţelor drumurilor în lucru, în special înaintea perioadei de iarnă.

Pe parcursul desfăşurării lucrărilor de execuţie a drumurilor, antreprenorul va lua măsuri pentru asigurarea stabilităţii solului, corelând lucrările de construcţie cu lucrările de ameliorare a terenurilor afectate. La execuţia terasamentelor se va evita folosirea materialelor cu risc ecologic imediat sau în timp.

Beneficiarii lucrărilor de investiţii, care deţin terenuri pe care nu le mai folosesc, vor proceda la redarea acestora în conformitate cu legea privind regimul juridic al drumurilor.

Drumurile, prin lucrările de exploatare şi întreţinere, pot afecta calitatea solului prin modificarea structurii, dereglarea echilibrelor ecosistemelor, modificarea habitatelor, divizarea teritoriului, întreruperea căilor de deplasare a faunei, ocuparea de teren agricol sau cu altă destinaţie productivă. Pe durata exploatării şi întreţinerii drumurilor se vor respecta măsurile de protecţie a mediului în conformitate cu legislaţia în vigoare:

- se vor menţine în bună stare de funcţionare amenajările antipoluante şi de protecţie a mediului;

- se vor marca zonele sensibile ecologic, cu indicarea regimului de circulaţie şi prin informarea publicului asupra importanţei ecologice a obiectivului;

- se vor realiza plantaţii pentru protecţia solului, în cazul în care acestea vor rezulta ca fiind necesare.

2.5. Protecţia biodiversităţii, a ariilor naturale

Va fi analizat amplasamentul proiectului în raport cu arii naturale protejate, rezervaţii de interes local sau naţional, parcuri naturale sau naţionale.

Din punctul de vedere al impactului biodiversităţii, principalele forme de impact sunt:

A. pierderea habitatelor;

B. alterarea habitatelor;

C. perturbarea activităţii speciilor de faună;

D. reducerea efectivelor ca urmare a creşterii mortalităţii.

Toate aceste forme de impact pot sa apară în mod direct sau indirect, dar şi să se manifeste la scări spaţiotemporale scurte sau foarte mari (impactul devine evident după foarte mulţi ani sau se manifestă la distanţă mare faţă de traseul infrastructurii rutiere).

Administratorii şi custozii ariilor naturale protejate se implică în procesul de selectare a alternativelor prin punerea la dispoziţia titularului de proiect, a proiectantului, dar în mod deosebit a experţilor de mediu, a informaţiilor relevante deţinute privind elementele critice din interiorul ariilor naturale protejate, necesare analizării zonelor cu sensibilitate foarte ridicată pentru speciile de faună (cum sunt, de exemplu, zonele de sălbăticie sau coridoarele ecologice), în vederea stabilirii acestora ca zone care trebuie evitate de viitorul traseu al unei artere rutiere. Administratorii şi custozii pot transmite puncte de vedere, opinii şi propuneri, atât în cadrul grupurilor de lucru, cât şi la solicitarea autorităţilor de mediu sau a experţilor implicaţi în realizarea evaluărilor de mediu.

Fiecare raport privind impactul asupra mediului sau studiu de evaluare adecvată trebuie să conţină măsuri de evitare şi reducere a impactului, care să se adreseze direct tuturor formelor de impact negativ (şi nu doar impacturilor negative semnificative).

Proiectarea detaliată a soluţiilor constructive propuse pentru reducerea impactului asupra mediului (inclusiv cele necesare a fi implementate în perioada de construcţie) trebuie realizată în colaborare cu experţii de mediu.

În acest sens este necesară realizarea unei evaluări a impactului asupra mediului într-o fază cât mai timpurie a proiectării cu scopul de a identifica efectele potenţiale asupra mediului, putând astfel fi stabilite măsuri de evitare, reducere a impactului sau alegerea de soluţii alternative şi. bineînţeles acolo unde situaţia o impune, pot fi propuse măsuri compensatorii.

Astfel, numai o planificare adecvată care să aibă la bază analiza alternativelor disponibile şi selectarea alternativei fezabile economic, dar şi cu impactul cel mai redus asupra mediului va conduce la promovarea proiectelor de investiţii care să contribuie la realizarea unui sistem durabil de transport.

Impactul prognozat atât pentru perioada de execuţie a lucrărilor, cât şi pentru cea de operare va avea în vedere:

- reducerea suprafeţelor habitatelor naturale din cadrul ariilor naturale protejate (% din total arie, ha) şi efectul de fragmentare a habitatelor naturale;

- alterarea zonelor umede;

- schimbări asupra vârstei, compoziţiei pe specii şi a tipurilor de pădure;

- distrugerea sau alterarea habitatelor speciilor de plante incluse în Cartea Roşie;

- modificarea/distrugerea populaţiei de plante şi a speciilor cu importanţă economică;

- modificarea compoziţiei pe specii: specii locale sau aclimatizate, răspândirea speciilor invadatoare;

- degradarea florei din cauza factorilor fizici (lipsa luminii, compactarea solului, modificarea condiţiilor hidrologice etc.);

- distrugerea sau modificarea habitatelor speciilor de animale incluse în Cartea Roşie;

- alterarea speciilor şi populaţiilor de păsări, mamifere, peşti, amfibii, reptile, nevertebrate;

- afectarea locurilor de cuibărit şi hrănire pentru specii de păsări;

- modificări în dinamica resurselor de specii de vânat şi a speciilor rare de peşti;

- modificări în dinamica resurselor animale;

- modificarea/distrugerea rutelor de migrare;

- modificarea/reducerea spaţiilor pentru adăposturi, de odihnă, hrană, creştere, contra frigului;

- alterarea sau modificarea speciilor de fungi/ciuperci.

Măsurile de protecţie vor avea în vedere diminuarea impactului provocat de schimbări ale suprafeţelor împădurite, mlaştinilor, zonelor umede, protecţia şi reconstrucţia resurselor biologice, protecţia şi reconstrucţia speciilor incluse în Cartea Roşie, măsuri de protecţie şi restaurare a rutelor de migrare, măsuri de protecţie sau reducere a degradării florei, măsuri de protecţie sau reconstrucţie a adăposturilor pentru animale, replantarea arborilor sau a ierbii, măsuri de protejare a faunei acvatice, reducerea efectului de fragmentare a habitatelor prin prevederea unor lucrări de asigurare a continuităţii traseelor de migrare a animalelor.

2.6. Protecţia peisajului şi a zonelor împădurite

În cadrul analizei impactului asupra peisajului vor fi colectate informaţii despre peisaj, încadrarea în regiune, diversitatea acestuia, caracteristicile şi geomorfologia reliefului pe amplasament, caracteristicile reţelei hidrologice, zone împădurite în arealul amplasamentului, raportul între teritoriul natural şi cel antropizat.

Vor fi analizate lucrările propuse în raport cu peisajul: lucrări de artă, deblee, ramblee, tuneluri şi vor fi propuse măsurile adecvate pentru încadrarea proiectului în peisaj.

Un traseu de drum nou trebuie să se încadreze armonios în peisajul înconjurător, să utilizeze cât mai bine configuraţia terenului şi perspectivele avantajoase şi să devină chiar o atracţie turistică propriu-zisă. Structura construcţiilor poate fi aleasă astfel încât, prin selectarea materialelor de construcţie, să se armonizeze cu ansamblul peisagistic specific zonei.

În cursul execuţiei lucrărilor de drumuri şi pe durata exploatării şi întreţinerii, atât antreprenorul general, cât şi administratorul drumului vor lua toate măsurile de protecţie a fondului forestier în conformitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare. Zonele în care s-au depozitat materialele provenite din excavaţii vor fi reamenajate la terminarea lucrărilor, conform condiţiilor impuse prin acordul de mediu.

Protecţia peisajului cuprinde acţiuni de conservare şi menţinere a aspectelor semnificative sau caracteristice ale unui peisaj, justificate prin valoarea sa patrimonială, derivată din configuraţia naturală şi/sau intervenţia umană.

La finalizarea investiţiilor se vor realiza lucrări de refacere a zonelor care au fost afectate de implementarea proiectului prin aducerea acestora la starea iniţială, respectându-se condiţiile şi măsurile impuse prin actele de reglementare.

2.7. Protecţia siturilor arheologice şi istorice

Siturile arheologice vor fi identificate pe bază de studii şi cercetări de teren încă de la faza de proiectare şi vor fi propuse măsuri pentru protecţia acestora. Pe perioada execuţiei lucrărilor vor fi parcurse toate etapele pentru descărcarea de sarcină arheologică.

2.8. Regimul deşeurilor

Se vor avea în vedere: generarea deşeurilor, managementul deşeurilor, eliminarea şi reciclarea deşeurilor, Gestiunea deşeurilor se tratează în conformitate cu prevederile legale în vigoare, pe tipuri şi categorii.

Principalele produse generate de activitatea de construcţie şi întreţinere a drumurilor, ce pot fi clasate ca deşeuri, surit materialele rezultate din decapări şi din demolări. În activitatea de construcţie şi întreţinere a infrastructurii rutiere se va ţine seama de reglementările în vigoare în colectarea, transportul, depozitarea şi reciclarea deşeurilor.

Obligaţiile ce rezultă din prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt următoarele:

- gestionarea deşeurilor trebuie să se efectueze în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului;

- valorificarea deşeurilor se realizează numai în instalaţii, prin procese sau activităţi autorizate de autorităţile publice competente.

Vor fi propuse măsuri de protecţie în cazul accidentelor în care sunt implicate autovehicule, ridicarea caroseriilor, curăţarea locului accidentului de resturi de metal şi sticlă, decopertarea solului îmbibat cu produse petroliere şi alte substanţe periculoase, refacerea vegetaţiei, precum şi repararea îmbrăcămintei rutiere şi lucrările de consolidare a drumurilor avariate intră în sarcină administratorului drumului, urmând ca acesta să recupereze contravaloarea lucrărilor executate.

Gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, în special:

a) fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră;

b) fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor;

c) fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.

Se vor respecta prevederile Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse, determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor, şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora.

Va fi elaborat un plan de prevenire a poluării accidentale, precum şi un Plan de management de mediu, în care vor fi indicate acţiunile necesar a fi întreprinse, persoanele responsabile, modul de acţiune şi intervenţie, în cazul producerii unor accidente sau poluări.

 

CAPITOLUL III

Dispoziţii finale

 

Prevederile prezentelor norme nu sunt limitative. Protecţia mediului înconjurător va respecta întreaga legislaţie existentă în domeniu, adaptată la condiţiile specifice generate de activitatea de execuţie şi de întreţinere a drumurilor.

 

CAPITOLUL IV

Referinţe

 

- Legea nr. 18/1991 - Legea fondului funciar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 98/1992 - Lege pentru ratificarea Convenţiei privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti la 21 aprilie 1992;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 107/1996 - Legea apelor, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 211/2011 - Lege privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 104/2011 - Lege privind calitatea aerului înconjurător, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 213/2011 - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie;

- Ordonanţa Guvernului nr. 27/1992, privind unele măsuri pentru protecţia patrimoniului cultural naţional, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/1994, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice Natura 2000 în România, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 971/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România;

- Hotărârea Guvernului nr. 36/1996 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind exploatarea şi menţinerea în bună stare a drumurilor publice, cu modificările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe, cu modificările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările ulterioare;

- Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi a Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare, cu modificările ulterioare;

- Ordinul ministrului mediului şi pădurilor, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/84/76/1.284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private;

- Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului;

- Ordinul ministrului sănătăţii nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, cu modificările ulterioare;

- Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar;

- Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările ulterioare;

- Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 2.387/2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

pentru publicarea Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU 2383 (2017)

 

În baza art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU 2383 (2017), prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

 

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 29 decembrie 2017.

Nr. 2.515.

 

ANEXĂ

 

ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE

Traducere din limba engleză

 

S/RES/2383(2017)

 

 

Consiliul de Securitate

Distribuire: generală

 

7 noiembrie 2017

 

REZOLUŢIA 2383 (2017)

adoptată de către Consiliul de Securitate în cadrul celei de-a 8088 şedinţe din 7 noiembrie 2017

 

Consiliul de Securitate,

amintind propriile rezoluţii precedente referitoare la situaţia din Somalia, în mod special rezoluţiile 1814 (2008), 1816 (2008), 1838 (2008), 1844 (2008), 1846 (2008), 1851 (2008), 1897 (2009), 1918 (2010), 1950 (2010), 1976 (2011), 2015 (2011), 2020 (2011), 2077 (2012), 2125 (2013), 2184 (2014), 2246 (2015) şi 2316 (2016), ca şi declaraţiile Preşedintelui (S/PRST/2010/16) din 25 august 2010 şi (S/PRST/2012/24) din 19 noiembrie 2012,

salutând raportul Secretarului General (S/2017/859), solicitat prin Rezoluţia 2316 (2016), privind aplicarea acelei rezoluţii şi privind situaţia referitoare la piraterie şi jaf armat pe mare în largul coastei Somaliei,

reconfirmând respectul său pentru suveranitatea, integritatea teritorială, independenţa politică şi unitatea Somaliei, inclusiv drepturile suverane ale Somaliei conform dreptului internaţional, referitoare la resursele naturale din larg, inclusiv pescuitul,

notând că eforturile conjugate de a contracara pirateria ale statelor, regiunii, organizaţiilor, industriei maritime, sectorului privat, grupurilor de experţi şi ale societăţii civile au condus la un declin considerabil al atacurilor piraţilor şi al deturnărilor încă din 2011 şi exprimându-şi îngrijorarea cu privire la incidentele recente de piraterie care au avut loc de-a lungul anului 2017 şi având în vedere ameninţările continue pe care pirateria şi jafurile armate pe mare în revenire le reprezintă pentru livrarea promptă, sigură şi efectivă a ajutorului umanitar către Somalia şi regiune, pentru siguranţa navigatorilor şi a altor persoane, pentru navigaţia internaţională şi pentru siguranţa rutelor maritime comerciale şi a altor nave, inclusiv a vaselor de pescuit care operează conform dreptului internaţional, lăudând forţele navale chineze şi indiene pentru dejucarea unui atac asupra OS-35, soldaţilor chinezi pentru capturarea a trei piraţi şi Forţelor Navale ale Uniunii Europene (EU NAVFOR) şi Chinei pentru prevenirea unui atac asupra MV Al Heera şi lăudând în continuare ţările care au desfăşurat forţe navale în Golful Aden şi în bazinul Somaliei pentru descurajarea reţelelor de piraţi de la acţiunile lor de piraterie,

susţinând rezultatele Conferinţei de la Londra privind Somalia care a avut loc la 11 mai 2017 şi angajamentul Guvernului Federal şi al Statelor Membre Federale ale Somaliei de a-şi dezvolta capacităţile de securitate maritimă,

reafirmând în continuare că dreptul internaţional, după cum este reflectat în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 (Convenţia), stabileşte cadrai legal aplicabil activităţilor din ocean, inclusiv combaterea actelor de piraterie şi de jaf armat pe mare,

recunoscând nevoia de a investiga şi de a-i urmări în justiţie nu doar pe suspecţii capturaţi pe mare, dar şi pe oricine care incită sau facilitează intenţionat operaţiunile de piraterie, inclusiv personajele-cheie din reţelele criminale implicate în piraterie care planifică, organizează, facilitează sau finanţează ilicit sau profită de pe urma unor astfel de atacuri şi reiterând îngrijorarea sa că persoane suspectate de piraterie au fost eliberate fără a fi prezentate justiţiei, reafirmând că eşuarea în urmărirea în justiţie a persoanelor responsabile pentru acte de piraterie şi jaf armat pe mare, în largul coastei Somaliei, subminează eforturile antipiraterie,

salutând urmărirea în justiţie cu succes a cazurilor de piraterie în Belgia, India, Mauritius şi în Insulele Seychelles, de anul trecut, observând, în acelaşi timp, cu îngrijorare, că posibilităţile limitate în continuare şi legislaţia locală de facilitare a custodiei şi urmăririi în justiţie a piraţilor suspecţi după ce au fost capturaţi au întârziat acţiunile internaţionale mai ample împotriva piraţilor în largul coastei Somaliei, fapt ce a condus, în multe cazuri, la eliberarea piraţilor fără a fi aduşi în faţa justiţiei, indiferent dacă existau destule dovezi în susţinerea acuzării şi reafirmând că, în concordanţă cu prevederile Convenţiei privind reprimarea pirateriei, Convenţia pentru suprimarea actelor ilegale împotriva siguranţei navigaţiei maritime din 1988 (Convenţia SUA) permite părţilor să creeze capete de acuzare, să stabilească jurisdicţia şi să accepte predarea persoanelor responsabile pentru sau suspectate de capturare sau de exercitarea controlului asupra unei nave, cu forţa sau prin ameninţare sau prin orice altă formă de intimidare, subliniind responsabilitatea primordială a autorităţilor din Somalia în lupta împotriva pirateriei şi a jafurilor armate pe mare în largul coastei Somaliei, luând notă de solicitările autorităţilor somaleze pentru asistenţă internaţională pentru a contracara pirateria din largul coastei sale, inclusiv scrisoarea din 2 noiembrie 2017 de la Reprezentantul Permanent al Misiunii Permanente a Somaliei pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite, exprimând aprecierea autorităţilor somaleze către Consiliul de Securitate pentru ajutorul acordat, exprimându-şi disponibilitatea de a coopera cu alte state şi organizaţii regionale pentru a combate pirateria şi jafurile armate pe mare în largul coastei Somaliei, solicitând statelor membre şi organizaţiilor internaţionale să susţină Guvernul Federal din Somalia în eforturile sale de a stopa pescuitul ilegal, neraportat şi nereglementat în zona sa economică exclusivă şi solicitând ca prevederile Rezoluţiei 2316 (2016) să fie reînnoite pentru încă 12 luni,

salutând participarea Guvernului Federal al Somaliei şi a partenerilor regionali la cea de-a 20-a sesiune plenară a Grupului de contact privind pirateria în largul coastei Somaliei (CGPCS) ce a avut loc în Mauritius între 5 şi 7 iulie 2017, găzduit în cooperare cu Comisia pentru Oceanul Indian prezidată de Republica Seychelles,

recunoscând munca CGPCS şi a Grupului operativ de aplicare a legii pentru a facilita punerea sub acuzare a piraţilor suspectaţi şi intenţiile Grupului de lucru regional pentru consolidarea capabilităţii de a identifica priorităţile regionale şi de a coordona activităţile de consolidare a capabilităţii şi a responsabilităţilor regionale,

salutând finanţarea oferită de Fondul de Investiţii pentru susţinerea iniţiativelor statelor care combat pirateria în largul coastei Somaliei (Fondul) pentru a întări capacitatea regională de a pune sub acuzare piraţii suspectaţi şi de a-i încarcera pe cei condamnaţi conform dreptului internaţional al drepturilor omului aplicabil, notând cu apreciere sprijinul oferit de Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC), Programul infracţionalitate maritimă şi stabilindu-se continuarea eforturilor pentru a se asigura că piraţii sunt traşi la răspundere,

apreciind eforturile operaţiunii EUNAVFOR ATALANTA, Task Force 151 al Forţelor Maritime Combinate, activităţile de contracarare a pirateriei ale Uniunii Africane desfăşurate la mal, în Somalia şi acţiunile navale ale Comunităţii de dezvoltare a Africii de Sud şi a altor state care acţionează la nivel naţional în cooperare cu autorităţile somaleze şi fiecare în parte pentru a suprima pirateria şi a proteja navele care tranzitează prin apele din largul coastei Somaliei şi salutând Iniţiativa de Dezamorsare a Conflictelor şi Vigilenţă Comună (SHADE) şi eforturile ţărilor individuale, inclusiv China, India, Republica Islamică Iran, Japonia, Republica Coreea şi Federaţia Rusă, care au alocat misiuni de contracarare a pirateriei în regiune,

luând act de eforturile statelor de pavilion pentru luarea unor masuri pentru a permite vaselor care navighează sub pavilionul lor să tranziteze zona cu risc ridicat (FIRA), pentru îmbarcarea unor detaşamente de protecţie a vaselor şi contractarea de personal înarmat de securitate (PCASP) şi permiterea curselor speciale charter care favorizează aranjamentele care utilizează astfel de măsuri, în timp ce îndeamnă statele să reglementeze astfel de activităţi în conformitate cu dreptul internaţional aplicabil, salutând şi încurajând eforturile de creştere a capacităţilor din regiune depuse de Codul de conduită Djibouti finanţat de Organizaţia Maritimă Internaţională (IMO), Fondul de Investiţii şi activităţile Uniunii Europene prin intermediul Misiunii de creştere a capacităţii UE în Somalia (EUCAP Somalia) care ajută Somalia în întărirea capacităţii de asigurare a securităţii sale maritime, pentru a-i permite să îşi pună în aplicare dreptul maritim într-un mod mai eficient, şi recunoscând nevoia tuturor organizaţiilor internaţionale şi regionale implicate de a se coordona şi a coopera pe deplin,

susţinând dezvoltarea unei paze de coastă la nivel federal şi a unei poliţii de coastă la nivelul statelor membre federale, luând notă cu apreciere de eforturile depuse de IMO şi de industria transportului naval de a dezvolta şi actualiza linii directoare, practici de bună gestiune şi recomandări pentru asistarea navelor în prevenirea şi suprimarea atacurilor de piraterie în largul coastei Somaliei, inclusiv în Golful Aden şi în părţi importante din Oceanul Indian care sunt încă în zona cu risc ridicat, şi recunoscând munca IMO şi a CGPCS în această privinţă, luând notă de eforturile Organizaţiei Internaţionale pentru Standardizare, care a dezvoltat standarde pentru industrie, de instruire şi certificare pentru companii private de securitate maritimă atunci când oferă PCASP la bordul navelor din zonele cu risc ridicat şi salutând, în continuare, EUCAP Somalia a Uniunii Europene care lucrează pentru dezvoltarea capacităţilor de securitate maritimă ale Somaliei,

subliniind importanţa de a continua sporirea colectării, păstrării şi transmiterii către autorităţile competente a dovezilor de acte de piraterie şi jaf armat pe mare în largul coastei Somaţiei şi salutând munca continuă a IMO, INTERPOL şi a grupurilor din mediul de afaceri, pentru dezvoltarea unor linii directoare pentru navigatori în vederea conservării locului infracţiunilor după un act de piraterie şi luând notă de importanţa facilitării oferirii de probe de către navigatori în procedurile de urmărire în justiţie a actelor de piraterie,

recunoscând în continuare că reţelele de piraţi continuă să se bazeze pe răpiri şi luarea de ostatici pentru a ajuta la generarea finanţării pentru achiziţionarea de arme, câştigarea de noi recruţi şi continuarea activităţilor operaţionale, prin acestea periclitând siguranţa şi securitatea civililor şi restricţionând desfăşurarea comerţului şi salutând eforturile internaţionale de coordonare a muncii investigatorilor şi a procurorilor, printre altele, prin Grupul operativ de aplicare a legii, şi de colectare şi împărtăşire a informaţiilor pentru destabilizarea organizării piraţilor, după cum este exemplificat în baza de date globală privind Pirateria maritimă a INTERPOL, şi aplaudând constituirea Centrului Regional pentru Coordonare Operaţională (RCOC) în Seychelles, la 1 iulie 2017, care va opera împreună cu centrul său înrudit, şi apreciind constituirea Centrului regional de fuziune a informaţiei maritime (RMIFC) în Madagascar, inclusiv constituirea Planului de aplicare pentru urmărirea în justiţie a pirateriei, care, sub auspiciile UNODC şi în parteneriat cu NAVFOR al UE, va dezvolta în continuare capacitatea regiunii de a urmări în justiţie pirateria,

reafirmând condamnările internaţionale ale actelor de răpire şi luare de ostatici, inclusiv delictele din Convenţia internaţională împotriva luării de ostatici, condamnând puternic practica continuă de luare de ostatici de către piraţii care operează

pe coasta Somaliei, exprimându-şi îngrijorarea serioasă asupra condiţiilor inumane pe care le suportă ostaticii în captivitate, recunoscând impactul advers asupra familiilor lor, cerând eliberarea imediată a tuturor ostaticilor râmaşi şi luând notă de importanţa cooperării între statele membre pe tema luării de ostatici şi urmăririi în justiţie a piraţilor suspectaţi de luare de ostatici,

apreciind Kenya, Mauritius, Tanzania şi Seychelles pentru eforturile lor de a urmări în justiţie piraţii suspecţi, în instanţele de judecată naţionale, şi luând notă cu apreciere de sprijinul oferit de Programul infracţiuni maritime al UNODC, Fondul de garantare şi alte organizaţii internaţionale şi donatori, în coordonare cu CGPCS, de sprijinire a Kenyei, Mauritius, Seychelles, Tanzaniei, Somaliei şi altor state din regiune în eforturile lor de a trimite în justiţie sau de a încarcera într-un stat terţ, după condamnarea în alt loc, piraţii, inclusiv facilitatorii şi finanţatorii de pe ţărm, în conformitate cu dreptul internaţional al drepturilor omului aplicabil, şi subliniind nevoia ca statele şi organizaţiile internaţionale să consolideze în continuare eforturile internaţionale în această privinţă, salutând disponibilitatea Guvernului Federal al Somaliei şi a statelor federale membre de a coopera între ele şi cu alte state care au trimis în justiţie piraţi suspectaţi, în sensul facilitării repatrierii în Somalia a piraţilor condamnaţi, în condiţiile aranjamentelor de transfer ale prizonierilor potrivite, compatibile cu dreptul internaţional aplicabil, inclusiv dreptul internaţional al drepturilor omului, şi recunoaşte repatrierea din Seychelles în Somalia a prizonierilor condamnaţi doritori şi eligibili pentru executarea pedepsei în Somalia,

salutând munca Comitetului de Coordonare a Securităţii Maritime (MSCC), mecanismul central pentru dezvoltarea capabilităţii şi identificarea şi canalizarea sprijinului, după cum s-a subliniat în cadrul Conferinţei de la Londra privind Somalia din luna mai 2017, şi încurajând administraţia regională şi naţională somaleză să îşi asume o responsabilitate mai mare pentru iniţiativele de diminuare a pirateriei,

exprimând o îngrijorare serioasă privind raportările de pescuit ilegal, nedeclarat şi nereglementat (IUU) în zona economică exclusivă a Somaliei (EEZ) şi luând notă de relaţia complexă dintre pescuitul IUU şi piraterie, recunoscând că pescuitul IUU determină pierderea a milioane de dolari din venituri pentru Somalia, în fiecare an, şi poate contribui la destabilizarea comunităţilor de pe coastă,

notând aderarea Somaliei la Acordul FAO privind măsurile luate de statele portuare pentru prevenirea, descurajarea şi eliminarea pescuitului ilegal, neraportat şi nereglementat, recunoscând proiectele susţinute de FAO şi UNODC cu scopul de a creşte capacitatea Somaliei de a combate astfel de activităţi şi subliniind nevoia statelor şi a organizaţiilor internaţionale de a-şi intensifica în continuare sprijinul pentru Guvernul Federal al Somaliei, la solicitarea lui, în creşterea capacităţii Somaliei de a combate astfel de activităţi,

recunoscând eforturile continue ale Guvernului Federal al Somaliei pentru dezvoltarea unui regim legal de distribuire a licenţelor de pescuit, apreciind, în această privinţă, implementarea unei componente a Programului finanţat de UE pentru promovarea securităţii maritime regionale (CCAP) împreună cu FAO care are scopul de a promova pescuitul reglementat şi licenţiat, corespunzător şi transparent, în rândul statelor din regiune şi încurajând eforturile continue în această privinţă, cu susţinerea comunităţii internaţionale,

reamintind rapoartele Secretarului General care ilustrează seriozitatea pirateriei şi a jafurilor armate pe mare în largul coastei Somaţiei şi care oferă îndrumare utilă pentru investigarea şi urmărirea în justiţie a piraţilor, inclusiv instanţele de judecată specializate în combaterea pirateriei,

apreciind Parteneriatul pentru susţinerea ostaticilor (HSP) pentru eliberarea a 26 de navigatori în 2016, dar rămânând îngrijorat că opt navigatori iranieni de pe FV Siraj au rămas ostatici în Somalia în condiţii îngrozitoare şi salutând munca Reţelei internaţionale pentru bunăstarea şi asistenţa navigatorilor (ISWAN) şi a Programului de răspuns umanitar la pirateria maritimă (MPHRP) în furnizarea intervenţiei posttraumatice şi susţinerii financiare pentru victimele pirateriei şi a familiilor lor; la fel ca şi Fondul CGPCS pentru familiile supravieţuitorilor pirateriei (PSFF), care oferă fonduri pentru supravieţuitorii pirateriei somaleze şi pentru familiile lor, o gamă de ajutoare în timpul şi după captivitate, şi recunoscând nevoia de a continua sprijinirea acestor iniţiative şi contribuţiilor la fonduri.

recunoscând progresul înregistrat de CGPCS şi UNODC în folosirea instrumentelor de informare publică pentru a mări gradul de conştientizare al pericolelor pirateriei şi a evidenţia bunele practici pentru eradicarea acestui fenomen infracţional,

luând notă de eforturile UNODC şi UNDP şi finanţarea oferită de fondul de investiţii, Uniunea Europeană, Marea Britanie, Statele Unite şi alţi donatori pentru dezvoltarea capacităţii judiciare şi de aplicare a legii a regiunii, de a investiga, aresta şi pune sub acuzare piraţii suspectaţi şi de a încarcera piraţii condamnaţi, în concordanţă cu dreptul internaţional aplicabil al drepturilor omului,

ţinând seama de Codul de conduită Djibouti referitor la represiunea pirateriei şi a jafurilor armate asupra navelor din Oceanul Indian de Vest şi din Golful Aden, luând notă de operaţiunile centrelor de diseminare a informaţiilor din Yemen, Kenya şi Tanzania, recunoscând eforturile statelor semnatare de a dezvolta cadrul de reglementare şi legislativ adecvat pentru combaterea pirateriei, de a le creşte capacitatea de a patrula apele din regiune, de a pune sub interdicţie vasele suspecte şi a pune sub acuzare piraţii suspecţi,

subliniind că pacea şi stabilitatea în Somalia, întărirea instituţiilor statului, dezvoltarea economică şi socială şi respectul pentru drepturile omului şi statul de drept sunt necesare pentru crearea condiţiilor pentru o eradicare durabilă a pirateriei şi a jafurilor armate pe mare în largul coastei Somaliei şi subliniind în continuare că securitatea pe termen lung a Somaliei depinde de dezvoltarea efectivă de către autorităţile somaleze a Gărzii de coastă somaleze şi a Unităţilor de Poliţie Maritimă, Armatei Naţionale Somaleze şi a Forţelor de Poliţie Somaleze,

salutând Comunicatul Padang şi Declaraţia de cooperare maritimă adoptată de Asociaţia Malul Oceanului Indian (IORA) la cea de-a 15-a reuniune a Consiliului de Miniştri, care fac apel la membrii săi să susţină şi să întărească cooperarea în adresarea provocărilor maritime, inclusiv pirateria şi traficul ilegal de droguri,

recunoscând că instabilitatea continuă din Somalia şi actele de piraterie şi de jaf armat pe mare în largul coastei sale sunt fără îndoială interconectate şi subliniind nevoia de a continuă răspunsul comprehensiv din partea comunităţii internaţionale pentru a reprima pirateria şi jaful armat pe mare şi a suprima cauzele lor fundamentale,

determinând că incidentele de piraterie şi jaf armat pe mare în largul coastei Somaliei, la fel ca şi activitatea grupurilor de piraţi în Somalia, sunt un factor important care exacerbează situaţia din Somalia, care continuă să constituie o ameninţare asupra păcii şi securităţii internaţionale în regiune,

acţionând în baza capitolului VII al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite,

1. reiterează că va condamna şi deplora toate actele de piraterie şi de jaf armat pe mare în largul coastei Somaliei;

2. În timp ce notează îmbunătăţiri în Somalia, recunoaşte că pirateria exacerbează instabilitatea în Somalia prin introducerea de sume mari de numerar ilicit care alimentează infracţionalitatea, corupţia şi terorismul adiţionale;

3. subliniază nevoia unui răspuns comprehensiv pentru prevenirea şi suprimarea pirateriei şi pentru zădărnicirea cauzelor ei de bază, prin comunitatea internaţională;

4. subliniază responsabilitatea principală a autorităţilor somaleze în lupta împotriva pirateriei şi a jafului armat pe mare în largul coastei Somaliei, salută proiectul de lege privind paza de coastă pe care autorităţile somaleze, cu sprijinul Forţelor Navale ale Uniunii Europene (EUNAVFOR), Operaţiunea Atalanta şi EUCAP Somalia, au transmis-o către Consiliul de Miniştri pentru aprobarea Parlamentului şi îndeamnă autorităţile somaleze să continue munca lor pentru a adopta un set comprehensiv de legi maritime şi antipiraterie fără întârziere şi să stabilească forţe de securitate cu roluri şi jurisdicţii clare pentru aplicarea acestor legi şi continuarea dezvoltării, cu susţinere internaţională adecvată, capacitatea instanţelor Somaliei de a investiga şi urmări în justiţie persoanele responsabile pentru acte de piraterie şi jaf armat, inclusiv figurile principale ale reţelelor infracţionale implicate în piraterie care planifică, organizează, facilitează sau finanţează ilicit sau profită de pe urma unor astfel de atacuri;

5. recunoaşte nevoia de a continua investigarea sau punerea sub acuzare a celor care planifică, organizează sau finanţează ilicit sau profită de pe urma atacurilor piraţilor în largul coastei Somaliei, inclusiv a persoanelor-cheie din reţelele infracţionale implicate în piraterie, îndeamnă statele care lucrează în cooperare cu organizaţiile internaţionale relevante să adopte legislaţie care să faciliteze punerea sub acuzare a suspecţilor de piraterie în largul coastei Somaliei;

6. solicită autorităţilor somaleze să interzică şi, ca urmare a interdicţiei, să creeze mecanisme pentru a returna bunuri sechestrate de piraţi, să investigheze şi să pună sub acuzare piraţii şi să patruleze apele în largul coastei Somaliei pentru a preveni şi a suprima actele de piraterie şi jaf armat pe mare;

7. solicită autorităţilor somaleze să depună toate eforturile pentru a-i aduce în faţa justiţiei pe aceia care folosesc teritoriul somalez pentru a planifica, facilita sau a întreprinde acte infracţionale de piraterie şi de jaf armat pe mare şi apelează la statele membre să sprijine Somalia, la cererea autorităţilor somaleze şi cu notificare către Secretarul General, să întărească capacitatea maritimă în Somalia, inclusiv a autorităţilor regionale, şi subliniază că orice măsuri luate în baza acestui paragraf trebuie să fie conforme cu dreptul internaţional aplicabil, în particular cu dreptul internaţional al drepturilor omului;

8. solicită statelor să coopereze, de asemenea, după cum este adecvat, pe tema luării de ostatici şi pentru punerea sub acuzare a piraţilor suspectaţi de luare de ostatici;

9. solicită eliberarea imediată şi necondiţionată a tuturor navigatorilor care sunt ţinuţi ostatici de piraţii somalezi şi solicită în continuare autorităţilor somaleze şi tuturor persoanelor relevante să îşi dubleze eforturile de a le asigura eliberarea imediată şi în siguranţă;

10. salută iniţiativa autorităţilor din Seychelles de a înfiinţa o instanţă pentru piraterie şi infracţiuni maritime şi salută, în continuare, cazurile de urmărire, cu succes, în justiţie, pe care această instituţie le-a întreprins;

11. recunoaşte nevoia statelor, a organizaţiilor internaţionale şi regionale şi a altor parteneri corespunzători de a face schimb de dovezi şi informaţii în scopul aplicării legislaţiei antipiraterie pentru a asigura urmărirea efectivă în justiţie a piraţilor suspectaţi şi încarcerarea celor condamnaţi şi, în scopul arestării şi punerii sub acuzare a persoanelor-cheie din reţelele infracţionale implicate în piraterie, care planifică, organizează, facilitează sau finanţează ilicit şi profită de pe urma operaţiunilor de piraterie şi are în vedere posibilitatea de a aplica sancţiuni individuale împotriva persoanelor fizice sau entităţilor care planifică, organizează, facilitează sau finanţează ilicit sau profită de pe urma operaţiunilor de piraterie, dacă îndeplinesc criteriile de listare Stabilite în paragraful 43 al Rezoluţiei 2093 (2013) şi cere tuturor statelor să coopereze în totalitate cu Grupul de monitorizare pentru Somalia şi Eritreea, inclusiv în ce priveşte împărtăşirea informaţiilor referitoare la posibile încălcări ale embargoului de arme sau a interdicţiei asupra comerţului cu lignit;

12. reînnoieşte cererea sa către statele şi organizaţiile regionale care pot face aceasta, de a lua parte în lupta împotriva pirateriei şi a jafului armat pe mare în largul coastei Somaliei, în particular, în concordanţă cu această rezoluţie şi cu dreptul internaţional, prin trimiterea unor nave, arme şi aeronave, prin furnizarea de baze şi suport logistic pentru forţele de contracarare a pirateriei şi prin capturarea şi eliminarea de bărci, nave, arme şi alte echipamente conexe folosite în comiterea de piraterie şi jafuri armate pe mare în largul coastei Somaliei, sau pentru care există motive suficiente pentru a se suspecta o astfel de folosire;

13. subliniază importanţa coordonării între state şi organizaţii internaţionale pentru a descuraja actele de piraterie şi jaf armat pe mare în largul coastei Somaliei, apreciază munca CGPCS de a facilita o astfel de coordonare în cooperare cu IMO, statele de pavilion şi autorităţile somaleze şi solicită sprijinirea, în continuare, a acestor eforturi;

14. Încurajează statele membre să continue cooperarea cu autorităţile somaleze în lupta împotriva pirateriei şi a jafului armat pe mare, notează rolul primordial al autorităţilor somaleze în lupta împotriva pirateriei şi a jafului armat în largul coastei Somaliei şi decide ca, pentru o perioadă de 12 luni de la data acestei rezoluţii, să reînnoiască autorizaţiile stabilite potrivit paragrafului 14 al Rezoluţiei 2316 (2016), acordate statelor şi organizaţiilor regionale care cooperează cu autorităţile somaleze în lupta împotriva pirateriei şi a jafului armat pe mare în largul coastei Somaliei, pentru care autorităţile somaleze au transmis notificare prealabilă Secretarului General;

15. afirmă că autorizaţiile reînnoite prin această rezoluţie se aplică doar în legătură cu situaţia din Somalia şi nu vor afecta drepturile, obligaţiile sau responsabilităţile statelor membre conform dreptului internaţional, inclusiv orice drepturi sau obligaţii care reies din Convenţie, referitoare la orice altă situaţie, şi subliniază, în particular, că această rezoluţie nu va fi considerată ca stabilind drept cutumiar internaţional; şi afirmă, în continuare, că astfel de autorizaţii au fost reînnoite ca răspuns la scrisoarea din 2 noiembrie 2017 prin care s-a transmis cererea autorităţilor somaleze;

16. decide că embargoul de arme împotriva Somaliei impus prin paragraful 5 al Rezoluţiei 733 (1992) şi extins prin paragrafele 1 şi 2 ale Rezoluţiei 1425 (2002) şi modificat prin paragrafele 33 până la 38 ale Rezoluţiei 2093 nu se aplică furnizării de arme şi echipament militar sau furnizării de asistenţă destinată exclusiv utilizării de către statele membre, organizaţiile internaţionale, regionale şi subregionale care întreprind măsuri în conformitate cu paragraful 14 de mai sus;

17. solicită ca statele cooperante să ia măsurile necesare pentru a se asigura că activităţile pe care le întreprind în baza autorizaţiilor din paragraful 14 nu au efectul practic de a nega sau prejudicia dreptul de tranzit liber al navelor oricărui stat terţ;

18. solicită tuturor statelor şi, în mod special, statelor de pavilion, de port şi riverane, statelor ai căror resortisanţi sunt victime şi autori ai pirateriei şi jafului armat şi altor state cu jurisdicţie relevantă conform dreptului internaţional şi legislaţiei naţionale, să coopereze în determinarea jurisdicţiei şi în investigarea şi punerea sub acuzare a tuturor persoanelor responsabile de acte de piraterie şi de jaf armat în largul coastei Somaliei, inclusiv a persoanelor-cheie din reţelele infracţionale implicate în piraterie care planifică, organizează, facilitează sau finanţează ilicit sau profită de pe urma unor astfel de atacuri, în conformitate cu dreptul internaţional aplicabil, inclusiv dreptul internaţional al drepturilor omului, să se asigure că toţi piraţii predaţi către autorităţile judiciare sunt supuşi unui proces judiciar şi să acorde asistenţă, printre altele, prin oferirea asistenţei logistice şi dispozitive referitoare la persoanele sub jurisdicţia şi controlul lor, precum victimele, martorii şi persoanele reţinute în urma operaţiunilor întreprinse în baza acestei rezoluţii;

19. solicită tuturor statelor să incrimineze pirateria prin legile lor naţionale şi să ia în considerare posibilitatea punerii sub acuzare a suspecţilor de piraterie şi încarcerarea piraţilor condamnaţi, capturaţi în largul coastei Somaliei, şi a facilitatorilor şi finanţatorilor de pe uscat, în conformitate cu dreptul internaţional aplicabil, inclusiv dreptul internaţional al drepturilor omului, şi decide să menţină aceste problematici în atenţie, inclusiv, după caz, înfiinţarea instanţelor specializate în lupta împotriva pirateriei în Somalia, cu participare şi/sau susţinere internaţională substanţială, după cum se stabileşte în Rezoluţia 2015 (2011), şi încurajează CGPCS să îşi continue discuţiile în această privinţă;

20. salută, în acest context, colaborarea continuă a Programului pentru infracţiuni maritime al UNODC cu autorităţile din Somalia şi din statele învecinate pentru a se asigura că cei suspectaţi de piraterie sunt urmăriţi penal şi cei condamnaţi sunt încarceraţi într-o manieră conformă cu dreptul internaţional, inclusiv dreptul internaţional al drepturilor omului;

21. Încurajează Guvernul Federal al Somaliei să acceadă la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva crimei organizate transnaţionale, ca parte a eforturilor sale de a contracara spălarea de bani şi structurile de sprijin financiar prin care supravieţuiesc reţelele de piraterie;

22. Îndeamnă toate statele să întreprindă măsuri potrivite, în baza legislaţiei lor naţionale existente, pentru a preveni finanţarea ilicită a actelor de piraterie şi a spălării veniturilor obţinute;

23. Îndeamnă statele, în cooperare cu INTERPOL şi Europol, să investigheze în continuare reţelele infracţionale internaţionale implicate în piraterie în largul coastei Somaliei, inclusiv pe cele responsabile de facilitare şi finanţare ilicită;

24. Îndeamnă toate statele să se asigure că activităţile de combatere a pirateriei, în mod particular activităţile întreprinse pe uscat, iau în considerare nevoia de protejare a femeilor şi a copiilor împotriva exploatării, inclusiv împotriva exploatării sexuale;

25 îndeamnă toate statele să disemineze informaţii către INTERPOL pentru utilizare în baza de date globală împotriva pirateriei, prin canalele de comunicare adecvate;

26. apreciază contribuţiile fondului de investiţii şi ale Codului de conduită Djibouti finanţat de IMO şi îndeamnă atât statele, cât şi actorii nonstatali afectaţi de piraterie, mai ales comunitatea internaţională de transport maritim, să contribuie la acestea;

27. Îndeamnă statele părţi la Convenţie şi Convenţia SUA să implementeze în totalitate obligaţiile lor relevante conform acestor convenţii şi conform dreptului internaţional cutumiar şi să coopereze cu UNODC, IMO şi cu alte state şi organizaţii internaţionale pentru a crea capacitatea de judecată pentru urmărirea penală cu succes a persoanelor suspectate de piraterie şi jaf armat pe mare în largul coastei Somaliei;

28. confirmă recomandările şi îndrumările date de IMO pentru prevenirea şi suprimarea pirateriei şi a jafului armat pe mare; şi îndeamnă statele, în colaborare cu industria de transport maritim şi de asigurări şi cu IMO, să continue să dezvolte şi să implementeze bune practici şi avertizări de evitare, evaziune şi apărare care trebuie aplicate în cazul unui atac sau în cazul navigării în apele din largul coastei Somaliei şi îndeamnă, în continuare, statele să îşi pună la dispoziţie cetăţenii şi navele pentru investigaţii criminalistice, în mod corespunzător, în primul port disponibil imediat după un act sau a unei tentative de piraterie sau jaf armat pe mare sau după ce au fost eliberaţi din captivitate;

29. Încurajează statele de pavilion şi portuare să ia în considerare, în continuare, dezvoltarea măsurilor de securitate şi siguranţă la bordul navelor, inclusiv, unde este cazul, să dezvolte regulamente pentru folosirea PCASP la bordul navelor, cu scopul de a preveni şi a suprima pirateria în largul coastei Somaliei, printr-un proces consultativ, inclusiv prin IMO şi ISO;

30. invită IMO să îşi continue contribuţia la prevenirea şi suprimarea actelor de piraterie şi jaf armat împotriva navelor, în coordonare, în particular, cu UNODC, cu Programul global pentru alimentaţie (WFP), cu industria de transport maritim şi cu toate celelalte părţi implicate, şi recunoaşte rolul IMO în ceea ce priveşte contractarea de personal privat de securitate la bordul navelor în zonele cu risc ridicat;

31. ia notă de importanţa securizării livrării în siguranţă a asistenţei WFP pe mare şi salută munca continuă a WFP Operaţiunii EUNAVFOR Atalanta şi a statelor de pavilion, în ceea ce priveşte detaşamentele de protecţie a navelor de pe vasele WFP;

32. solicită statelor şi organizaţiilor regionale care cooperează cu autorităţile somaleze să informeze Consiliul de Securitate şi Secretarul General peste nouă luni cu privire la progresul acţiunilor întreprinse în exercitarea autorizaţiilor acordate în paragraful 14 de mai sus şi solicită, în continuare, tuturor statelor care contribuie prin CGPCS la lupta împotriva pirateriei în largul coastei Somaliei, inclusiv Somaliei şi altor state din regiune, să raporteze, în acelaşi termen-limită, cu privire la eforturile lor de a stabili jurisdicţia şi cooperarea în investigarea şi punerea sub acuzare a pirateriei;

33. solicită Secretarului General să raporteze Consiliului de Securitate în termen de 11 luni de la adoptarea acestei rezoluţii cu privire la implementarea acesteia şi la situaţia referitoare la piraterie şi jaf armat pe mare în largul coastei Somaliei;

34. Îşi exprimă intenţia de a revizui situaţia şi de a lua în considerare, după cum este cazul, reînnoirea autorizaţiilor acordate în paragraful 14 de mai sus pentru perioade suplimentare, la cererea autorităţilor somaleze;

35. decide să rămână sesizat cu privire la subiect.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

DECIZIE

privind încetarea concesiunii miniere de exploatare a calcarului ornamental din perimetrul Guşeţel 1, judeţul Bistriţa-Năsăud

 

Având în vedere:

- art. 34 lit. g) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

- Referatul Direcţiei generale gestionare, evaluare şi concesionare resurse/rezerve minerale. Integrare europeană nr. 302.508 din 14.12.2017 privind verificarea îndeplinirii condiţiilor legale şi propunerea de aprobare a anulării;

- art. 37 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cu modificările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezenta decizie.

Art. 1. - Concesiunea minieră de exploatare a calcarului ornamental din perimetrul Guşeţel 1, judeţul Bistriţa-Năsăud, convenită prin Licenţa de concesiune nr. 1.073/1999 încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială SMC PREFABRICATE PENTRU CONSTRUCŢII - S.A., în calitate de concesionar, cu sediul în Bucureşti, bd. Timişoara nr. 92A, sectorul 6, încetează la data publicării prezentei decizii.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Sorin Gal

 

Bucureşti, 8 ianuarie 2018.

Nr. 1.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Spitalului „N. N. Săveanu” Vidra

 

Având în vedere:

- Referatul de aprobare al Direcţiei management şi structuri sanitare nr. F.B. 121 din 9 ianuarie 2018;

- Adresa Spitalului „N. N. Săveanu” Vidra nr. 35.587/2017,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) şi art. 14 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1, - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare al Spitalului „N. N. Săveanu” Vidra, conform anexei*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Structurile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Spitalul „N. N. Săveanu” Vidra vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Florian-Dorel Bodog

 

Bucureşti, 9 ianuarie 2018.

Nr. 16.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECŢIA A PATRA

 

HOTĂRÂREA

din 27 iunie 2017

în Cauza Valdhuter împotriva României

 

(Cererea nr. 70.792/10)

Strasbourg

 

Definitivă

27 septembrie 2017

 

Hotărârea a devenit definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă, în Cauza Valdhuter împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a patra), reunită într-o cameră compusă din:

Ganna Yudkivska, preşedinte, Vincent A. De Gaetano, Paulo Pinto de Albuquerque, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, Georges Ravarani, Péter Paczolay, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier de secţie, după ce a deliberat în camera de consiliu la 30 mai 2017, pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 70,792/10) îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Ioan Florinei Valdhuter („reclamantul”), a sesizat Curtea la 9 noiembrie 2010, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia”).

2. Reclamantul a fost reprezentat de M.T. Popa, avocat în Dublin. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantul a susţinut în special că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi a denunţat durata lipsită de caracter rezonabil, în opinia acestuia, a procesului penal împotriva sa.

4. La 14 mai 2013, cererea a fost comunicată Guvernului.

ÎN FAPT

I. Circumstanţele cauzei

5. Reclamantul s-a născut în 1962 şi locuieşte în Baia Mare.

A. Începerea urmăririi penale împotriva reclamantului şi arestarea acestuia

6. La 29 februarie 2000, reclamantul, care comercializa piese auto second-hand, a fost convocat la sediul Poliţiei Municipiului Baia Mare pentru a da o declaraţie cu privire la achiziţionarea a trei autoturisme de la un anume I.R. În luna februarie 2000. Acesta s-a prezentat la sediul respectiv al poliţiei, unde a dat o declaraţie. La solicitarea agenţilor de poliţie, a menţionat în declaraţie că fusese informat cu privire la dreptul său de a fi asistat de un avocat, dar că nu intenţiona să se prevaleze de acest drept.

7. Ulterior, reclamantul a fost invitat să meargă la sediul Poliţiei Municipiului Oradea pentru o nouă declaraţie. După ce şi-a dat acordul, acesta a fost condus în locul respectiv, unde a dat o nouă declaraţie. A rămas acolo pe timpul nopţii şi în ziua următoare, 1 martie 2000, până la ora 14, când poliţia a decis începerea urmăririi penale împotriva acestuia şi reţinerea sa. Acesta era urmărit penal pentru complicitate la furt, fiind acuzat că a cumpărat în cunoştinţă de cauză autoturisme furate.

8. La 2 martie 2000, reclamantul a fost audiat de procuror, în prezenţa unui avocat numit din oficiu. Acesta a declarat că achiziţionase trei autoturisme de la I.R., la preţul de 1.000 de mărci germane (DM), şi că acestea aveau butucul deteriorat. În plus, a precizat că I.R. refuzase să îi înmâneze documentele de identificare a autoturismelor şi îi propusese să i le vândă. A adăugat că refuzase să cumpere aceste documente, deşi intenţiona să revândă unul dintre autoturisme. În cele din urmă, reclamantul a precizat că îi solicitase iui A.V. dezmembrarea primului autoturism, pentru a vinde piesele de schimb ale acestuia, şi a recunoscut că a şters seria motorului acestui autoturism, care nu ar fi fost lizibilă. Conform afirmaţiilor acestuia, celelalte două autoturisme fuseseră parcate la domiciliul lui A.V.

9. În aceeaşi zi, procurorul a dispus arestarea preventivă a reclamantului pe o perioadă de 30 de zile. Ulterior, durata arestării preventive a persoanei în cauză a fost prelungită de către o instanţă până la 12 aprilie 2000, dată la care reclamantul a fost pus în libertate.

10. În cursul urmăririi penale, I.R. a fost, de asemenea, audiat de către organele de urmărire penală. Acesta a recunoscut că furase 13 autoturisme, în urma unor „comenzi” efectuate de patru persoane, şi că vânduse autoturismele respective acestor persoane la preţuri derizorii, fără să încheie contracte de vânzare-cumpărare şi fără să le furnizeze documentele de identificare a acestor autoturisme. Potrivit acestuia, reclamantul se număra printre aceste patru persoane.

Nici reclamantul, nici avocatul acestuia nu au asistat la audierea lui I.R.

11. Organele de urmărire penală au audiat alte două persoane, care au recunoscut că l-au ajutat pe I.R. să fure autoturismele în cauză. Aceste persoane au explicat în detaliu cum fuseseră săvârşite furturile. Una dintre ele a precizat că reclamantul cumpărase trei dintre autoturismele furate.

12. Autorităţile l-au audiat şi pe A.V., care a confirmat că reclamantul îi dăduse aceste trei autoturisme pentru a le dezmembra. Persoana în cauză a precizat că procedase doar la dezmembrarea primului autoturism deoarece reclamantul nu i-ar fi prezentat documentele de identificare ale celorlalte două autoturisme. În această privinţă, a adăugat că a dedus că maşinile fuseseră furate.

13. Prin Rechizitoriul din 8 iunie 2000, parchetul a dispus trimiterea în judecată a lui I.R., sub acuzaţia de furt, şi a reclamantului, sub acuzaţia de furt calificat. Alte opt persoane au fost, de asemenea, trimise în judecată sub acuzaţia de complicitate la furt şi tăinuire. Acestea erau acuzate că îl ajutaseră pe I.R. să fure autoturismele sau cumpăraseră aceste autoturisme, deşi ştiau că proveneau din furt, sau că îl ajutaseră pe I.R. să şteargă urmele furtului de pe autoturismele în cauză.

B. Procesul reclamantului

14. La 27 aprilie 2004, Judecătoria Oradea a decis disjungerea din dosarul referitor la reclamant a dosarului referitor la I.R. (infra, pct. 25).

15. În cursul procesului împotriva reclamantului şi a celorlalţi opt inculpaţi, judecătoria l-a audiat pe A.R. unul dintre aceştia din urmă. Reclamantul a fost reprezentat de un avocat ales, care a solicitat achitarea acestuia şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptelor de care era acuzat acesta în tăinuire. Reclamantul nu a fost audiat de instanţă.

16. Prin Sentinţa penală din 10 aprilie 2007, Judecătoria Oradea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de care era acuzat reclamantul în complicitate la furt, apreciind că faptele în cauză nu produseseră consecinţe grave, şi a condamnat persoana în cauză la trei ani de închisoare cu executare. Instanţa a subliniat, în această privinţă, că, în declaraţia dată de acesta în cursul urmăririi penale (supra, pct. 8), reclamantul a recunoscut: că achiziţionase de la I.R. trei autoturisme la preţuri derizorii; că în cazul acestor autoturisme butucul era deteriorat; că vânzătorul refuzase să îi înmâneze documentele de identificare a autoturismelor şi îi propusese să i le vândă. Instanţa a reţinut, de asemenea, că. tot potrivit acestei declaraţii, reclamantul refuzase să cumpere aceste documente, deşi intenţiona să revândă unul dintre autoturisme. A subliniat, de asemenea, că reclamantul a recunoscut că ştersese numărul de identificare de pe şasiul unuia dintre autoturisme. Potrivit instanţei, toate aceste elemente demonstrau că reclamantul cunoştea provenienţa autoturismelor, dar că a încercat totuşi să profite de pe urma acestora.

Pe de altă parte, instanţa a constatat că, în cursul urmăririi penale, I.R. a recunoscut că săvârşise furturile ca urmare a unei înţelegeri prealabile cu reclamantul (supra, pct. 10) şi că, în plus, complicii acestuia oferiseră detalii cu privire la desfăşurarea furturilor (supra, pct. 11).

În cele din urmă, instanţa a făcut referire la expertizele tehnice realizate în cursul procesului, potrivit cărora autoturismele cumpărate de reclamant prezentau urme de efracţie.

17. Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentinţe şi a solicitat achitarea sa. Acesta a reproşat, în special, instanţei că la baza condamnării sale au stat declaraţiile date de I.R. În cursul urmăririi penale. În această privinţă, a precizat că I.R. nu fusese audiat în primă instanţă, că, ulterior, persoana în cauză revenise asupra declaraţiei sale iniţiale în cadrul procesului penal desfăşurat în paralel împotriva sa şi că negase orice înţelegere cu reclamantul, în prealabil sau ulterior săvârşirii furturilor, în privinţa tăinuirii (infra, pct. 25). În plus, reclamantul a susţinut că preţurile plătite pentru autoturisme nu erau derizorii, având în vedere intenţia acestuia de a le dezmembra şi de a vinde piesele de schimb ale acestora, şi a pretins că, în orice caz, nu ştia că vehiculele fuseseră furate.

18. În şedinţa din 3 iunie 2009, reclamantul a solicitat audierea lui I.R. Tribunalul Bihor nu s-a pronunţat cu privire la această cerere.

19. Prin Decizia penală din 26 iunie 2009, tribunalul a anulat parţial sentinţa penală a Judecătoriei Oradea. A apreciat că faptele fuseseră stabilite corect de către judecătorie, dar că trecerea timpului determinase diminuarea impactului lor în societate. În consecinţă, a pronunţat suspendarea executării pedepsei.

20. Reclamantul, reprezentat de un avocat ales, nu a fost audiat de tribunal.

21. Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei decizii penale în faţa Curţii de Apel Oradea. Acesta s-a plâns, în primul rând, că a fost condamnat fără să fi fost audiat vreodată de către instanţele inferioare şi că, astfel, în opinia lui, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie, astfel cum este interpretat în Hotărârea Constantinescu împotriva României (nr. 28.871/95, CEDO 2000-VIII). În plus, acesta a reiterat motivul potrivit căruia I.R. nu fusese audiat de instanţele respective, întrucât acesta revenise asupra declaraţiei sale în cadrul procesului penal desfăşurat în paralel împotriva lui şi negase orice înţelegere cu reclamantul, în prealabil sau ulterior săvârşirii furturilor, în privinţa tăinuirii (infra, pct. 25). Acesta a precizat, de asemenea, că I.R. depusese o plângere penală pentru cercetare abuzivă împotriva agenţilor de poliţie care i-au luat primele sale declaraţii (infra, pct. 27) şi a precizat, în acest sens, că era vorba despre declaraţiile care au fost luate în considerare de către instanţele inferioare în vederea condamnării sale. Având în vedere toate argumentele sus-menţionate, reclamantul a apreciat că instanţele îşi întemeiaseră deciziile pe probe obţinute în mod nelegal, în urma aplicării acestuia a unor tratamente contrare art. 3 din Convenţie. Or, potrivit reclamantului, o astfel de situaţie contravenea dispoziţiilor art. 64 din Codul de procedură penală (C. proc. pen.), care interzicea folosirea mijloacelor de probă obţinute în mod nelegal.

22. Reclamantul a fost audiat de instanţa de recurs. Acesta şi-a susţinut din nou nevinovăţia. I.R. nu a fost citat să se înfăţişeze în vederea audierii sale.

23. Printr-o Decizie penală definitivă din 11 mai 2010, Curtea de Apel Oradea a respins recursul reclamantului. În ceea ce priveşte omisiunea audierii acestuia de către instanţele inferioare, curtea de apel a subliniat, pe de o parte, că reclamantul fusese reprezentat pe parcursul întregii proceduri de avocaţi aleşi şi că aceştia vegheaseră la respectarea drepturilor sale procedurale şi, pe de altă parte, că persoana în cauză fusese audiată în recurs. Aceasta a observat, de asemenea, următoarele:

„Nu se poate reţine nici apărarea [reclamantului] în sensul inexistenţei laturii subiective a infracţiunii în condiţiile în care chiar inculpatul în cuprinsul declaraţiei date în cursul urmăririi penale (filele 271-272) a susţinut că toate cele trei maşini au fost achiziţionate de la aceeaşi persoană, prezentau urme de deteriorare a contactului, au fost achiziţionate la preţuri cu mult mai mici decât preţurile practicate de pe piaţă, afirmaţii susţinute şi de inculpatul A.V. (fila 331 din dosarul de urmărire penală). Toate aceste declaraţii se coroborează cu declaraţia inculpatului I.R. - vânzătorul nu i-a predat şi actele maşinii, ci i le-a oferit spre cumpărare, inculpatul Valdhuter refuzând, chiar dacă cu privire la una dintre maşini a avut intenţia de a o revinde, iar în cazul alteia a şters seria caroseriei, aspect care face de asemenea dovada că inculpatul cunoştea provenienţa maşinilor, încercând totuşi să le valorifice. La fila 195 dosar u p., inculpatul I.R. susţine chiar că i-a predat un autoturism inculpatului Valdhuter şi a venit cu numerele de Ungaria în mână, fapt care întăreşte convingerea instanţei că inculpatul cunoştea situaţia reală a respectivelor autoturisme.”

Curtea de apel nu s-a pronunţat asupra legalităţii declaraţiilor lui I.R.

În cele din urmă, aceasta a decis încetarea procesului penal împotriva lui A.V., care decedase în februarie 2007.

24. Din dosar reiese că, în cursul judecării cauzei în primă instanţă şi în apel, instanţele au amânat şedinţele în mai multe rânduri, din cauza unor nereguli legate de citarea inculpaţilor sau a victimelor.

C. Procesul penal împotriva lui I.R.

25. La 15 iunie 2004, după disjungerea dosarului referitor la I.R. din dosarul referitor la reclamant (supra, pct. 14), Judecătoria Oradea l-a audiat pe I.R. Acesta a recunoscut că săvârşise furturile, dar a negat orice înţelegere cu reclamantul, în prealabil sau ulterior săvârşirii furturilor, în privinţa tăinuirii.

26. Prin Sentinţa penală definitivă din 18 august 2004, Judecătoria Oradea l-a condamnat pe I.R. la cinci ani de închisoare cu executare, pentru infracţiunea de furt.

D. Plângerea penală formulată de I.R. În ceea ce priveşte supunerea la rele tratamente de către agenţii de poliţie

27. La 21 septembrie 2009, I.R. a depus o plângere penală împotriva agenţilor de poliţie din Oradea şi a celor de la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bihor, care au luat primele sale declaraţii, acuzându-i că l-au cercetat abuziv. Acesta a susţinut că fusese lovit cu bastonul de mai multe ori de către aceşti agenţi şi că fusese ameninţat că i se vor aplica rele tratamente în continuare, în cazul în care refuza să dea o declaraţie în sensul dorit de ei. În plângerea sa penală, acesta a menţionat că reclamantul fusese un cumpărător de bună-credinţă şi, în această privinţă, a precizat că persoana în cauză se informase de fiecare dată cu privire la provenienţa autoturismelor, că verificase documentele de identificare şi seria vehiculelor şi că nu fusese niciodată informată că era vorba despre autoturisme furate.

28. Printr-o Rezoluţie din 29 septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus Reînceperea urmăririi penale ca urmare a prescrierii faptelor imputate.

E. Cererea de revizuire a cauzei penale a reclamantului

29. La o dată neprecizată, reclamantul a solicitat revizuirea cauzei sale penale, în temeiul art. 394 alin. 1 lit. d) C. proc. pen., conform căruia revizuirea poate fi cerută când procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. Reclamantul a precizat că fusese condamnat pe baza declaraţiilor făcute de I.R. şi A.V., care, în opinia lui, fuseseră obţinute în urma supunerii la rele tratamente şi a presiunilor exercitate de organele de urmărire penală. Acesta a solicitat audierea lui I.R. şi a fiului lui A.V., care ar fi fost la curent cu presiunile şi ameninţările la care ar fi fost supus tatăl său de către organele de urmărire penală.

30. La 17 decembrie 2010, reclamantul a fost audiat de parchet în cadrul măsurilor premergătoare revizuirii.

31. La 27 ianuarie 2011, parchetul La audiat pe I.R., care a negat orice înţelegere cu reclamantul, în prealabil sau ulterior săvârşirii furturilor, şi orice informare a acestuia din urmă cu privire la provenienţa autoturismelor. În cursul audierii, I.R. a precizat că fusese agresat şi ameninţat de agenţii de poliţie pentru a da declaraţii în sensul dorit de aceştia. În plus, a declarat că, deşi fusese audiat de procuror de patru ori în cursul urmăririi penale, nu îl informase pe acesta din urmă cu privire la pretinsele rele tratamente suferite şi că a revenit asupra declaraţiei sale abia după disjungerea dosarului său de cel referitor la reclamant (supra, pct. 14 şi 25).

Avocata reclamantului a fost prezentă la audierea lui I.R. Elementele aflate la dosar nu permit să se stabilească dacă aceasta a beneficiat de posibilitatea de a-i adresa întrebări acestui martor.

32. Fiul lui A.V., care fusese citat să se înfăţişeze la 17 februarie 2011 în vederea audierii sale, nu s-a prezentat.

33. Printr-o Sentinţă din 24 februarie 2012, Judecătoria Oradea a respins cererea de revizuire a reclamantului ca inadmisibilă.

Potrivit instanţei, condamnarea reclamantului se bazase pe toate mijloacele de probă instrumentate în cursul procedurii, printre care şi declaraţiile lui I.R. În opinia sa, acestea nu constituiau proba unică nu aveau o valoare prestabilită şi nu prevalau asupra celorlalte elemente de probă. În ceea ce priveşte acuzaţiile referitoare la relele tratamente aplicate lui I.R. de către agenţii de poliţie, instanţa a subliniat că persoana în cauză nu invocase niciodată acest argument, nici în faţa procurorului, care îl audiase de patru ori, nici în instanţă. De asemenea, aceasta a constatat că A. V. nu denunţase niciodată în cursul procesului vreo presiune exercitată de organele de urmărire penală. După ce a subliniat că, în opinia instanţelor, declaraţiile date de reclamant în cursul urmăririi penale erau similare unei recunoaşteri a faptelor imputate, judecătoria a observat că reclamantul confirmase aceste declaraţii în faţa instanţelor.

De asemenea, aceasta a considerat că cererea reclamantului de schimbare a încadrării juridice a faptelor de care era acuzat în tăinuire, formulată în cursul judecăţii în primă instanţă, echivala, în plus, cu o recunoaştere a acestor fapte.

În cele din urmă, judecătoria a reamintit că, în orice caz, sarcina aprecierii probelor revine instanţelor care s-au pronunţat cu privire la cauză în primă instanţă şi în cadrul exercitării căilor de atac ordinare, şi nu instanţelor care trebuie să se pronunţe cu privire la căi de atac extraordinare, precum cererea de revizuire.

34. Prin Decizia penală din 18 aprilie 2012, Tribunalul Bihor a confirmat sentinţa Judecătoriei Oradea.

35. Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei decizii, care a fost respins ca tardiv.

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 din Convenţie din cauza imposibilităţii de a-i adresa întrebări lui I.R.

36. Reclamantul susţine că dreptul său la un proces echitabil nu a fost respectat, pe motiv că, în cursul procedurii desfăşurate în faţa instanţelor, nu a putut să îl confrunte pe I.R., în pofida faptului că declaraţia acestuia din urmă a fost luată în considerare pentru condamnarea lui. Acesta invocă art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 lit. d) din Convenţie, ale căror părţi relevante sunt redactate după cum urmează:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă [...], care va hotărî [...] asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]

3. Orice acuzat are, în special, dreptul: [...]

d. să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării; [...]”

37. Curtea reaminteşte că cerinţele de la art. 6 § 3 lit. d) reprezintă aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1; prin urmare, aceasta va examina capătul de cerere formulat de reclamant din perspectiva acestor două texte coroborate [Schatschaschwili împotriva Germaniei (MC), nr. 9.154/10, pct. 100, CEDO 2015].

A. Cu privire la admisibilitate

38. Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenţie şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea îi declară admisibil.

B. Cu privire la fond

1. Argumentele părţilor

39. Reclamantul se plânge că a fost condamnat pe baza declaraţiei date în cursul urmăririi penale de către I.R., iniţial inculpat alături de el. Acesta reproşează instanţelor, atât celor care s-au pronunţat asupra căilor de atac ordinare, cât şi celor care s-au pronunţat asupra revizuirii, că, fără niciun alt motiv valabil, în opinia lui, nu au procedat la o audiere ulterioară a lui I.R.

40. Reclamantul susţine, în plus, că Guvernul nu a prezentat niciun element de probă care să poată infirma acuzaţiile făcute de I.R. cu privire la relele tratamente la care a fost supus de către poliţie.

41. Guvernul susţine că declaraţia lui I.R. nu a constituit proba unică ce a motivat condamnarea reclamantului. Precizează că aceasta s-a întemeiat pe un ansamblu de probe pe care le consideră concordante, printre care mărturiile complicilor lui I.R. şi mărturia lui A.V. (supra, pct. 11 şi 12), cercetări la faţa locului şi documente. Admiţând că un inculpat are dreptul de a adresa întrebări unui martor care a dat o declaraţie decisivă, Guvernul susţine totodată că în speţă procedura nu a fost viciată de elemente arbitrare, că aceasta a respectat principiul contradictorialităţii, că reclamantul a fost reprezentat, pe parcursul întregii proceduri, de avocaţi desemnaţi din oficiu sau aleşi şi că astfel a avut posibilitatea de a-şi expune toate argumentele pe care le considera relevante pentru cauza sa. Guvernul precizează, de asemenea, că reclamantul a refuzat să se prezinte la şedinţe în vederea audierii sale şi că, în plus, nu a solicitat instrumentarea vreunor probe.

42. Pe de altă parte, Guvernul susţine că I.R. a fost audiat de procuror în cadrul revizuirii solicitate de reclamant. Acesta menţionează că, ulterior, Judecătoria Oradea a examinat cu atenţie fiabilitatea declaraţiei astfel obţinute. În ceea ce îl priveşte pe cel de-al doilea martor propus de reclamant în cadrul acestei proceduri - martor care nu a fost audiat până la urmă - Guvernul susţine că acesta nu avea cunoştinţă în mod direct de elementele referitoare la dosar.

2. Motivarea Curţii

a) Principii generale relevante

43. Curtea face referire la principiile relevante referitoare la criteriile de apreciere a capetelor de cerere formulate în temeiul art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 lit. d) din Convenţie în ceea ce priveşte absenţa martorilor din şedinţa de judecată, astfel cum sunt expuse în hotărârile Al-Khawaja şi Tahery împotriva Regatului Unit[ (MC), nr. 26.766/05 şi 22.228/06, pct. 118-147, CEDO 2011] şi Schatschaschwili (citată anterior, pct. 100-131).

44. în hotărârea Schatschaschwili (citată anterior, pct. 107), Curtea a reamintit că, potrivit principiilor stabilite în Hotărârea Al-Khawaja şi Tahery, citată anterior, examinarea compatibilităţii CU art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 lit. d) din Convenţie a unei proceduri, în cadrul Căreia declaraţiile unui martor care nu s-a înfăţişat şi nu a fost audiat în cadrul procesului sunt utilizate ca probe, presupune trei etape (ibid., pct. 152). Astfel, Curtea trebuie să stabilească:

(i) dacă exista un motiv serios care să justifice neprezentarea martorului şi, în consecinţă, admiterea ca probă a declaraţiei scrise a acestuia (ibid., pct. 119-125);

(ii) dacă declaraţia scrisă a martorului absent a constituit fundamentul unic sau decisiv pentru condamnare (ibid., pct. 119 şi 126-147); şi

(iii) dacă existau elemente compensatorii, în special garanţii procedurale solide, suficiente pentru a contrabalansa dificultăţile cauzate apărării ca urmare a admiterii unei astfel de probe şi pentru a asigura echitatea procedurii în ansamblul său (ibid., pct. 147).

45. Trebuie accentuat că lipsa unor motive serioase care să justifice absenţa unui martor în acuzare constituie un element important în ceea ce priveşte aprecierea caracterului echitabil în ansamblu al unui proces; un astfel de element poate să încline balanţa în favoarea constatării unei încălcări a art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 lit. d) din Convenţie (ibid., pct. 113 în fine). În plus, având în vedere că preocuparea Curţii este să se asigure că procedura este echitabilă în ansamblul său, trebuie să verifice dacă existau elemente compensatorii suficiente nu doar în cauzele în care declaraţiile scrise ale unui martor absent constituie temeiul unic sau decisiv pentru condamnarea acuzatului, dar şi în cele în care Curtea consideră că este dificil de stabilit dacă aceste elemente constituie proba unică sau decisivă, dar este totuşi convinsă că acestea au o anumită importanţă şi că admiterea lor i-ar fi putut cauza dificultăţi apărării. Impactul factorilor compensatorii necesari pentru ca procesul să fie considerat echitabil depinde de importanţa pe care o au declaraţiile martorului absent. Cu cât această importanţă este mai mare, cu atât trebuie să fie mai solide elementele compensatorii pentru ca procedura să fie considerată echitabilă în ansamblul ei (Seton împotriva Regatului Unit, nr. 55.287/10, pct. 59, 31 martie 2016).

b) Aplicarea acestor principii în speţă

46. În speţă, Curtea trebuie aşadar să verifice cele trei etape ale criteriului Al-Khawaja şi Tahery - în ordinea definită în această hotărâre - care sunt interdependente şi care, considerate împreună, servesc la a stabili dacă procedura penală în cauză a avut un caracter echitabil general (Schatschaschwili, citată anterior, pct. 118).

47. Curtea observă, de la bun început, că primele instanţe nu au invocat niciun motiv pentru a justifica omisiunea audierii lui I.R. (supra, pct. 15, 18 şi 22). Ulterior, în cadrul măsurilor premergătoare revizuirii iniţiate de reclamant, acest martora fost audiat doar de procuror. Avocata reclamantului a putut să asiste la această audiere, dar din documentele aflate la dosar nu reiese că a fost autorizată să adreseze întrebări persoanei în cauză (supra, pct. 31; a se vedea, mutatis mutandis, Pale împotriva Croaţiei, nr. 47.082/12, pct. 47, 29 martie 2016). În orice caz, Guvernul nu a prezentat niciun motiv de ordin procedural sau juridic pentru a justifica faptul că Judecătoria Oradea nu a audiat martorul în cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Gokbulut împotriva Turciei, nr. 7.459/04, pct. 59, 29 martie 2016). Prin urmare, Curtea concluzionează că instanţele naţionale nu au invocat motive serioase care să justifice neprezentarea lui I.R. şi admiterea ca probă a declaraţiei date de acesta în cursul urmăririi penale.

48. În continuare, Curtea va examina dacă declaraţia acestui martor a constituit temeiul unic sau decisiv pentru condamnarea reclamantului. În această privinţă, Curtea subliniază, de la bun început, că instanţele interne - şi în special Curtea de Apel Oradea, în Decizia sa penală definitivă din 11 mai 2010-au făcut referire la declaraţiile lui I.R. În sensul că acestea stăteau la baza tezei vinovăţiei reclamantului (supra, pct. 23).

49. Curtea observă, în continuare, că, în cadrul măsurilor premergătoare revizuirii, Judecătoria Oradea, declarând în acelaşi timp că nu îi revenea sarcina aprecierii probelor, a hotărât că declaraţia lui I.R. nu constituia proba unică, nu avea o valoare prestabilită şi nu prevala asupra celorlalte elemente de probă (supra. pct. 33). Curtea apreciază că această concluzie nu pare a fi arbitrară şi observă că alte probe fundamentează stabilirea vinovăţiei, precum, de exemplu, declaraţiile reclamantului în persoană sau cele ale lui A.V. Cu toate acestea. Curtea nu poate să ignore că I R. era autorul infracţiunii de furt şi că reclamantul^ a fost condamnat pentru complicitate la această infracţiune. În plus, declaraţiile lui I.R. constituiau singura probă clară care confirma teza reţinută de instanţe, potrivit căreia reclamantul comandase săvârşirea furturilor (supra, pct. 16). Deşi consideră că este dificil să stabilească dacă declaraţiile iui I.R. au constituit proba în acuzare decisivă în cauză, Curtea este convinsă totuşi că aceste declaraţii aveau o anumită importanţă, chiar una însemnată, şi că administrarea lor a cauzat dificultăţi apărării, în aceste condiţii, era necesar ca în speţă să existe solide elemente compensatorii, suficiente pentru a contrabalansa dificultăţile cauzate apărării (a se vedea, mutatis mutandis, Schatschaschwili, citată anterior, pct. 116).

50. În această privinţă, Curtea observă că, potrivit Guvernului, condamnarea  reclamantului avea la bază un ansamblu de probe concordante, printre care, în special, mărturiile complicilor lui I.R. şi mărturia lui A.V. (supra, pct. 11, 12 şi 41), cercetări la faţa locului şi înscrisuri. Aceasta subliniază, pe de altă parte, că, tot potrivit Guvernului pârât, procedura iniţiată împotriva reclamantului a fost echitabilă în ansamblul său.

51. În sensul prezentei cauze, Curtea se limitează la a constata că reclamantul nu a avut posibilitatea, nici în etapa urmăririi penale, nici în faţa instanţelor, de a adresa întrebări martorilor ale căror declaraţii au fost luate în considerare de instanţele naţionale. De altfel, însuşi reclamantul a fost audiat în persoană abia în etapa recursului (supra, pct. 22). În plus, instanţele nu au procedat la o examinare meticuloasă a credibilităţii martorilor absenţi şi a fiabilităţii declaraţiilor acestora.

52. În special, în ceea ce priveşte declaraţia lui I.R., Curtea subliniază că, în primul rând, instanţele au omis să răspundă argumentului reclamantului întemeiat pe nelegalitatea acestui mijloc de probă, care ar fi fost obţinut în urma unei constrângeri exercitate de agenţii statului. Astfel. Curtea de Apel Oradea nu a răspuns în niciun fel la acest motiv de recurs (supra, pct. 23); abia în cursul procedurii de revizuire, Judecătoria Oradea a hotărât că argumentului îi lipsea credibilitatea (supra, pct. 33).

53. Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu poate decât să constate absenţa unor măsuri procedurale adoptate de instanţele interne pentru a compensa imposibilitatea reclamantului de a-i adresa în mod direct întrebări lui I.R. Aceasta deduce că instanţele nu au luat măsurile compensatorii care ar fi permis o apreciere echitabilă şi adecvată a fiabilităţii elementelor de probă neverificate (Schatschaschwili, citată anterior, pct. 163).

54. Toate elementele menţionate anterior îi sunt suficiente Curţii pentru a concluziona că au fost încălcate art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 lit. d) din Convenţie.

II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din convenţie din cauza duratei procedurii

55. Reclamantul pretinde că durata procedurii penale în cauză este incompatibilă cu cerinţa „termenului rezonabil”. Acesta invocă art. 6 § 1 din Convenţie.

56. Guvernul solicită Curţii să ţină seama, în cadrul examinării sale globale, de comportamentul reclamantului şi de cel al autorităţilor, precum şi de numărul gradelor de jurisdicţie.

57. Curtea reaminteşte că aprecierea caracterului „rezonabil” al duratei unei proceduri trebuie să se realizeze în funcţie de circumstanţele cauzei şi ţinând seama de următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente, precum şi miza litigiului pentru persoana în cauză [a se vedea, printre multe altele, Pelissier şi Sassi împotriva Franţei (MC), nr. 25.444/94, pct. 67, CEDO 1999-il, şi Frydlender împotriva Franţei (MC), nr. 30.979/96, pct.43, CEDO 2000-VII],

58. Curtea observă, în speţă, că procedura a început la 29 februarie 2000, cu prima audiere a reclamantului de către poliţie (supra. pct. 6), şi că aceasta s-a încheiat la 11 mai 2010, prin pronunţarea deciziei Curţii de Apel Oradea (supra, pct. 23). Prin urmare, această procedură a durat zece ani două luni şi douăsprezece zile pentru parcurgerea a trei grade de jurisdicţie.

59. Curtea reaminteşte, în continuare, că, în Hotărârea de principiu Vlad şi alţii împotriva României (nr. 40.756/06, 41.508/07 şi 50.806/07,26 noiembrie 2013), aceasta a constatat o încălcare în privinţa unor chestiuni similare celor care fac obiectul prezentei cauze.

60. După ce a examinat toate elementele ce i-au fost prezentate, Curtea nu a identificat niciun fapt sau argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce priveşte admisibilitatea şi temeinicia capătului de cerere în cauză. Ţinând seama de jurisprudenţa sa în materie, Curtea consideră că, în prezenta cauză, durata procedurii în litigiu este excesivă şi nu răspunde cerinţei «termenului rezonabil”.

61. Rezultă că acest capăt de cerere este admisibil şi că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie.

III. Cu privire la celelalte pretinse încălcări

62. În temeiul art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 din Convenţie, reclamantul se plânge că nu a fost audiat de către instanţa de prim grad şi cea de al doilea grad. De asemenea, acesta reproşează instanţei de prim grad că a decis schimbarea încadrării juridice a faptelor fără să îi fi oferit posibilitatea de a-şi expune argumentele în această privinţă. În plus, din perspectiva art. 5 § 3 din Convenţie, denunţă arestarea sa, în măsura în care aceasta nu ar fi fost decisă de un „magistrat împuternicit prin lege”, ci de un procuror. În cele din urmă, acesta critică detenţia sa, care, în opinia lui, nu era justificată şi motivată în niciun fel în raport cu dispoziţiile legale sau înscrisurile aflate la dosar.

63. Reamintind că sarcina sa este de a stabili dacă o procedură considerată în ansamblul său a avut un caracter „echitabil” în sensul art. 6 § 1 din Convenţie (a se vedea, de exemplu, N-Khawaja şi Tahery, citată anterior, pct. 118) şi după ce a constatat o încălcare a art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 lit. d) din Convenţie (supra, pct. 54), Curtea apreciază că nu este necesar să examineze separat admisibilitatea şi temeinicia celorlalte capete de cerere întemeiate pe art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 din Convenţie.

64. În ceea ce priveşte capetele de cerere întemeiate pe art. 5 din Convenţie, Curtea subliniază că detenţia reclamantului s-a încheiat la 12 aprilie 2000 (supra, pct. 9), în timp ce prezenta cerere a fost introdusă la 9 noiembrie 2010, adică după mai mult de şase luni. Rezultă că aceste capete de cerere sunt tardive şi trebuie să fie respinse în temeiul art. 35 § 1 şi art. 35 § 4 din Convenţie.

IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

65. În conformitate cu art. 41 din Convenţie, „dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă. “

A. Prejudiciu

66. Reclamantul solicită 30 000 de euro (EUR) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material pe care pretinde că l-a suferit din cauza pretinsei nelegalităţi a arestării sale preventive, în plus, acesta solicită 10.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral pe care consideră că l-a suferit din cauza pretinsei lipse a caracterului echitabil al procesului şi 5.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a duratei procedurii penale îndreptate împotriva sa, adică suma totală de 15.000 EUR.

67. Guvernul consideră că suma pretinsă de reclamant cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material nu are nicio legătură cu obiectul prezentei cauze. În ceea ce priveşte prejudiciul moral, acesta susţine că o constatare a încălcării ar constitui o reparaţie echitabilă în speţă şi că, în orice caz, având în vedere jurisprudenţa Curţii în materie, suma solicitată este excesivă.

68. Curtea nu observă nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată şi despăgubirea pentru prejudiciul material pretinsă de reclamant. Curtea subliniază că, în speţă, unicul temei care trebuie reţinut pentru acordarea unei reparaţii echitabile constă în faptul că reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil şi de o procedură desfăşurată într-un termen rezonabil în faţa instanţelor naţionale. Curtea nu poate, desigur, să speculeze care ar fi fost rezultatul procesului în cazul în care art. 6 din Convenţie ar fi fost respectat, dar apreciază că este rezonabil să considere că partea interesată a suferit pierderea unei şanse reale în procesul respectiv (Pelissier şi Sassi, citată anterior, pct. 80).

69. Curtea consideră că reclamantul a suferit în mod incontestabil un prejudiciu moral, care nu este suficient reparat prin constatarea încălcării art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 lit. d) din Convenţie. Pronunţându-se în echitate, aceasta consideră că trebuie să acorde suma de 3.000 EUR.

70. De asemenea, Curtea reaminteşte că, atunci când o persoană particulară, asemenea reclamantului în speţă, a fost condamnată în urma unei proceduri viciate de încălcări ale cerinţelor art. 6 din Convenţie, un nou proces sau o redeschidere a procedurii, la cererea persoanei în cauză, reprezintă, în principiu, un mijloc adecvat de reparare a încălcării constatate (Gengel împotriva Turciei, nr. 53.431/99, pct. 27, 23 octombrie 2003, şi Tahir Duran împotriva Turciei, nr. 40.997/98, pct. 23, 29 ianuarie 2004). În această privinţă, Curtea observă că art. 465 din noul Cod de procedură penală, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, permite revizuirea unui proces pe plan intern în cazul în care Curtea a constatat încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale unui reclamant (Moinescu împotriva României, nr. 16.903/12, pct. 48, 15 septembrie 2015).

B. Cheltuieli de judecată

71. Atunci când a trimis observaţiile sale cu privire la admisibilitatea şi temeinicia cauzei, la 3 decembrie 2013, reclamantul a precizat că acele cheltuieli efectuate pentru reprezentarea sa în faţa Curţii până la această dată nu aveau o valoare considerabilă şi că, prin urmare, nu solicita rambursarea lor. Totuşi, acesta a menţionat că, dacă desfăşurarea ulterioară a procedurii în faţa Curţii va genera noi cheltuieli, va formula o cerere de rambursare cu acest titlu. Ca urmare a prezentării de către Guvern a unor informaţii noi, reclamantului i s-a solicitat transmiterea unor observaţii suplimentare. Printr-o scrisoare primită la grefa Curţii la 10 august 2016, persoana în cauză a transmis observaţiile sale suplimentare, precum şi o cerere de rambursare a onorariului avocatului, care se ridică la 3.690 EUR. În susţinerea acestei cereri, a furnizat o factură pentru această sumă, emisă de avocata sa care l-a reprezentat în faţa Curţii, care corespundea pregătirii dosarului, discuţiilor cu acesta, efectuării cercetărilor documentare, corespondenţei cu Curtea şi trimiterii de observaţii scrise.

72. Guvernul consideră că suma solicitată nu este nici întemeiată, nici justificată. Acesta observă că reclamantul a menţionat iniţial că respectivele cheltuieli efectuate pentru procedura în faţa Curţii nu aveau o valoare considerabilă şi adaugă că avocata reclamantului nu a furnizat un centralizator cu numărul de ore lucrate.

73. Ţinând seama de documentele de care dispune şi de jurisprudenţa sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 3.690 EUR pentru procedura în faţa Curţii şi o acordă reclamantului.

C. Dobânzi moratorii

74. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE.

În unanimitate,

CURTEA:

1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte capetele de cerere întemeiate pe omisiunea audierii lui I.R. de către instanţele naţionale şi pe durata procedurii penale îndreptate împotriva reclamantului şi inadmisibilă în ceea ce priveşte capetele de cerere întemeiate pe art. 5 din Convenţie;

2. hotărăşte că au fost încălcate art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 lit. d) din Convenţie ca urmare a faptului că instanţele naţionale nu l-au audiat pe I.R.;

3. hotărăşte că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie din cauza duratei procesului penal împotriva reclamantului;

4. hotărăşte că nu este necesară examinarea admisibilităţii şi a temeiniciei celorlalte capete de cerere, întemeiate pe art. 6 § 1 şi art. 6 § 3 din Convenţie;

5. hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât, la rata de schimb aplicabilă la data plăţii;

i. 3.000 EUR (trei mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral;

ii. 3.690 EUR (trei mii şase sute nouăzeci de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant, pentru cheltuielile de judecată;

b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la O rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;

6. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 27 iunie 2017, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulamentul Curţii.

 

PREŞEDINTE

Grefier,

GANNA YUDKIVSKA

Marialena Tsirli

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.