MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 75/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 75         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 25 ianuarie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 661 din 24 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) teza a două lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.586/2017. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 22 de unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Brăila

 

2.516/2017. - Ordin al ministrului afacerilor externe pentru publicarea Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU 2385 (2017)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 661

din 24 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) teza a două lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristina Ioana Antik în Dosarul nr. 631/210/2016, al Judecătoriei Chişineu-Criş şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.194D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 517D/2017 şi nr. 1.751D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Emanuel Coman şi de Constantin Avram în dosarele nr. 8.081/233/2015 şi nr. 6.455/233/2014 ale Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 517D/2017 şi nr. 1.751D/2017 la Dosarul nr. 1.194D/2016, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în acest sens, că argumentarea pretinsei neconstituţionalităţi priveşte aplicarea sancţiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice. Or, în jurisprudenţa sa, de pildă deciziile nr. 280/2010 sau nr. 224/2014, Curtea Constituţională a stabilit că prin lege se poate institui o astfel de sancţiune complementară în materie contravenţională, fără a fi încălcate normele constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

7. Prin încheierea din 15 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 631/210/2016, Judecătoria Chişineu-Criş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Cristina Ioana Antik într-o cauză privind soluţionarea unei plângeri contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul legal criticat.

8. Prin încheierea, respectiv Decizia civilă din 20 decembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 8.081/233/2015 şi, respectiv, nr. 6.455/233/2014, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Emanuel Coman şi, respectiv, de Constantin Avram în cauze în apel privind soluţionarea unor plângeri contravenţionale formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul legal criticat.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că aplicarea de drept a pedepsei complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile, în condiţiile textului legal criticat, şi nu ca urmare a aprecierii agentului constatator, în funcţie de situaţia în cauză, a gravităţii faptei contravenţionale etc., contravine regulii proporţionalităţii, consacrate la nivel constituţional de art. 53 alin. (2), dar şi la nivel legal, de art. 5 alin. (1), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Potrivit acestor din urmă texte legale, sancţiunile contravenţionale sunt principale - avertismentul şi amenda contravenţională şi, respectiv, complementare, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei. Codul penal prevede, totodată, la art. 67 alin. (1), că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată (deci este facultativă) dacă pedeapsa principală este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Aşadar, legiuitorul trebuie să fie consecvent şi în materie contravenţională şi să prevadă criteriul proporţionalităţii inclusiv în aplicarea sancţiunilor complementare, mai ales în situaţia în care sancţiunea principală este avertismentul, aşa cum este speţa de faţă.

10. În opinia autorilor excepţiei sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 53 şi prin faptul că dispoziţiile legale criticate reglementează restrângerea exerciţiului unui drept - cel de a conduce, pe o perioadă de 30 de zile -, însă această limitare, chiar dacă este temporară, nu a fost operată prin lege, aşa cum dispune norma fundamentală invocată, ci printr-o ordonanţa de urgenţă a Guvernului. Prin urmare, aceştia apreciază că sunt nesocotite şi principiile constituţionale ale statului de drept, separaţiei puterilor în stat, supremaţiei şi al obligativităţii respectării Constituţiei şi a legilor.

11. Judecătoria Chişineu-Criş consideră, în opinia exprimată, că textul legal criticat nu încalcă prevederile art. 1 alin, (5), art. 21 alin, (3) din Constituţie, raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi nici pe cele ale art. 53 din Legea fundamentală. Sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile respectă pe deplin regula proporţionalităţii instituită de art. 53 alin. (2) din Constituţie, aceasta fiind prevăzută doar pentru anumite fapte contravenţionale, care prezintă un grad de pericol social ridicat şi care pot pune în pericol grav siguranţa circulaţiei rutiere, măsura nefiind astfel disproporţionată şi nici discreţionară. De altfel, Curtea Constituţională a mai analizat critici de neconstituţionalitate asemănătoare, faţă de dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. c) din aceeaşi ordonanţă de urgentă, deciziile de respingere a excepţiei astfel pronunţate fiind aplicabile, mutatis mutandis, şi în cazul de faţă (de exemplu, Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, sau Decizia nr. 331 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 19 mai 2011).

12. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este întemeiată, deoarece restrângerea dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 30 de zile, reglementată de art. 100 alin. (3) teza a două din Ordonanţa de urgenţă criticată, nu a fost dispusă prin lege, în sensul de act adoptat de Parlament în temeiul art. 73 din Constituţie şi nici nu se încadrează în acele situaţii de excepţie menţionate în cuprinsul normelor fundamentale ale art. 53, referitoare la condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi, având în vedere că, în opinia instanţei de judecată, dreptul de a circula cu un autovehicul este o componentă a liberei circulaţii, drept fundamental prevăzut de art. 25 din Constituţia României.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a reţinut în mod constant că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea, prin lege, pe lângă sancţiunea principală, şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege (Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007). Sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în materie de circulaţie rutieră respectă regula proporţionalităţii prevăzută de art. 53 din Constituţie, aceasta fiind prevăzută doar pentru anumite fapte contravenţionale, care prezintă un grad de pericol social ridicat şi care pot pune în pericol grav siguranţa circulaţiei rutiere. Curtea Constituţională a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prin mai multe decizii (deciziile nr. 287/2008, nr. 331/2011, nr. 210/2007, nr. 267/2007), constatând că acestea sunt constituţionale, aceleaşi considerente fiind aplicabile şi în prezenta excepţie, diferenţa reprezentând-o doar fapta care atrage aplicarea sancţiunii.

15. Totodată, prin aceleaşi decizii mai sus menţionate, Curtea Constituţională a arătat că prevederile art. 53 din Legea fundamentală, invocate, se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar textele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, Curtea a mai observat că alin. (1) al ârt. 53 din Constituţie prevede. Între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Rezultă, astfel, că norma constituţională invocată nu este incidenţă în cauză, nefiind indicat un drept sau o libertate fundamentală încălcată.

16. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 224/2014, nr. 1.420/2009 şi nr. 282/2013, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 195/2002.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere măsura conexării dosarelor, dispusa în şedinţa publică în considerarea obiectului parţial identic al celor trei cauze, îl constituie prevederile art. 160 alin. (3) teza a două lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:

- Art. 100 alin. (3): „(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)

e) nerespectarea regulilor privind depăşirea;”.

20. În susţinerea excepţiei sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) cu privire la valorile supreme ale statului român, respectiv la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 11 alin. (2) referitoare la apartenenţa la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, ale art. 21 alin. (3) raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 73 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice reglementează, la lit. a)-g), o serie de contravenţii, partea introductivă a alin. (3) stabilind sancţiunile corespunzătoare acestora, şi anume, în teza întâi, amenda, ca sancţiune principală, precum şi, la teza a doua, aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

22. În esenţă, criticile autorilor excepţiei se referă la neconstituţionalitatea aplicării de jure a sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de conduce pentru o perioadă de 30 de zile, fără ca această măsură să fie lăsată la aprecierea agentului constatator, în funcţiile de circumstanţele săvârşirii contravenţiei constatate, aşa cum este reglementata în materie penală aplicarea pedepselor complementare. Din această perspectivă, autorii excepţiei apreciază că sunt încălcate principiile legalităţii şi al proporţionalităţii. De asemenea se susţine că, fiind vorba de restrângerea exerciţiului unui drept, aceasta trebuia operată prin lege, aşa cum dispune art. 53 alin. (3) din Constituţie, şi nu prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului.

23. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, relevante fiind, de pildă, Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 424 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 23 mai 2011, sau Decizia nr. 224 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014.

24. Respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda, şi a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale şi nu restrânge exerciţiul unor drepturi constituţionale, ti prevede, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului”. Aşa fiind, apare ca justificată reglementarea, prin lege, a aplicării sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

25. În plus, Curtea observă că dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei, se referă la condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. Or, Curtea Constituţională a arătat constant în jurisprudenţa sa în materie că dreptul de a conduce pe drumurile publice nu se poate confunda cu dreptul la liberă circulaţie, drept fondamental consacrat de art. 25 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 280 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, Decizia nr. 370 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010, Decizia nr. 424 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 23 mai 2011, sau Decizia nr. 1.314 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011), Prin urmare, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, pentru o perioadă de 30 de zile, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituţie, care are în vedere restrângerea exerciţiului unui drept sau al unor libertăţi de natură constituţională. Prin deciziile indicate, Curtea a arătat că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, dispoziţiile art. 25 din Legea fundamentală reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţârii. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto, În acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. Dispoziţiile art. 53 din Constituţie se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, în timp ce normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. În concluzie, nu se poate reţine încălcarea art. 53 din Constituţie, această normă nefiind incidenţă.

26. Cât priveşte invocarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că textul legal criticat conţine norme de drept material, substanţial, fără a avea implicaţii la nivel procesual, astfel că nu se poate susţine încălcarea dreptului menţionat, drept eminamente aplicabil într-un cadru procesual sau pre-procesual. În acest sens, dispoziţiile art. 100 alin. (3) teza a două lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 - criticate - stabilesc aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârşirea faptei contravenţionale constând în nerespectarea regulilor privind depăşirea.

27. Cât priveşte susţinerea potrivit căreia restrângerea pretinsă este contrară art. 53, dar şi art. 73 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu este operată printr-o lege, ca act normativ al Parlamentului, Curtea constată că nu poate reţine nici această critică. În legătură cu acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Decizia nr. 95 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 17 martie 2004, Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005). Astfel, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, ordonanţele de urgenţă pot reglementa inclusiv în domeniul rezervat, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituţie, legii organice, cu respectarea strictă a condiţiilor imperative şi limitativ stabilite la art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Prin urmare, nici din această perspectivă nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie şi nici a art. 73 alin. (1) din Constituţie.

28 Pe cale de consecinţă, întrucât Curtea nu poate constata nesocotirea vreunei norme fundamentale invocate, rezultă că sunt neîntemeiate susţinerile privind nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, referitoare la valorile supreme ale statului român, respectiv la principiul legalităţii, inclusiv în componenta sa referitoare la calitatea legii. Curtea mai observă, în plus, că autorul excepţiei a invocat şi art. 11 din Constituţie, fără a explica, însă, în ce constă pretinsa relaţie de contrarietate dintre acest text şi normele legale criticate, astfel că, din această perspectivă, excepţia este nemotivată.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristina Ioana Antik în Dosarul nr. 631/210/2016 al Judecătoriei Chişineu-Criş şi, respectiv, de Emanuel Coman şi de Constantin Avram în dosarele nr. 8.081/233/2015 şi nr. 6.455/233/2014 ale Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 100 alin. (3) teza a două lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Chişineu-Criş şi Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Claudia-Magareta Krupenschi

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALA DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 22 de unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Brăila

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul a 22 de unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Brăila, după cum urmează:

a) unitatea administrativ-teritorială Bordei Verde - sectoarele cadastrale nr. 3, 4, 17, 18, 19 şi 20;

b) unitatea administrativ-teritorială Chişcani - sectoarele cadastrale nr. 23, 26, 27, 29, 32, 33, 34, 35, 37 şi 38;

c) unitatea administrativ-teritorială Dudeşti - sectoarele cadastrale nr. 2, 5, 7 şi 11;

d) unitatea administrativ-teritorială Făurei - sectoarele cadastrale nr. 1,2, 3, 4, 5, 6, 7. 8, 9,10, 11 şi 15;

e) unitatea administrativ-teritorială Galbenu - sectoarele cadastrale nr. 1,2 şi 4;

f) unitatea administrativ-teritorială Grădiştea - sectoarele cadastrale nr. 1,2 şi 18;

g) unitatea administrativ-teritorială Gropeni - sectorul cadastral nr. 14;

h) unitatea administrativ-teritorială Ianca - sectoarele cadastrale nr. 30, 33, 35 şi 38;

i) unitatea administrativ-teritorială însurăţei - sectoarele cadastrale nr. 20, 43, 46 şi 47;

j) unitatea administrativ-teritorială Jirlău - sectoarele cadastrale nr. 1,2, 3, 5, 7, 10, 13, 14, 15, 19, 22,23 şi 25;

k) unitatea administrativ-teritorială Mircea Vodă - sectoarele cadastrale nr. 10 şi 22;

l) unitatea administrativ-teritorială Racoviţa - sectoarele cadastrale nr. 2, 3, 4 şi 19;

m) unitatea administrativ-teritorială Râmniceiu – sectoarele cadastrale nr. 1, 3, 4, 5 şi 29;

n) unitatea administrativ-teritorială Roşiori - sectoarele cadastrale nr. 8 şi 18;

o) unitatea administrativ-teritorială Scortaru Nou - sectoarele cadastrale nr. 3, 11,17, 22, 23, 24 şi 25;

p) unitatea administrativ-teritorială Surdila-Găiseanca - sectoarele cadastrale nr. 5, 6, 10 şi 12;

q) unitatea administrativ-teritorială Surdila-Greci - sectoarele cadastrale nr. 17, 18, 19, 21, 22 şi 45;

r) unitatea administrativ-teritorială Şuţeşti - sectoarele cadastrale nr. 5, 6 şi 19;

s) unitatea administrativ-teritorială Tichileşti - sectoarele cadastrale nr. 3, 4, 5, 10 şi 13;

t) unitatea administrativ-teritorială Unirea - sectoarele cadastrale nr. 11, 14,15, 16, 17, 18 şi 19;

u) unitatea administrativ-teritorială Vişani - sectorul cadastral nr. 21;

v) unitatea administrativ-teritorială Zăvoaia - sectoarele cadastrale nr. 11, 12,13, 14 şi 15.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută în anexele nr. 1-22 la prezentul ordin.

Art. 3. - Anexele nr. 1-22*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Vasile Marcel Grigore

 

Bucureşti, 15 decembrie 2017.

Nr. 1.586.


*) Anexele nr. 1-22 sunt reproduse în facsimil.

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

pentru publicarea Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU 2385 (2017)

 

În baza art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU 2385 (2017), prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

 

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 29 decembrie 2017.

Nr. 2.516.

 

 

ANEXĂ

 

Traducere din limba engleză

 

ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE

 

Consiliul de Securitate

 

 

S/RES/2385 (2017)

 

Distribuire: generală

 

14 noiembrie 2017

 

 

REZOLUŢIA 2385 (2017)

adoptată de către Consiliul de Securitate în cadrul celei de-a 8099-a reuniuni din data de 14 noiembrie 2017

 

Consiliul de Securitate,

amintind rezoluţiile anterioare şi declaraţiile preşedintelui acestuia privind situaţia din Somalia şi Eritreea, în special rezoluţiile 733 (1992), 1844 (2008), 1907 (2009), 2036 (2012), 2023 (2011), 2093 (2013), 2111 (2013), 2124 (2013), 2125 (2013), 2142 (2014), 2182 (2014), 2244 (2015) şi 2317 (2016),

luând notă de rapoartele finale ale Grupului de monitorizare pentru Somalia şi Eritreea (SEMG) privind Somalia (S/2017/924) şi Eritreea (S/2017/925), precum şi de concluziile acestora privind situaţiile din Somalia şi Eritreea,

reafirmând respectul său pentru suveranitatea, integritatea teritorială, independenţa politică şi unitatea Somaliei, Djibouti şi, respectiv, Eritreei şi subliniind importanţa de a lucra în scopul prevenirii răspândirii efectelor destabilizante ale crizelor şi conflictelor regionale în Somalia,

condamnând orice flux de aprovizionare cu arme şi muniţii către şi prin Somalia, cu încălcarea embargoului asupra armelor impus asupra Somaliei, inclusiv situaţiile de subminare a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Somaliei, şi către Eritreea, cu încălcarea embargoului asupra armelor impus asupra Eritreei, ca o ameninţare gravă la adresa păcii şi stabilităţii din regiune,

exprimând îngrijorare că Al-Shabaab continuă să reprezinte o ameninţare serioasă la adresa păcii şi stabilităţii din Somalia şi din regiune şi exprimând îngrijorare în privinţa apariţiei şi ameninţării sporite a persoanelor afiliate ISIS (cunoscut şi ca Daesh), reafirmând nevoia de a combate, prin toate mijloacele, conform Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi dreptului internaţional, inclusiv dreptul internaţional al drepturilor omului aplicabil, dreptul internaţional privind refugiaţii, şi dreptul internaţional umanitar, ameninţările la adresa păcii şi securităţii internaţionale cauzate de acte teroriste,

salutând relaţia îmbunătăţită dintre Guvernul Federal al Somaliei (FGS), Statele Membre Federale (FMS) şi SEMG şi subliniind importanţa îmbunătăţirii şi consolidării în continuare a acestor relaţii, în viitor,

salutând acordul politic dintre FGS şi FMS, încheiat la 16 aprilie 2017, cu privire la o Arhitectură de Securitate Naţională, pentru integrarea forţelor regionale şi federale, Pactul de Securitate, încheiat la Conferinţa de la Londra, şi aşteptând cu nerăbdare Conferinţa de Securitate care se va organiza în Mogadishu în decembrie 2017,

salutând eforturile FGS pentru îmbunătăţirea notificărilor transmise Comitetului creat în baza rezoluţiilor 751 (1992) şi 1907 (2009) privind Somalia şi Eritreea (Comitetul), încurajând progresul viitor, în special în ceea ce priveşte notificările postlivrare,

şi reamintind că administrarea îmbunătăţită a armelor şi muniţiilor în Somalia este o componentă fundamentală, esenţială pentru pacea şi stabilitatea sporită în regiune,

luând act de eforturile depuse de FGS pentru restabilirea instituţiilor economice şi financiare esenţiale, creşterea veniturilor interne şi implementarea reformelor de administraţie financiară şi structurale; salutând adoptarea unei legi de referinţă în sectorul telecomunicaţiilor, împreună cu progresul făcut cu privire la legea anticorupţie şi reiterând importanţa progresului continuu în aceste domenii,

subliniind importanţa proprietăţii financiare în construirea stabilităţii şi prosperităţii şi punând accent pe nevoia unei abordări de zero toleranţă faţă de corupţie în scopul promovării transparenţei şi creşterii răspunderii reciproce în Somalia,

rămânând extrem de îngrijorat privind raportările cu privire la pescuitul ilegal, neraportat şi neregulat în ape asupra cărora Somalia deţine jurisdicţia, subliniind importanţa reţinerii de la pescuitul ilegal, neraportat şi neregulat, salutând raportările ulterioare cu privire la această chestiune şi încurajând FGS să se asigure, cu ajutorul comunităţii internaţionale, că permisele de pescuit sunt emise într-o manieră responsabilă şi conform cadrului legal corespunzător din Somalia,

rămânând extrem de îngrijorat de dificultăţile continue privind livrarea ajutorului umanitar în Somalia şi condamnând în cei mai duri termeni toate părţile care împiedică livrarea asistenţei umanitare, precum şi deturnarea şi devierea oricăror fonduri sau provizii umanitare,

reamintind că FGS deţine responsabilitatea principală de a-şi proteja populaţia şi recunoscând responsabilitatea FGS, cooperarea cu FMS pentru a consolida capacitatea forţelor sale de securitate naţională, ca măsură prioritară,

luând act de cele trei întâlniri dintre reprezentantul Guvernului din Eritreea şi SEMG, exprimând îngrijorare că SEMG nu a avut posibilitatea de a vizita Eritreea din 2011 şi de a-şi duce la bun sfârşit mandatul, şi subliniind că o cooperare aprofundată va ajuta Consiliul de Securitate să evalueze complet conformitatea Eritreei cu rezoluţiile relevante ale Consiliului de Securitate, rămânând îngrijorat de rapoartele SEMG privind susţinerea continuă a Eritreei pentru anumite grupuri armate regionale şi încurajând SEMG să furnizeze în continuare rapoarte detaliate şi dovezi privind susţinerea grupurilor armate din regiune,

salutând eliberarea a patru prizonieri de război de către Eritreea, în martie 2016, rămânând îngrijorat cu privire la rapoartele asupra combatanţilor din Djibouti pierduţi în acţiune, de la ciocnirile din 2008, solicitând Eritreei şi Djibouti să continue să se angajeze în soluţionarea problemelor combatanţilor, şi îndemnând Eritreea să împărtăşească orice alte informaţii suplimentare disponibile cu privire la combatanţi, inclusiv către SEMG,

salutând cumpătarea de care au dat dovadă Eritreea şi Djibouti în privinţa situaţiei de la graniţa comună, ca urmare a retragerii forţelor qatariene, reamintind de desfăşurarea unei misiuni de investigare de către Uniunea Africană la graniţa cu Djibouti, ca urmare a retragerii forţelor qatariene, luând act de faptul că misiunea de investigare a vizitat Djibouti şi nu a vizitat încă Asmara şi salutând solicitarea Adunării Uniunii Africane din iulie 2017 de a încuraja preşedintele Comisiei să continue eforturile depuse înspre normalizarea relaţiilor şi bunei vecinătăţi dintre Djibouti şi Eritreea, cu asistenţă necesară din partea celor două ţări,

subliniind importanţa atribuită tuturor statelor membre care se conformează cu termenii embargoului asupra armelor impus Eritreii prin Rezoluţia 1907 (2009),

stabilind că situaţia din Somalia, precum şi conflictul dintre Djibouti şi Eritreea continuă să reprezinte o ameninţare la adresă păcii şi securităţii internaţionale din regiune,

acţionând în temeiul capitolului VII din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite,

 

Embargoul asupra armelor

1. Reafirmă embargoul asupra armelor împotriva Somaliei, impus prin paragraful 5 din Rezoluţia 733 (1992) şi elaborat, în continuare, în paragrafele 1 şi 2 din Rezoluţia 1425 (2002) şi modificat prin paragrafele 33 la 38 din Rezoluţia 2093 (2013) şi paragrafele 4 la 17 din Rezoluţia 2111 (2013), paragraful 14 din Rezoluţia 2125 (2013), paragraful 2 din Rezoluţia 2142 (2014), paragraful 2 din Rezoluţia 2244 (2015) şi paragraful 2 din Rezoluţia 2317 (2016) (denumit, în continuare, „embargoul asupra armelor împotriva Somaliei*).

2. Decide să reînnoiască prevederile enunţate în paragraful 2 din Rezoluţia 2142 (2014) până la data de 15 noiembrie 2018 şi, în contextul respectiv, reiterează că embargoul asupra armelor împotriva Somaliei nu se va aplica asupra livrărilor de arme, muniţii sau echipament militar sau furnizării de consultanţă, asistenţă sau instruire, destinate exclusiv în scopul dezvoltării Forţelor de Securitate Naţională Somaleze, pentru asigurarea securităţii poporului somalez, cu excepţia livrărilor de articole enunţate în anexa la Rezoluţia 2111 (2013).

3. Reafirmă că accesul în porturile somaleze, în scop de vizite temporare, al navelor care transportă arme şi materiale asociate în scopuri defensive nu reprezintă o livrare a acestor articole cu încălcarea embargoului asupra armelor împotriva Somaliei, cu condiţia ca aceste articole să rămână, în permanenţă, la bordul respectivelor nave.

4. Reiterează că armele sau echipamentele militare vândute sau furnizate exclusiv în scopul dezvoltării Forţelor de Securitate Naţională Somaleze nu pot fi revândute, transferate sau puse la dispoziţie pentru utilizare către orice persoană sau entitate care nu se află în slujba Forţelor de Securitate Naţională Somaleze şi subliniază responsabilitatea FGS de a asigura administrarea, stocarea şi securizarea sigură şi eficientă a stocurilor acestora,

5. Salută, în acest sens, îmbunătăţirile iniţiale aduse de FGS privind o procedură mai riguroasă pentru înregistrare, consemnare şi marcare, notează cu îngrijorare rapoartele privind detunările continue de arme din FGS şi FMS, încurajează îmbunătăţările continue, ia act de faptul că administrarea îmbunătăţită a armelor este esenţială pentru a împiedica deturnarea armelor şi reiterează faptul că Consiliul de Securitate este angajat să monitorizeze şi să evalueze îmbunătăţirile în scopul revizuirii embargoului asupra armelor în momentul în care toate condiţiile enunţate în cadrul rezoluţiilor Consiliului de Securitate vor fi întrunite.

6. Salută eforturile FGS pentru dezvoltarea Procedurilor Operaţionale Standard pentru administrarea armelor şi muniţiei, inclusiv un sistem de emisie şi recepţie pentru a urmări toate armele în stadiul postdistribuire, şi îndeamnă FGS să finalizeze şi să implementeze aceste proceduri în cel mai scurt timp posibil.

7. Salută, în continuare, eforturile FGS de stabilire a Echipei Comune de Verificare (JVT) şi îndeamnă statele membre să sprijine administrarea îmbunătăţită a armelor şi muniţiei pentru a îmbunătăţi capacitatea FGS de a administra armele şi muniţia.

8. Salută îmbunătăţirile în procesul de raportare a FGS către Consiliul de Securitate, în baza paragrafului 9 din Rezoluţia 2182 (2014), şi, după cum s-a solicitat în paragraful 7 din Rezoluţia 2244 (2015), face apel la FGS şi FMS să implementeze Arhitectura de Securitate Naţională şi Pactul de Securitate convenit la Conferinţa de la Londra privind Somalia, care a stabilit să ofere siguranţă şi protecţie, cu forţe somaleze, poporului somalez, şi solicită FGS să raporteze Consiliului de Securitate, conform paragrafului 9 din Rezoluţia 2182 (2014) şi conform solicitării din paragraful 7 din Rezoluţia 2244 (2015) privind structura, compoziţia, puterea şi dispunerea Forţelor de Securitate, inclusiv statutul forţelor regionale şi de miliţie, până la 30 martie 2018 şi apoi până la 30 septembrie 2018.

9. Aminteşte că FGS are responsabilitatea principală de a notifica Comitetul, în baza paragrafelor 3 până la 8 din Rezoluţia 2142 (2014), salută eforturile depuse de FGS pentru îmbunătăţirea notificărilor sale către Comitet.

10. Solicită FGS să îmbunătăţească celeritatea şi conţinutul notificărilor privind finalizarea livrărilor, conform celor enunţate în paragraful 6 din Rezoluţia 2142 (2014), şi unitatea de destinaţie, după distribuirea armelor şi muniţiilor importate, conform celor enunţate în paragraful 7 din Rezoluţia 2142 (2014).

11. Accentuează obligaţiile statelor membre, în baza procedurilor de notificare enunţate în paragraful 11 (a) din Rezoluţia 2111 (2013), subliniază nevoia ca statele membre să respecte, cu stricteţe, procedurile de notificare pentru furnizarea asistenţei în dezvoltarea instituţiilor somaleze din sectorul de securitate, şi încurajează statele membre să ia în considerare înştiinţarea de asistenţă la implementare din 14 martie 2016 drept ghid.

12. Aminteşte paragraful 2 din Rezoluţia 2142 (2014) şi notează că susţinerea dezvoltării Forţelor de Securitate Naţională Somaleze poate include, printre altele, construcţia de infrastructură şi furnizarea salariilor şi burselor exclusiv pentru Forţele de Securitate Naţională Somaleze.

13. Încurajează cooperarea sporită din partea Misiunii Uniunii Africane în Somaţia (AMISOM), conform celor enunţate în paragraful 6 din Rezoluţia 2182 (2014), documentarea şi înregistrarea tuturor echipamentelor militare capturate în urma operaţiunilor ofensive sau pe durata îndeplinirii mandatelor acestora, implicând alte Forţe de Securitate Naţională Somaleze, după caz.

14. Solicită FGS şi FMS să intensifice supravegherea civilă a forţelor sale de securitate, să adopte şi să implementeze proceduri corespunzătoare de verificare în ceea ce priveşte întreg personalul de apărare şi securitate, inclusiv verificarea în materia drepturilor omului, în special prin investigarea şi urmărirea penală a persoanelor responsabile pentru încălcări ale dreptului internaţional, inclusiv dreptul Internaţional umanitar, şi, în acest context, aminteşte de importanţa politicii secretarului general privind drepturile omului şi verificarea prealabilă în ceea ce priveşte sprijinul furnizat de Organizaţia Naţiunilor Unite Armatei Naţionale Somaleze,

15. Solicită SEMG să îşi continue investigaţiile privind exportul către Somalia al substanţelor chimice care ar putea fi folosite drept oxidanţi în producţia de dispozitive explozive improvizate, cum ar fi precursorii nitrat de amoniu, cianură de potasiu, nitrat de potasiu şi clorat de sodiu, în scopul întreprinderii unor acţiuni ulterioare, şi solicită statelor membre şi FGS să coopereze cu SEMG în acest sens.

16. Subliniază importanţa plăţii salariilor realizate la timp şi predictibile către forţele de securitate somaleze şi solicită FGS să implementeze sisteme pentru îmbunătăţirea celerităţii şi răspunderii pentru plăţile şi aprovizionarea forţelor de securitate somaleze.

17. Subliniază nevoia de întărire a capacităţilor Forţelor de Securitate Naţională Somaleze, în special furnizarea de echipamente, instruire şi mentorat, în scopul dezvoltării unor forţe de securitate credibile, profesioniste şi reprezentative pentru a permite predarea treptată a responsabilităţilor de securitate de la AMISOM către forţele de securitate somaleze, şi încurajează susţinerea şi coordonarea continuă a donatorilor, conform celor enunţate în Pactul de Securitate.

18. Aminteşte OP16 şi OP17 din Rezoluţia 1907 (2009) şi recunoaşte că, pe durată mandatului curent şi a celorlalte trei mandate anterioare, SEMG nu a descoperit dovezi concluzive în ceea ce priveşte sprijinul Eritreei pentru Al-Shabaab.

19. Reaminteşte, în continuare, embargoul asupra armelor împotriva Eritreei, impus prin paragrafele 5 şi 6 din Rezoluţia 1907 (2009) (denumit, în continuare, „embargoul asupra armelor împotriva Eritreei*).

 

Ameninţări la adresa păcii şi securităţii

20. Notează cu îngrijorare raportările permanente privind corupţia şi deturnările de resurse publice care reprezintă un risc pentru eforturile de reconstruire a statului, notează cu adâncă îngrijorare rapoartele de abuz financiar ale membrilor FGS, FMS şi Parlamentului Federal, care prezintă un risc pentru eforturile de reconstruire ale statului, şi, în acest context, subliniază că persoanele angajate în acţiuni care ameninţă procesul de pace şi reconciliere din Somalia ar putea fi supuse unor sancţiuni ţintite.

21. Salută eforturile depuse de FGS în scopul îmbunătăţirii procedurilor sale de management financiar, inclusiv relaţionarea continuă dintre FGS şi Fondul Monetar Internaţional (IMF), încurajează FGS şi FMS să menţină ritmul reformelor şi să continue implementarea reformelor recomandate de IMF în scopul susţinerii continuării unui program monitorizat de personal şi unei transparenţe, răspunderi, unui caracter comprehensiv şi unei predictibilităţi sporite în colectarea veniturilor şi alocărilor bugetare, şi se declară îngrijorat de generarea şi distribuirea valutei somaleze contrafăcute.

22. Recunoaşte că adresarea problemelor constituţionale nesoluţionate din jurul distribuirii puterii şi resurselor între FGS şi FMS sunt cruciale pentru stabilitatea Somaliei, pune accent pe importanţa adresării acestor probleme de către conducerea Somaliei, într-o manieră incluzivă, cu FGS şi FMS lucrând constructiv împreună, şi încurajează FGS şi FMS să implementeze elementele nesoluţionate ale acordului cu privire la Arhitectura pentru Securitate Naţională, inclusiv decizii privind constituirea, distribuirea şi comanda şi controlul asupra forţelor de securitate şi distribuirii resurselor.

23. Reafirmă suveranitatea Somaliei asupra resurselor sale naturale.

24. Îşi reiterează îngrijorarea profundă că segmentul petrolier din Somalia ar putea fi un conductor pentru înteţirea conflictelor şi, în acest context, subliniază importanţa vitală a instituirii de către FGS, fără întârziere, a acordurilor de împărţire a resurselor şi cadrului legal credibil pentru a se asigura că segmentul petrolier din Somalia nu generează tensiuni crescânde.

25. Exprimă adâncă îngrijorare vizavi de dependenţa crescândă a Al-Shabaab de veniturile din resurse naturale, inclusiv din taxarea comerţului ilegal cu zahăr, producţiei agricole şi septetului şi îşi exprimă, în continuare, îngrijorarea privind implicarea grupului în comerţul ilegal cu lignit şi aşteaptă cu nerăbdare rapoartele ulterioare ale SEMG privind această problemă.

 

Interdicţia asupra lignitului

26. Reafirmă interdicţia asupra importului şi exportului de lignit din Somalia, conform celor exprimate în paragraful 22 din Rezoluţia 2036 (2012) („interdicţia asupra lignitului*), salută eforturile statelor membre pentru a împiedica importul de lignit de origine somaleză, reafirmă faptul că FGS şi FMS vor lua toate măsurile necesare pentru a preveni exportul de lignit din Somalia şi îndeamnă statele membre să îşi continue eforturile pentru a asigura o implementare completă a interdicţiei.

27. Reiterează solicitarea sa din paragraful 18 din Rezoluţia 2111 (2013) ca AMISOM să susţină şi să asiste FGS şi FMS în implementarea interdicţiei totale asupra exporturilor de lignit din Somalia şi solicită AMISOM să faciliteze accesul regulat pentru SEMG la porturile de export de lignit.

28. Salută eforturile depuse de Forţele Maritime Combinate (CMF) în tentativa lor de a întrerupe exportul şi importul de lignit către şi dinspre Somalia şi salută, în continuare, cooperarea dintre SEMG şi CMF în ceea ce priveşte informarea Comitetului cu privire la comerţul cu lignit.

29. Exprimă îngrijorare cu privire la faptul că activităţile comerciale cu lignit oferă finanţare semnificativă pentru Al-Shabaab şi, în acest context, reiterează paragrafele 11 până la 21 din Rezoluţia 2182 (2014) şi decide, în continuare, să reînnoiască prevederile enunţate în paragraful 15 din Rezoluţia 2182 (2014) până la data de 15 noiembrie 2018.

30. Condamnă exportul neîntrerupt de lignit din Somalia, cu încălcarea interdicţiei totale privind exporturile de lignit, solicită statelor membre să distribuie informaţii către SEMG, solicită SEMG să se concentreze asupra acestui aspect în cadrul următorului raport emis de acesta şi să propună măsuri, ţinând cont de îngrijorările legate de drepturile omului, şi îşi exprimă intenţia de a lua în considerare măsuri ulterioare dacă încălcările continuă.

31. Încurajează Oficiul Naţiunilor Unite contra Drogurilor şi Crimei să îşi continue munca, împreună cu FGS, în cadrul mandatului său actual, în baza Forumului Oceanului Indian împotriva Crimelor Maritime, să aducă laolaltă statele membre şi organizaţiile internaţionale relevante pentru dezvoltarea de strategii pentru întreruperea comerţului cu lignit somalez.

 

Accesul umanitar

32. Notează cu adâncă îngrijorare situaţia umanitară acută din Somalia şi riscul de foamete, salută eforturile Organizaţiei Naţiunilor Unite, comunităţii internaţionale şi a FGS pentru evitarea foametei, condamnă, în cei mai duri termeni, atacurile din ce în ce mai dese împotriva actorilor umanitari şi orice utilizare necorespunzătoare a asistenţei donatorilor şi împiedicarea livrărilor de ajutor umanitar, reiterează solicitarea sa ca toate părţile să permită şi să faciliteze accesul complet, sigur şi neîngrădit, în scopul livrării, în timp util, de ajutoare către persoanele nevoiaşe din Somalia, şi încurajează FGS să îmbunătăţească cadrul de reglementare pentru donatorii de ajutoare.

33. Decide că, până la 15 noiembrie 2018 şi fără a prejudicia programele de asistenţă umanitară întreprinse în altă locaţie, măsurile impuse prin paragraful 3 din Rezoluţia 1844 (2008) nu se vor aplica plăţilor de fonduri, altor active financiare sau resurse economice necesare asigurării unei livrări, în timp util, a asistenţei umanitare necesare în Somalia, de către Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile sau programele sale specializate, organizaţiile umanitare cu rol de observator în cadrul Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite care furnizează asistenţă-umanitară şi partenerii de implementare ai acestora, inclusiv organizaţii nonguvernamentale cu finanţare bilaterală sau multilaterală şi care participă la Planul de răspuns umanitar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Somalia.

34. Solicită Coordonatorului ajutoarelor de urgenţă să raporteze Consiliului de Securitate, până la data de 15 octombrie 2018, în ceea ce priveşte livrarea asistenţei umanitare către Somalia şi orice impedimente afectând livrarea de asistenţă umanitară în Somalia, şi solicită agenţiilor relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi organizaţiilor umanitare cu rol de observator în cadrul Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi partenerilor săi de implementare să ofere asistenţă umanitară în Somalia pentru a spori cooperarea şi dorinţa acestora de a împărtăşi informaţii cu Organizaţia Naţiunilor Unite.

 

Eritreea

35. Salută eforturile continue şi semnificative ale SEMG pentru stabilirea unor relaţii cu guvernul din Eritreea şi, în acest context, aminteşte cele trei întâlniri dintre Reprezentantul Guvernului din Eritreea şi SEMG, reiterează aşteptările sale conform cărora Guvernul din Eritreea trebuie să faciliteze accesul SEMG în Eritreea, pentru îndeplinirea completă a mandatului său, în baza solicitărilor sale repetate, inclusiv din paragraful 52 al Rezoluţiei 2182 (2014).

36. Salută eforturile recente ale Guvernului din Eritreea de cooperare cu comunitatea internaţională, subliniază că o cooperare aprofundată va ajuta Consiliul de Securitate să fie mai bine informat în legătură cu conformarea Eritreei cu rezoluţiile relevante ale Consiliului de Securitate şi va permite o revizuire a măsurilor impuse Eritreei.

37. Îndeamnă Guvernul din Eritreea să faciliteze vizitele SEMG în Eritreea, recunoaşte disponibilitatea, conform celor exprimate de Guvernul din Eritreea, de a facilita vizita preşedintelui şi îndeamnă Guvernul să convină o dată, în cel mai scurt timp posibil.

38. Solicită Eritreei să coopereze în întregime cu SEMG, conform mandatului SEMG cuprins în paragraful 13 din Rezoluţia 2060 (2012) şi actualizat prin paragraful 41 din Rezoluţia 2093(2013).

39. Îndeamnă Eritreea şi Djibouti să intre în contact în ce priveşte problema combatanţilor djiboutieni dispăruţi în acţiune şi îndeamnă Eritreea să pună la dispoziţie orice alte informaţii detaliate inclusiv către SEMG.

40. Îndeamnă cele două părţi să continue să menţină o atmosferă de calm şi cumpătare şi solicită acestora să caute toate soluţiile posibile pentru soluţionarea paşnică a conflictului lor privind frontiera. Într-o manieră care respectă dreptul internaţional.

41. Exprimă intenţia sa de a revizui constant măsurile împotriva Eritreei, în lumina viitoarei actualizări semestriale a SEMG, cu termen 30 aprilie 2018, luând în considerare rezoluţiile relevante ale Consiliului de Securitate şi paragrafele 35 până la 40 anterioare.

 

Somalia

42. Reaminteşte Rezoluţia 1844 (2008) care a impus sancţiuni ţintite şi rezoluţiile 2002 (2011) şi 2093 (2013) prin care au fost extinse criteriile de listare şi notează că unul dintre criteriile de listare din Rezoluţia 1844 (2008) este angrenarea în sau furnizarea de susţinere pentru acţiuni care ameninţă pacea, securitatea sau stabilitatea Somaliei.

43. Reiterează disponibilitatea sa de a adopta măsuri ţintite împotriva persoanelor şi entităţilor, în baza criteriilor menţionate anterior.

44. Aminteşte paragraful 2 (c) din Rezoluţia 2060 (2012) şi accentuează că delapidarea resurselor financiare este un criteriu pentru listare şi se aplică delapidărilor de la orice nivel.

45. Reiterează solicitarea ca statele membre să ofere asistenţă SEMG în investigaţiile întreprinse, reiterează că împiedicarea investigaţiilor sau lucrărilor SEMG este un criteriu de listare în baza paragrafului 15 (e) din Rezoluţia 1907 (2009) şi solicită, în continuare, FGS, FMS şi AMISOM să facă schimb de informaţii cu SEMG, în privinţa activităţilor Al-Shabaab.

46. Decide să prelungească, până la 15 decembrie 2018, mandatul deţinut de SEMG pentru Somalia şi Eritreea, conform celor enunţate în paragraful 13 din Rezoluţia 2060 (2012) şi actualizate prin paragraful 41 din Rezoluţia 2093 (2013), şi exprimă intenţia sa de a analiza mandatul şi de a lua măsurile corespunzătoare privind prelungirea ulterioară, nu mai târziu de 15 noiembrie 2018.

47. Solicită Secretarului general să ia măsurile administrative necesare, cât mai rapid posibil, pentru a reconstitui SEMG, în consultare cu Comitetul, până la data de 15 decembrie 2018, apelând, după caz, la expertiza membrilor SEMG stabilit în baza rezoluţiilor anterioare, şi solicită, în continuare, ca susţinerea administrativă pentru SEMG să fie ajustată, în limita resurselor existente, pentru a facilita ducerea la bun sfârşit a mandatului lui.

48. Solicită SEMG să furnizeze actualizări lunare către Comitet şi o actualizare semestrială extinsă, precum şi să depună, în atenţia Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului, două rapoarte finale, unul focusat asupra Somaliei, celălalt, asupra Eritreei, până la data de 15 octombrie 2018, acoperind toate sarcinile menţionate în paragraful 13 din Rezoluţia 2060 (2012) şi actualizate prin paragraful 41 din Rezoluţia 2093 (2013) şi paragraful 15 din Rezoluţia 2182 (2014).

49. Solicită Comitetului, în conformitate cu mandatul său şi în consultare cu SEMG şi cu alte entităţi relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, să ia în considerare recomandările cuprinse în cadrul rapoartelor SEMG şi să recomande Consiliului de Securitate modalităţi pentru îmbunătăţirea implementării şi conformării cu embargourile asupra armelor împotriva Somaliei şi Eritreei, măsurile privind importul şi exportul de lignit din şi în Somalia, precum şi implementarea măsurilor impuse prin paragrafele 1, 3 şi 7 din Rezoluţia 1844 (2008) şi paragrafele 5, 6, 8, 10, 12 şi 13 din Rezoluţia 1907 (2009), ca răspuns la încălcările repetate.

50. Solicită Comitetului să ia în considerare, unde şi când este necesar, vizite în statele selectate de către preşedinte şi/sau membrii Comitetului în scopul consolidării implementării complete şi efective a măsurilor menţionate anterior, în scopul încurajării statelor să se conformeze în totalitate cu această rezoluţie.

51. Decide să rămână sesizat cu privire la această situaţie.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.