MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 548         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 2 iulie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 180 din 29 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3)-(5), art. 3 alin. (1) lit. a) şi b), art. 14 şi art. 15, precum şi ale anexei nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.018. - Ordin al ministrului transporturilor pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 536/2012 privind aprobarea Listei cuprinzând punctele şi locurile de operare şi limitele acestora, a căror infrastructură portuară aparţine domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi limitele radelor portuare şi ale zonelor de ancoraj

 

1.110. - Ordin al ministrului transporturilor privind acordarea unui ajutor de investiţii, exceptat de la obligaţia notificării, Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanta” - S.A., pentru anii 2018-2020

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

ACTE ALE UNIUNII NAŢIONALE A PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENŢĂ DIN ROMÂNIA

 

2. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, aprobat prin Hotărârea Congresului Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România nr. 3/2007

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 180

din 29 martie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3)-(5), art. 3 alin. (1) lit. a) şi b), art. 14 şi art. 15f precum şi ale anexei nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3)-(5), art. 3 alin. (1) lit. a) şi b), art. 14 şi art. 15, precum şi ale anexei nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, excepţie ridicată de Florin Onuşi în Dosarul nr. 3.276/269/2016 al Judecătoriei Olteniţa. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 15D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune, în principal, concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că textele legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, iar în subsidiar, de respingere a acesteia ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 7 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3,276/269/2016 al Judecătoriei Olteniţa, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3)-(5), art. 3 alin. (1) lit. a) şi b), art. 14 şi 15, precum şi ale anexei nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată. Excepţia a fost invocată de Florin Onuşi cu ocazia judecării unei acţiuni civile având ca obiect „ordonanţă de plat㔠formulată de reclamanta-creditor Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul-debitor Florin Onuşi, prin care s-a solicitat obligarea acestuia la plata penalităţilor de întârziere datorate ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că reglementarea criticată este neconstituţională, deoarece în domeniul proprietăţii nu se poate reglementa prin ordonanţă a guvernului, ci numai prin lege organică. Susţine, de asemenea, c㠄prin stabilirea limitelor amprizei, zonei drumului şi zonei de siguranţă s-au trecut din proprietatea publică a comunelor şi cetăţenilor care se învecinează cu drumul public, după caz, suprafeţe de teren variabile, după cum sunt stabilite, zonele de siguranţă şi zonele de protecţie.”

6. Judecătoria Olteniţa apreciază că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul arată că, din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, atât prin prisma întrunirii condiţiilor de admisibilitate, cât şi prin raportarea prevederilor legale criticate la dispoziţiile constituţionale invocate, excepţia apare ca fiind inadmisibilă, în lipsa legăturii acesteia cu soluţionarea cauzei, în susţinerea acestui punct de vedere este invocată jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, exemplu fiind Decizia nr. 621 din 13 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 5 decembrie 2016, sens în care arată că, în cauză, lipseşte condiţia interesului procesual prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii prevederilor criticate.

9. În subsidiar consideră că, din examinarea prevederilor criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, nu rezultă dispoziţii de natură a afecta/încălca normele constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. m), art. 108 alin. (1) şi (3), precum şi celor ale art. 136 alin. (3), astfel încât, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (3)-(5), art. 3 alin. (1) lit. a) şi b), art. 14 şi 15, precum şi a anexei nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul cuprins normativ:

- Art. 2 alin. (3): „Fac parte integrantă din drum: ampriza şi zonele de siguranţă, suprastructura şi infrastructura drumului, podurile, podeţele, şanţurile, rigolele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile şi alte lucrări de artă, construcţiile de apărare, protecţie şi consolidare, trotuarele, pistele pentru ciclişti, locurile de parcare, oprire şi staţionare, staţiile de taxare, bretelele de acces, drumurile tehnologice amenajate pentru întreţinerea autostrăzilor, indicatoarele de semnalizare rutieră şi alte dotări pentru siguranţa circulaţiei, sistemele inteligente de transport şi instalaţiile aferente, spaţiile de serviciu sau control, spaţiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecţii, spaţiile cuprinse între autostradă şi/sau drum şi bretelele de acces, sistemele pentru protecţia mediului, terenurile şi plantaţiile din zona drumului şi perdelele de protecţie, mai puţin zonele de protecţie.

(4) De asemenea, se consideră ca făcând parte din drum districtele, cantoanele, pepinierele, centrele de întreţinere şi coordonare şi orice alte construcţii, amenajări sau instalaţii destinate apărării, exploatării sau operării drumurilor, inclusiv terenurile necesare aferente, precum şi sistemele de captare, pompare şi evacuare a apelor pluviale care deservesc drumurile, cu excepţia acelora care fac parte, potrivit prevederilor legale, din capitatul social al unor companii naţionale, societăţi comerciale cu capital de stat sau pentru care au fost emise certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital de stat.

(5) Fac parte din elementele infrastructurii autostrăzilor şi drumurilor naţionale aparţinând domeniului public al statului:

1. suprastructura şi infrastructura drumului, situate în cadrul amprizei, şi terenul aferent;

2. podurile, tunelurile, viaductele, pasajele denivelate şi alte lucrări de artă, cu terenul aferent;

3. locurile de parcare, oprire şi staţionare, precum şi terenurile aferente care aparţin domeniului public al statului;

4. lucrările de consolidare, de protecţie şi de apărare şi terenul aferent;

5. plantaţiile rutiere şi terenul aferent;

6. suprafeţele de teren situate de o parte şi de cealaltă a drumului, care formează zonele de siguranţă, în limitele prevăzute de prezenta ordonanţă. “;

- Art. 3 alin. (1): „Din punct de vedere al destinaţiei drumurile se împart în:

a) drumuri publice - drumuri de utilitate publică şi/sau de interes public destinate circulaţiei rutiere şi pietonale, în scopul satisfacerii cerinţelor generale de transport ale economiei, ale populaţiei şi de apărare a ţării; acestea sunt proprietate publică şi sunt întreţinute din fonduri publice, precum şi din alte surse legal constituite;

b) drumuri de utilitate privată - drumuri destinate satisfacerii cerinţelor proprii de transport rutier şi pietonal spre obiective economice, forestiere, petroliere, miniere, agricole, energetice, Industriale şi altele asemenea, de acces în incinte, ca şi cele din Interiorul acestora, precum şi cele pentru organizările de şantier; ele sunt administrate de persoanele fizice sau juridice care ie au în proprietate sau în administrare

- Art. 14: „Zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranţă şi zonele de protecţie.”;

- Art. 15: Ampriza drumului este suprafaţa de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru ciclişti, acostamente, şanţuri, rigole, taluzuri, şanţuri de gardă, ziduri de sprijin şi alte lucrări de artă.”

- Anexa nr. 1: „Limitele zonei drumului

a) Zonele de siguranţă ale drumurilor sunt cuprinse de la limita exterioară a amprizei drumului până la:

- 1,50 m de la marginea exterioară a şanţurilor, pentru drumurile situate la nivelul terenului;

- 2,00 m de la piciorul talazului, pentru drumurile în rambleu;

- 3,00 m de la marginea de sus a talazului, pentru drumurile în debleu cu înălţimea până la 5,00 m inclusiv;

- 5,00 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile în debleu cu înălţimea mai mare de 5,00 m.

b) Zonele de siguranţă ale podului, care includ şi suprafeţe de teren aflate sub pod, sunt:

- 10,00 m de la limita exterioară a racordării podului cu terasamentul, pentru podurile fără lucrări de apărare a malurilor (rampa de acces face parte integrantă din pod);

- la limita exterioară a lucrărilor de apărare a malurilor, pentru podurile la care aceste apărări au o lungime mai mare de 10 m (rampa de acces face parte integrantă din pod).

c) Zonele de siguranţă ale drumurilor cu versanţi (defilee) cu înălţimea mai mare de 30 m se consideră la partea superioară a taluzului versantului.

d) Zonele de protecţie sunt cuprinse între marginile exterioare ale zonelor de siguranţă şi marginile zonei drumului, conform tabelului următor:

 

Categoria drumului

Autostrăzi

Drumuri naţionale

Drumuri judeţene

Drumuri comunale

Distanţa de la marginea exterioară a zonei de siguranţă până la marginea zonei drumului (m)

50

22

20

18

 

e) Zona drumului reprezintă distanţa de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei de protecţie. “

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. m) referitoare la categorii de legi, art. 108 alin. (1) şi (3) referitoare la actele Guvernului, precum şi celor ale art. 136 alin. (3) privind proprietatea.

14. Analizând situaţia de fapt din cauza dedusă judecăţii, Curtea reţine că, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, în data de 9 iulie 2012, între Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, în calitate de administrator, şi Florin Onuşi, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, în calitate de utilizator, a fost încheiat Contractul nr. 119/2012 de utilizare a zonei drumului, durata acestui contract fiind de 5 ani, respectiv până la data de 8 iulie 2017, inclusiv. Obiectul acestui contract îl constituia acordarea de către administrator, în beneficiul utilizatorului, a dreptului de a utiliza/ocupa terenul în suprafaţă de 3.400 m în zona drumului naţional DN 31, precum şi obligaţia utilizatorului de a achita contravaloarea tarifului de utilizare a zonei drumului, stabilit potrivit art. 47 alin. (4) şi (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, întrucât utilizatorul nu a achitat tariful de utilizare datorat, contrar obligaţiei de plată ce a fost asumată prin contract la momentul semnării acestuia, prin acţiunea formulată în instanţă, având ca obiect cererea de ordonanţă de plată, înregistrată la Judecătoria Olteniţa, reclamanta-creditor Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul-debitor Florin Onuşi, obligarea acestuia la plata sumei de 1.637,63 lei, reprezentând contravaloarea tranşelor scadente şi neachitate pe anii 2, 3 şi 4 conform tabelului de calcul, precum şi a facturilor emise, valoarea penalităţilor de întârziere, valoarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu intervenit între părţi, precum şi cheltuielile ocazionate de transmiterea prin poştă a somaţiei de plată. Cu acest prilej, pârâtul-debitor a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3)-(5), art. 3 alin. (1) lit. a) şi b), art. 14 şi art. 15, precum şi ale anexei nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, care fac obiect al controlului de constituţionalitate.

15. Examinând incidenţa, din această perspectivă, a cauzei de admisibilitate care priveşte legătura prevederilor legale criticate cu soluţionarea cauzei, consacrată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”, Curtea aminteşte condiţiile desprinse în jurisprudenţa sa din interpretarea acestui text legal. Astfel, existenţa legăturii cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune întrunirea, cumulativă, a următoarelor condiţii: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea şi Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19).

16. Având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa sa, şi constatând că obiectul cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate îl constituie neexecutarea unei obligaţii contractuale, Curtea constată că prevederile art. 2 alin. (3)-(5), art. 3 alin. (1) lit. a) şi b), art. 14 şi 15, precum şi cele ale anexei nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, nu sunt incidente în cauză. Astfel fiind, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste prevederi legale va fi respinsă ca inadmisibilă,

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3)-(5), art. 3 alin. (1) lit. a) şi b), art. 14 şi art. 15, precum şi ale anexei nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, excepţie ridicată de Florin Onuşi în Dosarul nr. 3.276/269/2016 al Judecătoriei Olteniţa.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Olteniţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2018.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 536/2012 privind aprobarea Listei cuprinzând punctele şi locurile de operare şi limitele acestora, a căror infrastructură portuară aparţine domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi limitele radelor portuare şi ale zonelor de ancoraj

 

Având în vedere Referatul Direcţiei transport naval nr. 5.240 din 26.03.2018 prin care se propune modificarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor şi

infrastructurii nr. 536/2012 privind aprobarea Listei cuprinzând punctele şi locurile de operare şi limitele acestora, a căror infrastructură portuară aparţine domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi limitele radelor portuare şi ale zonelor de ancoraj,

ţinând cont de prevederile art. 8 alin. (1) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Anexa la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 536/2012 privind aprobarea Listei cuprinzând punctele şi locurile de operare şi limitele acestora, a căror infrastructură portuară aparţine domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi limitele radelor portuare şi ale zonelor de ancoraj, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 11 iunie 2012, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Lucian Şova

 

Bucureşti, 23 mai 2018.

Nr. 1.018.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 536/2012)

 

LISTA

cuprinzând punctele şi locurile de operare şi limitele acestora, a căror infrastructură portuară aparţine domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi limitele radelor portuare şi ale zonelor de ancoraj

 

Nr.

crt.

Denumirea punctului/locului de operare

Operatorul portuar

Limitele punctului/locului de operare

Suprafaţa

teritoriilor

Vecinătăţi

(după caz. pe scurt)

Limitele

radei

portuare

Limiteiź zonei de ancoraj

Căpitănia zonală în a cărei Jurisdicţia se află

Observaţii

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1.

Pasarela MAMAIA

Primăria Municipiului Constanţa

 

1.250 mp

- Zona Hotel Victoria, staţiunea Mamaia

- Digul sparge-val

 

 

Căpitănia Zonală Constanţa

Loc de operare-acostare ambarcaţiuni de agrement-tară zonă de radă, acostare la debarcader

2.

Siloz de cereale AGRICOST

Societatea Comercială AGRICOST” - S.R.L. Iaşi - punct de lucru Brăila

km 173+100 km 173 + 300 Dunăre, mal drept

7.470 mp

- Zona de trecere bac IMB

- Comuna Măraşu, judeţul Brăila

 

km 165 - km 168 Dunăre, malul drept - pentru nave maritime şi de navigaţie interioară

km 175 - km 175 + 500 km 181 +600 - km 183 Dunăre, malul drept - pentru nave de navigaţie interioară

Căpitănia Zonală Galaţi

1. Loc de operare - acostare nave maritime şi nave de navigaţie interioară la ponton

2. Descărcarea cerealelor din barjă se poate realiza cu macara plutitoare cu graifer.

3. Activitatea operatorului se desfăşoară în conformitate cu prevederile Regulamentului portuar al C.N. Administraţia Porturilor Dunării Maritime” – S.A. Galaţi

3.

Port de agrement POJEJENA

Societatea Comercială Eoliana Caras - S.R.L.

- km 1054 + 790 - km 1054 + 950

12.000 mp

Dunărea şi terenuri proprietate publică, aflate în administrarea Consiliului Local Pojejena,

judeţul Caraş-Severin

 

km 1049 + 600 - km 1050 + 900 Dunăre, mai stâng

Căpitănia Zonală Drobeta-Turnu Severin

Loc de operare-acostare ambarcaţiuni de agrement

4.

Plandişte km 1045+300

Societatea Comercială Petrobanat Trade - S.R.L. Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin

km 1045 + 300 Dunăre, mal stâng

10.000 mp

Dunărea şi teren proprietate publică aflate în administrarea Consiliului Local Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin

 

km 1,047 - km 1.049 + 100, Dunăre mal stâng

Căpitănia Zonală Drobeta-Turnu Severin

Loc de operare -

încărcare/descărcare/depozitare produse de balastieră şi piatră

5.

Punct de traversare a Dunării cu bacul între localităţile Moldova Nouă şi Golubac

Primăria Oraşului Moldova Nouă

km 1045 + 600, Dunăre, mal stâng

19.200 mp

Dunărea şi teren proprietate publică aflat în administrarea Consiliului Local Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin

 

km 1.047 - km 1.049 + 100, Dunăre, mal stâng

Căpitănia Zonală Drobeta-Turnu Severin

Loc de operare deschis accesului public - încărcare/descărcare mărfuri şi/sau îmbarcare/debarcare persoane

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind acordarea unui ajutor de investiţii, exceptat de la obligaţia notificării, Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A., pentru anii 2018-2020

 

Având în vedere:

- Referatul Direcţiei transport aerian nr. 20.633 din 18.05.2018,

luând în considerare:

- importanţa strategică a infrastructurii aeroportuare aflată în administrarea Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S A. În contextul politicilor de securitate regională;

- Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în aplicarea art. 107 şi 108 din tratat, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 651/2014;

- Memorandumul nr. 13.780 din 13.04.2018 cu tema „Acordarea unui ajutor de investiţii, exceptat de la obligaţia notificării, Societăţii Naţionale «Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa» - S.A., pentru anii 2018-2020”,

în temeiul:

- art. 4 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 5 alin, (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă acordarea unui ajutor de investiţii, exceptat de la obligaţia notificării, Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. (SN AIMKC), acordat sub forma de grant/alocare financiară nerambursabilă.

(2) Măsura de ajutor se acordă de la data intrării în vigoare a prezentului ordin şi până la data de 31.12.2020.

(3) în cazul în care, pe perioada prevăzută la alin. (2), traficul anual de pasageri înregistraţi de SN AIMKC depăşeşte 200.000 de pasageri, valoarea ajutorului nu va depăşi 75% din costurile eligibile, în conformitate cu prevederile art. 56a alin. 13 din Regulamentul (UE) nr. 651/2014.

Art. 2. - Prezenta măsură de ajutor de stat nu intră sub incidenţa obligaţiei de notificare către Comisia Europeană, fiind acordat în conformitate cu prevederile art. 56a din Regulamentul (UE) nr. 651/2014.

Art. 3. - În cadrul măsurii de ajutor de stat prevăzută la art. 1 sunt eligibile costurile de investiţii.

Art. 4. - (1) în sensul prezentului ordin, următorii termeni se definesc astfel:

a) costurile de investiţii eligibile - costurile legate de investiţii în infrastructura aeroportuară, inclusiv costuri de proiectare: acestea nu includ costurile de investiţii pentru activităţi non-aeronautice şi costurile pentru sarcinile care intră în sfera sectoarelor de competenţă publică;

b) deficit de finanţare a costurilor de investiţii - diferenţa dintre sursele proprii de finanţare a investiţiilor şi cheltuielile de investiţii programate;

c) data acordării ajutorului - data intrării în vigoare a prezentului ordin;

d) furnizor de ajutor de stat - Ministerul Transporturilor;

e) întreprindere în dificultate - o întreprindere care se află în cel puţin una din situaţiile următoare:

(i) mai mult de jumătate din capitalul propriu aşa cum reiese din contabilitatea societăţii a dispărut din cauza pierderilor acumulate;

(ii) face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă sau îndeplineşte criteriile prevăzute în dreptul intern pentru ca o procedură colectivă de insolvenţă să fie deschisă la cererea creditorilor săi;

(iii) a primit ajutor pentru salvare şi nu a rambursat încă împrumutul sau nu a încetat garanţia sau a primit ajutoare pentru restructurare şi face încă obiectul unui plan de restructurare;

(iv) în ultimii doi ani raportul datorii/capitaluri proprii al întreprinderii este mai mare de 7,5 şi capacitatea de acoperire a dobânzilor calculată pe baza EBITDA se situează sub valoarea 1,0.

(2) Termenii infrastructură aeroportuară, activităţi non-aeronautice şi traficul mediu anual de pasageri au înţelesul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 651/2014.

Art. 5. - (1) Bugetul total estimat al măsurii de ajutor de stat este de 58.549.000 lei.

(2) Bugetul este defalcat pe ani astfel:

 

An

Defalcare pe ani (lei)

2018

14.701.000

2019

21.862.000

2020

21.986.000

 

(3) Valoarea ajutorului pentru investiţii nu va depăşi deficitul de finanţare a costurilor de investiţii.

(4) Sumele necesare pentru acoperirea costurilor de investiţii ale SN AIMKC se alocă anual de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, la capitolul 84.01 „Transporturi”, titlul 55 „Alte transferuri”, art. 55.01 „Transferuri interne”, alineatul 55.01.12 - „Investiţii ale agenţilor economici cu capital de stat” şi se includ în bugetul de venituri şi cheltuieli al SN AIMKC, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 6. - (1) SN AIMKC va fundamenta lunar necesarul de ajutor, va întocmi şi va transmite la Ministerul Transporturilor documentaţia aferentă, conform prevederilor legale, cu încadrarea în lista de investiţii aprobată de ordonatorul principal de credite.

(2) în termen de 30 de zile de la încheierea fiecărui trimestru, SN AIMKC va prezenta la Ministerul Transporturilor, Direcţia transport aerian, un raport care va conţine:

a) valoarea ajutorului de investiţii primit;

b) justificarea modului de utilizare a ajutorului de investiţii.

(3) în cazul în care se constată că sumele alocate de la bugetul de stat, cu titlul de ajutor de stat, depăşesc necesarul de finanţare, se va realiza regularizarea sumelor acordate în luna imediat următoare raportării.

Art. 7. - (1) Pentru a beneficia de măsura de ajutor de stat, SN AIMKC trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) traficul mediu anual de pasageri să fie mai mic de 200.000 de pasageri pe parcursul a două exerciţii financiare anterioare anului în care ajutorul de stat este acordat sau, în cazul în care depăşeşte 200.000 de pasageri, aeroportul trebuie să asigure din surse proprii cel puţin 25% din cheltuielile cu investiţiile;

b) traficul mediu anual de mărfuri să fie sub 200.000 de tone în cursul ultimelor două exerciţii financiare dinaintea celui În care sunt acordate efectiv ajutoarele;

c) acordarea ajutorului de stat nu conduce la creşterea traficului mediu anual de marfă peste 200.000 tone pe parcursul a două exerciţii financiare ulterioare anului în care ajutorul de stat este acordat;

d) şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat şi bugetul local, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România;

e) nu face obiectul unui ordin de recuperare neexecutat în urma unei decizii anterioare prin care un ajutor de stat a fost declarat ilegal şi incompatibil cu piaţa internă;

f) asigură accesul liber şi nediscriminatoriu la infrastructura aeroportuară al tuturor utilizatorilor, În condiţiile achitării tarifelor aeroportuare şi respectării reglementărilor aplicabile;

g) nu este întreprindere în dificultate;

h) reprezentantul legal nu a suferit condamnări definitive din cauza unei conduite profesionale îndreptată împotriva legii, decizie formulată de o autoritate de judecată ce are forţă de res judicata;

i) investiţia în cauză nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a se face faţă traficului preconizat pe termen mediu pe baza unor prognoze rezonabile ale traficului.

(2) Direcţia transport aerian din cadrul Ministerului Transporturilor va verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin, (1),

Art. 8. - Pentru aceleaşi cheltuieli eligibile, ajutorul de investiţii acordat prin prezentul ordin nu se va cumula cu niciun alt ajutor de stat acordat prin alte scheme/proceduri individuale, inclusiv de minimis.

Art. 9. - Pentru a evita un eventual cumul al ajutorului, furnizorul de ajutor de stat face verificări anuale ori se asigură că astfel de verificări sunt făcute pentru a se constata dacă SN AIMKC a primit sau nu ceea ce este necesar pentru acoperirea deficitului de finanţare a costurilor de investiţii pe durata perioadei de acordare a ajutorului de investiţii.

Art. 10. - (1) Textul prezentului ordin se publică integral pe pagina oficială de internet a Ministerului Transporturilor www.mt.ro

(2) Direcţia economică din cadrul Ministerului Transporturilor asigură raportarea către Consiliul Concurenţei a sumelor alocate SN AIMKC aferente ajutorului de investiţii acordat, în conformitate cu Regulamentul Consiliului Concurenţei privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 175/2007.

(3) Erorile constatate şi corecţiile legale, anulări, recalculări, recuperări, rambursări, se raportează Consiliului Concurenţei până la 31 martie a anului următor anului de raportare.

(4) Ministerul Transporturilor, prin Direcţia transport aerian, transmite Consiliului Concurenţei orice informaţie solicitată cu privire la prezentul ordin.

(5) Direcţia economică din cadrul Ministerului Transporturilor are obligaţia ca, în conformitate cu prevederile art. 29 din Regulamentul privind Registrul ajutoarelor de stat, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 437/2016, să încarce în Registrul general al ajutoarelor de stat acordate în România (RegAS) măsura de ajutor de stat ce face obiectul prezentului ordin, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a acestuia. Actul de acordare, plăţile, obligaţiile de recuperare a ajutoarelor şi rambursarea efectivă a respectivelor obligaţii, aferente acestei măsuri, se vor încărca în RegAS în termen de 7 zile lucrătoare de la data semnării actului sau a publicării acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data instituirii plăţilor, a obligaţiilor de recuperare a ajutoarelor sau a rambursării efective a respectivelor obligaţii.

(6) Documentaţia privind sumele alocate cu titlu de ajutor de stat în baza prezentului ordin se păstrează 10 ani de la data acordării ultimului ajutor.

(7) Pe baza datelor introduse de Ministerul Transporturilor, prin Direcţia economică, în Registrul general al ajutoarelor de stat acordate în România, se asigură publicarea informaţiilor conform art. 9 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 651/2014, pe pagina web https://regas.consiIiulconcurentei.ro/ transparenţă/index.html

(8) Direcţia economică din cadrul Ministerului Transporturilor va transmite Consiliului Concurenţei un rezumat al informaţiilor referitoare la prezentul ordin, în forma prevăzută la anexa II a Regulamentului (UE) nr. 651/2014, în vederea transmiterii la Comisia Europeană în maximum 20 de zile lucrătoare de la adoptarea ordinului.

(9) SN AIMKC păstrează documentaţia aferentă ajutoarelor de stat de care beneficiază în baza prezentului ordin pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data ultimei alocări. Această evidenţă trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea tuturor condiţiilor impuse prin actul de acordare şi reglementările comunitare incidente din domeniul ajutorului de stat, cum sunt: datele de identificare a beneficiarului, durata, cheltuielile eligibile, valoarea, momentul şi modalitatea acordării ajutorului, originea acestuia, durata, metoda de calcul al ajutoarelor acordate.

Art. 11. - La cererea Comisiei Europene sau a Consiliului Concurenţei, Ministerul Transporturilor, prin Direcţia transport aerian, va furniza toate informaţiile pe care acestea ie consideră necesare pentru a stabili dacă ajutorul de stat acordat în baza prezentului ordin este compatibil cu legislaţia în domeniul ajutorului de stat.

Art. 12. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Lucian Şova

 

 

Bucureşti, 19 iunie 2018.

Nr. 1.110.

 

 

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

 

Dosar nr. 436/1/2018

 

DECIZIA Nr. 7

din 26 aprilie 2018

 

Completul compus din:

Mirela Sorina Popescu - preşedintele cu delegaţie al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – preşedintele completului

Aurel Gheorghe Ilie - judecător la Secţia penală

Valentin Horia Şelaru - judecător la Secţia penală

Rodica Cosma - judecător la Secţia penală

Marius Dan Foitoş - judecător la Secţia penală

Rodica Aida Popa - judecător la Secţia penală

Lucia Tatiana Rog - judecător la Secţia penală

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secţia penală

Francisca Maria Vasile - judecător la Secţia penală

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a I l-a penală în Dosarul nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, «perioada executată efectiv» din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară”.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 275 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa de judecată a fost prezidată de către preşedintele cu delegaţie al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La şedinţa de judecată a participat doamna Valeria Maurer, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Marilena Mincă, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 436/1/2018, respectiv sesizarea prin care Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, investită cu soluţionarea Dosarului nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017), având ca obiect apelul formulat de inculpatul G.N. împotriva Sentinţei penale nr. 734 din 20 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 16.205/299/2017, solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept, respectiv „în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, «perioada executată efectiv» din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară”.

De asemenea, a precizat că au fost transmise puncte de vedere asupra problemei de drept deduse judecăţii formulate de judecătorii instanţelor judecătoreşti de la curţile de apel Galaţi, Constanţa, Cluj, Oradea, Târgu Mureş, Bacău, Braşov, Suceava, Ploieşti, Timişoara, Bucureşti, laşi.

Totodată, a arătat că a fost depus la data de 29 martie 2018 raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat părţilor la data de 2 aprilie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat ca sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, inclusiv sub aspectul înrâuririi pe care dezlegarea care se va da dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 o are asupra fondului cauzei, având în vedere că această interpretare are consecinţă cu privire la stabilirea restului de pedeapsă neexecutat, aspect care influenţează aplicarea dispoziţiilor art. 104 alia. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal.

A arătat că punctul de vedere al parchetului este în sensul că, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, restul de pedeapsă rămas neexecutat în cazul persoanelor condamnate şi liberate condiţionat la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 poate fi recalculat datorită următoarelor argumente:

Din interpretarea art. 551 din Legea nr. 254/2013 şi a dispoziţiilor art. V ale Legii nr. 169/2017 rezultă că nu se face distincţie între categoriile de persoane condamnate care pot beneficia de incidenţa acestor prevederi legale.

Prin urmare, legea nu distinge, astfel că, din punctul de vedere al parchetului, în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, se pot întâlni 4 categorii de persoane condamnate care s-ar putea afla în ipoteza normei, şi anume: persoanele condamnate care sunt în cursul executării pedepsei la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017; persoanele condamnate care la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 erau liberate condiţionat şi se aflau în termenul de liberare condiţionată; persoanele liberate condiţionat, dar cu privire la care termenul se împlinise la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, în privinţa acestora pedeapsa considerându-se executată; persoanele condamnate care executaseră integral pedeapsa înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017.

A apreciat că scopul acestei legi a fost, pe de o parte, de a se asigura o reducere a populării penitenciarelor, iar, pe de altă parte, de a oferi o compensare a vătămării drepturilor.

Dacă primul scop al actului normativ este acela de reducere a populaţiei din penitenciare, este evident că scopul legii este de a se aplica persoanelor încarcerate la momentul intrării sale în vigoare, dar din cel de-al doilea obiectiv al actului normativ, a apreciat că se poate trage concluzia că, prin dorinţa de a oferi această compensare, sunt avute în vedere şi persoanele care la momentul intrării în vigoare a actului normativ erau liberate condiţionat şi se aflau în termenul de liberare condiţionată, întrucât legea nu distinge. De altfel aceste persoane au fost în aceeaşi situaţie juridică, ele au executat pedeapsa în condiţii necorespunzătoare şi, prin urmare, nu s-ar justifica un tratament diferenţiat.

Pe de altă parte, o astfel de concluzie se desprinde şi din evoluţia normativă a actului normativ anterior menţionat, întrucât, iniţial, aceste dispoziţii erau în capitolul dedicat liberării condiţionate, iar ulterior au fost introduse în art. 551 din legea privind executarea pedepselor, care se referă la condiţiile de detenţie.

De asemenea, prin faptul că aplicarea acestor dispoziţii legale se repercutează asupra restului rămas neexecutat şi care atrage consecinţe din perspectiva aplicării stării de recidivă, a apreciat că au o natură mixtă, au implicit natura unei norme de drept penai, şi, nu în ultimul rând, ele operează concomitent cu liberarea condiţionată, nu se reduc exclusiv la persoanele cu vocaţie la liberarea condiţionată, pe de o parte, pentru că au fost scoase din acest capitol; pe de altă parte, aceste dispoziţii au fost aplicate independent de formularea sau nu a unei cereri de liberare condiţionată, atâta vreme cât s-a constatat incidenţa lor şi pe cale administrativă de către administraţia penitenciară, aşadar independent de procedura liberării condiţionate.

A apreciat că toate acestea sunt argumente în sensul că legea nu face distincţie, reducerea restului de pedeapsă poate opera şi în cazul acestei categorii de persoane, situaţie în care restul rămas neexecutat se reduce cu zilele compensatorii şi în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul liberării condiţionate, ceea ce se adaugă la pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune este acest rest redus ca urmare a aplicării şi a dispoziţiilor art. 551 din legea privind executarea pedepselor.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele;

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea de şedinţă din data de 14 februarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017) Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a I l-a penală a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea dispoziţiilor art. 557 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, «perioada executată efectiv» din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară”.

II. Expunerea succintă a cauzei

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a fost sesizată cu apelul formulat de inculpatul G.N. Împotriva Sentinţei penale nr. 734 din 20 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 16.205/299/2017.

Prin Sentinţa penală nr. 734 din 20 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 16.205/299/2017, s-au dispus, printre altele, următoarele: în baza art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal şi art. 396 alin. (2) şi (10) din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul G.N. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin (1) lit. a) şi b) din Codul penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 104 alin. (2) teza I din Codul penal s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 484 din 29.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.05.2011, şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1.321 zile.

În baza art. 104 alin. (2) teza a Iha din Codul penal raportat la art. 43 alin. (1) din Codul penal s-a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, restul de 1.321 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 484 din 29.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.05.2011, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 3 luni şi 1.321 zile închisoare.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că la data de 17 mai 2017 a fost înregistrat, sub nr. 16.205/299/2017, Rechizitoriul nr. 1.078/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti din data de 12.05.2017 prin care s-a dispus trimiterea în judecată, sub măsura preventivă a controlului judiciar, a inculpatului G.N., pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal.

În fapt, s-a reţinut că la data de 27.01.2017, în jurul orelor 10:45-10:50, inculpatul G.N. a pătruns în sala de conferinţe Alcyone situată la mezaninul hotelului Radisson Blu, din Bucureşti, Calea Victoriei nr. 63-81, sectorul 1, unde, profitând de neatenţia persoanei vătămate B.E., a sustras un telefon mobil marca Samsung Galaxy A5 Gold, prejudiciul produs fiind estimat la suma de 2.000 lei.

Având în vedere că inculpatul a beneficiat de liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 484 din 29.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.05.2011, având un rest de pedeapsă neexecutat de 1.321 zile, instanţa a constatat incidenţa stării de recidivă postcondamnatorie.

Sub aspectul individualizării pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere limitele speciale ale pedepsei, reţinând că în cauză este incidenţă cauza de reducere a limitelor pedepsei prevăzute de art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală privind procedura în cazul recunoaşterii vinovăţiei, precum şi criteriile stabilite prin art. 74 din Codul penal.

În consecinţă, în baza art. 228 alin. (1) din Codul penal a constatat că pedeapsa aplicabilă pentru săvârşirea infracţiunii de furt este de la 6 luni la 3 ani închisoare, alternativ cu amenda, iar în urma aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, instanţa a constatat că noile limite reduse sunt închisoarea de la 4 luni la 2 ani, respectiv între 135 şi 225 zile-amendă.

În aceste condiţii s-a orientat la pedeapsa principală de 1 an şi 3 luni închisoare.

Având în vedere că, prin Sentinţa penală nr. 1.607 din 13.10.2014 a Judecătoriei Găeşti, rămasă definitivă prin necontestare la data de 17.10.2014, s-a dispus liberarea condiţionată a inculpatului G.N. din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 484 din 29.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.05.2011, fapta dedusă judecăţii fiind comisă şi descoperită în interiorul termenului de supraveghere, în baza art. 104 alin. (2) teza I din Codul penal, instanţa de fond a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare şi a dispus executarea restului de pedeapsă de 1.321 zile.

În baza art. 104 alin. (2) teza a II-a din Codul penal raportat la art. 43 alin. (1) din Codul penal a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, restul de 1.321 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 484 din 29.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.05.2011, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 3 luni şi 1.321 zile închisoare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 734 din 20 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 16.205/299/2017, a declarat apel în termen inculpatul G.N., solicitând, în esenţă, reindividualizarea pedepsei.

La termenul din data de 14 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, din oficiu, a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre care să dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea dispoziţiilor ari. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, «perioada executată efectiv» din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară”.

III. Punctul de vedere al instanţei care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a reţinut că normele de drept intern apreciate a fi relevante în speţa dedusă judecăţii sunt următoarele: art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal; art. 551 din Legea nr. 254/2013 a fost introdus prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017), art. 41 alin. (1) din Codul penal (Recidiva), art. 43 alin. (1) din Codul penal (Pedeapsa în caz de recidivă), art. 104 alin. (2) din Codul penal (Revocarea liberării condiţionate).

S-a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, „perioada executată efectiv” din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară).

S-a arătat că, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, redate anterior, în ipoteza executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare, la calcularea „pedepsei executate efectiv” se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, în sensul c㠄pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată”.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 551 alin. (8) din acelaşi act normativ, „Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012”.

Prin urmare, în condiţiile în care legiuitorul nu distinge, în ceea ce priveşte categoriile de persoane care beneficiază de dispoziţiile legale menţionate, între condamnaţii care se află/se aflau încă în stare de deţinere la data intrării în vigoare a normei în discuţie (introdusă prin art. i pct. 3 din Legea nr. 169/2017) şi cei care deja fuseseră liberaţi condiţionat, s-a susţinut că modalitatea de calcul al „pedepsei executate efectiv” de la art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 se aplică ori de câte ori o persoană condamnată a executat pedeapsa în condiţii necorespunzătoare, ulterior datei de 24 iulie 2012 [menţionată la art. 551 alin. (8) din Legea nr. 254/2013], dacă nu au fost despăgubite pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, în condiţiile art. VI alin. (2) din Legea nr. 169/2017.

În opinia instanţei care a înaintat sesizarea, considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare se face nu numai în vederea calculării fracţiunii din pedeapsă ce trebuie executată pentru a putea fi acordată liberarea condiţionată, în condiţiile art. 99 şi 100 din Codul penal, ci şi pentru calcularea executării - ulterior datei de 24 iulie 2012 - a pedepsei pronunţate cu privire la persoana condamnată, dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nefiind cuprinse în capitolul Vili din lege, privind liberarea condiţionată, ci în capitolul IV, privind condiţiile de detenţie, ambele din titlul III (Executarea pedepselor privative de libertate).

Recalcularea unei pedepse anterioare, începând cu data de 24 iulie 2012, din executarea căreia persoana condamnată a fost liberată condiţionat, potrivit dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, în cazul în care persoana este judecată pentru o nouă infracţiune, poate avea ca efect:

- fie reducerea restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară (reţinându-se în continuare comiterea celei de-a două infracţiuni în timpul termenului de supraveghere), situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013, având ca urmare reducerea restului de pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa pronunţată pentru noua infracţiune săvârşită, faţă de dispoziţiile art. 5 din Codul penal;

- fie înlăturarea restului rămas neexecutat sau reducerea acestuia (cu reţinerea comiterii celei de-a două infracţiuni după împlinirea termenului de supraveghere), situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013, având drept consecinţă reţinerea stării de recidivă postexecutorie [şi majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, potrivit art. 43 alin. (5) din Codul penal] pentru faptele comise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, iar pentru faptele comise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 - numai în măsura în care pedeapsa aplicată potrivit tratamentului sancţionator de la art. 43 alin. (5) din Codul penal este mai mică decât cea aplicată potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Codul penal, respectându-se astfel principiul aplicării legii penale mai favorabile.

IV. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

În urma analizei condiţiilor de admisibilitate a sesizării, efectuate în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, justificat de faptul că sesizarea aparţine unei curţi de apel învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă (apel) care a constatat, în cursul judecăţii, existenţa unei chestiuni de drept a cărei dezlegare nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluţionare.

Totodată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost invocată deoarece categoriile de persoane susceptibile de incidenţa art. 551 din Legea nr. 254/2013 sunt, în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017:

a) persoanele condamnate aflate în curs de executare a pedepsei în condiţii de detenţie;

b) persoanele condamnate liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi aflate în termenul liberării condiţionate;

c) persoanele condamnate liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi aflate după expirarea termenului liberării condiţionate, deci după considerarea ca executată a pedepsei;

d) persoanele condamnate care au executat, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, integral pedeapsa în penitenciar.

S-a arătat că incidenţa art. 551 din Legea nr. 254/2013 cu privire la toate categoriile anterior menţionate este susţinută de principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, respectiv de faptul că nu se face distincţie între categoriile de persoane condamnate, beneficiare ale acestor reglementări.

Totodată, s-a arătat că trebuie avut în vedere şi scopul legii - soluţie de reducere a suprapopulării din penitenciare şi de compensare a vătămării drepturilor ce rezultă din acest aspect - astfel cum s-a arătat în Expunerea de motive a Legii nr. 169/2017, de modificare a Legii nr. 254/2013.

Dacă primul obiectiv vizează persoanele condamnate aflate în curs de executare în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, cel de al doilea vizează atât categoriile precizate anterior (tuturor acestor persoane le-au fost vătămate drepturile prin executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare), cât şi persoanele care la momentul intrării în vigoare a actului normativ erau liberate condiţionat şi se aflau în termenul de liberare condiţionată, întrucât legea nu distinge.

De altfel, situaţia acestora fiind identică (executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare) şi tratamentul juridic aferent acestei situaţii trebuie să fie identic, respectiv recunoaşterea beneficiului art. 551 din Legea nr. 254/2013 tuturor categoriilor enunţate.

S-a arătat că, în cauza ce face obiectul sesizării, interesează categoria persoanelor condamnate liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi aflate în cursul termenului liberării condiţionate şi care, în cursul acestui termen, săvârşesc o nouă infracţiune.

În această ipoteză, prin efectul compensatoriu prevăzut de art. 551 din Legea nr. 254/2013, pedeapsa aplicată pentru prima infracţiune, aceea din a cărei executare a fost liberat condiţionat condamnatul, va fi considerată ca executată mai devreme ca urmare a restului de pedeapsă rămas neexecutat mai mic.

Acest rest de pedeapsă rămas neexecutat (cu care se va opera în urma revocării liberării condiţionate, în vederea aplicării tratamentului sancţionator) se va determina deducând din pedeapsa de executat perioada efectiv executată, precum şi perioada zilelor calculate ca executate, în considerarea condiţiilor necorespunzătoare de detenţie.

Restul astfel identificat se va adăuga la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii şi comisă în cursul termenului de liberare condiţionată.

În consecinţă, în opinia Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, „perioada executată efectiv” din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară).

V. Opiniile instanţelor judecătoreşti

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie: Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apei Suceava, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel laşi care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondate.

În principal s-au conturat următoarele opinii: într-o primă opinie exprimată de Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Bucureşti (opinie majoritară) Tribunalul Bucureşti (în majoritate), Tribunalul Călăraşi, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Braşov, Tribunalul Bacău, Tribunalul Bihor, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Moineşti s-a susţinut că pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, „perioada executată efectiv” din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.

În cea de-a două opinie exprimată de Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bucureşti (opinia minoritară), Tribunalul Bucureşti (în opinie minoritară), Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Covasna, Tribunalul Neamţ, Tribunalul Hunedoara, Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Zalău, Judecătoria Roman, Judecătoria Botoşani (jurisprudenţă - 1 hotărâre), Judecătoria Bacău (în opinie majoritară), judecătoria Deva - s-a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, nu trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, „perioada executată efectiv” din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017.

În cea de-a treia opinie exprimată - Tribunalul Vaslui şi instanţele arondate, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Constanţa, Curtea de Apel Târgu Mureş - s-a considerat că, în cazul revocării unei liberări condiţionate ce fusese dispusă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017, se revocă întreg restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, indicat în sentinţa de liberare, se aplică o nouă pedeapsă conform regulilor de la recidivă postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, iar problema aplicării dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 vizează pedeapsa astfel rezultantă şi este o chestiune ce se rezolvă în cursul executării pedepsei, în vederea calculării fracţiei pentru o nouă liberare condiţionată.

Nu au exprimat un punct de vedere propriu: Curtea de Apel laşi, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Alba Iulia, instanţe care au indicat doar că nu au jurisprudenţă.

Curtea de Apel Craiova şi instanţele din raza sa de activitate au exprimat puncte de vedere privind primele două opinii arătate mai sus, fără a se putea decela care este opinia majoritară.

VI. Examenul jurisprudenţei

Instanţele la care au fost identificate hotărâri judecătoreşti în această materie sunt: Curtea de Apel Suceava (Judecătoria Botoşani - Sentinţa penală nr. 61 din 16 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 19.873/193/2017), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală - Decizia penală nr. 1.471/A din 25 octombrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 2.024/339/2015; Decizia penală nr. 1 517/A din 31 octombrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 14.411/1,748/2016; Decizia penală nr. 1.349/A din 6 octombrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 15.941/1.748/2016 (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Sentinţa penală nr. 8 din 11 ianuarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. 29.143/299/2017).

VII. Jurisprudenţă relevantă a Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept supusă dezlegării.

VIII. Jurisprudenţă relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Nu au fost identificate decizii relevante legate strict de problema de drept supusă dezlegării.

IX. Jurisprudenţă relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Nu a fost identificată jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind problema de drept supusă dezlegării.

A fost identificată jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului - prin care se constată condiţiile improprii de detenţie din penitenciarele româneşti şi se reaminteşte faptul că acest lucru înseamnă încălcarea dispoziţiilor art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, menţionându-se totodată c㠄... nu este sarcina Curţii să stabilească ce măsuri reparatorii ar fi indicat de luat de către un stat pârât în conformitate cu obligaţiile acestuia prevăzute la art. 46 din convenţie..”, dar şi faptul c㠄eforturile constante şi pe termen lung, precum adoptarea unor măsuri suplimentare, trebuie continuate pentru a ajunge la o deplină conformitate cu art. 3 şi 46 din Convenţie” (Cauza Iacov Stanciu c. România).

X. Opinia specialiştilor consultaţi

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.

Au fost înaintate puncte de vedere de către Colectivul de drept penal al Catedrei de drept public din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi de Departamentul de drept public al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Drept din Timişoara, ambele puncte de vedere fiind în sensul necesităţii recalculării perioadei efectiv executate din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsă pentru fiecare 30 de zile executate efectiv în condiţii necorespunzătoare).

XI. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informare juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la chestiunea de drept care formează obiectul sesizării prealabile în Dosarul nr. 436/1/2018 s-a opinat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, în cazul persoanelor liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în scopul aplicării tratamentului sancţionator prevăzut în art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012, „partea efectiv executat㔠din durata pedepsei închisorii - pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat. Recalcularea se realizează în condiţiile art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 (considerându-se executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare) şi are ca efect reducerea duratei restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.

XII. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal:

„Art. 551. - Compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare

(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

(2) în sensul prezentului articol se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.

(3) în sensul prezentului articol se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare:

a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză;

b) lipsa accesului la activităţi în aer liber;

c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie;

d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă;

f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.

(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.

(5) în sensul prezentului articol nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică;

b) în tranzit.

(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.

(7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate li revocat.

(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.”

Art. 551 din Legea nr. 254/2013 a fost introdus prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017), care mai prevede, la art. V, că:

„(1) în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Biroul evidenţă şi organizarea muncii din cadrul fiecărei unităţi va deschide o fişă de evidenţă pentru fiecare persoană privată de libertate în care vor fi consemnate clădirile în care a fost cazată pe parcursul pedepsei.

(2) Pentru persoanele private de libertate care au început executarea pedepsei înainte de 24 iulie 2012 fişa prevăzută la alin. (1) va cuprinde numai informaţiile relevante ulterioare acestei date. (...)”.

De asemenea, potrivit art. VI alin. (2) din Legea nr. 169/2017, „Prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător persoanei condamnate aflate temporar, la solicitarea organelor judiciare, în centrele de reţinere şi arestare preventivă potrivit art. 45 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi persoanei private de libertate care a executat în condiţiile art. 551 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pedepse şi/sau măsuri privative de libertate în centre de reţinere şi arestare preventivă, în situaţia în care faţă de aceasta se dispune o pedeapsă privativă de libertate şi nu a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru această perioadă.”

Art. 41 alin. (1) din Codul penal (Recidiva):

„Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare”.

Art. 43 alin. (1) din Codul penal (Pedeapsa în caz de recidivă):

„Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.”

Art. 104 alin. (2) din Codul penal (Revocarea liberării condiţionate):

„Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.”

XIII. Opinia judecătorului-raportor

Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, opinia judecătorului-raportor a fost în sensul de admitere a sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017) şi, pe fond, pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se stabilească c㠄perioada executată efectiv” din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 nu trebuie recalculată, în vederea determinării restului de pedeapsă rămas neexecutat şi aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penai.

XIV. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

I. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală justificat de faptul că sesizarea aparţine unei curii de apel învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă (apel), care a constatat, în cursul judecăţii, existenţa unei chestiuni de drept a cărei dezlegare nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluţionare.

Totodată, de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost invocată incidenţa art. 551 din Legea nr. 254/2013 care, în raport, cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 va determina, în speţă, existenţa sau nu a unui rest rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiţionat, cu consecinţe asupra individualizării concrete a pedepsei.

II. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, introduse prin Legea nr. 169/2017, dispoziţii care reglementeaz㠄compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare”, la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

În temeiul dispoziţiilor art. 551 alin. (8) din Legea nr. 254/2013, perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, legiuitorul nu distinge, în acordarea măsurii compensatorii, între persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi persoanele liberate condiţionat şi nu limitează aplicarea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a legii menţionate.

În consecinţă, în absenţa unui temei legal, persoanele liberate condiţionat anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 nu pot fi excluse din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, în ipoteza în care sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (2) din Codul penal privitoare la revocarea liberării condiţionate.

Totodată, evoluţia procesului legislativ care a condus la adoptarea Legii nr. 169/2017 relevă, cu claritate, voinţa legiuitorului de a nu limita aplicarea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi de a nu limita acordarea măsurii compensatorii la instituţia liberării condiţionate, aplicabilă ulterior intrării în vigoare a legii menţionate.

În acest sens se remarcă faptul că, în forma iniţială a proiectului legii, aprobată în Guvern, dispoziţiile privitoare la măsura compensatorie erau incluse în capitolul consacrat liberării condiţionate din Legea nr. 254/2013, iar iniţiatorul restrângea în mod explicit aplicabilitatea acestor dispoziţii la instituţia liberării condiţionate.

Modificările operate ulterior de legiuitor asupra formei iniţiale a proiectului, prin eliminarea reglementării măsurii compensatorii din capitolul consacrat liberării condiţionate şi includerea acestei reglementări în capitolul dedicat condiţiilor de detenţie, dar mai ales prin eliminarea referirii la liberarea condiţionată, reflectă voinţa acestuia de a nu restrânge aplicabilitatea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii, care au vocaţia de a beneficia de liberarea condiţionată ulterior intrării în vigoare a legii menţionate.

Aşadar, excluderea persoanelor liberate condiţionat anterior, din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din

Legea nr. 254/2013, atunci când devin incidente dispoziţiile în materia revocării liberării condiţionate, ar contraveni voinţei legiuitorului, care rezultă din evoluţia procesului legislativ.

Ca atare, aplicând dispoziţiile art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, instanţa de judecată trebuie să recalculeze „partea efectiv executat㔠din durata pedepsei închisorii, considerând executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare începând cu 24 iulie 2012.

Pe baza recalculării, instanţa de judecată determină partea considerată ca executată prin acordarea măsurii compensatorii şi reduce în mod corespunzător durata restului rămas neexecutat din pedeapsa închisorii.

În ceea ce priveşte însă efectele concrete ale acestei recalculări asupra stării de recidivă,, revocării sau nu a liberării condiţionate şi altele asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu fac obiectul sesizării de faţă, motiv pentru care nu se va pronunţa asupra lor.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017) şi va stabili că, în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată - începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, «perioada executată efectiv» din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară”.

Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

 

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2018.

Preşedintele cu delegaţie al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

judecător Mirela Sorina Popescu

Magistrat-asistent,

Valeria Maurer

 

ACTE ALE UNIUNII NAŢIONALE A PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENŢĂ DIN ROMÂNIA

 

UNIUNEA NAŢIONALĂ A PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENŢĂ DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, aprobat prin Hotărârea Congresului Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România nr. 3/2007

 

În temeiul art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Congresul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, reunit la Mamaia în data de 25 mai 2018, hotărăşte:

Art. I. - Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, aprobat prin Hotărârea Congresului Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România nr. 3/2007. republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 7 noiembrie 2017, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 8, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Formele de exercitare a profesiei se pot asocia liber, conform dreptului de liberă asociere, pentru gestionarea în bune condiţii a procedurilor de insolvenţă, fără ca forma de asociere rezultată să fie înscrisă în Tabloul UNPIR sau Registrul formelor de organizare.”

2. La articolul 59, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 59. - (1) Consiliul de conducere al filialei este format din 3 membri titulari pentru filialele ce au sub 100 de membri şi poate creşte până la 5 în cazul filialelor cu peste 100 de membri, dintre care un preşedinte, precum şi 2 membri supleanţi, aleşi de adunarea generală pentru o perioadă de 4 ani. Pentru preşedintele şi membrii consiliului de conducere al filialei se aplică prevederile art. 59 alin. (1) şi (2) din O.U.G.”

3. La articolul 97, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Pentru opozabilitatea faţă de terţi, secretariatul general va elibera un certificat constatator, scutit de taxe, care va menţiona starea juridică a formei de organizare, numele şi numărul matricol al lichidatorului.”

4. La articolul 109 alineatul (3), după litera i) se introduc două noi litere, literele j) şi k), cu următorul cuprins:

,,j) taxe de participare la manifestări ştiinţifice/seminare profesionale organizate în interesul membrilor. Organizarea unor astfel de manifestări se va realiza în limitele impuse de art. 78 alin. (2) din Statut;

k) taxe din alte activităţi organizate în interesul membrilor.”

Art. II. - Hotărârea Congresului Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România nr. 3/2007 privind aprobarea Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 7 noiembrie 2017, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România,

Secretarul general al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România,

Niculae Bălan

Alexandru Frumosu

 

Mamaia, 25 mai 2018.

Nr. 2.