MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 554         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 3 iulie 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

155. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar

 

515. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar

 

156. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

 

516. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 619 din 10 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7. art. 8, art. 10 şi art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblu său

 

Decizia nr. 218 din 17 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Decizia nr. 294 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

146. - Ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare pentru aprobarea Normelor privind prevenirea, pregătirea şi răspunsul în caz de situaţii de urgenţă pentru categoria de pregătire pentru urgenţă I, categoria de pregătire pentru urgenţă II şi categoria de pregătire pentru urgenţă III

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70 din 5 octombrie 2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 10 octombrie 2017, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul unic, după punctul 3 se introduce un nou punct, punctul 31, cu următorul cuprins:

„31. La articolul 16, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, în cazul funcţionarilor publici, se suspendă pe perioada exercitării funcţiei publice.»“

2. La articolul unic punctul 4, alineatele (1), (3), (5)-(7) şi (9) ale articolului 37 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

»Art. 37. - (1) Produsele medicinale veterinare se comercializează în conformitate cu cerinţele stabilite de Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, numai din depozite farmaceutice veterinare, puncte farmaceutice veterinare şi farmacii veterinare înregistrate/ autorizate sanitar-veterinar.

.......................................................................................................

 (3) Activitatea din cadrul farmaciilor veterinare şi al punctelor farmaceutice veterinare se desfăşoară în coordonarea şi în responsabilitatea unui medic veterinar cu drept de liberă practică. 5 6

.......................................................................................................

(5) Produsele medicinale veterinare, a căror comercializare cu amănuntul nu este interzisă prin lege, pot fi comercializate cu amănuntul prin farmacii veterinare şi puncte farmaceutice veterinare, cu sau fără prescripţie, după caz; lista produselor medicinale veterinare care se comercializează pe bază de prescripţie, precum şi condiţiile de comercializare a acestora se stabilesc de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(6) Produsele biologice de uz veterinar se comercializează prin unităţi autorizate sanitar-veterinar, pe bază de prescripţie.

(7) Produsele medicinale veterinare, care conţin substanţe din categoria stupefiante, psihotrope, sunt utilizate şi se administrează de către medicii veterinari sau de personalul cu studii medii veterinare sub coordonarea directă a medicului veterinar, atât la sediul unităţilor de asistenţă medicală veterinară, cât şi în condiţii de teren; medicul veterinar întocmeşte şi păstrează un registru de evidenţă a acestor produse medicinale veterinare, care este prezentat organelor de control sau de inspecţie, la solicitarea acestora.

.......................................................................................................

 (9) Este interzisă comercializarea cu amănuntul online a produselor medicinale veterinare cu timp de aşteptare, a produselor medicinale veterinare, altele decât cele cu timp de aşteptare, care se eliberează pe bază de prescripţie medicală veterinară, fără dovada acesteia, a produselor medicinale veterinare biologice şi antibiotice, a produselor medicinale veterinare ce conţin substanţe hormonale, tireostatice şi betaagoniste, a produselor care conţin substanţe din categoria psihotrope, stupefiante, precum şi a produselor medicinale veterinare care conţin substanţe aflate sub control naţional; în cazul în care, prin legislaţia europeană, comercializarea cu amănuntul online a produselor medicinale veterinare este altfel reglementată, prevalează prevederile legislaţiei europene.”

3. La articolul unic punctul 4, după alineatul (10) al articolului 37 se introduc două noi alineate, alineatele (11) şi (12), cu următorul cuprins:

„(11) Farmaciile comunitare au obligaţia de elibera produsele de uz uman în baza prescripţiilor medicale veterinare emise în situaţiile în care nu există un produs medicinal veterinar similar autorizat pentru a fi comercializat pe piaţa din România.

(12) Exploatabile care deţin animale şi sunt autorizate/ înregistrate sanitar-veterinar pot achiziţiona produse medicinale veterinare pe bază de comandă vizată de către un medic veterinar de liberă practică care asigură asistenţă medicală veterinară sau care a consultat animalul/animalele şi a stabilit diagnosticul sau care a monitorizat permanent starea de sănătate a animalului/animalelor.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile ari. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 28 iunie 2018.

Nr. 515.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 16 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) cel puţin 7 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;”.

2. La articolul 21, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Personalul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici este format din demnitari, funcţionari publici şi personal contractual. Salarizarea personalului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici se face potrivit reglementărilor în vigoare privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.”

3. La articolul 22 alineatul (1), litera o) se abrogă.

4. La articolul 221, litera b) se abrogă.

5. Articolul 23 se abrogă.

6. La articolul 34, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot fi numiţi în funcţii de demnitate publică numai după suspendarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu.”

7. La articolul 34, alineatul (21) se abrogă.

8. La articolul 34, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3) înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot candida pentru funcţii de demnitate publică numai după suspendarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu.”

9. La articolul 44, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,(2) înalţilor funcţionari publici le este interzis să facă parte din partide politice, organizaţii cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau din fundaţiile ori asociaţiile care funcţionează pe lângă partidele politice, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 34 alin. (2) şi (3).”

10. La articolul 57, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 57. - (1) Recrutarea în vederea intrării în corpul funcţionarilor publici se face prin concurs.”

11. La articolul 57 alineatul (5), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) 7 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de grad profesional superior.”

12. La articolul 57 alineatul (6), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere de: şef birou, şef serviciu şi secretar ăl comunei, precum şi a funcţiilor publice specifice asimilate acestora;

b) 7 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere, altele decât cele prevăzute la lit. a).”

13. La articolul 58, alineatele (6)-(8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(6) în condiţiile în care nu există funcţionari publici care să poată fi redistribuiţi, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici comunică autorităţilor şi instituţiilor publice desemnarea reprezentantului acesteia în comisia de concurs.

(7) Membrii comisiei de concurs sesizează cu celeritate Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în situaţia nerespectării de către autorităţile şi instituţiile publice a procedurii de organizare şi desfăşurare a concursurilor. Pe baza analizei sesizării formulate, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici dispune suspendarea organizării şi desfăşurării concursului.

(8) Reprezentantul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici poate fi desemnat şi din cadrul instituţiei prefectului sau al consiliului judeţean din judeţul în care îşi are sediul instituţia publică în al cărei stat de funcţii se află funcţia publică vacantă pentru care se organizează concursul, pe baza propunerilor conducătorilor acestor instituţii publice.”

14. La articolul 65 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) să fi obţinut cel puţin calificativul «bine» la evaluarea performanţelor individuale în ultimii 2 ani în care funcţionarul public s-a aflat în activitate;”.

15. La articolul 65, alineatul (3) se abrogă.

16. La capitolul VI, titlul secţiunii a 5-a „Sistemul de promovare rapidă în funcţia publică” şi articolul 70 se abrogă.

17. La articolul 89, alineatele (22) şi (23) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(22) Funcţionarii publici cu statut special pot fi detaşaţi pe funcţii publice generale echivalente funcţiilor publice specifice ocupate, cu notificare prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii, precum şi cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1)-(21) şi cu respectarea prevederilor art. 110.

(23) Funcţionarii publici pot fi detaşaţi şi pe funcţii publice cu statut special, cu notificare prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii, precum şi cu respectarea prevederilor art. 110.”

18. La articolul 92, alineatele (11), (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

.(11) în mod excepţional, la propunerea justificată a conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii există funcţia publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici vacantă sau temporar vacantă, exercitarea cu caracter temporar a acesteia poate fi realizată de funcţionari publici sau, după caz, de funcţionari publici cu statut special care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), cu notificare prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii. Această măsură se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, în condiţiile în care, din motive obiective, funcţia publică nu a putut fi ocupată prin mobilitate.

(2) Dacă funcţia publică este vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către persoana care are competenţa numirii în funcţia publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, cu notificare prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii.

(3) în mod excepţional, perioada prevăzută la alin. (2) poate fi prelungită cu maximum 3 luni, cu notificare prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii, dacă autoritatea sau instituţia publică a organizat concurs de recrutare ori promovare şi funcţia publică nu a fost ocupată, în condiţiile legii.”

19. La articolul 94 alineatul (1), litera a) se abrogă.

20. La articolul 94 alineatul (1), literele a1) şi a2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a1) este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă;

a2) este încadrat la cabinetul unui demnitar sau la cancelaria prefectului;”.

21. La articolul 94 alineatul (1), litera b) se abrogă.

22. La articolul 95, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcţionarului public, pentru un interes personal, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1) şi la art. 94 alin. (1), pe o durată cumulată de cel mult 4 ani în perioada exercitării funcţiei publice pe care o deţine. Durata suspendării se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi mai mică de 30 de zile.”

23. La articolul 96, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Perioada suspendării raporturilor de serviciu în condiţiile art. 94 alin. (1) lit. c) şi art. 95 alin. (1) lit. a)-c) se consideră vechime în funcţia publică.”

24. La articolul 9â alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare dacă persoana care are competenţă de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (3);”.

25. La articolul 98, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:

„(3) Pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarul public poate fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. h), în cazuri temeinic justificate, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică poate aproba menţinerea în funcţia publică şi numirea pe perioadă nedeterminată a funcţionarilor publici care au exercitat raporturi de serviciu în condiţiile art. 4 alin. (3), după vacantarea posturilor pe care aceştia au fost numiţi pe perioadă determinată.”

26. La articolul 99, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) Funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante de nivel inferior. În cazul în care funcţia publică vacantă de nivel inferior este o funcţie publică de execuţie şi nu corespunde studiilor şi/sau vechimii în specialitatea funcţionarului public de conducere, aceasta va fi transformată într-o funcţie publică corespunzătoare, dacă transformarea nu afectează structura organizatorică aprobată.”

27. La articolul 107 alineatul (1), litera b) se abrogă.

28. La articolul 107 alineatul (2), după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:

„c) modificarea calităţii posturilor, potrivit art. 111 alin. (1).”

29. La articolul 111, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite ca funcţii publice vor fi numite în funcţii publice de execuţie dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54 şi condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice.”

30. Articolul 113 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 113. - Programele organizate pentru obţinerea statutului de manager public menţionate la art. 71 alin. (1) sunt programele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 135/2009, cu modificările ulterioare, precum şi de Legea nr. 157/2004 privind instituirea bursei speciale «Guvernul României» pentru formarea managerilor din sectorul public, cu modificările ulterioare “

Art. II. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, funcţionarilor publici aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 94 şi 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, li se aplică dispoziţiile existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Condiţiile de vechime prevăzute la art. 16 alin. (2) lit. c) şi art. 57 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege nu se aplică în cazul funcţionarilor publici care au îndeplinit condiţiile de vechime în specialitatea studiilor prevăzute de lege la data numirii în funcţia publică.

Art. III. - (1) în cazul în care la concursurile organizate pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de secretar al comunei nu se prezintă persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în specialitate juridică sau administrativă, şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 57 alin. (6) lit. a) şi art. 57 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, pot candida şi persoane care nu îndeplinesc aceste condiţii, în următoarea ordine:

a) persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în specialitate juridică sau administrativă, şi îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 57 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege;

b) persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în specialitate juridică sau administrativă;

c) persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în altă specialitate.

(2) în situaţia prevăzută la alin. (1), ocuparea funcţiei publice de conducere de secretar al comunei se face pe perioadă determinată, cu obligaţia organizării anuale a concursului pentru ocuparea acesteia.

(3) în situaţia în care funcţia publică de conducere de secretar al comunei este vacantă sau temporar vacantă şi în cadrul autorităţii sau instituţiei publice nu există persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în specialitate juridică sau administrativă, şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 57 alin. (6) lit. a) şi art. 57 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, funcţia publică de secretar al comunei poate fi exercitată cu caracter temporar şi de persoane care nu îndeplinesc aceste condiţii, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 92 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 29 iunie 2018.

Nr. 156.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 28 iunie 2018.

Nr. 516.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 619

din 10 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblu său

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, cu excepţia art. 11 din această lege, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S A. în Dosarul nr. 14.182/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 525D/2017.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 864D/201 7, nr. 1.21 5D/2017, nr. 1.228D/2017, nr. 1.230D/2017, nr. 1.252D/2017, nr. 1.296D/2017, nr. 1.302D/2017, nr. 1.303D/2017, nr. 1.308D/2017, nr. 1.309D/2017, nr. 1.342D/2017, nr. 1.344D/2017, nr. 1.345D/2017, nr. 1.347D/2017, nr. 1.348D/2017, nr. 1.349D/2017, nr. 1.350D/2017, nr. 1.353D/2017, nr. 1.354D/2017, nr. 1.355D/2017, nr. 1.356D/2017, nr. 1.365D/2017, nr. 1.366D/2017, nr. 1.370D/2017, nr. 1.377D/2017, nr. 1.380D/2017, nr. 1.381D/2017, nr. 1.390D/2017, nr. 1.391D/2017, nr. 1.417D/2017, nr. 1.418D/201 7, nr. 1.421 D/2017, nr. 1.427D/2017, nr. 1.441 D/2017, nr. 1.449D/2017, nr. 1.450D/2017, nr. 1.451 D/2017, nr. 1.457D/2017, nr. 1.479D/2017, nr. 1.486D/2017, nr. 1.487D/2017, nr. 1.488D/2017, nr. 1.492D/2017, nr. 1.493D/2017, nr. 1.494D/2017, nr. 1.495D/2017, nr. 1.497D/2017. nr. 1.499D/2017, nr. 1.501 D/201 7, nr. 1.520D/2017, nr. 1.521 D/2017. nr. 1.523D/2017, nr. 1.525D/2017, nr. 1.526D/2017, nr. 1.527D/2017, nr. 1.528D/2017, nr. 1.529D/2017, nr. 1.530D/2017, nr. 1.535D/2017, nr. 1.536D/2017, nr. 1.537D/2017, nr. 1.538D/2017, nr. 1.539D/2017, nr. 1.540D/2017, nr. 1.545D/2017, nr. 1.546D/2017, nr. 1.547D/2017, nr. 1.548D/2017, nr. 1.549D/2017, nr. 1.550D/2017, nr. 1.559D/2017, nr. 1.560D/2017, nr. 1.561 D/2017, nr. 1.575D/2017, nr. 1.577D/2017, nr. 1.578D/2017, nr. 1.596D/2017, nr. 1.600D/2017, nr. 1.601 D/2017, nr. 1.628D/2017, nr. 1.630D/2017, nr. 1.644D/2017, nr. 1.688D/2017, nr. 1.703D/2017, nr. 1.730D/2017, nr. 1.732D/2017, nr. 1.756D/2017, nr. 1.757D/2017, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate similară celei din primul dosar strigat, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 17.961/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.962/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 25.243/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.604/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.282/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 8.718/256/2016 al Judecătoriei Medgidia, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 24.575/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 32,413/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.549/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 22.875/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 19.725/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 4.631/182/2016 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 7.495/182/2016 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 18.398/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 29.610/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 22.254/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 23.073/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 6.746/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 5.342/18Î2/2016 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 15.330/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 7.406/327/2016 al Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 13.293/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 11.790/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 919/258/2017 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 910/309/2016 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.697/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 31.823/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 11.841/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 27.902/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.319/866/2016 al Judecătoriei Paşcani, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 6.078/258/2016 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 26.429/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 18.728/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Investcapital Malta LTD în Dosarul nr. 11.600/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A. în Dosarul nr. 11.087/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.936/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 23.059/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 16.899/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 26.601/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S A. şi Societatea Credit Europe Bank România - S.A. în Dosarul nr. 16.478/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 34.024/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 14.297/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 18.013/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 18.438/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.262/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 1.218/267/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 10.496/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, de Societatea Credit Plus (Gulf) LTD în Dosarul nr. 1.139/191/2016 al Judecătoriei Blaj, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 24.241/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 32.471/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Banca Românească - S.A. în Dosarul nr. 14.929/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 18,307/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credite Europe Bank NV în Dosarul nr. 19.503/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. şi Societatea Credit Europe Bank România - S.A. în Dosarul nr. 24.303/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 17.830/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.904/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 24.362/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 24.804/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 18.688/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 11.397/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 13.626/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 13.627/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 14.972/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 6.530/333/2016 al Judecătoriei Vaslui, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 26.003/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S A. în Dosarul nr. 14.223/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 11.399/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 17.201/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 3.459/290/2016 al Judecătoriei Reşiţa, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 10.627/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 4.438/333/2016 al Judecătoriei Vaslui, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 19.068/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 1.849/277/2016 al Judecătoriei Pătârlagele, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 11.787/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 9.598/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 4.014/176/2016 al Judecătoriei Aibă Iulia, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 33.726/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 18 830/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A. în Dosarul nr. 24.118/212/2016/a 1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 36.403/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A. în Dosarul nr. 18.744/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.253/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 8.715/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 6.699/243/2016 al Judecătoriei Hunedoara, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 13.979/271/2016 al Judecătoriei Oradea, de Societatea Credit Plus (Gulf) LTD în Dosarul nr. 8.607/333/2016 al Judecătoriei Vaslui, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 27.188/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 27.502/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.

4. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Societatea Banca Transilvania - S.A., domnul avocat Stan Tîrnoveanu, pentru partea Stanciu Adrian şi Stanciu Nicoleta, doamna avocat Mirela Iamandi, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, precum şi personal părţile Gomoescu Beneamil Ovidiu şi Stanciu Adrian. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că dosarele menţionate au avut primul termen de judecată la data de 13 iulie 2017, când, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea la Dosarul nr. 1.788D/2016, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 10 octombrie 2017, în vederea disjungerii cauzelor. De asemenea, magistratul-asistent arată că partea Ghila Viorica a depus o cerere prin care solicită, în temeiul art. 223 din Codul de procedură civilă, judecarea în lipsă a cauzei în care este parte.

6. În temeiul art. 139 alin. (5) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, Curtea disjunge dosarele şi, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor strigate la Dosarul nr. 525D/2017. Reprezentantul Ministerului Public şi părţile prezente arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor strigate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 864D/2017, nr. 1.215D/2017, nr. 1 228D/2017, nr. 1.230D/2017, nr. 1.252D/2017, nr. 1.296D/2017, nr. 1.302D/2017, nr. 1.303D/2017, nr. 1.308D/2017, nr. 1.309D/2017, nr. 1.342D/2017, nr. 1.344D/2017, nr. 1.345D/2017, nr. 1.347D/2017, nr. 1.348D/2017, nr. 1.349D/2017, nr. 1.350D/2017, nr. 1.353D/2017, nr. 1.354D/2017, nr. 1.355D/2017, nr. 1.356D/2017, nr. 1.365D/2017, nr. 1.366D/2017, nr. 1.370D/2017, nr. 1.377D/2017, nr. 1.380D/2017, nr. 1.381D/2017, nr. 1.390D/2017, nr. 1.391 D/201 7, nr. 1.417D/2017, nr. 1.418D/201 7, nr. 1.421D/2017, nr. 1.427D/2017, nr. 1.441 D/201 7, nr. 1.449D/2017, nr. 1.450D/2017, nr. 1.451 D/2017, nr. 1.457D/2017, nr. 1.479D/2017, nr. 1.486D/2017, nr. 1.487D/2017, nr. 1.488D/2017, nr. 1.492D/2017, nr. 1.493D/2017, nr. 1.494D/2017, nr. 1.495D/201 7, nr. 1.497D/2017, nr. 1.499D/2017, nr. 1.501 D/2017, nr. 1.520D/2017, nr. 1.521D/2017, nr. 1.523D/2017, nr. 1.525D/2017, nr. 1.526D/2017, nr. 1.527D/2017, nr. 1.528D/2017, nr. 1.529D/2017, nr. 1.530D/2017, nr. 1.535D/2017, nr. 1.536D/2017, nr. 1.537D/2017, nr. 1.538D/2017, nr. 1.539D/2017, nr. 1.540D/2017, nr. 1.545D/2017. nr. 1.546D/2017, nr. 1.547D/2017, nr. 1.548D/2017, nr. 1.549D/2017, nr. 1.550D/2017, nr. 1.559D/2017, nr. 1.560D/2017, nr. 1.561 D/201 7, nr. 1.575D/2017, nr. 1.577D/2017, nr. 1.578D/2017, nr. 1.596D/2017, nr. 1.600D/2017, nr. 1.601 D/201 7, nr. 1.628D/2017, nr. 1.630D/2017, nr. 1.644D/2017, nr. 1.688D/2017, nr. 1.703D/2017, nr. 1.730D/2017, nr. 1.732D/2017, nr. 1.756D/2017, nr. 1.757D/2017 la Dosarul nr. 525D/2017, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorilor aleşi prezenţi.

9. Având cuvântul, doamna avocat Mirela Iamandi arată că excepţia de neconstituţionalitate priveşte atât dispoziţiile Legii nr. 77/2016 în integralitatea sa, cât şi, punctual, anumite articole din aceasta, iar cu privire la aspectele invocate în susţinerea neconstituţionalităţii textelor criticate, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, sens în care menţionează Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în raport cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie.

10. Având cuvântul, domnul avocat Stan Tîrnoveanu arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, sub toate aspectele invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, astfel că nu se impune un reviriment jurisprudenţial. Faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.

11. Având cuvântul, părţile prezente nu îşi exprimă opinia cu privire la aspectele invocate de către autoarele excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în raport cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

13. Prin încheierea din 10 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.182/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, cu excepţia art. 11 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 525D/2017

14. Prin încheierea din 23 ianuarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 17.961/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”, raportat la art. S şi art. 6 din Legea nr. 77/2016, precum şi legea în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 864D/2017.

15. Prin încheierea din 22 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.962/200/2016, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi legea În ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.215D/2017.

16. Prin încheierea din 23 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.243/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.228D/2017.

17. Prin încheierea din de 15 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.604/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.230D/2017.

18. Prin încheierea nr. 4.508 din 17 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 14.282/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 şi art. 11 teza întâi, cu excepţia sintagmei „precum ş/ din devalorizarea bunurilor” din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.252D/2017.

19. Prin încheierea din 17 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.718/256/2016, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - SA şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.296D/2017.

20. Prin încheierea din 24 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.575/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 şi ale art. 5 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.302D/2017.

21. Prin încheierea din 8 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 32.413/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 7, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Alpha Bank România - S A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.303D/2017.

22. Prin încheierea din data de 6 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 21.549/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Alpha Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.308D/2017.

23. Prin încheierea din 30 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 22.875/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 „cu excepţia tezei întâi” din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.309D/2017.

24. Prin încheierea din 20 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 19.725/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5alin. (î) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. Î.342D/2017.

25. Prin încheierea din 22 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 4.631/182/2016, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.344D/2017.

26. Prin încheierea din 22 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 7.495/182/2016, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.345D/2017.

27. Prin încheierea din 6 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 18.398/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.347D/2017.

28. Prin încheierea din 29 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.610/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.348D/2017.

29. Prin încheierea din 28 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 22.254/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi legea în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.349D/2017.

30. Prin încheierea din 28 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 23.073/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.350D/2017.

31. Prin încheierea din 31 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 6.746/279/2016, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.353D/2017.

32. Prin încheierea din 4 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 5.342/182/2016, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost -  S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.354D/2017.

33. Prin încheierea nr. 3.943 din 8 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 15.330/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.355D/2017.

34. Prin încheierea din 21 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 7.406/327/2016, Judecătoria Tulcea - Secţia civilă şi penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.356D/2017.

35. Prin încheierea din 17 februarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 13.293/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7 şi art. 10 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.365D/2017.

36. Prin încheierea din 10 februarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 11.790/94/2016, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.366D/2017.

37. Prin încheierea din 3 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 919/258/2017, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.370D/2017.

38. Prin încheierea din 6 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 910/309/2016, Judecătoria Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 teza întâi, art. 5 alin. (3) şi art. 11 teza întâi, sintagma „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit” din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.377D/2017.

39. Prin încheierea din 31 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.697/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, cu excepţia dispoziţiilor art. 11 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează Obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.380D/2017.

40. Prin încheierea din 31 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 31.823/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, cu excepţia dispoziţiilor art. 11 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.381D/2017.

41. Prin încheierea din 6 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.841/196/2016, Judecătoria Brăila - Secţia civilă, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.390D/2017.

42. Prin încheierea nr. 5.941 din 5 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 27.902/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.391D/2017.

43. Prin încheierea din 20 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 2.319/866/2016, Judecătoria Paşcani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.417D/2017.

44. Prin încheierea din 3 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.078/258/2016, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale 1.418D/2017.

45. Prin încheierea din 24 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 26.429/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.421D/2017.

46. Prin încheierea din 29 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 18.728/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ârt. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.427D/2017.

47. Prin încheierea din 15 februarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 11.600/200/2016, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Investcapital Malta LTD şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.441D/2017.

48. Prin încheierea din 5 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 11.087/211/2016, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Românească - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.449D/2017.

49. Prin încheierea din 5 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 14.936/4/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin, (3), art. 7, art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.450D/2017.

50. Prin încheierea din 14 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 23.059/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 10 şi art. 11, cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.451D/2017.

51. Prin încheierea din 21 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 16.899/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 şi ale art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.457D/2017.

52. Prin încheierea din 3 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 26.601/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.479D/2017.

53. Prin încheierea din 19 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 16.478/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. şi Societatea Credit Europe Bank România-S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.486D/2017.

54. Prin încheierea din 22 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 34.024/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.487D/2017.

55. Prin încheierea din 3 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 14.297/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) şi (3)r art. 7 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 11, cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.488D/2017.

56. Prin încheierea din 22 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 18.013/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.492D/2017.

57. Prin încheierea din 3 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 18.438/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 10 şi art. 11, cu excepţia Sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.493D/2017.

58. Prin încheierea din 10 februarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 12.262/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank România - SA şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.494D/2017.

59. Prin încheierea din 10 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 1.218/267/2016, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.495D/2017.

60. Prin încheierea din 16 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.496/320/2016/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.497D/2017.

61. Prin încheierea din 9 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.139/191/2016, Judecătoria Blaj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Plus (Gulf) LTD şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.499D/2017.

62. Prin încheierea din 23 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.241/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.501D/2017,

63. Prin încheierea din 3 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 32.471/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.520D/2017.

64. Prin încheierea din 27 februarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 14.929/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Românească - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.521D/2017.

65. Prin încheierea din 27 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.307/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1)şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.523D/2017.

66. Prin încheierea din 22 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.503/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credite Europe Bank NV şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.525D/2017.

67. Prin încheierea din 11 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 24.303/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. şi Societatea Credit Europe Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.526D/2017.

68. Prin încheierea din 16 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.830/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.527D/2017.

69. Prin încheierea din 11 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.904/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.528D/2017.

70. Prin încheierea din 4 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 24.362/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 11, cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”, din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.529D/2017.

71. Prin încheierea din 11 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.804/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.530D/2017.

72. Prin încheierea din 30 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.688/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.535D/2017.

73. Prin încheierea din 15 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.397/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.536D/2017.

74. Prin încheierea din 22 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.626/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.537D/2017.

75. Prin încheierea din 15 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.627/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.538D/2017.

76. Prin încheierea din 3 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.972/200/2016, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.539D/2017.

77. Prin încheierea din 16 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.530/333/2016, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.540D/2017.

78. Prin încheierea din 16 februarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 26.003/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Alpha Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.545D/2017.

79. Prin încheierea din 10 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 14.223/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (3) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.546D/2017.

80. Prin încheierea din 17 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.399/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.547D/2017.

81. Prin încheierea din 22 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.201/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (î) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.548D/2017.

82. Prin încheierea 22 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.459/290/2016, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin, (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.549D/2017.

83. Prin încheierea din 20 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.627/196/2016, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.550D/2017.

84. Prin încheierea din 6 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 4.438/333/2016, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.559D/2017.

85. Prin încheierea din 17 februarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 19.068/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.560D/2017.

86. Prin încheierea din 21 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.849/277/2016, Judecătoria Pătârlagele a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.561D/2017.

87. Prin încheierea din 9 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.787/94/2016, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.575D/2017.

88. Prin încheierea din 22 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.598/271/2016, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.577D/2017.

89. Prin încheierea din 29 martie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 4.014/176/2016, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.578D/2017.

90. Prin încheierea din 12 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 33.726/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.596D/2017.

91. Prin încheierea nr. 7.033 din 21 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.830/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia Civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.600D/2017.

92. Prin încheierea nr. 7.034 din 21 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.118/212/2016/a 1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Românească - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.601D/2017.

93. Prin încheierea din 3 mai 2017 pronunţată în Dosarul nr. 36.403/212/2016, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.628D/2017.

94. Prin Sentinţa civilă nr. 3.114 din 14 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.744/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Românească - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.630D/2017.

95. Prin încheierea din 27 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.253/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.644D/2017.

96. Prin încheierea din 22 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.715/94/2016, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.688D/2017.

97. Prin încheierea din 12 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 6 699/243/2016, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.703D/2017.

98. Prin încheierea din 27 aprilie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 13.979/271/2016, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.730D/2017.

99. Prin încheierea din 2 mai 2017 pronunţată în Dosarul nr. 8.807/333/2016, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Plus (Gulf) LTD şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.732D/2017.

100. Prin încheierea din 3 mai 2017 pronunţată în Dosarul nr. 27.188/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - SA. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.756D/2017.

101. Prin încheierea din 9 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 27.502/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.757D/2017.

102. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se reţine, în esenţă, că legea dării în plată prevede că această lege se coroborează cu dispoziţiile mai multor acte normative, însă nu şi în ce fel se va face această operaţiune de coroborare, în condiţiile în care, din punct de vedere material, dispoziţiile legii dării în plată tind mai mult spre o modificare, iar uneori, cum ar fi cazul Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, spre o înlăturare de la aplicare şi schimbare totală â reglementării. De asemenea, nu reglementează situaţia în care se află imobilul, spre exemplu în cazul în care este afectat de sarcini. Astfel, există o inadvertenţă între scopul declarat de legiuitor şi textul legii dării în plată.

103. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3)-(5), coroborat cu art. 126 din Constituţie, se arată că legiuitorul a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost respinse acţiunile în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale sau prin care au fost respinse contestaţii la executare formulate în procedura executării silite.

104. Astfel, se arată că dispoziţiile criticate contravin principiului neretroactivităţii, exigenţelor de calitate a legii, stabilităţii juridice şi respectării drepturilor dobândite şi a intereselor legitime, fiind încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, al legalităţii şi al statului de drept. Se arată că modificarea/reaşezarea riscurilor asumate prin contract sau chiar modificarea preţului agreat de părţi nu poate avea loc printr-o ingerinţă a legiuitorului în economia contractului, ci doar în ipoteze excepţionale de rupere a echilibrului contractual, ce trebuie cercetate pentru fiecare contract în parte de către instanţa judecătorească; legea stabileşte o procedură antinomică Codului de procedură civilă; previzibilitatea impunea menţinerea aceloraşi efecte ale contractului de credit cu cele pe care părţile le-au prevăzut sau ar fi putut în mod rezonabil să le prevadă la momentul încheierii contractului; or, transformarea bunului din garanţie imobiliară în mijloc de plată cu efect liberatoriu pe parcursul derulării contractului de credit, fără acordul creditorului, încalcă accesibilitatea şi previzibilitatea legii.

105. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţie, se arată că legea criticată nu respectă principiul securităţii juridice şi cerinţele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

106. Referitor la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, se arată că, prin reglementarea cu titlu obligatoriu a mecanismului dării în plată în cazul contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, legiuitorul a intervenit într-o situaţie juridică ale cărei efecte au fost epuizate încă de la momentul încheierii contractului de credit, drept care prevederile criticate sunt neconstituţionale. În acelaşi sens, se arată că principiul neretroactivităţii legii civile este încălcat atât timp cât se conferă debitorilor executaţi silit posibilitatea de a cere instanţei constatarea ştergerii unor datorii rezultate din contracte de credit declarate scadente anticipat, cu mult înainte de intrarea în vigoare a legii. Mai mult, după darea în plată forţată a bunului imobil, creditorul trebuie să preia toate costurile de administrare, conservare, valorificare aferente proprietăţii, devenind, în acelaşi timp, şi garant în favoarea debitorului în situaţia în care acesta a constituit garanţii reale asupra imobilului sau alte sarcini, efecte inexistente la data încheierii contractului de credit. Astfel, legea nu face diferenţa între facta praeterita, fada pendentia şi facta futura.

107. Astfel, normele criticate acţionează nu numai asupra efectelor prezente sau viitoare ale raportului juridic născut sub legea veche, ci chiar asupra momentului iniţial de constituire a situaţiei juridice, modificând esenţial regimul juridic creat prin încheierea contractului de credit, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Ca atare, Legea nr. 77/2016 este neconstituţională în măsura în care s-ar aplica cu privire la contracte de credit încheiate anterior datei intrării sale în vigoare.

108. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că, în urma ştergerii creanţei ipotecare prin darea în plată a bunului imobil, creditorul respectiv nu va avea dreptul de urmărire asupra celorlalte bunuri din patrimoniul debitorului, faţă de ceilalţi creditori ipotecari sau chirografari care nu au calitatea de instituţie de credit, instituţie financiară nebancară sau cesionar al acestora. Se consideră că prevederile legii în discuţie au un caracter discriminatoriu, întrucât se aplică numai consumatorilor care îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 4 din lege, iar ceilalţi consumatori nu se pot bucura de beneficiile acestui act normativ; discriminarea se creează şi în cazul creditorilor ipotecari diligenţi, în situaţia în care debitorul are alte bunuri libere de sarcini, se creează o situaţie preferenţială pentru ceilalţi creditori în comparaţie cu creditorii diligenţi care şi-au constituit o garanţie. De asemenea, legea tratează în mod discriminatoriu creditorul, în speţă banca, în comparaţie cu consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, deşi la momentul semnării acestor contracte regimul juridic era complet diferit. Prin urmare, dispoziţiile criticate pun creditorul într-o poziţie de inferioritate şi inegalitate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Astfel, consumatorului i se recunoaşte dreptul de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, ceea ce este evident un privilegiu creat de lege pentru împrumutaţi.

109. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie, se arată că prevederile legii criticate dau dreptul debitorilor să schimbe obiectul, preţul, riscul contractului după bunul lor plac şi în lipsa verificărilor prealabile privind îndeplinirea condiţiilor obiective şi subiective pentru aplicarea „protecţiei”; legea limitează acţiunea creditorului de a contesta starea bunului dat în plată, culpa debitorului în diminuarea valorii bunului ipotecat sau starea de necesitate învederată de debitor, drept care nu se respectă cerinţele accesului liber la justiţie. Astfel, se încalcă dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, având în vedere că obiectul contestaţiei este limitat strict la condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 - dispoziţii care sunt neconstituţionale în raport cu libertatea economică şi dreptul de proprietate. Deşi creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanţiei, prin darea în plată, acesta nu poate formula nicio apărare cu privire la drepturile sale şi cu privire la aspectele particulare ale speţei care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării. Având în vedere că, faţă de condiţiile de admisibilitate prevăzute în lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanţe excepţionale, limitarea obiectului contestaţiei strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, care, în aceste condiţii, devine ineficace şi iluzoriu.

110. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, se apreciază că, prin efectul liberatoriu, constând în ştergerea creanţei reziduale a băncii formată din diferenţa dintre soldul creditorului la momentul plăţii şi valoarea imobilului, dreptul de proprietate al băncii asupra acestei creanţe este iremediabil afectat, ceea ce duce la concluzia neconstituţionalităţii unor prevederi ale legii criticate, în acest context, se precizează faptul că se încalcă atât dreptul de proprietate al băncii, cât şi al creditorului cesionar, după caz. Se ajunge la pierderea dreptului de creanţă avut împotriva împrumutatului/garanţilor, acesta fiind înlocuit cu un drept real asupra unui imobil care are o valoare incertă. Mai mult, se poate întâmpla ca bunul imobil să nu fie transmis în patrimoniul băncii liber de sarcini, nefiind reglementată nici măcar obligaţia de garantare a debitorului ce apelează la procedura dării în plată a imobilului; prin efectul legii, banca este deposedată de un bun actual, respectiv dreptul de creanţă născut în temeiul contractului de credit. Se mai susţine că Legea nr. 77/2016 restrânge dreptul de proprietate privată, fără ca niciuna dintre justificările cuprinse la art. 53 din Constituţie să existe.

111. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, se subliniază că libertatea contractuală a părţilor nu presupune doar libertatea acestora de a-şi asuma obligaţii şi de a dobândi drepturi, ci şi libertatea de â-şi asuma riscuri ale contractului, pe care trebuie să le respecte. Libertatea economică presupune un cadru economic caracterizat prin stabilitate, în care participanţii pot stabili un preţ al contractului prin negociere în funcţie de condiţiile de pe piaţă.

112. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Constituţie, se susţine că, faţă de expunerea de motive, legea apare ca o măsură de protecţie/asistenţă socială, măsură care, potrivit Constituţiei, nu poate fi dispusă de către statul român, decât pe propria sa cheltuială, iar nu prin afectarea drepturilor patrimoniale şi intereselor unor persoane de drept privat.

113. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 53 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că Legea nr. 77/2016 restrânge libertatea contractuală, fără ca niciuna dintre justificările cuprinse la art. 53 din Constituţie să existe. Astfel, dispoziţiile criticate permit hazardul moral al liberării discreţionare de datorie de către debitori aflaţi în situaţii economico-financiare care nu sunt excepţionale, context în care se permite modificarea discreţionară a preţului contractului de către debitor, ceea ce reprezintă un stimulent pentru ca acesta să nu îşi execute obligaţiile de plată a datoriilor. De asemenea, legea nu urmăreşte un scop legitim în sensul că vizează interese pur private, şi nu pe cefe generale, că adoptarea acesteia nu a fost necesară, existând la îndemâna părţilor contractante şi alte mecanisme, precum cel al impreviziunii, şi că legea nu asigură un just echilibru între interesele creditorului şi ale debitorului.

114. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) din Constituţie, se arată că legea reglementează aspecte referitoare la proprietate, care cad sub incidenţa acestor dispoziţii constituţionale, astfel trebuia adoptată ca lege organică, şi nu ordinară; din moment ce legea criticată reglementează derogări de la Codul civil, lege organică, şi normele derogatorii trebuie să fie adoptate ca lege organică.

115. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 135 din Constituţie, se precizează că prevederile criticate aduc atingere principiilor libertăţii contractuale, întrucât procedura dării în plată, deşi ar fi trebuit să aibă un caracter consensual, este lăsată exclusiv la opţiunea debitorului, nefiind astfel necesar consimţământul creditorului. Mai mult, legea în ansamblul său favorizează comportamentul iresponsabil al consumatorilor care, la momentul încheierii contractului de credit, trebuiau să prevadă şi riscurile acestuia cu privire la aprecierea/deprecierea monedei de schimb.

116. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 148 din Constituţie, se arată că, potrivit domeniului de reglementare a legii, aceasta se aplică şi în cazul contractelor de credit de consum referitoare la bunuri imobile rezidenţiale care intră în sfera de reglementare a Directivei 2014/17/UE. Potrivit art. 23 din Directiva 2014/17/UE, statele membre pot să reglementeze un cadru legal care să asigure cel puţin dreptul consumatorului de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, în condiţii specificate sau să fie în vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar. Cu toate acestea, în art. 23 alin. (5) din Directiva 2014/17/UE se prevede în mod clar că astfel de reglementări nu pot fi aplicate cu efect retroactiv. În acelaşi sens dispune şi art. 43 din Directivă, dispoziţiile fiind clare în sensul stabilirii aplicării lor doar pentru viitor, neputând fi aplicate cu efect retroactiv, ci doar contractelor de credit încheiate după data de 21 martie 2016. Din această perspectivă, este evidentă contradicţia dintre reglementarea europeană şi cea naţională. De asemenea, se apreciază că se aduce atingere art. 148 alin. (2) din Constituţie, ca urmare a nerespectării obligaţiei statului de asigurare a stabilităţii economice, prevăzută de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În vederea asigurării stabilităţii preţurilor, autorităţile naţionale au obligaţia de a solicita Băncii Centrale Europene un aviz cu privire la proiectul legii dării în plată, context în care se precizează că singurele menţiuni cu privire la dispoziţiile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale sunt în expunerea de motive, iar nu în cuprinsul legii, ceea ce ar putea duce la declanşarea procedurii de infringement din partea Comisiei Europene, ca urmare a faptului că anumite aspecte reglementate de directive nu se regăsesc în legea criticată.

117. În acest context, în considerentele avute în vedere în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se menţionează Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Constituţionale, prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferenţe.

118. Pentru toate argumentele expuse, autorii excepţiei susţin neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate şi, în consecinţă, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate formulate.

119. Judecătoria Sectorului 3 - Secţia civilă, în Dosarul nr. 525D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

120. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 864D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

121. Judecătoria Buzău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.215D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

122. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.228D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

123. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.230D/2017, nu îşi exprimă opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, „pentru a evita o antepronunţare asupra soluţiei cauzei”.

124. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.252D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

125. Judecătoria Medgidia, în Dosarul nr. 1.296D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

126. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.302D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

127. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.303D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

128. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.308D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

129. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.309D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

130. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.342D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

131. Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.344D/2017, nu îşi expune opinia, „pentru evitarea unei antepronunţări asupra fondului cauzei”.

132. Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.345D/2017, nu îşi expune opinia, „pentru evitarea unei antepronunţări asupra fondului cauzei”.

133. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.347D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

134. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.348D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

135. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.349D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

136. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.350D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

137. Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională, în Dosarul nr. 1.353D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

138. Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.354D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

139. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.355D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

140. Judecătoria Tulcea - Secţia civilă şi penală, în Dosarul nr. 1.356D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

141. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.365D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

142. Judecătoria Buftea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.366D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

143. Judecătoria Miercurea-Ciuc, în Dosarul nr. 1.370D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

144. Judecătoria Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă, în Dosarul nr. 1.377D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

145. Judecătoria Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.380D/2O17, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

146. Judecătoria Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.381D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

147. Judecătoria Brăila - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.390D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

148. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.391D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

149. Judecătoria Paşcani, în Dosarul nr. 1.417D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

150. Judecătoria Miercurea-Ciuc, în Dosarul 1.418D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

151. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.421D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

152. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1427D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

153. Judecătoria Buzău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.441D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

154. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.449D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

155. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.450D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

156. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.451D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

157. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.457D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

158. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.479D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

159. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.486D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

160. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în Dosarul nr. 1.487D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

161. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.488D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

162. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă nu îşi exprimă opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

163. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.493D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

164. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.494D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

165. Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.495D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

166. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.497D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

167. Judecătoria Blaj, în Dosarul nr. 1.499D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

168. Judecătoria Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.501 D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

169. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.520D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

170. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.521 D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

171. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.523D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

172. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.525D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

173. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.526D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

174. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.527D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

175. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Dosarul nr. 1.528D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

176. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.529D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

177. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Dosarul nr. 1.530D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

178. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.535D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

179. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.536D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

180. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.537D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

181. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.538D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată,

182. Judecătoria Buzău - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.539D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

183. Judecătoria Vaslui, în Dosarul nr. 1.540D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

184. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.545D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

185. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.546D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

186. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.547D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

187. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.548D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

188. Judecătoria Reşiţa, în Dosarul nr. 1.549D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

189. Judecătoria Brăila - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.550D/2O17, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

190. Judecătoria Vaslui, în Dosarul nr. 1.559D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

191. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.560D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

192. Judecătoria Pătârlagele, în Dosarul nr. 1.561D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

193. Judecătoria Buftea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.575D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

194. Judecătoria Oradea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.577D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

195. Judecătoria Alba Iulia, în Dosarul nr. 1.578D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

196. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.596D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

197. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.600D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

198. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.601D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

199. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.628D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

200. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.630D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

201. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.644D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

202. Judecătoria Buftea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.688D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

203. Judecătoria Hunedoara, în Dosarul nr. 1.703D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

204. Judecătoria Oradea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.730D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

205. Judecătoria Vaslui, în Dosarul nr. 1.732D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

206. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.7560/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

207. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.757D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

208. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

209. Guvernul, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază astfel: cu privire la sintagma ,.precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”, cuprinsă în art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale; prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4,7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii; excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi a prevederilor art. 11 teza a două este inadmisibilă; excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.

210. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

211. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

212. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, în ansamblul său, precum şi unele prevederi punctuale din această lege, respectiv art. 1,3,4, 5, 6, 7, 8, 10 şi 11 din Legea nr. 77/2016, iar, în funcţie de data încheierii de sesizare şi în raport cu data pronunţării sau publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia sintagmei *precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”. Analizând actele dosarelor, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi de aplicarea ope legis a mecanismului legal instituit prin Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în condiţiile în care contractele de creditau fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi. Ca atare, Curtea, având în vedere Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017 şi Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, va reţine ca obiect reunit al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum şi legea în ansamblul său.

213. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) cu privire la statul de drept, separaţia puterilor în stat şi componenta referitoare la principiul securităţii juridice, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 privind tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin, (3) cu privire la categoriile de legi - legi organice, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti, art. 135 privind economia şi art. 148 cu privire la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt menţionate prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi â Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014.

214. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 77/2016 are, în esenţă, ca obiect de reglementare instituirea unor mecanisme şi proceduri legale în virtutea cărora debitorii care se află în imposibilitate de a achita împrumutul acordat în baza unui contract de credit să poată proceda la predarea imobilului ipotecat către creditor în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin contractul de credit.

215. Astfel cum reiese din expunerea de motive, în contextul în care debitorii (persoane fizice) din contractele de credit nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către instituţia de credit, către instituţia financiară nebancară sau către cesionarul creanţei, poate apărea situaţia în care, deşi imobilul aflat în proprietatea debitorului a fost valorificat în urma executării silite, să rămână o diferenţă de plată din partea debitorului, context în care situaţia este inechitabilă, deoarece instituţia de credit sau, după caz, instituţia financiară nebancară a acordat, în principiu, un credit în condiţiile în care valoarea imobilului a fost stabilită chiar de către evaluatori agreaţi de creditor. Or, într-o atare situaţie, se pune problema protejării debitorilor contractelor de credit de abuzurile cesionarilor de creanţe şi, în egală măsură, să fie partajate, într-un mod echitabil, riscurile devalorizării bunului între creditor şi debitor.

216. Prevederile art. 1 din Legea nr. 77/2016 circumscriu sfera de aplicabilitate a acestei legi - raporturile juridice şi persoanele ce cad sub incidenţa acesteia, respectiv se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor, precum şi celor în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori. Consumatori sunt persoanele definite de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, şi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012. Aceste dispoziţii se completează cu prevederile art. 10 din Legea nr. 77/2016, potrivit cărora „va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare, De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal”. Totodată, Curtea observă că, prin Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a constatat că art. 1 din Legea nr. 77/2016 nu contravine niciunui text constituţional invocat, acesta stabilind doar sfera de aplicare a legii supuse controlului de constituţionalitate, respectiv a raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor. Mai mult, acest text nici măcar nu stabileşte obiectul legii, obiect care se conturează începând cu art. 3 din lege.

217. Dispoziţiile art. 2 statuează că prevederile Legii nr. 77/2016 se coroborează cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu celelalte dispoziţii legale în vigoare.

218. Aceste prevederi sunt în consonanţă cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000, care statuează că „actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune [art. 13 lit. a)]. În cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine, iar trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul său conţinut ori numai la o subdiviziune, precizată ca atare [art. 50 alin. (1) şi (3)]. O reglementare din aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special faţă de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie. Caracterul special al unei reglementări se determină în funcţie de obiectul acesteia, circumstanţiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie. Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri [art. 15].

219. În continuare, din economia Legii nr. 77/2016, Curtea observă că dispoziţiile acesteia trebuie interpretate în mod necesar prin coroborarea tuturor prevederilor acestei legi, mai cu seama în ceea ce priveşte art. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10 şi 11, prevederi care nu pot fi disociate şi interpretate în mod disparat.

220. Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 77/2016 prevăd că, prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă, în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) din lege, părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.

221. Faţă de aceste prevederi, se impune precizarea că, astfel cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, având în vedere că majoritatea contractelor de împrumut vizate de legea criticată au fost încheiate în perioada 2007-2009, acestor contracte le este aplicabil cadrul legal de la acea dată. Astfel, dreptul comun îl constituia Codul civil în vigoare la acea dată, iar reglementări suplimentare, specifice domeniului bancar, se regăseau în Legea nr. 190/1999. Curtea, în jurisprudenţa sa, a observat însă că Legea nr. 77/2016 se aplică şi contractelor care au fost încheiate în baza altor prevederi legale decât cele ale Legii nr. 190/1999. Cu alte cuvinte, şi unele credite care nu au fost contractate în scopul achiziţionării unor imobile au fost garantate prin instituirea unor ipoteci asupra unor bunuri imobile. Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970 (a se vedea Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, şi Decizia nr. 695 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 15 martie 2017).

222. Din conţinutul reglementării Legii nr. 77/2016 se deduce că art. 3 este indisolubil legat, în primul rând, de art. 11 din această lege. În timp ce art. 3 se referă la o derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 11 statuează că „prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată”.

223. Ca atare, evaluând segmentele temporale la care face referire Legea nr. 77/2016, Curtea observă că aceasta dispune aplicabilitatea sa astfel: un moment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016 - care la rândul său cuprinde două situaţii, respectiv contractele încheiate sub imperiul Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare şi al Codului civil din 1864 şi cele încheiate începând cu 1 noiembrie 2011 sub imperiul Legii nr. 287/2009 privind Codul civil; un moment după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.

224. Faţă de această situaţie legislativă şi având în vedere faptul că toate contractele de împrumut vizate de dispoziţiile Legii nr. 77/2016, supuse controlului de constituţionalitate, analizate şi concretizate prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, erau încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, Curtea a distins între teza întâi şi teza a două ale art. 3, prin coroborare cu art. 11 (a se vedea paragraful 104 din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016).

225. Dispoziţiile art. 4 prevăd condiţiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată, respectiv:

a) acreditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi. În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului

226. Dispoziţiile art. 5 prevăd procedura de urmat în cazul subiecţilor de drept prevăzuţi de această lege. Astfel, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4. Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi. Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Cu cel puţin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părţile transmit acestuia informaţiile şi înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată. Toate costurile notariale şi, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.

227. Dispoziţiile art. 6 prevăd că de la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari. În situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari. Demersurile prevăzute la art. 5 şi art. 7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de garanţii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi. Acţiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi. Ca atare, cu privire art. 5 şi 6 din lege, Curtea constată că acestea reglementează procedura de derulare a dării în plată a imobilului ipotecat. Curtea observă că art. 3 teza a două din lege a fixat regulile de drept substanţial subsumate principiului impreviziunii în contractele de credit, iar art. 5 şi 6 din lege reglementează, în esenţă, procedura de urmat pentru aplicarea regulilor anterior menţionate (a se vedea Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017, paragraful 99).

228. Dispoziţiile art. 7 prevăd că, în termen de 10 zile de la data comunicări) notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege. Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul. Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate. Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. În situaţia În care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege. În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.

229. Dispoziţiile art. 8 prevăd că, în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul. Până la soluţionarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menţine suspendarea oricărei plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru. Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.

230. Dispoziţiile art. 9 prevăd că hotărârea pronunţată potrivit prevederilor art. 8 poate fi atacată cu apel, în termen de 7 zile de la comunicare. Ca atare, Curtea constată că acest din urmă text legal reglementează faptul că hotărârea prin care se admite sau se respinge cererea de constatare a stingerii obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi de transmitere a dreptului de proprietate către creditor este supusă apelului în termen de 7 zile de la comunicare. Or, în temeiul art. 21 alin. (3) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul este cel competent să stabilească atât căile de atac, cât şi termenele în care acestea se exercită (a se vedea Decizia nr.565 din 19 septembrie 2017, paragraful 117).

231. Dispoziţiile art. 10 prevăd că la momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare. De aceste dispoziţii beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal. Curtea constată că acest text de lege reglementează momentul de la care darea în plată îşi produce efectele, respectiv de la data încheierii contractului translativ de proprietate sau de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, fiind un aspect de procedură, şi nu unul de drept substanţial (a se vedea şi Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017, paragraful 118).

232. De altfel, astfel cum s-a arătat la examinarea art. 1, aceste dispoziţii completează sfera subiecţilor cărora li se aplică Legea nr. 77/2016. Astfel, în virtutea prevederilor Legii nr. 77/2016, darea în plată stinge datoria în egală măsură pentru toţi subiecţii de drept care sunt vizaţi, respectiv consumator, codebitor, coplătitor, sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.

233. Dispoziţiile art. 11 prevăd că, în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, [precum şi din devalorizarea bunurilor imobile], legea se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată. Aceste dispoziţii, astfel cum s-a menţionat mai sus, trebuie coroborate cu întreg ansamblul legii.

234. Curtea constată că atât Legea nr. 77/2016, în ansamblul său, cât şi prevederi punctuale din acest act normativ, în raport cu prevederi constituţionale şi critici de neconstituţionalitate similare, au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată. Ulterior, în raport cu considerentele, dispozitivul şi data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a acestei decizii, Curtea şi-a conturat o jurisprudenţă pe care a dezvoltat-o în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, Decizia nr. 238 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 11 august 2017, Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, Decizia nr. 358 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 3 octombrie 2017, Decizia nr. 359 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 1 noiembrie 2017, Decizia nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017, Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017 1, Decizia nr. 566 din 19 septembrie 2017 2, Decizia nr. 567 din 19 septembrie 2017 3, Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2017 4, Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017 5, Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017 6, nepublicate la data pronunţării prezentei decizii.

235. Faţă de jurisprudenţă sa în materie, Curtea constată că, în prezentele cauze, în ceea ce priveşte o parte dintre dispoziţiile legale criticate cuprinse în Legea nr. 77/2016, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, a căror existenţă rezultă din dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]” precum şi din dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.


1 Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 29 ianuarie 2018.

2 Decizia nr. 566 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2018.

3 Decizia nr. 567 din 19 septembrie 2017 a fost publicată n Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 30 ianuarie 2018.

4 Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 28 noiembrie 2017.

5 Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 21 decembrie 2017.

6 Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018.

 

236. Astfel, referitor la situaţia de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti a quo care au sesizat instanţa de contencios constituţional, Curtea reţine că, în prezentele cauze, contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011.

237. Faptul că acest contract de credit, ce face obiectul cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti a quo care a sesizat Curtea în prezentul dosar, a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a două teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, prevederile art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 nu fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Întrucât autoarele excepţiei, în motivarea acesteia, au făcut precizarea că textele criticate sunt neconstituţionale în măsura în care s-ar aplica cu privire la contracte de credit încheiate anterior datei intrării sale în vigoare, respectiv raportat la data încheierii contractului de credit, aşadar critica vizează exclusiv prima teză a art. 11 din Legea nr. 77/2016.

238. În ceea ce priveşte prevederile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 („prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare “), având în vedere că acelaşi contract de credit a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, adică 1 octombrie 2011, prevederile de lege criticate nu pot fi aplicate contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, aşa încât Curtea va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016.

239. De asemenea, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 120, Curtea a constatat că prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr. 77/2016, precum şi îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8 ori în cadrul art. 9 din aceeaşi lege. Curtea a precizat, astfel, că instanţa judecătorească care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016 (predarea imobilului şi ştergerea datoriilor principale şi accesorii).

240. Totodată, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 116, Curtea a constatat că instituţia impreviziunii aplicabilă ope legis pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu poate fi recunoscută, fiind în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. În aceste condiţii, prevederile legale criticate nu sunt clare, permiţând interpretări contradictorii cu privire la posibilitatea instanţei judecătoreşti de a verifica îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii. Or posibilitatea părţilor din contractele respective de a prezenta situaţia de fapt dintr-un dosar în faţa unei instanţe judecătoreşti este absolut necesară, având în vedere că judecătorul trebuie să verifice această situaţie, astfel încât instituţia dării în plată să nu fie un instrument discreţionar pus la dispoziţia doar a unei părţi şi, astfel, să dezechilibreze raportul contractual. Numai în acest fel se poate asigura, în aceste cazuri, respectarea principiului egalităţii armelor în cadrul procesului civil.

241. La paragraful 122 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională. Astfel, analizând problema constituţionalităţii acestei sintagme din cuprinsul art. 11 al Legii nr. 77/2016, Curtea a constatat că obiectul contractelor de credit îl reprezintă sume de bani, şi nu bunuri imobile. În condiţiile în care art. 11 teza întâi prevede, ca un criteriu de sine stătător, criteriul devalorizării bunurilor imobile ce fac obiectul garanţiei aduse de debitor, se ajunge la o încălcare a dreptului de proprietate privată asupra sumelor de bani ale împrumutătorului (instituţiei de credit), drept prevăzut de art. 44 din Constituţie. Curtea a constatat că un astfel de criteriu, care a fost prevăzut alternativ cu cel al riscurilor ce izvorăsc din contractul de credit şi, deci, folosit de sine stătător, este incompatibil cu aplicarea impreviziunii de către instanţa judecătorească, astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Faptul că garanţia adusă se devalorizează nu are legătură cu executarea contractului de credit. Acest criteriu ar putea, în schimb, să fie folosit în coroborare cu principiul echităţii ca parte a teoriei impreviziunii, astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Ca atare, instanţa judecătorească urmează să evalueze dezechilibrul prestaţiilor rezultate din contractul de credit şi prin recurgerea la acest criteriu atunci când contractul de credit a fost convenit în vederea achiziţionării unui imobil.

242. Totodată, în dinamica jurisprudenţială în materie, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragraful 28, Curtea a statuat că prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, decizie interpretativă, nu a constatat neconstituţionalitatea pură şi simplă a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 şi a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, ci a stabilit, în calitatea sa de garant al supremaţiei Constituţiei (art. 142 din Legea fundamentală), condiţiile în care dispoziţiile legale antereferite se subsumează exigenţelor Constituţiei. Or, în cazul deciziilor interpretative, în măsura în care aspectele de neconstituţionalitate deduse din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează înţelesul normei juridice care a fost exclus din sfera cadrului constituţional, Curtea a reţinut că, în analiza acestora, nu este incident art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 146 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, sau Decizia nr. 843 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016, paragraful 25). Atunci când critica de neconstituţionalitate a unei norme juridice priveşte un înţeles sau înţelesuri ale acesteia care se bucură, în continuare, de prezumţia de constituţionalitate şi care nu au fost excluse din cadrul constituţional prin decizia interpretativă, este evident că instanţa constituţională este competentă să analizeze fondul excepţiei de neconstituţionalitate [a se vedea şi Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragraful 48].

243. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Ca atare, ţinând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menţionată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, aşadar anterior datei încheierilor de sesizare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) şi alin. (5)-(6) şi ale art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016, precum şi a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

244. În ceea ce priveşte celelalte aspecte relevate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, iar Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său. În acest sens, pot fi enumerate, spre exemplu, Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, Decizia nr. 238 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 11 august 2017, Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, Decizia nr. 358 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 3 octombrie 2017, Decizia nr. 359 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 1 noiembrie 2017, Decizia nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017, Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017 1, Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017 2, Decizia nr. 614 din 5 octombrie 2017 3, nepublicate la data pronunţării prezentei decizii.


1 Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 29 ianuarie 2018.

2 Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 21 decembrie 2017.

3 Decizia nr. 614 din 5 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 22 ianuarie 2018.

 

245. Faţă de această împrejurare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

246. Astfel, cu privire la art. 11 teza întâi raportat la art. â alin. (5) din Legea nr. 77/2016, Curtea, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 44-49, a arătat că mecanismul procedural reglementat de legiuitorul ordinar în vederea aplicării art. 8 alin. (5) din lege are în vedere, ca şi în cazul art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, două etape cu o semnificaţie deosebită în economia acesteia. O primă etapă, obligatorie, se subsumează unei negocieri directe între părţi şi priveşte procedura notificării reglementate de art. 5 alin. (1) din lege, părţile putând ele însele să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit, prin darea în plată a imobilului. Această etapă se aplică şi trebuie parcursă indiferent dacă bunul imobil ipotecat a fost sau nu vândut în cadrul unei proceduri execuţionale la data intrării în vigoare a legii. Cea de-a două etapă, judiciară, facultativă prin natura sa, vizează intervenţia instanţelor judecătoreşti la cererea debitorilor, în vederea aplicării Legii nr. 77/2016, respectiv constatarea stingerii datoriei izvorâte din contractul de credit. Astfel, debitorul obligaţiilor de plată a sumelor de bani în cadrul unui contract de credit trebuie să parcurgă, în mod obligatoriu, prima etapă procedurală, în sensul ajungerii la un consens cu creditorul şi al evitării, pe cât posibil, a intervenţiei în cadrul raporturilor contractuale a instanţei judecătoreşti. Legiuitorul a reglementat acest mecanism procedural în două etape pentru a da posibilitatea încetării contractului, ca rezultat al acordului de voinţă al părţilor, fără intervenţia instanţelor judecătoreşti, apelarea la forţa de constrângere a statului realizându-se, în mod evident, numai atunci când părţile nu ajung la un consens.

247. Prin urmare, a apela direct la instanţa judecătorească, cu nesocotirea primei etape, cea a notificării, echivalează cu caracterul inadmisibil al unei asemenea acţiuni promovate în temeiul art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, instanţele judecătoreşti fiind în drept, în această ipoteză, să respingă ca atare acţiunea debitorului. Acesta a fost şi este sensul Deciziei nr. 639 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, în care Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, pe motiv că însăşi acţiunea principală era inadmisibilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22, sau Decizia nr. 101 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 26 aprilie 2017, paragraful 16). De altfel, în cauza antereferită, cererea de chemare în judecată, având ca obiect constatarea stingerii datoriilor rezultate din contractul de credit, întemeiată pe art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, a fost formulată în mod direct de către debitor, fără a urma procedura obligatorie a notificării.

248. Prin urmare, indiferent dacă bunul imobil constituit drept garanţie pentru executarea contractului de credit a fost vândut anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, debitorul este obligat, din punct de vedere procedural, Să parcurgă mai întâi etapa notificării şi de abia după aceea să solicite concursul instanţelor judecătoreşti pentru constatarea stingerii datoriei.

249. În privinţa bunurilor imobile adjudecate anterior intrării în vigoare a legii, ipoteză ce a format obiectul dosarului instanţei judecătoreşti a quo, în acea cauză, Curtea a constatat că legiuitorul ordinar a recurs la o ficţiune juridică, în sensul că datoriile rezultate din contractul de credit sunt considerate stinse, chiar dacă bunul imobil aferent garanţiei a fost vândut la un preţ mai mic decât valoarea datoriei debitorului către instituţia de credit. Practic, legiuitorul a apreciat, în contextul impreviziunii, că sumele de bani plătite în mod voluntar în executarea contractului, cele obţinute din adjudecarea bunului, indiferent de data la care aceasta a avut loc, precum şi, după caz, sumele rezultate din urmărirea silită a altor bunuri ale debitorului până la data formulării notificării acoperă valoarea datoriilor aferente contractului de credit. O asemenea ficţiune juridică, departe de a fi arbitrară, valorifică un element accesoriu al contractului de credit, ipoteca, definită, în cazul de faţă, ca fiind un drept real asupra unui bun imobil afectat restituirii sumei de bani împrumutate, şi este de natură să asigure echilibrul contractual dintre părţi în limitele riscului inerent unui contract de credit, eliminând din sfera raporturilor dintre debitor şi creditor riscul supraadăugat.

250. Prin urmare, Curtea a constatat că textul criticat nu încalcă art. 44 din Constituţie, în măsura în care acesta este aplicat în condiţiile intervenirii impreviziunii. În caz contrar, s-ar accepta, pe de o parte, ruinarea debitorului şi îmbogăţirea fără justă cauză a creditorului, temeiul acestei îmbogăţiri nemaiputându-i constitui contractul de credit anterior încheiat, ci situaţia imprevizibilă intervenită pe parcursul derulării contractului, iar, pe de altă parte, s-ar crea o vădită inegalitate între debitorii care, având în vedere aceeaşi situaţie de impreviziune, au reuşit să reziste acesteia pe un interval temporal mai extins sau mai restrâns. Or, acest criteriu, coroborat cu data intrării în vigoare a legii, este unul artificial şi arbitrar, întrucât impreviziunea trebuie evaluată în exclusivitate în funcţie de echilibrul contractual dintre părţi, fiind, aşadar, o chestiune ce ţine de dezechilibrarea prestaţiilor la care acestea s-au obligat datorită unui element exterior conduitei lor a cărui amploare nu putea fi prevăzută. Aşadar, stingerea datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat reprezintă o ficţiune juridică aplicabilă tuturor procedurilor de executare silită începute anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii, indiferent că bunul aferent garanţiei a fost vândut în cadrul acestei proceduri anterior/ulterior intrării în vigoare a legii, singura condiţie impusă de legiuitor fiind ca executarea bunului principal şi a accesoriilor să fie în curs la data depunerii notificării. Aşa fiind, ca urmare a stingerii datoriilor prin darea în plată a bunului în condiţiile legii criticate, executarea/executarea silită a debitorului încetează.

251. Astfel cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 14 februarie 2017, paragraful 25, instanţa judecătorească, fiind independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea instituţiei impreviziunii în temeiul Legii nr. 77/2016, în configurarea determinată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, respectiv în temeiul prevederilor art. 969 şi art. 970 din Codul civil din 1864, chiar şi în cauzele în care este începută executarea silită, indiferent de stadiul executării silite a bunului ipotecat, respectiv în speţele unde este pusă în discuţie o asemenea chestiune, cu consecinţa stingerii datoriilor rezultate din contractele de credit.

252. Curtea a mai reţinut că revine instanţelor de judecată competenţa de a stabili cadrul procesual în care se soluţionează litigiul dedus judecăţii, în funcţie de stadiul derulării contractului de credit. Totodată, Curtea a reiterat faptul că este rolul instanţelor de judecată să interpreteze normele legale şi să facă aplicarea acestora în funcţie de conţinutul normativ, respectiv dacă sunt norme de drept substanţial sau de drept procesual şi dacă sunt de imediată aplicare, precum şi cu privire la prioritatea acestora, în funcţie de caracterul de normă specială sau de drept comun (a se vedea Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, paragrafele 40 şi 42).

253. Având în vedere cele de mai sus, Curtea a constatat că soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat, prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie.

254. Totodată, prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50-60, Curtea a reţinut că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare.

255. În acest context, Curtea a reţinut că suspendarea antemenţionată se aplică atât în situaţia în care creditorul obligaţiei de plată nu formulează contestaţie împotriva notificării transmise, cât şi în situaţia în care acesta din urmă formulează o asemenea contestaţie. Astfel, în lipsa formulării contestaţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din lege, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părţi acceptă făptui că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în condiţiile intervenirii impreviziunii, părţile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de art. 5 alin, (3) din lege. De abia după expirarea termenului menţionat se poate încheia actul de dare În plată. Pe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum şi termenul de negociere, executarea plăţilor derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un instrument juridic, prin intermediul căruia echilibrează poziţia economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condiţiile intervenirii impreviziunii. Ar fi fost, de altfel, nefiresc ca, pe această perioadă, contractul să fi continuat să se execute ca atare, mai ales că este una p re procesuală, de negociere între părţi, în care sunt cercetate posibilităţile de continuare a executării contractului de credit, prin adaptarea acestuia la noile condiţii socioeconomice. În schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestaţie, notificarea este afectată de o condiţie rezolutorie, aceea a admiterii contestaţiei de către instanţa judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiţie se împlineşte, pe toată perioada în care curge termenul de formulare a contestaţiei şi a judecăţii, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, notificarea are drept efect şi suspendarea plăţilor rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie şi conexă acesteia.

256. De asemenea, Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată, menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată.

257. Curtea, având în vedere conţinutul normativ al art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a constatat că acestea reglementează o intervenţie etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituţional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condiţiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credinţă şi echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Însă, intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în condiţiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituţie, cunosc limitări implicit admise, rezultate atât din evoluţia şi confruntarea acestora în timp, cât şi din perspectiva titularilor lor.

258. În acest context, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42, instanţa de contencios constituţional a analizat dacă măsura criticată este adecvată, necesară şi dacă respectă un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele individuale. Astfel s-a reţinut că, în mod abstract, suspendarea executării plăţilor este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanţa acesteia şi finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată şi finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvenţă logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat. De asemenea, Curtea a constatat că măsura legală criticată este necesară, legiuitorul având deplina competenţă constituţională, în temeiul art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de a proteja într-un mod efectiv interesele patrimoniale ale cetăţenilor săi, atunci când în paradigma executării contractului - de credit în cazul de faţă - intervine un aspect care ţine de impreviziune. Din întreg arsenalul de măsuri pe care legiuitorul ie avea la îndemână, a apelat la suspendarea temporară a plăţilor rezultate din contractul de credit, măsură ce trebuie calificată ca având un grad de intruziune moderat asupra dreptului de proprietate al creditorului, aspect dedus atât prin natura sa juridică de măsură vremelnică/provizorie, cât şi din posibilitatea creditorului de a-şi vedea executată creanţa întru totul, în măsura în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată. Desigur, astfel cum s-a precizat, această opţiune a legiuitorului nu este cea mai puţin intruzivă, ipoteză în care legiuitorul ar fi trebuit să lase instanţei judecătoreşti competenţa de a decide ea însăşi, eventual, prin procedura ordonanţei preşedinţiale sau suspendarea executării silite, după caz, dacă se impune măsura suspendării în mod temporar a plăţii sumelor de bani aferente contractului de credit. Totuşi, Curtea a constatat că această orientare legislativă a ţinut seama de realităţile socioeconomice existente, aspect cu privire la care legiuitorul are o largă marjă de apreciere, precum şi de particularităţile şi specificul circumstanţelor referitoare la iminenţa începerii sau continuării procedurii de executare silită cu efecte iremediabile asupra consumatorului, respectiv la relaţia profesionist-consumator în care acesta din urmă se află într-o situaţie de inferioritate economică. De aceea, în cazul în care între părţi există o neînţelegere apărută cu privire la existenţa impreviziunii în contracte, legiuitorul, în mod corect, a apreciat ca fiind necesară o suspendare de drept a executării unui asemenea contract, până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive în cauză, care tranşează problema litigioasă dintre părţi.

259. În continuare, Curtea a reţinut că măsura criticată configurează un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare, în sensul că pune în balanţă, pe de o parte, protecţia imediată şi nemijlocită a consumatorilor, aşadar, a unei largi sfere de persoane care, deşi situate într-un raport de egalitate juridică, formală cu profesioniştii, totuşi, sub aspectul puterii lor economice, apreciate în mod individual, se află într-o evidentă relaţie de inferioritate, şi, pe de altă parte, interesul profesioniştilor de a-şi vedea executate sumele de bani rezultate din contractele de credit. Intervenind în acest domeniu sensibil, legiuitorul, în marja sa de apreciere, derivată din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, a reglementat această măsură într-un domeniu limitat (contract de credit) şi în condiţii restrictive (condiţii de admisibilitate în marja impreviziunii), protejând, cu efect imediat şi provizoriu, persoanele expuse acestui risc major intervenit în executarea contractului, risc calificat de Curtea Constituţională ca fiind unul supraadăugat. Ar fi fost contrastant cu însăşi noţiunea de impreviziune ca, pe perioada în care notificarea de dare în plată este depusă, debitorul de bună-credinţă al obligaţiei să fie ţinut să plătească în continuare sume nominale de bani care, sub aspectul cuantumului lor, aduc în discuţie impreviziunea, întrucât Curtea, în analiza sa, pleacă de la premisa axiomatică a art. 57 din Constituţie. În aceste condiţii nu este de admis ca o realitate juridică, formală, rezultată din contractul de credit, să prevaleze asupra regulilor de echitate şi bună-credinţă care guvernează materia contractelor civile.

260. De asemenea, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată de profesionist, prestaţiile băneşti datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligaţiei, în acest caz, având dreptul şi la repararea prejudiciului, în măsura în care instanţa judecătorească a constatat reaua-credinţă a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016.

261. În consecinţă, Curtea a constatat că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuţie în niciun fel condiţiile de drept substanţial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabileşte un echilibru procedural corect între părţile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporţionalităţii ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietăţii private.

262. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 115, ca, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.

263. Referitor la critica de neconstituţionalitate, prin prisma principiului egalităţii, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Ca atare, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 112, Curtea a constatat că acele categorii de creditori menţionate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt în situaţii diferite. Instituţiile financiare, în calitate de creditori care şi-au garantat creanţele cu ipoteci asupra unor imobile, se află, totuşi, pe o poziţie diferită faţă de cea a creditorilor chirografari, având în vedere natura diferită a creanţelor lor (a se vedea, mutatis mutandis. Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2003).

264. Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 614 din 5 octombrie 2017, în plus faţă de ceea ce reiese din motivarea Curţii din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii - legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liberal persoanei la o activitate economică, precum şi a liberei iniţiative. De altfel. Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, paragraful 16, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.

265. În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 47 alin. (1) din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, a arătat că exigenţele şi garanţiile rezultate din drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie sunt aplicabile şi în privinţa persoanelor juridice, în măsura în care conţinutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul şi particularităţile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice. În aplicarea acestui principiu, prin Decizia nr. 15 din 17 ianuarie 2017, Curtea a reţinut că nu există compatibilitate între, pe de o parte, conţinutul normativ al dreptului la un nivel de trai decent şi, pe de altă parte, natura, specificul şi particularităţile activităţii desfăşurate de profesionişti, respectiv instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor la care face trimitere art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Prin urmare, autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu se pot prevala, în criticile aduse Legii nr. 77/2016, de dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie.

266. Faţă de jurisprudenţa sa în materie, Curtea reiterează lipsa incidenţei dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, având în vedere faptul că prevederile ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt criticate şi din perspectiva altor standarde constituţionale decât cele prin raportare la care Curtea a reţinut neconstituţionalitatea unor prevederi prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, dar care au fost avute în vedere de instanţa constituţională în jurisprudenţa sa.

267. Cu privire la invocarea art. 148 din Constituţie, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că, în cauzele deduse judecăţii, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 148 nu au incidenţă în cauză.

268. În fine, cu privire la criticile de neconstituţionalitate care privesc legea în ansamblul său, Curtea, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2017, paragraful 108, a statuat că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul generai al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea a constatat că regimul juridic generai al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa, dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate, şi încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă, ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015), care, în art. 348, reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind legea, în ansamblul său (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017, precitată).

269. Faţă de cele prezentate, Curtea nu poate reţine neconstituţionalitatea prevederilor Legii nr. 77/2016 nici sub aspectul că „legea dării în plată prevede faptul că această lege se coroborează cu dispoziţiile mai multor acte normative, însă nu prevede în ce fel se va face această operaţiune de coroborare, în condiţiile în care, din punct de vedere material, dispoziţiile legii dării în plată tind mai mult spre o modificare, iar uneori, cum ar fi cazul Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, spre o înlăturare de la aplicare şi schimbare totală a reglementării”.

270. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) şi alin. (5)-(6) şi ale art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016, precum şi a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 14.182/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 17.961/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.962/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 25.243/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.604/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.282/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 8.718/256/2016 al Judecătoriei Medgidia, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 24.575/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 32.413/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.549/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 22.875/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 19.725/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 4.631/182/2016 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 7.495/182/2016 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 18.398/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 29.610/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 22.254/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 23.073/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 6.746/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 5.342/182/2016 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 15.330/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 7.406/327/2016 al Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 13.293/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 11.790/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 919/258/2017 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 910/309/2016 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă, de Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.697/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 31.823/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 11.841/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 27.902/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 2.319/866/2016 al Judecătoriei Paşcani, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 6.078/258/2016 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 26.429/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 18.728/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Investcapital Malta LTD în Dosarul nr. 11.600/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A. în Dosarul nr. 11.087/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.936/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 23.059/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 16.899/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 26.601/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. şi Societatea Credit Europe Bank România - S.A. în Dosarul nr. 16.478/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 34.024/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 14.297/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 18.013/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 18.438/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. în Dosarul nr. 12.262/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 1.218/267/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 10.496/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, de Societatea Credit Plus (Gulf) LTD în Dosarul nr. 1.139/191/2016 al Judecătoriei Blaj, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 24.241/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S A. în Dosarul nr. 32.471/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Banca Românească - S.A. în Dosarul nr. 14.929/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 18.307/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credite Europe Bank NV în Dosarul nr. 19.503/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. şi Societatea Credit Europe Bank România - S.A. în Dosarul nr. 24.303/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 17.830/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.904/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 24.362/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 24.804/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 18.688/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 11.397/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 13.626/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 13.627/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 14.972/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 6.530/333/2016 al Judecătoriei Vaslui, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 26.003/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 14.223/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 11.399/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 17.201/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. în Dosarul nr. 3.459/290/2016 al Judecătoriei Reşiţa, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 10.627/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. şi ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 4.438/333/2016 al Judecătoriei Vaslui, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 19.068/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 1.849/277/2016 al Judecătoriei Pătârlagele, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 11.787/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 9.598/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 4.014/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 33.726/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 18.830/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A. în Dosarul nr. 24.118/212/2016/a 1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 36.403/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A. în Dosarul nr. 18.744/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 14.253/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 8.715/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 6.699/243/2016 al Judecătoriei Hunedoara, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 13.979/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea Credit Plus (Gulf) LTD în Dosarul nr. 8.807/333/2016 al Judecătoriei Vaslui, de Societatea Bancpost - S.A. în Dosarul nr. 27.188/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 27.502/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi părţi, în aceleaşi dosare, ale aceloraşi instanţe de judecată, şi constată că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia, Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă, Judecătoriei Blaj, Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Judecătoriei Hunedoara, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Medgidia, Judecătoriei Miercurea-Ciuc, Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, Judecătoriei Paşcani, Judecătoriei Pătârlagele, Judecătoriei Piatra-Neamţ, Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, Judecătoriei Reşiţa, Judecătoriei Şimleu Silvaniei - Secţia mixtă, Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală, Judecătoriei Vaslui şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 218

din 17 aprilie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată din oficiu, de către Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 22.403/325/2016 al acestei instanţe. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.431D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, apreciază că prevederile legale Criticate nu încalcă dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, consacrat de art. 22 din Constituţie, aşa cum susţine autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, ci subliniază rolul activ pe care instanţa de judecată trebuie îl manifeste în administrarea probelor, în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Învederează, totodată, faptul că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel încât fiind vorba despre un proces civil guvernat, printre altele, de principiul disponibilităţii, ceea ce presupune că instanţa de judecată nu poate să schimbe situaţia de fapt calificată juridic, aceasta fiind opţiunea exclusivă a celui care formulează cererea.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 4 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.403/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată din oficiu, de către instanţa de judecată, într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă apreciază că prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit schimbarea încadrării faptei contravenţionale de către instanţa de judecată, învederează, astfel, că art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că, în cadrul soluţionării plângerii contravenţionale, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, fără a exista însă posibilitatea schimbării încadrării juridice. În acest context, menţionează că atât doctrina, cât şi practica judiciară au reţinut că în cazul unei încadrări juridice greşite de către agentul constatator, soluţia care se impune este anularea procesului-verbal de contravenţie, având în vedere că reglementarea criticată nu permite schimbarea încadrării de către judecător. Or, în opinia instanţei de judecată, o asemenea abordare legislativă contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 22 alin. (1), prin aceea că posibile fapte periculoase, acuzaţii în materie penală - conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului - vor rămâne nesancţionate.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în acest context, reţine faptul că din coroborarea prevederilor art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cu cele ale art. 16, art. 17 şi cele ale art. 31 din acelaşi act normativ se constată faptul că art. 34 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă precitată reglementează posibilitatea instanţei care judecă plângerea contravenţională de a reaprecia sancţiunea aplicată, cuantumul acesteia, despăgubirile acordate prin procesul-verbal şi cuantumul acestora, precum şi legalitatea măsurii confiscării. Aşadar, instanţa de judecată dispune de o marjă largă de apreciere asupra actului atacat, fără însă, ca principiu de bază al materiei contravenţionale, a se putea substitui atribuţiilor agentului constatator prin schimbarea încadrării juridice a faptei constatate de acesta.

8. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având în vedere că instanţa de judecată critică, de fapt, lipsa reglementării unor aspecte care vizează modul de interpretare şi de aplicare a prevederilor criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, împrejurare care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei Curţii Constituţionale.

9. Cu toate acestea, în subsidiar, consideră că imposibilitatea instanţei de judecată de a schimba încadrarea juridică a faptei contravenţionale poate prezenta aspecte de neconstituţionalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei, întrucât împiedică judecătorul să ducă la îndeplinire actul de justiţie, în virtutea rolului său activ.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile art. 2361 şi ale art. 405 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.

13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 22 alin. (1), potrivit cărora dreptul la viaţă, precum şi la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

14. Raportat la situaţia de fapt din prezenta cauză, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată, din oficiu, de către instanţa de judecată, cu prilejul examinării unei acţiuni civile formulate de petentul Giuchin Marcel, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş şi intervenienţii Carpatica Asig. - S.A., Uniqua Asigurări - S.A. şi Dănilă Vasile, având ca obiect o plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Astfel, petentul Giuchin Marcel a solicitat instanţei de judecată anularea procesului-verbal de contravenţie întrucât, în opinia sa, acesta nu ar reflecta starea de fapt reală, iar sancţiunile aplicate sunt netemeinice şi nelegale. Acesta a solicitat, totodată, ca instanţa de judecată să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, din neacordare de prioritate şi conducere sub influenţa alcoolului, în neasigurare la schimbarea direcţiei de mers. În acest context, instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă, a invocat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, apreciind că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit schimbarea încadrării faptei contravenţionale de către instanţă, împrejurare ce este contrară, în opinia sa, dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Constituţie.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, având în vedere modul general în care aceasta este formulată, nu se poate deduce care sunt, în concret, motivele pentru care instanţa de judecată consideră că prevederile criticate ar fi neconstituţionale, raportat la dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală, aceasta limitându-se doar la a menţiona, cu titlu generic, faptul că „încălcarea normelor de circulaţie se soldează adesea cu pierderea vieţilor şi cu rănirea participanţilor la trafic”, iar „posibile fapte periculoase, acuzaţii în materie penală, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, vor rămâne nesancţionate”. O atare abordare nu satisface condiţia motivării excepţiei, astfel cum rezultă din cerinţa art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi, prin urmare, Curtea nu poate exercita controlul de constituţionalitate, deoarece nu se poate substitui autoarei excepţiei în ceea ce priveşte motivarea acesteia, excepţia de neconstituţionalitate fiind, astfel, inadmisibilă.

16. De asemenea, circumstanţiat situaţiei de fapt din speţă, Curtea consideră că invocarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată din oficiu de către Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă în Dosarul nr. 22.403/325/2016 al acestei instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 aprilie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 294

din 26 aprilie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) şi art. 31 alin, (3) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicată de Mihai Şova în Dosarul nr. 38.974/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a îl-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 117D/2018.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2018 în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, a autorului excepţiei, precum şi a reprezentantului legal al acestuia, doamna avocat Ingrid Luciana Mocanu din cadrul Baroului Bucureşti şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ocazie cu care Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a dispus amânarea pronunţării pentru data de 26 aprilie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Decizia civilă nr. 5.895 din 8 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 38.974/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicată de Mihai Şova în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal prin care s-a solicitat anularea/revocarea actelor administrative care au stat la baza retragerii accesului la informaţii clasificate. Sesizarea instanţei de contencios constituţional a fost formulată ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva încheierii de şedinţă din 11 mai 2016 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal pronunţată în Dosarul nr. 38.974/3/2015 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, în măsura în care „retragerea motivată” este clasificată de emitentul actului. În aceste condiţii, persoana în cauză nu are nicio posibilitate de a afla motivul pentru care i-a fost retras accesul la informaţii clasificate şi evident nu se poate apăra.

Totodată, aceste prevederi nu îndeplinesc standardul constituţional de referinţă ce vizează principiul egalităţii în faţa legii, în măsura în care permit retragerea accesului la informaţii clasificate fără ca motivele acestei retrageri să fie aduse la cunoştinţa celui vizat de această măsură.

5. Aşa fiind, „clasificarea motivelor de retragere echivalează practic cu o nemotivare şi, pe cale de consecinţă, permite interzicerea ocupării unor funcţii publice fără justificare, în mod discreţionar, pentru motive oculte, posibil nereale. Prin clasificarea motivelor de retragere a accesului la informaţii clasificate se denaturează sensul art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece aceasta introduce motive discriminatorii, netransparente la ocuparea şi menţinerea în funcţie, în sensul că se introduce arbitrariul în menţinerea/eliberarea din funcţie a unei persoane.

6. Astfel, o persoană ce ocupă o funcţie ce necesită acces la informaţii clasificate este supusă unor criterii arbitrare, deoarece nu poate afla motivele demiterii sale din funcţie, ci doar că nu mai are acces la aceste informaţii, şi, pe cale de consecinţă, nu poate combate în niciun fel actul abuziv al autorităţii, întrucât nu pot fi combătute acte administrative fără a avea cunoştinţă de motivele pe care actul se fundamentează. În acest fel este afectată egalitatea la ocuparea unor funcţii sau demnităţi publice, deoarece persoana ce deţine o astfel de funcţie este împiedicată să exercite această funcţie pentru motive necunoscute, rămânând la bunul plac al organului administrativ dacă păstrează sau elimină din funcţie o anumită persoană”.

7. De asemenea, „prin împiedicarea persoanei faţă de care s-a emis o decizie de concediere clasificată de a afla motivele concedierii şi de a-şi putea face apărări în mod concret, se încalcă egalitatea de arme, neexistând mijloace echivalente şi adecvate pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de drept şi de fapt, astfel că angajatorul este favorizat în raport cu funcţionarul concediat.

8. Totodată, „în sens restrâns, dreptul la apărare presupune posibilitatea de a apela la un avocat pentru o apărare cât mai bună. Or, în măsura în care actul de retragere este clasificat şi avocatul va avea acces la acesta, deţinând o autorizaţie de acces la informaţii clasificate, nu se poate imagina maniera în care îl va putea apăra pe client, fără a-l informa cu privire la cuprinsul actului de retragere, deoarece orice divulgare ulterioară către client a informaţiei clasificate constituie infracţiune. Astfel, avocatul nu va putea cunoaşte maniera în care a acţionat clientul său, întrucât nu îl va putea întreba despre săvârşirea acestora şi nu va putea nici măcar pleda în şedinţă în faţa clientului său, lipsit de posibilitatea de acces la informaţiile cuprinse în actul de retragere”.

9. În aceste condiţii este evident că „dreptul la muncă, prin componenta sa esenţială, stabilitatea în muncă/serviciul public, este grav afectată, în acest caz, până la anihilare, deoarece funcţionarul nu-şi poate proteja în niciun fel stabilitatea locului de muncă”.

10. În sfârşit, autorul excepţiei a mai susţinut că dispoziţiile legale criticate afectează şi prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât instituie măsuri intruzive care nu sunt necesare într-o societate democratică, restrângerea nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi vizează chiar existenţa dreptului prin ascunderea motivelor pentru care o persoană este eliberată din funcţie.

11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei nu a motivat-o.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului, documentele depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. (5) şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, care au următorul conţinut:

- Art. 28 alin. (5): „(5) Neacordarea autorizaţiei sau retragerea motivată a acesteia determină de drept interdicţia de acces la informaţii secrete de stat.”

- Art. 31 alin. (3): „(3) Dispoziţiile art. 28 se aplică în mod corespunzător în domeniul informaţiilor secrete de serviciu.”

17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a susţinut că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (3) referitor la funcţiile şi demnităţile publice care pot fi ocupate, în condiţiile legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă şi art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi analizând parcursul procesual al cauzei, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un litigiu în care capetele de cerere care implicau aplicabilitatea dispoziţiilor legale criticate au fost respinse ca inadmisibile prin încheierea din 13 aprilie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. În acest sens, instanţa de judecată a reţinut că acţiunea referitoare la anularea unei decizii O.R.N.I.S.S. şi la anularea unui raport D.I.P.I. este inadmisibilă, deoarece, pe de o parte, nu s-a parcurs procedura administrativă prealabilă cu privire la decizia O.R.N.I.S.S., procedură care, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constituie o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în materia contenciosului administrativ şi, pe de altă parte, raportul D.I.P.I. nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, neproducând în sine niciun efect juridic (nu a stins şi nici nu a modificat raporturi juridice).

19. Drept urmare, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că textele legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, şi Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016).

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicată de Mihai Şova în Dosarul nr. 38.974/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vili-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 aprilie 2018

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR NUCLEARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind prevenirea, pregătirea şi răspunsul în caz de situaţii de urgenţă pentru categoria de pregătire pentru urgenţă I, categoria de pregătire pentru urgenţă II şi categoria de pregătire pentru urgenţă III

 

În conformitate cu prevederile:

- art. 7 alin. (7) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.627/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere:

- art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului nuclear sau radiologie, aprobat prin Ordinul ministrului afacerilor interne şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 61/113/2018,

luând în considerare Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante şi de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom şi 2003/122/Euratom,

preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind prevenirea, pregătirea şi răspunsul în caz de situaţii de urgenţă pentru categoria de pregătire pentru urgenţă I, categoria de pregătire pentru urgenţă II şi categoria de pregătire pentru urgenţă III, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 69/2014 pentru aprobarea Normelor privind cerinţele de planificare şi pregătire a titularului de autorizaţie pentru intervenţia la urgenţă nucleară sau radiologică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 12 mai 2014.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

*

Prezentul ordin transpune art. 17 alin. (3) şi (4), art. 53 alin. (4), art. 70 alin. (2), art. 98 alin. (1), anexa XII secţiunea A din Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante şi de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom şi 2003/122/Euratom, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 13/1 din 17 ianuarie 2014.

 

Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare,

Rodin Traicu

 

Bucureşti, 27 iunie 2018.

Nr. 146.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.