MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 608         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 16 iulie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 151 din 27 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, art. 14 alin. (1) lit. I) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

 

Decizia nr. 273 din 24 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

           

236. - Decizie privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, de către doamna Ionela Stoian a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 151

din 27 martie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, art. 14 alin. (1) lit. I) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene,

precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 14 alin. (1) lit. I) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015”, excepţie ridicată de Petre Dina, Ion Pietreanu, Aristide Stavăr, Teodor Jucan, Gheorghe Susanu, Ioan Chiper, Elena Corneanu, Stelian Bidescu, Vasile Milea, Marin Pietreanu, Ionel Ştefan, Constantin Vlad, Axinte Mihai Prislopan, Pavel Bălăuţă, Petrişor Ceserean şi Oprea Mustaţă în Dosarul nr. 11.121/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.362D/2016.

2. La apelul nominal răspunde avocatul Ilie Drăgulin, cu împuternicire avocaţială la dosar, pentru autorii excepţiei. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 2.363D/2016, nr. 2.413D/2016, nr. 2.803D/2016, nr. 2.839D/2016, nr. 3.156D/2016 şi nr. 3.273D/2016, având ca obiect aceleaşi excepţii de neconstituţionalitate, ridicate de Marius Roman, Peter Căpăţână, Tudor Dumitru, Nicolae Gojnete, Dumitru Gheorghe, Gheorghe Purcea, Ioan Angheliniş, Dumitru Şerban, Marin Alexandru Teodorescu, Ilie Grigore, Benone Raicu, Vasile Gagiu, Gheorghe Ioniţă, Ştefan Rotaru, Dumitru Antohe, Adrian Diaconu, Lucian Mihai Onofrei, Sandu Dinu, Vasile Vîrvea şi Macarie Pop, în Dosarul nr. 13.157/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ion Svârlefus, în Dosarul nr. 1.297/89/2016 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, de Ion Cutăr, Nicolae Savu, Ion Marinescu, Petru Ţinteanu, Sigismund Marian Stoica, Otelia Ganea, Ştefan Bursuc, Pantilimon Anisii, Ianuşi Bacoiu, Ion Ştefan, Gheorghe Georgescu, Marian Viorel Tudor, Jan Şerban, Mihail Lineschi, Constantin Manea, în Dosarul nr. 7.737/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ion Parpală, Nicolae Cotoi, Nicolae Ganciu, Alexandru Pârvulescu, Mircea Marin, Petre Tănase, Traian Mănăilă, Radu Vicenţiu Cimpoescu, Mihai Ghiţă, Florian Călin, Florea Ciucan, Marin Creţu, Cătălin Penescu şi Iulian Ungureanu, în Dosarul nr. 14.305/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Niculae Niţu, Maria Niţu, Maria Brebenel, Constantin Vlăsceanu, Mihaela Creţu, Elena Calonfirescu, Claudia Calonfirescu şi Gabriela Monoreanu în Dosarul nr. 1.395/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Sandu Petre în Dosarul nr. 1.329/109/2014* al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal, în dosarele nr. 2.363D/2016 şi nr. 2.413D/2016, răspunde avocatul Ilie Drăgulin, cu împuternicire avocaţială la dosar, pentru autorii excepţiei. În Dosarul nr. 2.839D/2016 se prezintă, personal, autorii excepţiei Marin Creţu şi Cătălin Penescu. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei şi celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la Dosarul nr. 3.273D/2016, autorul excepţiei, Petre Sandu, a depus o cerere de modificare a excepţiei de neconstituţionalitate, o cerere de completare a excepţiei de neconstituţionalitate şi un punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autorilor excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.363D/2016, nr. 2.413D/2016, nr. 2.803D/2016, nr. 2.839D/2016, nr. 3.156D/2016 şi nr. 3.273D/2016, la Dosarul nr. 2.362D/2016, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei, care solicită, în esenţă, admiterea acesteia, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că măsura suspendării anuale â plăţii drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, nu poate fi repetată sine die. Însă, autorităţile statului, respectiv Guvernul, nesocotesc voinţa legiuitorului. Arată că „problema de drept care se pune în prezenta cauză este problema priorităţii unei norme speciale faţă de o normă generală”. Or, în cazul revoluţionarilor, „se menţine suspendată prin neacordare o normă specială”. Prin art. 3, 4 şi 41 din Legea nr. 341/2004, se stabileşte o modalitate de calcul al indemnizaţiilor reparatorii, prin raportarea la un indicator de referinţă, şi anume la salariul mediu brut. Acest indicator de referinţă, salariul mediu brut, este înlocuit cu „câştigul salarial mediu brut”, prin Legea nr. 286/2011. Revoluţionarii sunt discriminaţi în raport cu toate categoriile care se alimentează din bugetul asigurărilor sociale de stat, deoarece revoluţionarilor li se calculează indemnizaţia, prin raportare la salariul mediu brut din octombrie 2010. Or, această modalitate juridică de a reglementa în fiecare an o normă, potrivit căreia indemnizaţiile rămân la acelaşi nivel cu anul precedent, nu este constituţională. Norma de drept specială este încălcată de 10 ani, producând efecte de neconstituţionalitate. În final, cu privire la cererea de completare şi la cererea de modificare a excepţiei, depuse de către autorul acesteia în Dosarul nr. 3.273D/2016, arată că lasă la aprecierea Curţii soluţionarea acesteia.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de modificare şi a cererii de completare a excepţiei, deoarece acestea nu se pot invoca în faţa Curţii Constituţionale. Curtea rămâne învestită cu ceea ce au stabilit instanţele care au sesizat-o. Asupra excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că aceasta este neîntemeiată, deoarece măsurile criticate nu restrâng drepturi fundamentale. Indemnizaţiile având caracter reparatoriu, legiuitorul, în raport cu art. 61 din Constituţie, are deplina competenţă de a le stabili. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 419 din 28 mai 2015, nr. 508 din 30 iunie 2015, nr. 178 din 29 martie 2016 şi nr. 770 din 28 noiembrie 2017,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.362D/2016 şi nr. 2.363D/2016, prin sentinţele civile nr. 6.901 şi nr. 6.904 din 4 iulie 2016, pronunţate în dosarele nr. 11.121/3/2016 şi nr. 13.157/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 14 alin. (1) lit. I) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015”. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.413D/2016, prin încheierea din 6 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.297/89/2016, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de

neconstituţionalitate a prevederilor „art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, capitolul IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şl art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015”. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.803D/2016, prin Sentinţa civilă nr. 8.632 din 5 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.737/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şl art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015”. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.839D/2016 şi nr. 3.156D/2016, prin încheierea din 6 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.305/3/2016 şi prin Sentinţa civilă nr 6 139 din 15 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.395/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 14 alin. (1) lit. I) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015”. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.273D/2016, prin încheierea din 2 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.329/109/2014*, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. II art. 18 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Petre Dina, Ion Pietreanu, Aristide Stavăr, Teodor Jucan, Gheorghe Susanu, Ioan Chiper, Elena Corneanu, Stelian Bidescu, Vasile Milea, Marin Pietreanu, Ionel Ştefan, Constantin Vlad, Axinte Mihai Prislopan, Pavel Bălăuţă, Petrişor Ceserean şi Oprea Mustaţă, de Marius Roman, Peter Căpăţână, Tudor Dumitru, Nicolae Gojnete, Dumitru Gheorghe, Gheorghe Purcea, Ioan Angheliniş, Dumitru Şerban, Marin Alexandru Teodorecu, Ilie Grigore, Benone Raicu, Vasile Gagiu, Gheorghe Ioniţă, Ştefan Rotaru, Dumitru Antohe, Adrian Diaconu, Lucian Mihai Onofrei, Sandu Dinu, Vasile Vîrvea şi Macarie Pop, de Ion Svârlefus, de Ion Cutăr, Nicolae Savu, Ion Marinescu, Petru Ţinteanu, Sigismund Marian Stoica, Otelia Ganea, Ştefan Bursuc, Pantilimon Anisii, Ianuşi Bacoiu, Ion Ştefan, Gheorghe Georgescu, Marian Viorel Tudor, Jan Şerban, Mihail Lineschi, Constantin Manea, de Ion Parpală, Nicolae Cotoi, Nicolae Ganciu, Alexandru Pârvulescu, Mircea Marin, Petre Tănase, Traian Mănăilă, Radu Vicenţiu Cimpoescu, Mihai Ghiţă, Florian Călin, Florea Ciucan, Marin Creţu, Cătălin Penescu, Iulian Ungureanu, de Niculae Niţu, Maria Niţu, Maria Brebenel, Constantin Vlăsceanu, Mihaela Creţu, Elena Calonfirescu, Claudia Calonfirescu şi Gabriela Monoreanu şi de Sandu Petre, în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect soluţionarea cererilor formulate de reclamanţi, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, prin care solicitau: plata, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004; calcularea indemnizaţiei reparatorii utilizând algoritmul de calcul prevăzut la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004; restituirea, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizaţiei reparatorii neacordate conform prevederilor Legii nr. 283/2011; restituirea contribuţiei de asigurări sociale de stat în procent de 5,5% reţinute ilegal începând cu data de 1 ianuarie 2012.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că, prin nefolosirea algoritmului de calcul al indemnizaţiei reparatorii, instituit de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, au fost prejudiciaţi şi, ca atare, dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale. Astfel, se susţine că dispoziţiile de lege criticate îi discriminează, prin modul de calcul al indemnizaţiilor stabilite de Legea nr. 341/2004, şi anume prin raportarea la indemnizaţia aflată în plată în octombrie 2010, iar nu la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevede Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut, în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale.

11. De asemenea, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 283/2011 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece revoluţionarii sunt discriminaţi în raport cu alte categorii de persoane cărora li s-a restituit în mod real reducerea de 15% din venit. Textele de lege criticate au fost introduse prin nesocotirea principiilor de drept stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În timp ce absolut toate categoriile prevăzute de Legea nr, 118/2010 au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale şi asigurărilor sociale în raport cu nivelul avut anterior diminuării cu 25%, respectiv 15%, persoanele vizate de Legea nr. 341/2004 au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului, deoarece, „prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul, prevăzut la art. 4 si art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, diminuarea cu 15% a drepturilor revoluţionarilor la indemnizaţia reparatorie şi indemnizaţia lunară, a persistat şi persistă.” Discriminarea mai rezultă şi din faptul că alte categorii de persoane, precum cadrele militare din armata regală, veteranii de război, deţinuţii politici şi alte persoane persecutate politic beneficiază de indemnizaţii reparatorii, spre deosebire de revoluţionari.

12. Referitor la dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 283/2011, autorii susţin, în esenţă, că acestea contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (1), art. 47 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, deoarece indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 341/2004, indemnizaţie care nu se mai acordă potrivit dispoziţiilor de lege criticate, a constituit singura sursă de venit şi a folosit la garantarea împrumuturilor obţinute de la bănci. În continuare, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 283/2011 încalcă prevederile Constituţiei referitoare la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertăţi. Astfel, consideră că nu există nicio justificare pentru neacordarea unor drepturi.

13. De asemenea, autorii excepţiei susţin că viciile de neconstituţionalitate s-au păstrat şi prin reglementarea celorlalte norme de lege criticate, prin care s-a prelungit soluţia neacordării indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 şi, de asemenea, s-au plafonat celelalte indemnizaţii prevăzute de Legea nr. 341/2004, fără a se utiliza algoritmul de caicul prevăzut de lege. Or, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, paragraful 23, Curtea Constituţională a reţinut că măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi.

14. În Dosarul nr. 3.273D/2016, autorul excepţiei susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 29/2013 încalcă principiul bicameralismului, precum şi dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, deoarece aii fost emise fără să existe o situaţie extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată, şi au vizat trecerea silită a unor bunuri în proprietatea publică a statului. De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate contravin şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii private, deoarece indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 reprezintă un „bun”, precum şi art. 2 din aceeaşi Convenţie, referitoare la dreptul la viaţă. Totodată, se susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin si art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În final, se susţine că, întrucât nu au respectat normele de tehnică legislativă, dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 1 alin. (5) din Constituţie.

15. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Tribunalul Vaslui - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, nefiind retrase titlurile pe care persoanele îndreptăţite le-au primit, ci doar, în urma procedurii reglementate de dispoziţiile actelor normative, se analizează rolul pe care l-au avut şi se decide includerea în una dintre categoriile prevăzute la art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civili apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă normele invocate din Constituţie şi din actele internaţionale invocate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

17. Guvernul consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 şi nr. 88 din 28 februarie 2013.

18 Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere, astfel cum a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 42 din 22 ianuarie 2014, nr. 330 din 12 iunie 2014, nr. 482 din 23 septembrie 2014, nr. 555 din 15 octombrie 2014, nr. 756 din 5 noiembrie 2015, nr. 64 din 16 februarie 2016, nr. 178 din 29 martie 2016 şi nr. 398 din 15 iunie 2016, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente la şedinţa publică, concluziile scrise depuse la dosare, cererile depuse la Dosarul nr. 3.273D/2016, de către autorul excepţiei Petre Sandu, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actele de sesizare, îl constituie prevederile art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, art. 14 alin. (1) lit. I) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013. În realitate, din susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate reiese că aceştia critică următoarele dispoziţii:

- art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, introduse prin Legea nr. 283/2011 de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, cu următorul conţinut: „Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

Art. 8. - (1) În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d), alin. (4), art. 13 lit. b) şic) şi la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011.

Art. 18

în anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă/’;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, prin care, la art. 3 alin. (2), s-a stabilit că, „începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010. cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 2,3% faţă de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012. fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.” [Potrivit art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr, 341/2004 s-au redus cu 15%, iar, prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a aprobat recuperarea parţială a acestor diminuări.];

- art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, cu următorul conţinut: „Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013 ";

- art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, cu următorul conţinut: „Prevederile art. 18 şi 19 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2014.

- art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, cu următorul conţinut: „în anul 2014 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013 următoarele drepturi: [...]

l) indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioara

- art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, cu următorul conţinut: „în anul 2015 se menţin în piaţă la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele cate şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioară.”;

- art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea J, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu următorul conţinut: „în anul 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.”

22. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare1' din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1)şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă solicitarea de reintroducere în plată, începând cu 1 ianuarie 2012, a indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr, 341/2004.

23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legilor, a Constituţiei şi a supremaţiei sale, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă, precum şi la cele ale art. 17, privind dreptul de proprietate, din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 2, privind dreptul la viaţă, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la această convenţie, privind protecţia proprietăţii private.
24. Înainte de a proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine - referitor la cererile de modificare şi de completare a excepţiei de neconstituţionalitate, depuse la Dosarul nr. 3.273D/2016 de către autorul excepţiei Petre Sandu - că aceste cereri nu pot fi primite, deoarece, potrivit jurisprudenţei sale constante şi potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii îl reprezintă încheierea instanţei judecătoreşti, iar litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi. Prin urmare, nu poate fi primită cererea prin care se modifică şi se completează excepţia de neconstituţionalitate, ulterior încheierii de sesizare, direct în faţa Curţii Constituţionale (a se vedea în acelaşi sens, de exemplu, Decizia nr. 1.054 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013). Aşa fiind, Curtea se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta a fost formulată în faţa instanţei de judecată.

25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia critică, în esenţă, pe de-o parte, dispoziţiile potrivit cărora, între anii 2012 şi 2014, nu s-au acordat indemnizaţiile reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, iar, pe de altă parte, critică dispoziţiile potrivit cărora celelalte indemnizaţii, prevăzute de aceeaşi lege, s-au plafonat la nivelul lunii decembrie 2011. Totodată, este de observat că, potrivit art. 14 lit. d) din Legea nr, 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 s-au redus cu 15%. Ulterior, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Începând cu 1 ianuarie 2011, aceste indemnizaţii s-au majorat cu 15% faţă de luna octombrie 2010, iar, prin art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul acestora s-a majorat cu 2,3% faţă de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

26. Cu privire la dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, spre exemplu, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, prin Decizia nr. 419 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 581 din 3 august 2015, Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr, 618 din 14 august 2015, sau Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora.

27. Prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, paragraful 23, Curtea a reţinut că autorii excepţiei se referă la indemnizaţia prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, şi anume la indemnizaţia lunară acordată la pensia pentru limită de vârstă, indemnizaţie care se acordă pe lângă indemnizaţia reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) - a cărei plată nu se acordă. Textul de lege criticat - art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011 - stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizaţii se menţineau la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepţiei fiind nemulţumiţi de modul de calcul al acestora, şi anume de raportarea la indemnizaţia aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câştigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale. Curtea a reţinut că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie' a pronunţat Decizia nr. 22 din

18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Avocatul Poporului, şi a stabilit - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010- că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010.

28. Curtea nu a reţinut nici încălcarea art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în faţa legii, reţinând că nu există discriminare între beneficiarii Legii nr. 341/2004 şi „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat”, deoarece aceştia nu se află în situaţii juridice similare. Aceste indemnizaţii au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.

29. Curtea a reţinut că prevederile art. 22 alin. {1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică din Constituţie nu au incidenţă în cauzele având un obiect similar prezentei cauze, întrucât conţinutul normativ al dispoziţiilor criticate nu se referă la protecţia şi apărarea acestor valori constituţionale.

30. Referitor la pretinsa încălcare a art. 47 din Constituţie, privind nivelul de trai, Curtea a observat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, prin diminuarea unei măsuri de asistenţă socială - astfel cum califică autorii indemnizaţia, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente. Legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi prin drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv, în acelaşi spirit, Constituţia consacră, în art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispoziţiile art. 135 alin, (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar prin art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor, şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012).

31. În ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate, ce vizează limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 unor drepturi care nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, precitată, că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

32. Cu privire la dispoziţiile art. IV alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, care prevăd că, în anul 2015 şi 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii nr. 341/2004 se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2014, Curtea reţine aceleaşi considerente care conduc la netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate a acestora.

33. Cât priveşte dispoziţiile de lege potrivit cărora, între anii 2012-2014, nu s-a acordat plata indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, acestea au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, fiind analizate aceleaşi critici ca şi cele invocate în prezenta cauză. Spre exemplu, prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, prin Decizia nr. 373 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, şi prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, prin Decizia nr. 721 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015, sau prin Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017, paragraful 25, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora. Curtea a constatat că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că „legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare.” De asemenea, Curtea a reţinut că persoanele încadrate în ipoteza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de celelalte persoane care continuă să beneficieze de indemnizaţia reparatorie prevăzută de aceeaşi lege, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

34. Referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, că, deşi indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 constituie un „bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementarea legală criticată prevede doar suspendarea plăţii acestor indemnizaţii, măsură cu aplicare limitată în timp, fără a afecta însă substanţa dreptului. În acest sens este şi Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, prin care Curtea observa că, prin dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 341/2004, legiuitorul a prevăzut modul de calcul al indemnizaţiei lunare reparatorii pentru persoanele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite. Aşadar, fiind vorba despre indemnizaţii cu caracter reparatoriii, legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.

35. Prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, Curtea a reţinut că, de altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009, pronunţată în Cauza Ernewein şi alţii împotriva Germaniei, şi prin Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Klaus şi Iouri Kiladze împotriva Georgiei, că dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu impun statelor membre nicio obligaţie specifică de a repara nedreptăţile sau daunele cauzate de predecesorii lor.

36. În Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, precitată, Curtea a precizat că măsura suspendării anuale a plăţii drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 şi 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporţionalitatea acesteia. Totodată, Curtea a reţinut că, începând cu luna ianuarie 2015, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, s-au modificat prevederile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 341/2004, care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi drepturile corespondente deţinerii acestor titluri (introducându-se un nou titlu, Luptător cu Rol Determinant), iar noul conţinut normativ al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 prevede acordarea unei indemnizaţii de gratitudine lunară, începând cu anul 2015 (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 173 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea [, 355 din 22 mai 2015, paragraful 27).

37. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

38. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, invocată de autorul excepţiei în Dosarul nr. 3.273D/2016, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, constatând că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, se arată că aceasta a fost adoptată avându-se în vedere încetarea aplicabilităţii, la data de 31 decembrie 2012, a măsurilor financiare în domeniul bugetar, instituite prin Legea nr. 283/2011, şi faptul că exista riscul ca, la 1 ianuarie 2013, să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate prin programul de guvernare de către noul Guvern învestit în urma alegerilor parlamentare din data de 9 decembrie 2012. Or, neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2013 ar fi determinat afectarea semnificativă a sustenabilităţii finanţelor publice, generând un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut. Totodată, prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Curtea a reliefat necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că „un stat contractant mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere”, cu condiţia existenţei unui „just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). Având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49), critica de neconstituţionalitate raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie este neîntemeiată (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 173 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 355 din 22 mai 2015, paragraful 19).
39. Referitor la critica invocată de autorul excepţiei în Dosarul nr. 3.273D/2016, privind încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, se constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate - prin care s-a prelungit măsura neplăţii indemnizaţiilor lunare reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 şi în perioada 2012-2014, şi prin care s-a menţinut cuantumul indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 la nivelul din decembrie 2011 - nu vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

40. Cu privire la critica aceluiaşi autor, referitoare la încălcarea principiului bicameralismului, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi a Ordonanţei Guvernului nr. 29/2013, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece acest principiu constituţional are în vedere adoptarea unei legi de către Parlament, or, autorul excepţiei critică dispoziţii cuprinse în ordonanţe ale Guvernului.

41. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că nici acestea nu pot fi reţinute, pentru aceleaşi argumente precum cele prezentate mai sus. De asemenea, nu se poate constata încălcarea normelor de tehnică legislativă în cazul prevederilor de lege criticate.

42. Referitor la dispoziţiile art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale, aceste din urmă dispoziţii sunt, de principiu, aplicabile în controlul de constituţionalitate, în măsura în care asigură, garantează şi dezvoltă prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului (Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010). Or, prevederile invocate de autorii excepţiei din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se referă la dreptul de proprietate, iar considerentele reţinute mai sus analizează aceste aspecte, referitoare la protecţia proprietăţii private (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 244 din 29 aprilie 2014, paragraful 52).

43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petre Dina, Ion Pietreanu, Aristide Stavăr, Teodor Jucan, Gheorghe Susanu, Ioan Chiper, Elena Corneanu, Stelian Bidescu, Vasile Milea, Marin Pietreanu, Ionel Ştefan, Constantin Vlad, Axinte Mihai Prislopan, Pavel Bălăuţă, Petrişor Ceserean şi Oprea Mustaţă în Dosarul nr. 11.121/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Marius Roman, Peter Căpăţână, Tudor Dumitru, Nicolae Gojnete, Dumitru Gheorghe, Gheorghe Purcea, Ioan Angheliniş, Dumitru Şerban, Marin Alexandru Teodorescu, Ilie Grigore, Benone Raicu, Vasile Gagiu, Gheorghe Ioniţă, Ştefan Rotaru, Dumitru Antohe, Adrian Diaconu, Lucian Mihai Onofrei, Sandu Dinu, Vasile Vîrvea şi Macarie Pop, în Dosarul nr. 13.157/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ion Svârlefus, în Dosarul nr. 1.297/89/2016 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, de Ion Cutăr, Nicolae Savu, Ion Marinescu, Petru Ţinteanu, Sigismund Marian Stoica, Otelia Ganea, Ştefan Bursuc, Pantilimon Anisii, Ianuşi Bacoiu, Ion Ştefan, Gheorghe Georgescu, Marian Viorel Tudor, Jan Şerban, Mihail Lineschi, Constantin Manea, în Dosarul nr. 7.737/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ion Parpală, Nicolae Cotoi, Nicolae Ganciu, Alexandru Pârvulescu, Mircea Marin, Petre Tănase, Traian Mănăilă, Radu Vicenţiu Cimpoescu, Mihai Ghiţă, Florian Călin, Florea Ciucan, Marin Creţu, Cătălin Penescu, Iulian Ungureanu în Dosarul nr. 14.305/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Niculae Niţu, Maria Niţu. Maria Brebenel, Constantin Vlăsceanu, Mihaela Creţu, Elena Calonfirescu, Claudia Calonfirescu şi Gabriela Monoreanu în Dosarul nr. 1.395/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Sandu Petre în Dosarul nr. 1.329/109/2014 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. II art. 8 alin. (1) şi art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr, 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, art. 14 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă şi Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2018.

 

PREŞEDINTE, PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr.273

din 24 aprilie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrul de sindicat Elena Tudor, în Dosarul nr. 38.866/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.545D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, din Bucureşti, a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

3. Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 2.551 D/2017, nr. 2.552D/2017, nr. 2.553D/2017, nr. 2.558D/2017, nr. 2.559D/2017, nr. 2.560D/2017, nr. 2.561 D/2017, nr. 2.573D/2017, nr. 2.579D/2017, nr. 2.580D/2017, nr. 2.592D/2017, nr. 2.649D/2017, nr. 2.663D/2017, nr. 2.664D/2017, nr. 2.665D/2017, nr. 2.666D/2017, nr. 2.668D/2017, nr. 2.728D/2017, nr. 2.729D/2017, nr. 2.730D/2017, nr. 2.731 D/2017, nr. 2.745D/2017, nr. 2.761 D/2017, nr. 2.763D/2017, nr. 2.764D/2017, nr. 2.783D/2017, nr. 2.784D/2017, nr. 2.785D/2017, nr. 2.790D/2017, nr. 2.791D/2017, nr. 2.818D/2017, nr. 2.819D/2017, nr. 2.867D/2017, nr. 2.868D/2017, nr. 2.869D/2017, nr. 2.870D/2017, nr. 2.871 D/2017, nr. 2.872D/2017, nr. 2.873D/2017, nr. 2.888D/2017, nr. 2.889D/2017, nr. 2.890D/2017, nr. 2.934D/2017, nr. 2.987D/2017 şi nr. 2.988D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ari. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, respectiv, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor sintagmei „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010", cuprinsă în art. 4 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii de sindicat Diana Ileana Nitu s.a., în dosarele nr. 38.837/3/2016, nr. 38.860/3/2016, nr. 38.918/3/2016, nr. 38.835/3/2016, nr. 38.855/3/2016, nr. 38.862/3/2016, nr. 38.920/3/2016, nr. 38.873/3/2016, nr. 38.792/3/2016, nr. 38.861/3/2016, nr. 38.793/3/2016, nr. 38.856/3/2016, nr. 38.772/3/2016, nr. 38.909/3/2016, nr. 38.902/3/2016, nr. 38.808/3/2016, nr. 38.891/3/2016, nr. 38.782/3/2016, nr. 38.801/3/2016, nr. 38.819/3/2016, nr. 38.921/3/2016, nr. 38.804/3/2016, nr. 38.888/3/2016, nr. 38.777/3/2016, nr. 38.816/3/2016, nr. 38.788/3/2016, nr. 38.890/3/2016, nr. 38.899/3/2016, nr. 38.880/3/2016, nr. 38.896/3/CAF/2016, nr. 38.917/3/2016, nr. 38.925/3/2016, nr. 38.774/3/2016, nr. 38.799/3/2016, nr. 38.817/3/2016, nr. 38.867/3/2016, nr. 38.876/3/2016, nr. 38.904/3/2016, nr. 38.912/3/2016, nr. 38.800/3/2016, nr. 38.841/3/2016, nr. 38.868/3/2016, nr. 38.919/3/2016, nr. 38.893/3/2016, şi, respectiv, nr. 38.823/3/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.551 D/2017, nr. 2.552D/2017, nr. 2.553D/2017, nr. 2.558D/2017, nr. 2.559D/2017, nr. 2.560D/2017, nr. 2.561 D/2017, nr. 2.573D/2017, nr. 2.579D/2017, nr. 2.580D/2017, nr. 2.592D/2017, nr. 2.649D/2017, nr. 2.663D/2017, nr. 2.664D/2017, nr. 2.665D/2017, nr. 2.666D/2017, nr. 2.668D/2017, nr 2.728D/2017, nr. 2.729D/2017, nr. 2.73OD/2017, nr. 2.731 D/2017, nr. 2.745D/2017, nr. 2.761 D/2017, nr. 2.763D/2017, nr. 2.764D/2017, nr. 2.783D/2017, nr. 2.784D/2017, nr. 2.785D/2017, nr. 2.790D/2017, nr. 2.791 D/2017, nr. 2.818D/2017, nr. 2.819D/2017, nr. 2.867D/2017, nr. 2.868D/2017, nr. 2.869D/2017, nr. 2.870D/2017, nr. 2.871 D/2017, nr. 2.872D/2017, nr. 2.873D/2017, nr. 2.888D/2017, nr. 2.889D/2017, nr. 2.890D/2017, nr. 2.934D/2017, nr. 2.987D/2017 şi, respectiv, nr. 2.988D/2017.

4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.551 D/2017, nr. 2.552D/2017, nr. 2.553D/2017, nr. 2.558D/2017, nr. 2.559D/2017, nr. 2.560D/2017, nr. 2.561 D/2017, nr. 2.573D/2017, nr. 2.579D/2017, nr. 2.580D/2017, nr. 2.592D/2017, nr.2.649D/2017, nr. 2.663D/2017, nr. 2.664D/2017, nr. 2.665D/2017, nr. 2.666D/2017, nr. 2.668D/2017, nr. 2.728D/2017, nr. 2.729D/2017, nr. 2.730D/2017, nr. 2.731 D/2017, nr. 2.745D/2017, nr. 2.761 D/2017, nr. 2.763D/2Q17, nr. 2.764D/2017, nr. 2.783D/2017, nr. 2.784D/2017, nr. 2.785D/2017, nr. 2.790D/2017, nr. 2.791 D/2017, nr. 2.818D/2017, nr.2.819D/2017, nr. 2.867D/2017, nr. 2.868D/2017, nr. 2.869D/2017, nr, 2.870D/2017, nr. 2.871 D/2017, nr. 2.872D/2017, nr. 2.873D/2017, nr. 2.888D/2017, nr. 2.889D/2017, nr. 2.890D/2017, nr. 2.934D/2017, nr. 2.987D/2017 şi nr. 2.988D/2017 la Dosarul nr. 2.545D/2017, Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.551 D/2017, nr. 2.552D/2017, nr. 2.553D/2017, nr. 2.558D/2017, nr. 2.559D/2017, nr. 2.560D/2017, nr. 2.561 D/2017, nr. 2.573D/2017, nr. 2.579D/2017, nr. 2.580D/2017, nr. 2.592D/2017, nr. 2.649D/2017, nr. 2.663D/2G17, nr. 2.664D/2017. nr. 2.665D/2017, nr. 2.666D/2017, nr. 2.668D/2017, nr. 2.728D/2017, nr. 2.729D/2017, nr. 2.730D/2017, nr. 2.731 D/2017, nr. 2.745D/2017, nr. 2.761 D/2017, nr. 2.763D/2017, nr. 2.764D/2017, nr. 2.783D/2017, nr. 2.784D/2017, nr. 2.785D/2017, nr. 2.790D/2017, nr. 2.791 D/2017, nr. 2.818D/2017, nr. 2.819D/2017, nr. 2.867D/2017, nr. 2.868D/2017, nr. 2.869D/2017, nr. 2.870D/2017, nr. 2.871 D/2017, nr. 2.872D/2017, nr. 2.873D/2017, nr. 2.888D/2017, nr. 2.889D/2017, nr. 2.890D/2017, nr. 2.934D/2017, nr. 2.987D/2017 şi, respectiv, nr. 2.988D/2017 la Dosarul nr. 2.545D/2017, care este primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 327 din 9 mai 2017.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin Decizia nr. 3.457 din 18 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.866/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şl fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

8. Prin Decizia civilă nr. 3.481 din 20 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.837/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „ fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

9. Prin Decizia civilă nr. 3.206 din 6 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.860/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

10. Prin Decizia civilă nr. 3.484 din 20 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.918/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

11. Prin Decizia civilă nr. 3.480 din 20 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.835/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

12. Prin Decizia civilă nr. 3.482 din 20 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.855/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

13. Prin Decizia civilă nr. 3.483 din 20 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.862/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

14. Prin Decizia civilă nr. 3.485 din 20 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.920/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

15. Prin Decizia civilă nr. 3.207 din 6 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.873/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a’ sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

16. Prin încheierea din 27 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.792/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

17. Prin încheierea din 27 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.861/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate.

18. Prin Decizia civilă nr. 3.435 din 18 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.793/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

19. Prin Decizia civilă nr 3.592 din 25 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.856/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

20. Prin Decizia civilă nr. 3.263 din 7 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.772/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

21. Prin Decizia civilă nr. 3.266 din 7 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.909/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate.

22. Prin Decizia civilă nr. 3.678 din 7 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.902/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

23. Prin Decizia civilă nr. 3.677 din 28 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.808/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

24. Prin Decizia civilă nr. 3.554 din 21 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.891/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şl fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

25. Prin Decizia civilă nr. 3.982 din 12 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.782/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

26. Prin Decizia civilă nr. 3.983 din 12 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.801/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

27. Prin Decizia civilă nr. 3.984 din 12 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.819/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

28. Prin Decizia civilă nr. 3.349 din 12 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.921/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale

29. Prin Decizia civilă nr. 3.836 din 5 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.804/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

30. Prin Decizia civilă nr. 3.698 din 29 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.888/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

31. Prin Decizia civilă nr. 3.264 din 7 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.777/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şl fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

32. Prin încheierea din 5 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.816/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

33. Prin Decizia civilă nr. 3.553 din 21 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.788/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

34. Prin Decizia civilă nr. 3.593 din 25 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.890/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010".

35. Prin Decizia civilă nr 3.555 din 21 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.899/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

36. Prin Decizia civilă nr. 4.228 din 23 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.880/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

37. Prin Decizia civilă nr. 3.913 din 9 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.896/3/CAF/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010".

38. Prin Decizia civilă nr. 3.458 din 18 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.917/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

39. Prin Decizia civilă nr. 3.915 din 9 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.925/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare In luna iunie 2010”.

40. Prin Decizia civilă nr. 3.811 din 5 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.774/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010n.

41. Prin Decizia civilă nr. 3.812 din 5 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.799/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şl fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

42. Prin Decizia civilă nr. 3.813 din 5 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.817/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

43. Prin Decizia civilă nr. 3.814 din 5 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.867/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

44. Prin Decizia civilă nr 3.137 din 18 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.876/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale

45. Prin Decizia civilă nr. 3.815 din 5 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.904/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

46. Prin Decizia civilă nr. 3.893 din 9 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.912/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia da neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

47. Prin Decizia civilă nr. 4.147 din 19 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.800/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şl fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

48. Prin Decizia civilă nr. 4.148 din 19 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.841/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

49. Prin Decizia civilă nr. 4.149 din 19 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.868/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a’ sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

50. Prin Decizia civilă nr. 5.045 din 27 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.919/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

51. Prin Decizia civilă nr. 4.229 din 23 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.893/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale în ceea ce priveşte sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”.

52. Prin Decizia civilă nr. 3.456 din 18 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.823/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

53. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii privind obligarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră la calcularea, alocarea şi plata unor diferenţe băneşti reprezentând actualizarea normei de hrană.

54. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dreptul la alocaţia pentru hrană a fost restrâns în perioada 2013-2015, perioadă pentru care se pretinde acest drept de natură salarială, prin plafonarea cuantumului valoric al alocaţiei pentru hrană la nivelul în vigoare în luna iunie 2010. În acest sens, se arată că, potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, ale anexei la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, dar şi ale Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administraţiei şi Internelor în timp de pace, pentru personalul căruia i se aplică Statutul poliţistului şi care îndeplineşte misiuni cu pericol deosebit, care execută, conduce sau coordonează misiuni operative ori contribuie la realizarea acestora se acordă un drept de hrană care să asigure 5010 calorii, zilnic, fiecărui individ. Prin art. 6 din acest din urmă act normativ s-a prevăzut că, atunci când dreptul la hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată, în schimb, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. Se mai arată că, prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dreptul la hrană a fost redus temporar, cu 25%, revenindu-se apoi, prin acte normative succesive, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010, dar fără ca suma să fie actualizată, astfel că rezultă o diminuare a normei de hrană, valoarea acordată neasigurând cele 5010 calorii necesare.

55. Se mai susţine că, deşi prin ordine succesive ale ministrului apărării naţionale a fost actualizată valoarea normelor de hrană în funcţie de indicii preţurilor de consum, rezultând o sumă de 27 lei/zi, instituţiile bugetare nu au aplicat această actualizare, valoarea normei de hrană fiind plafonată, în temeiul textului de lege criticat, la valoarea de 24 lei/zi. Se susţine că, în acest mod, este încălcat caracterul temporar al restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, prevăzut de art. 53 din Constituţie.

56. Se mai arată că prin neacordarea normei de hrană la valoarea actualizată cu indicii preţurilor de consum se ajunge la o discriminare între personalul instituţiilor publice, care primeşte hrana în natură, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, şi care beneficiază în acest fel de respectarea plafonului caloric zilnic, pe de o parte, şi personalul care beneficiază pentru hrănire de o alocaţie financiară neimpozabilă, pe de altă parte, întrucât cuantumul alocaţiei pentru hrană nu mai acoperă necesarul zilnic de 5010 calorii prevăzut în norma de hrană nr. 6, cuprinsă în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003.

57. Se mai susţine că prin neacordarea unui drept prevăzut de lege la un nivel actualizat cu indicii preţurilor de consum, se ajunge la situaţia în care un drept patrimonial recunoscut de lege este vidat de o parte din substanţa sa. Or, un asemenea drept nu poate înceta decât prin abrogarea temeiului legal care l-a instituit, abrogare care nu s-a produs. Pe de altă parte, cu privire la măsurile de reducere a salariilor şi a altor drepturi de natură salarială, se arată că, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010), s-a statuat că asemenea măsuri nu pot avea decât un caracter temporar.

58. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

59. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

60. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

61. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, arătând că îşi menţine punctul de vedere exprimat în deciziile Curţii Constituţionale nr. 708 din 29 noiembrie 2016, nr. 266 din 27 aprilie 2017 sau nr. 327 din 9 mai 2017.

62. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

63. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

64. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, respectiv prevederile sintagmei „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010”, cuprinsă în art. 4 din acelaşi act normativ. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr 19/2012, care au următoarea redactare: „Cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010." Potrivit art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ, „(1) Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012:

b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012."

65. De asemenea, textul de lege criticat face referire la prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr, 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cărora: „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora: (...) d) cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament;”.

66. Potrivit prevederilor art. 44 pct. 26 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, prevederile legale criticate au fost abrogate. Astfel, având în vedere că sesizarea Curţii Constituţionale, în prezenta cauză, a fost dispusă la date ulterioare datei la care dispoziţiile de lege criticate şi-au încetat aplicarea, Curtea reţine că sunt incidente cele statuate de Curte prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.” Ca atare, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, care continuă să îşi producă efectele în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

67. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) referitor la dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială şi în art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

68. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 20 martie 2017, Curtea s-a pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate similare şi a statuat bă alocaţia pentru hrană reprezintă unul dintre drepturile acordate poliţiştilor în virtutea specificului activităţii pe care o desfăşoară, în temeiul art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, care consacră dreptul poliţiştilor la alocaţie de hrană zilnică, alături de alte drepturi, precum dreptul la uniformă, echipament specific, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite. În temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, acordarea dreptului de hrană se face, de regulă, în natură, în limita unor plafoane calorice diferenţiate pe categorii, care constituie norme de hrană zilnice, dar se poate face şi pe bază de alocaţie valorică.

69. Potrivit anexei la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, şi Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. S/310/2009, pentru personalul căruia i se aplică Statutul poliţistului şi care îndeplineşte misiuni cu pericol deosebit, care execută, conduce sau coordonează misiuni operative ori contribuie la realizarea acestora, nepublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, se acordă un drept de hrană care să asigure 5010 calorii, zilnic, fiecărui individ, iar atunci când dreptul de hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată în schimb valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. Prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dreptul de hrană a fost redus temporar, cu 25% din cuantumul aflat în plată la data intrării In vigoare a legii.

70. În prezenta cauză, autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică, în esenţă, faptul că revenirea alocaţiei pentru hrană la cuantumul avut anterior reducerii cu 25% a acestui drept, prin dispoziţiile Legii nr. 118/2010, s-a realizat fără actualizarea acestei sume, astfel încât diminuarea, în acest mod, a cuantumului alocaţiei pentru hrană este contrară dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie.

71. În legătură cu invocarea încălcării dreptului constituţional la măsuri de protecţie socială, cuprins în art. 41 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, anterior citată, Curtea, invocând jurisprudenţa sa anterioară cu privire la conţinutul acestui drept constituţional (Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015), a statuat că dreptul la alocaţia de hrană acordat poliţiştilor este o măsură de protecţie socială a acestei categorii profesionale, care face parte dintre acele măsuri cu caracter preventiv ori de remediu prin care se urmăreşte păstrarea integrităţii fizice şi psihice a poliţiştilor. Curtea a observat că alocaţia de hrană nu face obiectul' unei consacrări exprese prin documentele internaţionale pe care legiuitorul le-a avut în vedere atunci când a reglementat Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, între care se numără Recomandarea Rec (2001)10 a Comitetului Miniştrilor Statelor Membre privind Codul european de etică al poliţiei, Declaraţia asupra poliţiei adoptată prin Rezoluţia nr. 690 din 1979 de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei sau Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.

72. Analizând dacă dreptul la alocaţie pentru hrană are un impact economico-social deosebit, care să permită constituţionalizarea sa, Curtea a reţinut că, pentru a avea un caracter de drept fundamental, o măsură de protecţie socială trebuie să asigure în mod esenţial exercitarea dreptului la muncă în condiţii de legalitate şi echitate, respectarea drepturilor salariaţilor şi, totodată, să intervină cu acele reglementări care sunt de natură să garanteze posibilitatea reală, concretă de a desfăşura munca, astfel încât acest drept să nu dobândească un caracter iluzoriu. Or, în ceea ce priveşte alocaţia de hrană, Curtea a apreciat că, în pofida contribuţiei sale la crearea unor condiţii cât mai adecvate desfăşurării activităţii poliţiştilor, nu se poate susţine că impactul acestui drept asupra raportului de serviciu este de natură să influenţeze legalitatea, caracterul judicios şi echitabil al acestuia şi nu poate fi văzut ca o măsură în lipsa căreia exercitarea drepturilor şi îndatoririlor ce decurg din raportul de serviciu ar fi supuse îndoielii sau ar da loc abuzului uneia dintre părţile raportului de serviciu. Prin urmare, Curtea a reţinut că dreptul la alocaţia de hrană nu reprezintă un element esenţial pentru existenţa raportului de serviciu al poliţiştilor şi exercitarea drepturilor şi îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcţie de resursele financiare disponibile, a înţeles să creeze condiţii adecvate desfăşurării acestei profesii.

73. Astfel, prin decizia precitată, Curtea a statuat că, având în vedere faptul că, nefiind determinantă pentru existenţa şi desfăşurarea raporturilor de muncă, alocaţia pentru hrană nu reprezintă un drept fundamental, legiuitorul poate să dispună modificarea sau chiar încetarea acestei măsuri de protecţie socială, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile fundamentale, stabilite prin Constituţie, iar nu şi pe cele stabilite prin legi. Or, dreptul la alocaţia de tirană nefiind un drept fundamental, Curtea a constatat că prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.

74. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi, cu privire la diferenţele care apar între beneficiarii dreptului la alocaţie de hrană ca urmare a modalităţii diferite de acordare a acestui drept, respectiv fie în natură, fie sub forma unei alocaţii valorice, prin decizia precitată, Curtea a statuat că situaţia personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne căruia i se aplică Statutul poliţistului si care beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocaţie de hrană zilnică este distinctă, sub aspectul condiţiilor care justifică acordarea normei de hrană, de cea a altor categorii de persoane menţionate în Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, anterior citată, act normativ care prevede normele de hrană zilnice, plafoanele calorice şi categoriile de personal pentru care se acordă acest drept. Or, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a reţinut că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2003, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001), Curtea a apreciat că dispoziţiile de lege criticate nu au efecte de natură a contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

75. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

76. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii de sindicat Elena Tudor ş.a., în dosarele nr. 38.866/3/2016, nr. 38.837/3/2016, nr. 38.860/3/2016, nr. 38.918/3/2016, nr. 38.835/3/2016, nr. 38.855/3/2016, nr. 38.862/3/2016, nr. 38.920/3/2016, nr. 38.873/3/2016, nr. 38.792/3/2016, nr. 38.861/3/2016, nr. 38.793/3/2016, nr. 38.856/3/2016, nr. 38.772/3/2016, nr. 38.909/3/2016, nr. 38.902/3/2016, nr. 38.808/3/2016, nr. 38.891/3/2016, nr. 38.782/3/2016, nr. 38.801/3/2016, nr. 38.819/3/2016, nr. 38.921/3/2016, nr. 38.804/3/2016, nr. 38.888/3/2016, nr. 38.777/3/2016, nr. 38.816/3/2016, nr. 38.788/3/2016, nr. 38.890/3/2016, nr. 38.899/3/2016, nr. 38.880/3/2016, nr. 38.896/3/CAF/2016, nr. 38.917/3/2016, nr. 38.925/3/2016, nr. 38.774/3/2016, nr. 38.799/3/2016, nr. 38.817/3/2016, nr. 38.867/3/2016, nr. 38.876/3/2016, nr. 38.904/3/2016, nr. 38.912/3/2016, nr. 38.800/3/2016, nr. 38.841/3/2016, nr. 38.868/3/2016, nr. 38.919/3/2016, nr. 38.893/3/2016, şi, respectiv, nr. 38.823/3/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 aprilie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, de către doamna Ionela Stoian a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

 

Având în vedere Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 75.370 din 4 iulie 2018, înregistrată la Cabinetul prim-ministrului cu nr. 5/4.018 din 4 iulie 2018,

în temeiul art. 19 din Legea nr, 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

prim-ministrul emite prezenta decizie.

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii încetează exercitarea, cu caracter temporar, de către doamna Ionela Stoian a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORlCA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 16 iulie 2018.

Nr. 236.