MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 615         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 17 iulie 2018

 

 

SUMAR

 

ACTE ALE SENATULUI

 

13. - Decizie privind asigurarea conducerii Senatului în perioada 17-27 iulie 2018

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 225 din 17 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat

 

Decizia nr. 286 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în integralitatea sa

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

503. - Hotărâre privind actualizarea valorilor de inventar ale unor bunuri imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române prin Administraţia Bazinală de Apă Siret, instituţie publică aflată în coordonarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, prevăzute în anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a reevaluării

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.249. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru abrogarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 239/2009 privind interdicţia pescuitului în timpul nopţii

 

ACTE ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

DECIZIE

privind asigurarea conducerii Senatului în perioada 17-27 iulie 2018

 

În conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat, cu modificările ulterioare,

 

preşedintele Senatului decide:

 

Articol unic. - În perioada 17-27 iulie 2018, conducerea Senatului va fi asigurată de domnul senator Iulian-Claudiu Manda, vicepreşedinte al Senatului.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 16 iulie 2018.

Nr. 13.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 225

din 17 aprilie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, excepţie ridicată de F. Antonio Lenhard Graf şi I. Mirel Octavian Fota în dosarele nr. 3.125/101/2016 şi nr. 2.963/101/2016* ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Costel Jurubiţă în Dosarul nr. 2.230/113/2016 al Tribunalului Brăila - Secţia I civilă, de G. Gheorghe Sorin Florea în Dosarul nr. 48/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asiguri sociale şi de Ştefan Valentin Beznea în Dosarul nr. 5.347/105/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă. Excepţiile de neconstituţionalitate constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 3.288D/2016, nr. 765D/2017, nr. 1.201D/2017, nr. 1.510D/2017 şi nr. 2.082D/2017.

2, Dezbaterile au avut loc la data de 3 aprilie 2018, cu participarea autorului excepţiei Ştefan Valentin Beznea, prin avocat Emanoil Dănilă, cu împuternicire avocaţială la dosar, şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor Curţii Constituţionale nr. 765D/2017, nr. 1.201D/2017, nr. 1.510D/2017 şi nr. 2.082D/2017 la Dosarul nr. 3.288D/2016, iar, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 396 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea la data de 17 aprilie 2018, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 7 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.125/101/2016, şi încheierea din 27 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.963/101/2016*, Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu trimitere la sintagma „în activitate”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de F. Antonio Lenhard Graf şi de I. Mirel Octavian Fota cu prilejul soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor adoptate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, precum şi a hotărârilor adoptate de Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Casa de Pensii Sectorială prin care li s-au respins cererile de acordare a pensiei anticipate parţiale.

4. Prin încheierea din 7 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.230/113/2016, Tribunalul Brăila - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. Excepţia a fost ridicată de Costel Jurubiţă cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei adoptate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, precum şi a hotărârii adoptate de Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Casa de Pensii Sectorială prin care i s-a respins cererea de acordare a pensiei anticipate parţiale

5. Prin încheierea din 10 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 48/117/2017, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 223/2015. Excepţia a fost ridicată de G. Gheorghe Sorin Florea cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale prin care i s-a respins cererea de acordare a pensiei anticipate parţiale.

6. Prin încheierea din 6 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.347/105/2016, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Valentin Beznea cu prilejul soluţionării unei acţiuni formulate în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi internelor.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care reglementează condiţiile acordării pensiei de serviciu, a pensiei de serviciu anticipate şi a pensiei de serviciu anticipate parţiale sunt neconstituţionale, întrucât se referă doar la militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, iar nu şi la persoanele trecute în rezervă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 Astfel, se creează o situaţie discriminatorie.

8. De asemenea, întrucât legea amintită retroactivează pentru persoanele care au deja calitatea de pensionari, însă nu se aplică pentru cei trecuţi în rezervă anterior intrării acesteia în vigoare, autorii excepţiei consideră că sintagma „în activitate” este în contradicţie şi cu art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens arată că, din interpretarea dispoziţiilor de lege criticate, se ajunge la situaţia în care persoanelor care au beneficiat de pensie în temeiul Legii nr. 263/2010 să Ii se aplice prevederile Legii nr. 223/2015, însă persoanelor care au fost trecute în rezervă înainte de adoptarea Legii nr. 223/2015 să nu li se acorde acest drept.

9. Totodată, autorii susţin că textele de lege supuse analizei de constituţionalitate sunt contrare şi prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, întrucât, deşi au contribuit la sistemul unic de pensii militare, nu pot beneficia de pensie în acelaşi sistem.

10. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată şi că dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 223/2015 sunt neclare. Astfel, sintagma „în activitate” se contrazice cu dispoziţiile prevăzute la lit. a) ale aceluiaşi articol de lege, în care se arată că „sunt trecuţi în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare”. Folosirea timpului trecut -„au încetat”-, prin raportare la prevederile ce stabilesc dreptul la pensie la timpul prezent - „au dreptul la pensie anticipată parţială” - se contrazic, iar această contradicţie nu este conformă scopului urmărit de legiuitor, şi anume de a recunoaşte dreptul la pensie de serviciu parţială şi persoanelor cărora le-au încetat raporturile de serviciu anterior, chiar dacă nu mai sunt în vigoare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, aşa cum reiese şi din conţinutul dispoziţiilor art. 19 şi 63 din aceeaşi lege.

11. Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt conforme cu prevederile constituţionale. În acest sens, arată că este la aprecierea legiuitorului de a prevedea condiţiile şi criteriile necesar a fi îndeplinite pentru a beneficia de o anumită categorie de pensie sau alta, cu condiţia de a nu încălca exigenţele constituţionale. Pentru deschiderea dreptului la pensie, legiuitorul a prevăzut existenţa unui stagiu de cotizare minim sau complet şi o vârstă standard de pensionare. Este constituţional ca dreptul la pensie să se acorde doar personalului „în activitate”, deoarece acesta este un beneficiu pentru a recompensa munca depusă într-un anumit domeniu, în cazul de faţă, activitatea militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici. Prin excluderea persoanelor care au făcut parte din sistem, însă nu mai au calitatea de militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 şi a îndeplinirii condiţiilor de pensionare prevăzute de acest act normativ, nu se încalcă prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei, întrucât stagiul de cotizare poate fi valorificat în sistemul public de pensii reglementat de Legea nr. 263/2010.

12. Tribunalul Brăila - Secţia I civilă şi Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

13. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă arată că dispoziţiile de lege criticate nu sunt discriminatorii, întrucât categoriile de persoane comparate de autorii excepţiei nu se află în aceeaşi situaţie.

14. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

15. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, dispoziţiile de lege criticate necontravenind prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.

16. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aminteşte că pensia militară de stat nu este o pensie bazată pe contributivitate, ci una derogatorie de la principiul contributivităţii, astfel că se plăteşte de la bugetul de stat şi nu din bugetul asigurărilor sociale. Normele criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări.

17. Cât priveşte pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile, Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi.

18. În sfârşit, aminteşte că norma de lege criticată are un conţinut asemănător ârt. 14 din Legea nr. 164/2001, care a fost analizat de Curtea Constituţională, respingând criticile de neconstituţionalitate formulate prin deciziile nr. 351 din 28 iunie 2005, nr. 404 din 28 octombrie 2003 şi nr. 18 din 21 ianuarie 2003.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierile de sesizare, dar şi din motivarea autorilor excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015. Astfel, Curtea constată că, deşi unele dintre instanţele de judecată au menţionat în dispozitivul încheierilor de sesizare art. 18 din Legea nr. 223/2015, critica autorilor excepţiei se rezumă la dispoziţiile alin. (1) ale acestui articol de lege, respectiv la acele dispoziţii care conţin sintagma „în activitate “. Prevederile de lege criticate au următorul conţinut

- Art. 16 alin. (1): „Au dreptul la pensie de serviciu pentru Urnită de vârstă militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au împlinit vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă;

b) au o vechime efectivă de cel puţin 25 de ani, din care cel puţin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu.”;

- Art. 17 alin. (1): „Au dreptul la pensie de serviciu anticipată militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care îndeplinesc cumulativ condiţiile de vechime prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b). au împlinit vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă diminuată cu 5 ani şi se află în una dintre următoarele situaţii:

a) sunt trecuţi în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale;

b) sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.

- Art. 18 alin. (1): J\u dreptul la pensie de serviciu anticipată parţială militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puţin 10 ani vechime în serviciu, şi care se află în una dintre următoarele situaţii:

a) sunt trecuţi în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale;

b) sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.”

22. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie şi art. 53 privind condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta are ca obiect dispoziţiile Legii nr. 223/2015, prin care se reglementează condiţiile acordării pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, pensiei de serviciu anticipate şi pensiei de serviciu anticipate parţiale în sistemul pensiilor militare de stat. Aceste pensii sunt mai avantajoase decât alte tipuri de pensii, acordate altor categorii profesionale, legiuitorul întemeindu-şi această opţiune legislativă pe principiul „recunoştinţei faţă de loialitatea, sacrificiile şi privaţiunile suferite de militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi familiile acestora pe timpul carierei” pe care, de altfel, îl menţionează în art. 2 lit. f) din Legea nr. 223/2015. Aceasta este şi motivul pentru care obţinerea pensiei militare de stat este supusă unor condiţii stricte şi limitative.

24. Astfel, pentru a obţine pensie de serviciu pentru limită de vârstă în sistemul pensiilor militare de stat, art. 16 din Legea nr. 223/2015 impune trei cerinţe: una dintre acestea priveşte calitatea titularului acestui tip de pensie, a două se referă la vârsta de pensionare, iar a treia are în vedere vechimea efectivă şi în principal vechimea în serviciu. Cât priveşte calitatea titularului pensiei de serviciu, textul de lege se referă la „militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate”. Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani, vârstă ce se va atinge printr-o creştere treptată, iar vechimea efectivă cerută este de cel puţin 25 de ani, din care cel puţin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu.

25. Obţinerea pensiei de serviciu anticipate, reglementate de art. 17 din Legea nr. 223/2015, presupune o scădere a vârstei de pensionare cu 5 ani, dar şi existenţa unor situaţii care justifică acordarea acestui tip de pensie în aceste condiţii mai avantajoase, respectiv trecerea în rezervă ori încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale; ori trecerea în rezervă sau direct în retragere ori încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.

26. În sfârşit, acordarea pensiei anticipate parţiale, Sa care se referă art. 18 din Legea nr. 223/2015, permite scăderea cu până la 5 ani a vechimii efective şi a vechimii în serviciu, dar este condiţionată, de asemenea, de aceleaşi situaţii menţionate la art. 17, privind trecerea în rezervă ori încetarea raportului de serviciu.

27. Analizând în continuare critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 ar fi discriminatorii, întrucât nu se aplică şi persoanelor trecute în rezervă anterior intrării în vigoare acestei legi, Curtea aminteşte că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a interpretat aceste prevederi constituţionale în sensul că acordă în exclusivitate legiuitorului „atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor.” (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007.) De asemenea, libertatea de care dispune legiuitorul în reglementarea dreptului la pensie îi dă acestuia posibilitatea de a stabili în mod concret categoriile de persoane care beneficiază de acest drept în condiţii speciale, precum şi cerinţele de stagiu de cotizare, vechime în muncă sau de vârstă aplicabile acestora, Curtea Constituţională statuând, în mod constant, că „legiuitorul este în drept, în considerarea unor situaţii deosebite, să adopte, prin legi speciale, reglementări diferite pentru anumite categorii socio-profesionale.” (Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008).

28. Prin urmare, Curtea reţine că prevederea unor condiţii limitative care permit obţinerea unei pensii de serviciu în sistemul pensiilor militare de stat este în perfect acord cu prevederile constituţionale ale art. 47 alin. (2) De asemenea, aceste criterii legale nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie atât timp cât nu creează diferenţe de tratament între persoane aflate în situaţii identice.

29. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi însă de faptul că dispoziţiile de lege criticate nu se aplică şi persoanelor care au fost trecute în rezervă anterior datei intrării în vigoare a legii, ci doar celor care vor fi trecute în rezervă după această dată.

30. Referitor la o critică asemănătoare, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a arătat că „este evident că persoanele care se pensionează ca militari activi se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cele care au fost trecute în rezervă la o dată la care nu îndeplineau condiţiile de pensionare ori pentru că nu aveau împlinită vârsta sau pentru că nu aveau încă vechimea totală necesară.” (a se vedea în acest sens Decizia nr. 496 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 14 octombrie 2005).

31. De altfel, chiar dacă instanţa de contencios constituţional ar aprecia că persoanele care au trecut în rezervă ori cărora le-a încetat raportul de serviciu anterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 ar fi îndreptăţite la obţinerea unei pensii de serviciu potrivit acestui act normativ, nu ar putea statua că aceştia se supun aceloraşi reglementări ca militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, „în activitate”, declarând ca neconstituţională această sintagmă din cuprinsul art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, întrucât astfel s-ar substitui legiuitorului prin completarea legii şi stabilirea unui tratament juridic uniform pentru persoane aflate în situaţii diferite, încălcând astfel principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituţie.

32. Analizând în continuare critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) Constituţie, Curtea consideră că aceasta nu este susţinută, de vreme ce dispoziţiile de lege criticate se aplică situaţiilor născute după intrarea lor în vigoare, respectiv militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, în activitate, care solicită acordarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, a pensiei de serviciu anticipate ori a celei anticipate parţiale după intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015.

33. În sfârşit, în ceea ce priveşte critica ce vizează pretinsa neclaritate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, Curtea observă că aceasta pune în discuţie o dificultate de interpretare a textului de lege, cauzată de faptul că sunt folosite verbe la timpuri diferite. Examinând dispoziţiile de lege criticate, Curtea apreciază că interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 clarifică modul în care acest text trebuie să fie aplicat. Astfel, textul de lege se referă la acordarea pensiei de serviciu anticipate militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, care sunt „în activitate”şi care solicită deschiderea dreptului la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015. Această ipoteză exclude interpretarea autorilor excepţiei, în sensul că aceste dispoziţii legale ar prevedea acordarea pensiei de serviciu anticipate persoanelor care „au încetat raporturile de serviciu” anterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015.

34. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de R Antonio Lenhard Graf şi I. Mirel Octavian Fota în dosarele nr. 3.125/101/2016 şi nr. 2.963/101/2016* ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Costel Jurubiţă în Dosarul nr. 2.230/113/2016 al Tribunalului Brăila - Secţia I civilă, de G. Gheorghe Sorin Florea în Dosarul nr. 48/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asiguri sociale şi de Ştefan Valentin Beznea în Dosarul nr. 5.347/105/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Brăila - Secţia I civilă, Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asiguri sociale şi Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 aprilie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 286

din 26 aprilie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în integralitatea sa

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Prin încheierea din 23 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.260/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 28D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 41D/2017, nr. 74D/2017, nr. 91D/2017, nr. 97D/2017, nr. 100D/2017, nr. 124D/2017, nr. 13QD/2017, nr. 219D/2017, nr. 246D/2017, nr. 257D/2017, nr. 353D/2017, nr. 426D/2017, nr. 436D/2017, nr. 454D/2017, având un obiect Similar al excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume, prevederile Legii nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece. În Dosarul nr. 25.345/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 9.263/231/2016 al Judecătoriei Focşani - Secţia civilă, de Societatea ING Bank în Dosarul nr. 15.028/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 25.962/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 17.733/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi Kruk România - S.R.L. (cesionar al Piraeus Bank România - S.A.) în Dosarul nr. 2.773/740/2016 al Judecătoriei Alexandria, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 19.577/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 20.041/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.708/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 23.767/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 10.581/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 14.256/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 8.277/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, precum şi de către Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 17.657/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 28D/2017, nr. 41D/2017, nr. 74D/2017, nr. 91D/2017, nr. 97D/2017, nr. 100D/2017, nr. 124D/2017, nr. 130D/2017, nr. 219D/2017, nr. 246D/2017, nr. 257D/2017, nr. 353D/2017, nr. 426D/2017, nr. 436D/2017şi nr. 454D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 41D/2Q17, nr. 74D/2017, nr. 91D/2017, nr. 97D/2017, nr. 100D/2017, nr. 124D/2017, nr. 130D/2017, nr. 219D/2017, nr. 246D/2017, nr. 257D/2017, nr. 353D/2017, nr. 426D/2017, nr. 436D/2017 şi nr. 454D/2017 la Dosarul nr. 28D/2017, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin încheierea din 23 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.260/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 28D/2017.

10. Prin încheierea din 13 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 25.345/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 41 D/2017.

11. Prin încheierea din 17 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.263/231/2016, Judecătoria Focşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în integralitatea sa, şi, în special, a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 8 alin. (5) şi art. 11 din acest act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 74D/2017.

12. Prin încheierea din 20 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 15.028/196/2016, Judecătoria Brăila – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 91D/2017.

13. Prin încheierea din 22 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 25.962/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 97D/2017.

14. Prin încheierea din 9 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.733/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3-5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 100D/2017.

15. Prin încheierea din 23 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.773/740/2016, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 124D/2017.

16. Prin încheierea din 7 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 19,577/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 130D/2017.

17. Prin încheierea din 10 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.041/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 219D/2017.

18. Prin încheierea din 17 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.708/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 246D/2017.

19. Prin încheierea din 23 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 23.767/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 257D/2017.

20. Prin încheierea din 7 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.581/236/2016, Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în integralitatea sa, mai puţin a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” cuprinsă în art. 11 teza întâi din acest act normativ. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 353D/2017.

21. Prin încheierea din 20 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.256/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în integralitatea sa. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 426D/2017.

22. Prin încheierea din 20 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.277/200/2016, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în integralitatea sa. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 436D/2017.

23. Prin încheierea din 29 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.657/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, în integralitatea sa. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 454D/2017.

24. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, de Societatea Piraeus Bank România - S .A., de Societatea ING Bank, de Societatea Alpha Bank România - S.A., precum şi de către Kruk România - S.R.L. (cesionar al Piraeus Bank România - S.A.), în cauze având ca obiect Legea nr. 77/2016.

25. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin că legiuitorul intervine asupra unor raporturi juridice consfinţite prin hotărâri judecătoreşti, care se bucură de autoritate de lucru judecat; se arată, astfel, că prin reglementarea criticată, şi anume art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost respinse acţiunile în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale sau prin care au fost respinse contestaţii la executare formulate în procedura executării silite. Autoarele arată, în esenţă, că se încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietate în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinaţia bunului, afectat iniţial garantării executării unui contract de credit, în bun ce serveşte ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menţine, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părţi sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 dispune că dispoziţiile sale derogă de la Codul civil, fără a se indica expres textul/articolul de la care se derogă, în sfârşit, întrucât regimul juridic general al proprietăţii trebuie să fie reglementat, potrivit Constituţiei, prin lege organică, şi dispoziţiile derogatorii de la acest regim trebuie să fie reglementate prin lege organică, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Legii nr. 77/2016.

26. De asemenea arată că prevederile art. 3, 4, 6, 7, 8 din Legea nr. 77/2016 contravin exigenţelor de calitate a legii, stabilităţii juridice şi respectării drepturilor dobândite şi a intereselor legitime. Se arată, astfel, că modificarea/reaşezarea riscurilor asumate prin contract sau chiar modificarea preţului agreat de părţi nu poate avea loc printr-o ingerinţă a legiuitorului în economia contractului, ci doar în ipoteze excepţionale de rupere a echilibrului contractual ce trebuie cercetate pentru fiecare contract în parte de către instanţa judecătorească. Tot în acest context se arată că art. 7 din lege stabileşte o procedură antinomică Codului de procedură civilă. Se apreciază, totodată, că art. 8 din lege încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, al legalităţii şi al statului de drept. Se mai arată că previzibilitatea impunea menţinerea aceloraşi efecte ale contractului de credit cu cele pe care părţile le-au prevăzut sau ar fi putut în mod rezonabil să le prevadă la momentul încheierii contractului; or, transformarea bunului din garanţie imobiliară în mijloc de plată cu efect liberatoriu pe parcursul derulării contractului de credit, fără acordul creditorului, încalcă accesibilitatea şi previzibilitatea legii, ceea ce conferă caracterul neconstituţional al art. 5 alin. (2) şi 10 din Legea nr. 77/2016.

27. Cu privire la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate arată că, prin reglementarea cu titlu obligatoriu a mecanismului dării în plată în cazul contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, legiuitorul a intervenit într-o situaţie juridică ale cărei efecte au fost epuizate încă de la momentul încheierii contractului de credit, drept care prevederile art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituţionale. În acelaşi sens se arată că principiul neretroactivităţii legii civile este încălcat, atât timp cât se conferă debitorilor executaţi silit posibilitatea de a cere instanţei constatarea ştergerii unor datorii rezultate din contracte de credit declarate scadente anticipat, cu mult înainte de intrarea în vigoare a legii. Mai mult, după darea în plată forţată a bunului imobil, creditorul trebuie să preia toate costurile de administrare, conservare, valorificare aferente proprietăţii, devenind în acelaşi timp şi garant în favoarea debitorului, în situaţia în care acesta a constituit garanţii reale asupra imobilului sau alte sarcini, efecte inexistente la data încheierii contractului de credit. Astfel, legea nu face diferenţa între facta praeterita, facta pendentia şi facta futura.

28. Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie se arată că, în urma ştergerii creanţei ipotecare prin darea în plată a bunului imobil, creditorul respectiv nu va avea dreptul de urmărire asupra celorlalte bunuri din patrimoniul debitorului, faţă de ceilalţi creditori ipotecari sau chirografari care nu au calitatea de instituţie de credit, instituţie financiară nebancară sau cesionar al acestora. Se mai precizează că prevederile art. 1, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (4)-(6) din Legea nr. 77/2016 au un caracter discriminatoriu, întrucât se aplică numai consumatorilor care îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 4 din lege, iar ceilalţi consumatori nu se pot bucura de beneficiile acestui act normativ.

29. Cu privire la încălcarea art. 21 din Constituţie se arată că art. 4 şi art. 7 din Legea nr. 77/2016 dau dreptul debitorilor să schimbe obiectul, preţul, riscul contractului după bunul lor plac şi în lipsa verificărilor prealabile privind îndeplinirea condiţiilor obiective şi subiective pentru aplicarea „protecţiei”. Se mai arată că art. 4 şi art. 7 alin. (1) din lege limitează acţiunea creditorului de a contesta starea bunului dat în plată, culpa debitorului în diminuarea valorii bunului ipotecat sau starea de necesitate învederată de debitor, drept care nu se respectă cerinţele accesului liber la justiţie.

30. Cu privire la încălcarea art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie se apreciază că, prin efectul liberatoriu, constând în ştergerea creanţei reziduale a băncii formată din diferenţa dintre soldul creditorului la momentul plăţii şi valoarea imobilului, dreptul de proprietate al băncii asupra acestei creanţe este iremediabil afectat, ceea ce duce la concluzia neconstituţionalităţii art. 5 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016. De asemenea, pentru aceleaşi motive, este neconstituţional şi art. 8 alin. (5) din lege; se mai indică faptul că se încalcă atât dreptul de proprietate al băncii, cât şi al creditorului cesionar, după caz. Se ajunge la pierderea dreptului de creanţă avut împotriva împrumutatului/garanţilor, acesta fiind înlocuit cu un drept real asupra unui imobil care are o valoare incertă. Mai mult, se poate întâmpla ca bunul imobil să nu fie transmis în patrimoniul băncii liber de sarcini, nefiind reglementată nici măcar obligaţia de garantare a debitorului ce apelează la procedura dării în plată a imobilului. Se mai indică faptul că, prin efectul art. 3 din lege, banca este deposedată de un bun actual, respectiv dreptul de creanţă născut în temeiul contractului de credit. Se mai susţine că Legea nr. 77/2016 restrânge dreptul de proprietate privată, fără ca niciuna dintre justificările cuprinse la art. 53 din Constituţie să existe.

31. Cu privire la încălcarea art. 45 din Constituţie, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate subliniază că libertatea contractuală a părţilor nu presupune doar libertatea acestora de a-şi asuma obligaţii şi de a dobândi drepturi, ci şi libertatea de a-şi asuma riscuri ale contractului, pe care trebuie să le respecte. Libertatea economică presupune un cadru economic caracterizat prin stabilitate, în care participanţii pot stabili un preţ al contractului prin negociere în funcţie de condiţiile de pe piaţă. Se susţine, aşadar, că Legea nr. 77/2016 restrânge libertatea contractuală, fără ca niciuna dintre justificările cuprinse la art. 53 din Constituţie să existe.

32. Cu privire la încălcarea art. 53 alin. (2) din Constituţie se apreciază că art. 3 şi 4 din Legea nr. 77/2016 permit hazardul moral al liberării discreţionare de datorie de către debitori aflaţi în situaţii economico-financiare care nu sunt excepţionale. Astfel, se permite modificarea discreţionară a preţului contractului de către debitor, ceea ce reprezintă un stimulent pentru ca acesta să nu îşi execute obligaţiile de plată a datoriilor. Se mai indică faptul că legea nu urmăreşte un scop legitim în sensul că vizează interese pur private, şi nu cele generale, că adoptarea acesteia nu a fost necesară, existând la îndemâna părţilor contractante şi alte mecanisme, precum cel al impreviziunii, şi ca legea nu asigură un just echilibru între interesele creditorului şi ale debitorului.

33. Cu privire la încălcarea art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie se arată că Legea nr. 77/2016, reglementând aspecte referitoare la proprietate, trebuia adoptată ca lege organică, şi nu ordinară. Din moment ce legea criticată reglementează derogări de la Codul civil, lege organică, se subliniază că şi normele derogatorii trebuiau să fie adoptate ca lege organică.

34. Cu privire la încălcarea art. 135 din Constituţie se apreciază că art. 3, art. 4 alin. (2), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4)-(6), art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 77/2016 aduc atingere principiilor libertăţii contractuale, întrucât procedura dării în plată, deşi ar fi trebuit să aibă un caracter consensual, este lăsată exclusiv la opţiunea debitorului, nefiind, astfel, necesar consimţământul creditorului. Mai mult, legea, în ansamblul său, favorizează comportamentul iresponsabil al consumatorilor care, la momentul încheierii contractului de credit, trebuiau să prevadă şi riscurile acestuia cu privire la aprecierea/deprecierea monedei de schimb.

35. Cu privire la încălcarea art. 148 din Constituţie, autoarele excepţiei au invocat caracterul contrar al legii prin raportare la Directiva 2014/17/UE şi, în special, faţă de art. 43 alin. (1) al acesteia. Se arată că, astfel, că Legea nr. 77/2016 este contrară Directivei 2014/17/UE, aceasta din urmă reglementând într-un mod proporţional, adecvat şi cu respectarea exigenţelor principiului neretroactivităţii posibilitatea stingerii obligaţiilor rezultate din contractele de credit prin darea în plată a bunului imobil. În fine, se mai arată că, potrivit domeniului de reglementare a legii, aceasta se aplică şi în cazul contractelor de credit de consum referitoare la bunuri imobile rezidenţiale care intră în sfera de reglementare a Directivei 2014/17/UE. Potrivit art. 23 din Directiva 2014/17/UE, statele membre pot să reglementeze un cadru legal care să asigure cel puţin dreptul consumatorului de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, în condiţii specificate sau să fie în vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar. Cu toate acestea, în art. 23 alin. (5) din Directiva 2014/17/UE se prevede în mod clar că astfel de reglementări nu pot fi aplicate cu efect retroactiv. În acelaşi sens dispune şi art. 43 din Directivă, dispoziţiile fiind clare în sensul stabilirii aplicării lor doar pentru viitor, neputând fi aplicate cu efect retroactiv, ci doar contractelor de credit încheiate după data de 21 martie 2016. Din această perspectivă, autoarele excepţiei apreciază că este evidentă contradicţia dintre reglementarea europeană şi cea naţională.

36. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă în dosarele Curţii Constituţionale nr. 130D/2017 şi nr. 454D/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 41D/2017, Judecătoria Focşani - Secţia civilă în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 74D/2017, Judecătoria Brăila - Secţia civilă în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 91D/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 257D/2017, Judecătoria Braşov - Secţia civilă în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 100D/2017, precum şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 426D/2017 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

37. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 219D/2017 şi Judecătoria Buzău - Secţia civilă în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 436D/2017 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

38. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 28D/2017 şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 246D/2017 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată.

39. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 97D/2017 şi Judecătoria Alexandria în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 124/2017, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-au exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, nici Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 353D/2017 nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că această împrejurare ar putea fi interpretată de părţi ca o antepronunţare, „având în vedere că dezlegarea excepţiei de neconstituţionalitate impietează asupra modului în care va fi soluţionată cauza pe fondul ei.”

40. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ele Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

41. Guvernul a formulat punctul său de vedere, în dosarele Curţii Constituţionale 28D/2017, nr. 41D/2017, nr. 91D/2017, nr. 97D/2017, nr. 124D/2017, nr. 353D/2017 şi nr. 426D/2017, în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate, ca neîntemeiate, respectiv ca inadmisibile, în acord cu jurisprudenţa instanţei constituţionale, şi anume, Decizia nr. 623 din 25 Octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017.

42. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

43. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

44. Din examinarea dispozitivului încheierilor de sesizare şi a criticilor formulate, Curtea observă că, pe lângă invocarea, în mod individual, a unor prevederi ale Legii nr. 77/2016, acest act normativ este criticat, în majoritatea cauzelor, în integralitatea sa. Aşa fiind, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în integralitatea sa, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016.

45. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) [coroborat cu art. 126 alin. (1)] şi art. 1 alin. (5) care consacră principiul securităţii juridice, al previzibilităţii şi accesibilităţii normei legale, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 73 alin. (3) lit. m) referitor la regimul juridic al proprietăţii, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind economia, art. 136 alin. (5) care consacră inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii, art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi prevederilor art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

46. Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată în prezentele cauze, Curtea constată că, în ceea ce priveşte o parte dintre prevederile legale criticate din Legea nr. 77/2016, nu sunt respectate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, a căror existenţă rezultă din prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei[..J\ precum şi din prevederile art. 29 alin. (3) din aceeaşi lege, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Astfel, Curtea reţine ca element comun situaţiei de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat instanţa de contencios constituţional în prezentele dosare că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Autoarele excepţiei au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare] şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la prevederile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016.

47. De asemenea, faptul că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a două a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestui articol, prevederile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a două teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.

48. În continuare, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, s-a constatat că prevederile art. 11 teza întâi, raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. Curtea a mai reţinut că, în cazul în care instanţa judecătorească nu ar avea posibilitatea să verifice îndeplinirea condiţiilor impreviziunii, aceste prevederi de lege ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) - în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. Totodată, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, paragraful 122, Curtea a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioara a Curţii Constituţionale”. Prin urmare, ţinând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezentele cauze. Curtea va respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum şi cea a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3), (5), (6) şi art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în piaţă a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

49. Cu privire la art. 11 teza întâi raportat la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 77/2016, Curtea constată că acestea reglementează procedura de derulare a dării în plată a imobilului ipotecat. Este de observat că art. 3 teza a două a fixat regulile de drept substanţial subsumate principiului impreviziunii în contractele de credit, iar art. 5 şi art. 6 din lege reglementează, în esenţă, procedura de urmat pentru aplicarea regulilor anterior menţionate

50. Cu privire la constituţionalitatea art. 11 teza întâi raportat la art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, Curtea s-a mai pronunţat, în acest sens fiind Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50-60, prin care Curtea a reţinut că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin aceste prevederi din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare. În acest context, Curtea a reţinut că suspendarea antemenţionată se aplică atât în situaţia în care creditorul obligaţiei de plată nu formulează contestaţie împotriva notificării transmise, cât şi în situaţia în care acesta din urmă formulează o asemenea contestaţie. Astfel, în lipsa formulării contestaţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părţi acceptă faptul că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în condiţiile intervenirii impreviziunii, părţile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016. De abia după expirarea termenului menţionat se poate încheia actul de dare în plată. Pe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum şi termenul de negociere, executarea plăţilor derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un instrument juridic, prin intermediul căruia echilibrează poziţia economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condiţiile intervenirii impreviziunii. Ar fi fost, de altfel, nefiresc ca, pe această perioadă, contractul să fi continuat să se execute ca atare, mai ales că este una pre-procesuală, de negociere între părţi, în care sunt cercetate posibilităţile de continuare a executării contractului de credit, prin adaptarea acestuia la noile condiţii socioeconomice. În schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestaţie, notificarea este afectată de o condiţie rezolutorie, aceea a admiterii contestaţiei de către instanţa judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiţie se împlineşte, pe toată perioada în care curge de termenul de formulare a contestaţiei şi a judecăţii, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, notificarea are drept efect şi suspendarea plăţilor rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie şi conexă acesteia.

51. În acest context, Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată care este menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată. Din cele de mai sus, Curtea, având în vedere conţinutul normativ al art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a constatat că aceste prevederi legale reglementează o intervenţie etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs.

52. Astfel, Curtea a constatat ca, deşi creditorul obligaţiei deţine, în principiu, un bun, în sensul art. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezentat de creanţa care face obiectul contractului de credit, intervenţia statului operată prin textele de lege criticate urmăreşte un scop legitim, respectiv protecţia consumatorului prin evitarea punerii acestuia în situaţia de a plăti sume de bani corespunzătoare contractului de credit în condiţiile în care se invocă impreviziunea întemeiată pe art. 969 şi art. 970 din Codul civil din 1864. Aşadar, scopul legitim urmărit se circumscrie conceptului de protecţie a consumatorului prin înlăturarea pericolului ruinei sale iminente, iar suspendarea executării plăţilor este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanţa acesteia şi finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată şi finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvenţă logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat. Aşa fiind, Curtea a constatat că măsura legală criticată este necesară, legiuitorul având deplina competenţă constituţională, în temeiul art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de a proteja într-un mod efectiv interesele patrimoniale ale cetăţenilor săi, atunci când în paradigma executării contractului intervine un aspect care ţine de impreviziune. Curtea a constatat că această orientare legislativă a ţinut seama de realităţile socio-economice existente, aspect cu privire la care legiuitorul are o largă marjă de apreciere, precum şi de particularităţile şi specificul circumstanţelor referitoare la iminenţa începerii sau continuării procedurii de executare silită cu efecte iremediabile asupra consumatorului, respectiv la relaţia profesionist - consumator, în care acesta din urmă se află într-o situaţie de inferioritate economică. De aceea, în cazul în care între părţi există o neînţelegere, apărută cu privire la existenţa impreviziunii în contracte, legiuitorul, în mod corect, a apreciat ca fiind necesară o suspendare de drept a executării unui asemenea contract până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive în cauza care tranşează problema litigioasă dintre părţi.

53. Cu privire la prevederile art. 11 teza întâi raportat la cele ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 44-49. Cu acel prilej, s-a arătat că mecanismul procedural reglementat de legiuitorul ordinar în vederea aplicării art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 are în vedere, ca şi în cazul art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, două etape cu o semnificaţie deosebită în economia acesteia. Astfel, o primă etapă, obligatorie, se subsumează unei negocieri directe între părţi şi priveşte procedura notificării reglementate de art. 5 alin. (1) din lege, părţile putând, ele însele, să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit, prin darea în plată a imobilului. Această etapă se aplică şi trebuie parcursă indiferent că bunul imobil ipotecat a fost sau nu vândut în cadrul unei proceduri execuţionale la data intrării în vigoare a legii. Cea de-a două etapă, judiciară, facultativă prin natura sa. vizează intervenţia instanţelor judecătoreşti la cererea debitorilor, în vederea aplicării Legii nr. 77/2016, respectiv constatarea stingerii datoriei izvorâte din contractul de credit. Astfel, debitorul obligaţiilor de plată a sumelor de bani în cadrul unui contract de credit trebuie să parcurgă, în mod obligatoriu, prima etapă procedurală, în sensul ajungerii la un consens cu creditorul şi al evitării, pe cât posibil, a intervenţiei în cadrul raporturilor contractuale a instanţei judecătoreşti. Legiuitorul a reglementat acest mecanism procedural în două etape pentru a da posibilitatea încetării contractului, ca rezultat al acordului de voinţă al părţilor, fără intervenţia instanţelor judecătoreşti, apelarea la forţa de constrângere a statului realizându-se, în mod evident, numai atunci când părţile nu ajung la un consens. Prin urmare, a apela direct la instanţa judecătoreasca, cu nesocotirea primei etape, cea a notificării, echivalează cu caracterul inadmisibil al unei asemenea acţiuni promovate în temeiul art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, instanţele judecătoreşti fiind în drept, în această ipoteză, Să respingă ca atare acţiunea debitorului. Acesta a fost şi sensul Deciziei nr. 639 din 27 octombrie 2016, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, în care Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, pe motiv că însăşi acţiunea principală era inadmisibilă. Prin urmare, indiferent dacă bunul imobil constituit drept garanţie pentru executarea contractului de credit a fost vândut anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, debitorul este obligat, din punct de vedere procedural, să parcurgă mai întâi etapa notificării şi de abia după aceea să solicite concursul instanţelor judecătoreşti pentru constatarea stingerii datoriei.

54. În privinţa bunurilor imobile adjudecate anterior intrării în vigoarea legii, Curtea a constatat că legiuitorul ordinara recurs la o ficţiune juridică, în sensul că datoriile rezultate din contractul de credit sunt considerate stinse, chiar dacă bunul imobil aferent garanţiei a fost vândut la un preţ mai mic decât valoarea datoriei debitorului către instituţia de credit. Practic, legiuitorul a apreciat, în contextul impreviziunii, că sumele de bani plătite în mod voluntar în executarea contractului, cele obţinute din adjudecarea bunului, indiferent de data la care aceasta a avut loc, precum şi, după caz, sumele rezultate din urmărirea silită a altor bunuri ale debitorului până la data formulării notificării acoperă valoarea datoriilor aferente contractului de credit. O asemenea ficţiune juridică, departe de a fi arbitrară, valorifică un element accesoriu al contractului de credit, ipoteca, definită, în cazul de faţă, ca fiind un drept real asupra unui bun imobil afectat restituirii sumei de bani împrumutate, şi este de natură să asigure echilibrul contractual dintre părţi în limitele riscului inerent unui contract de credit, eliminând din sfera raporturilor dintre debitor şi creditor riscul supraadăugat. Prin urmare, Curtea a constatat că textul criticat nu încalcă art. 44 din Constituţie, în măsura în care acesta este aplicat în condiţiile interveniţii impreviziunii. În caz contrar, s-ar accepta, pe de o parte, ruina debitorului şi îmbogăţirea fără justă cauză a creditorului, contractul de credit nemaiputând constitui temeiul îmbogăţirii acestuia, ci situaţia imprevizibilă intervenită, iar, pe de altă parte, s-ar crea o vădită inegalitate între debitorii care, având în vedere aceeaşi situaţie de impreviziune, au reuşit să reziste acesteia pe un interval temporal mai extins sau mai restrâns. Or, acest criteriu, coroborat cu data intrării în vigoare a legii, este unul artificial şi arbitrar, întrucât impreviziunea trebuie evaluată în exclusivitate în funcţie de echilibrul contractual dintre părţi, fiind, aşadar, o chestiune ce ţine de dezechilibrarea prestaţiilor la care acestea s-au obligat datorită unui element exterior conduitei lor a cărui amploare nu putea fi prevăzută. Aşadar, stingerea datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat reprezintă o ficţiune juridică aplicabilă tuturor procedurilor de executare silită începute anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii, indiferent că bunul aferent garanţiei a fost vândut în cadrul acestei proceduri anterior/ulterior intrării în vigoare a legii, singura condiţie impusă de legiuitor fiind ca acestea să fie în curs la data depunerii notificării. Aşa fiind, ca urmare a stingerii datoriilor prin darea în piaţă a bunului în condiţiile legii criticate, executarea contractului încetează.

55. Având în vedere cele de mai sus, Curtea a constatat că soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie.

56. Referitor la critica de neconstituţionalitate a Legii nr. 77/2016, în integralitatea sa, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2017, paragrafele 107-108, Curtea a statuat că „în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, care se referă la lege în ansamblul său, Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât Legea nr. 77/2016 a fost adoptată ca o lege ordinară. Or, în condiţiile în care se instituie un regim derogatoriu de la regimul general al proprietăţii [care este reglementat, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, prin lege organică], această derogare trebuie operată tot printr-o lege organică. În acest context se menţionează, cu titlu de exemplu, art. 8 alin. (1) din lege prin care se reglementează posibilitatea pentru instanţa de judecată de a obliga creditorul să devină titular al dreptului de proprietate asupra imobilului. Aşadar, critica de neconstituţionalitate formulată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate se raportează la problema reglementării printr-o lege ordinară, cum este Legea nr. 77/2016, a unor situaţii care vizează aspecte importante legate de dreptul de proprietate (precum transmiterea forţată a unui imobil în patrimoniul creditorului). Curtea a reţinut că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea a constatat că regimul juridic general al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa, dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate, şi încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015) care, în art. 348, reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că această critică de neconstituţionalitate extrinsecă este neîntemeiată". În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 566 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2018.

57. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi menţin valabilitatea.

58. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi, referitor la celelalte prevederi ale acestui act normativ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ari. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, raportate la prevederile art. 3 teza întâi, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Societatea Banca Românească - SA, membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 14.260/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 25.345/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 9.263/231/2016 al Judecătoriei Focşani - Secţia civilă, de Societatea ING Bank în Dosarul nr. 15.028/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 25.962/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 17.733/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Piraeus Bank România - S.A. şi Kruk România - S.R.L. (cesionar al Piraeus Bank România - S.A.) în Dosarul nr. 2.773/740/2016 al Judecătoriei Alexandria, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 19.577/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 20.041/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Alpha Bank România - S.A. în Dosarul nr. 21.708/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 23.767/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 10.581/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia civilă, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 14.256/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, de Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 8.277/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă, precum şi de către Societatea Banca Românească - S.A., membră a Grupului National Bank of Greece, în Dosarul nr. 17.657/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, raportate la prevederile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) şi alin. (5)-(6) şi ale art. 8 alin. (1)-(4) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de aceleaşi părţi În aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, raportate la celelalte prevederi ale aceluiaşi act normativ, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti, şi constată că acestea sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, judecătoria Iaşi - Secţia civilă, Judecătoria Focşani - Secţia civilă, Judecătoria Brăila - Secţia civilă, Judecătoria Braşov - Secţia civilă, Judecătoria Buzău - Secţia civilă, Judecătoria Alexandria, precum şi către Judecătoria Giurgiu - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 aprilie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea valorilor de inventar ale unor bunuri imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române” prin Administraţia Bazinală de Apă Siret, instituţie publică aflată în coordonarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, prevăzute în anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a reevaluării

 

Având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi luând în considerare art. 2 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale unor bunuri imobile ce alcătuiesc domeniul public al statului, aflate în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române” prin Administraţia Bazinală de Apă Siret, instituţie publică aflată în coordonarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, prevăzute în anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a reevaluării, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Ministerul Finanţelor Publice vor opera modificările corespunzătoare în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează: Ministrul apelor şi pădurilor,

Ioan Deneş

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 5 iulie 2018.

Nr. 503.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale bunurilor imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române” prin Administraţia Bazinală de Apă Siret, instituţie publică aflată în coordonarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, prevăzute în anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, a căror valoare de inventar se actualizează ca urmare a reevaluării

 

1. Ordonator principal de credite (ministere sau autorităţi ale administraţiei publice centrale)

36904090

Ministerul Apelor şi Pădurilor

2. Ordonator secundar de credite

3. Ordonator terţiar de credite

4. Regii autonome şi companii/societăţi naţionale aflate sub autoritatea ordonatorului principal de credite, institute naţionale de cercetare-dezvoltare care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi după caz, societăţi comerciale cu capital majoritar de stat care aii în administrare bunuri din patrimoniu public de stat

RO 24326056

Administraţia Naţională „Apele Române”

 

Nr. crt.

Nr. M.F.P

Codul de clasificare

Denumirea

Descrierea tehnică

Adresa

Valoare de inventar actualizată (lei)

1

63017

8.28.01

Clădire Staţie SUHA

S constr. = 168 mp

Ţara: România;

judeţul: Suceava;

comuna Stulpicani;

-; nr.: -; INHGA

87.667

2

63818

8.03.09

Regularizări DA Siret

Lungime = consolidare râu Siret,

L reg = 2.370 m, L ap = 3.910 m,

L cons = 0,18 km ml; suprafaţa regularizată = mp; codul hidrografic al cursului de apă =; CF =;

Ţara: România;

judeţul: Vrancea;

-; -; nr.:-; DA Siret

18.251.178

3

63980

8.03.11

foraje DA Siret

Nr. foraje = 38;

suprafaţă ocupată de foraje = mp;

CF=;

Ţara: România;

judeţul: Suceava;

-; -; nr.: -; DA Siret

145.255

4

64191

8.17.02

Baraj şi acumulare priză Paşcani

Baraj mobil beton, S totală = 625.477 mp, St_lac = 606.611 mp, St_baraj_priză = 18.866 mp, S constr_C1-baraj = 848 mp, S constr_C2-canal_deversor = 3.359 mp, S constr_C3-rizbermă = 1,078 mp, S constr_C4-staţie_pompe = 96 mp,

S constr_C5-anexă = 7 mp, S constr_C6- grup_sanitar = 2 mp, CF nr. 63387, UAT Paşcani

Ţara: România;

judeţul: Iaşi;

municipiul Paşcani; -;

nr.: -;

9.227.679

5

64198

8.17,02

Acumulare Bucecea

Volum total 25 mii. mc baraj de pământ

Ţara; România;

judeţul: Botoşani;

oraşul Bucecea;

-; nr.: -; Botoşani

54 939.271

6

64201

8.17.03

Baraj priză + staţie pompare Mihoveni

baraj mobil beton staţie pompare, 0,4 mii. mc, beton, pământ

Ţara: România;

judeţul: Suceava;

satul Mihoveni;

-; nr.: -; Suceava

35 727.715

7

64636

8.03,09

Regularizări DA Siret

consolidare mal drept Siret la lunca Paşcani, 9.600 mp, 5.132 m beton, anrocament

Ţara: România;

judeţul: Iaşi;

municipiul Paşcani;

-; nr.:-; Iaşi

1 746.218

8

64676

8.03.09

Regularizări DA Siret

regularizare pârâu Biserici, 3,7 km, 7,200 mp beton

Ţara: România;

judeţul: Neamţ;

MRJ Piatra-Neamţ;

-; nr.: -; Neamţ

901.075

9

64683

8.03.09

Regularizări DA Siret

regularizare pârâu Hamzoaia 0,9 km, 4.103 mp, beton

Ţara: România;

judeţul: Neamţ;

satul Hamzoaia;

-; nr.: -; Neamţ

665.736

10

64685

8.03.09

Regularizări DA Siret

regularizare pârâu Taşca 0,5 km, 1.174 mp, beton

Ţara: România;

judeţul: Neamţ;

comuna Taşca;

-; nr.: -; Neamţ

545.548

11

64696

8.03.09

Regularizări DA Siret

Lungime = amenajare râu Siret, 678.326 mp, L înd = 29.100 m, L reg = 1.200 m, L ap = 1.630 m, beton, anrocament, pământ ml; suprafaţa regularizată = mp; codul hidrografic al cursului de apă =; CF =;

Ţara: România;

judeţul: Neamţ;

comuna Tămăşeni;

-; nr.: -; Neamţ

24.526.477

12

65148

8.28.01

Clădire staţie hidre Piatra-Neamţ + foraje şi construcţii anexe

Sconstr-60 mp, sdesf -180 mp, P +1, zidărie BCA, Scurte - 1.230 mp, apă, canal, en. electr., telefon

Ţara: România;

judeţul: Neamţ;

MRJ Piatra-Neamţ;

Str. Sirenei; nr.: -; 21

97.209

13

65160

8.28.01

Canton Măicăneşti

Suprafaţă teren = 13.339 mp; suprafaţă construită = S_C1-canton = 111 mp, S_C2- magazie = 33 mp; suprafaţă desfăşurată = S_C1-canton = 111 mp, S_C2-magazie = 33 mp; lip clădire = P, beton, zidărie BCA, apă, canal, energie electrică, telefon; CF = 50723,

UAT Măicăneşti

Ţara: România;

judeţul: Vrancea;

comuna Măicăneşti;

-; nr.: -; Vrancea

7.385

14

65164

8.28.01

Clădire staţia hidro Oneşti+ foraje + construcţii-anexe

S constr. = 105 mp, S desf. = 220 mp,

P +1, beton, zidărie BCA, Scurte = 775 mp, apă, canal, energie electrică, telefon

Ţara: România;

judeţul: Bacău;

municipiul Oneşti;

-; nr.:-; DA Siret

156.165

15

65186

8.28.01:

Clădire staţie hidro

Vatra Dornei + construcţii-anexe

S constr = 91 mp, S teren = 2.106 mp,

P + 1, zidărie BCA, apă, canal, en. electr., telefon

Ţara: România;

judeţul: Suceava;

municipiul Vatra Dornei;

-; nr.: -; DAS

96.235

16

108472

8.03.11

foraje de studii

Nr. foraje = 48; suprafaţă ocupată de foraje = mp;

CF =

Ţara: România;

judeţul: Neamţ;

-; -; nr.: -; DAS

187.116

17

108473

8.03.11

foraje de studii

107 foraje

Ţara: România;

judeţul: Bacău;

-; -; nr.: -; DAS

7,799.579

18

154753

8.03.09

îndiguire mal drept râu Tazlău

Lungime dig apărare = 0,8 km

Ţara: România;

judeţul: Bacău;

comuna Helegiu;

-; nr.: -; DAS

846.772

19

154798

8.03,09

regularizare pârâu Borca şi Sabasa

L_Regularizare albie = 10 km

Ţara: România;

judeţul: Neamţ;

comuna Borca;

-; nr.: -; DAS

9 574.077

20

156631

8.05.01

teren

Suprafaţa terenului = 35.828 mp,

CF nr. 60915

Ţara: România;

judeţul: Iaşi;

comuna Alexandru I. Cuza;

-; nr.:-; extravilan sat Scheia

4.241

21

161080

8.03.11

foraj piezometric Asău

Nr. foraje = 1, foraj de monitorizare calitativă a apelor subterane, H = 12 m; suprafaţă ocupată de foraje = mp;

CF =

Ţara: România;

judeţul: Bacău;

comuna Asău;

-; nr.: -

4.968

22

161081

8.03.11

Foraj piezometric Mărgineni

Nr. foraje = 1, foraj de monitorizare calitativă a apelor subterane, H = 12 m; suprafaţă ocupată de foraje = mp;

CF =

Ţara. România;

judeţul: Bacău;

comuna Mărgineni;

-; nr.: -;

7.280

23

161300

8.03.09

Amenajare pârâu Caşin

Lungime = apărare de mal gabioane L = 0,65 km; suprafaţa regularizată = mp; codul hidrografic al cursului de apă =;

CF =

Ţara: România;

judeţul: Bacău;

comuna Caşin;

-; nr.:

988.962

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru abrogarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 239/2009 privind interdicţia pescuitului în timpul nopţii

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 6.364 din 10.07.2018 al Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, ţinând cont de prevederile art. 8 lit. a) şi d) şi art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările şi completările ulterioare, luând în considerare prevederile:

- art. 7 pct. A lit. a), d), e), g) din Hotărârea Guvernului nr. 545/2010 privind organizarea, structura şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, cu modificările ulterioare;

- art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, cu modificările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 239/2009 privind interdicţia pescuitului în timpul nopţii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 5 mai 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Dănuţ Alexandru Potor,

secretar de stat

 

Bucureşti, 12 iulie 2018.

Nr. 1.249.