MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 621         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 18 iulie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 390 din 6 iunie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie

 

Decizia nr. 457 din 4 iulie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.640/C. - Ordin al ministrului justiţiei pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, pentru medicii rezidenţi, medici dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi din sistemul administraţiei penitenciare

 

4.039. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind acordarea acreditării pentru nivelul de învăţământ „postliceal”, domeniul „sănătate şi asistenţă pedagogică”, calificarea profesională „asistent medical generalist”, din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Radu Miron” din municipiul Vaslui

 

4.110. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru modificarea anexei nr. 4 la Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ cu program sportiv suplimentar, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.570/2011

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 390

din 6 iunie 2018

referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie, obiecţie formulată de Preşedintele României.

2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.335 din 7 mai 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 660A/2018.

3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată că, în domeniul ajutorului de stat şi al concurenţei, Comisia Europeană este singura instituţie care decide asupra compatibilităţii măsurii acordării ajutoarelor de stat cu normele Uniunii Europene incidente, iar cadrul normativ în acest domeniu este reprezentat de art. 107-109 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Astfel, potrivit art. 108 alin. (3) şi (4) din tratat, Comisia Europeană este informată în timp util, pentru a-şi prezenta observaţiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoare de stat, iar, înainte de pronunţarea unei decizii finale de către Comisie, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate. În acest sens sunt şi prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, act normativ care a transpus în legislaţia naţională prevederile art. 106-109 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

4. Se mai arată că, potrivit art. 21 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, schema de ajutor de stat prevăzută în acest act normativ se notifică la Comisia Europeană de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale [art. 21 alin. (1)], iar în situaţia în care decizia Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat conţine prevederi noi sau diferite faţă de schema notificată, prevederile schemei de ajutor de stat se completează sau se modifică în mod corespunzător [art. 21 alin. (2)]. Or, se arată în motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, simpla notificare a Comisiei Europene cu o schemă de ajutor de stat, potrivit art. 21 alin. (1) din legea criticată, nu echivalează cu încuviinţarea ei de către Comisie. Mai mult, dispoziţia cuprinsă în forma iniţială a legii criticate prevedea expres că prezenta schemă a ajutorului de stat se implementează după primirea deciziei Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat. Astfel, în condiţiile în care legea criticată va intra în vigoare, potrivit art. 78 din Constituţie, şi în absenţa unui termen expres în cuprinsul aceleiaşi legi care să asigure primirea deciziei Comisiei Europene, ajutorul de stat ar urma să fie implementat anterior primirii deciziei, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 107-109 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, ce beneficiază de prioritate în aplicare faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.

5. Se mai arată că prevederile art. 107-109 din acest tratat au relevanţă constituţională, prin îndeplinirea dublei condiţionalităţi, în sensul stabilit prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011 şi nr. 64 din 24 februarie 2015, respectiv sunt suficient de clare, precise şi neechivoce, fie prin ele însele, fie prin prisma interpretării date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, prin conţinutul lor normativ au un standard de protecţie egal cu cel cuprins în art. 135 din Constituţie, referitoare la protecţia, între altele, a concurenţei loiale. În consecinţă, se arată că din ansamblul normelor europene şi interne rezultă că măsurile ce constituie ajutor de stat pot fi adoptate şi acordate numai sub condiţia autorizării de către Comisia Europeană, iar adoptarea unei legi care să acorde ajutor de stat, cu nesocotirea acestor norme, este de natură să încalce şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta referitoare la principiul legalităţii şi al securităţii raporturilor juridice.

6. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere.

7. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

8. Se arată că prevederile art. 21 din legea criticată nu contravin dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, fiind în acord cu prevederile art. 107 alin. (3) lit. a)-c) şi art. 108 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Mai mult, notificarea schemei de ajutor de stat este prevăzută în dispoziţiile art. 2 alin. (3) din legea criticată, potrivit căruia: „Schema de ajutor de stat se notifică la Comisia Europeană, conform dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.”

9. Se mai arată, referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că nu este de competenţa sa analizarea conformităţii unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, prin prisma dispoziţiilor art. 148 din Constituţie. O atare competenţă aparţine instanţei de judecată, care, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară, în sensul art. 267 din tratat, la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. De asemenea, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la aplicabilitatea normelor de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate, respectiv Decizia nr. 668 din 18 mai 2011.

10. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 135 din Constituţie, se arată că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât ipoteza normativă a textului criticat nu vizează crearea unui impediment de natură fiscală cu privire la libera circulaţie a mărfurilor, ci crearea cadrului favorabil pentru creşterea calităţii vieţii şi a dezvoltării regionale.

11. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.

12. În temeiul art. 30 alin. (2) şi al art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, au fost solicitate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi Consiliului Concurenţei informaţii referitoare la procedura de realizare a obligaţiei de notificare a Comisiei Europene în vederea autorizării ajutorului de stat.

13. Prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.799 din 18 mai 2018, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a comunicat, în copie, documente care atestă faptul că. Între acesta din urmă, pe de o parte, în calitate de autoritate naţională de contact, şi Comisia Europeană, pe de altă parte, a existat o permanentă corespondenţă, în vederea prenotificării proiectului legislativ criticat în prezenta cauză, astfel încât să fie asigurată compatibilitatea acestuia cu prevederile Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricole şi forestier şi în zonele rurale, pentru perioada 2014-2020, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 204 din 1 iulie 2014. Astfel, la data de 18 septembrie 2017, România a primit avizul favorabil, informai, din partea Comisiei Europene asupra proiectului de lege, cu o serie de observaţii de ordin tehnic. De asemenea, se arată că, la data de 27 februarie 2018, forma revizuită a proiectului de lege a fost transmisă Comisiei Europene, fiind primite, la data de 3 martie 2018, opinia Comisiei asupra proiectului de lege, iar acesta din urmă a fost modificat în mod corespunzător de către Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din cadrul Camerei Deputaţilor. Astfel, se arată că statul român şi-a îndeplinit obligaţia de p re notifica re. potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2015/1.589 al Consiliului Uniunii Europene din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 248 din 24 septembrie 2015. De asemenea, se mai arată că notificarea oficială la Comisia Europeană a schemei de ajutor de stat s-a realizat la data de 9 mai 2018, aceasta fiind înregistrată cu nr. de caz SA.51048.

14. Se mai arată că, în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ criticat, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale va emite un ordin referitor la normele metodologice de aplicare a actului normativ criticat, norme metodologice care, la rândul lor, vor fi notificate Comisiei Europene, astfel încât aceasta să emită decizia de autorizare, însă aceste norme metodologice nu pot fi adoptate în lipsa existenţei temeiului legal, respectiv intrarea în vigoare a actului normativ criticat în prezenta cauză.

15. Prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.034 din 24 mai 2018, Consiliul Concurenţei a comunicat că autoritatea naţională de contact, în raporturile dintre Comisia Europeană, pe de o parte, şi autorităţile şi instituţiile publice, pentru sectorul producţiei agricole primare, pe de altă parte, este Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. În acest sens, acesta are competenţa legală să analizeze conformitatea proiectului legislativ în cauză cu reglementările europene în vigoare, precum şi să realizeze notificarea acestuia la Comisia Europeană, care analizează, compatibilitatea unei măsuri de sprijin cu regulile specifice ajutoarelor de stat acordate pentru producţia agricolă primară, în vederea autorizării, prin decizie, a măsurii în cauză. Se mai arată că regula generală aplicabilă ajutoarelor de stat este cuprinsă în art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. De asemenea, se arată că, la solicitarea Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul, Consiliul Concurenţei a prezentat o opinie similară asupra proiectului de lege în cauză.

16. De asemenea, la dosarul cauzei a fost depus un înscris, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 3.430 din 9 mai 2018, din partea Asociaţiei Producătorilor de Came de Porc din România, Uniunii Crescătorilor de Păsări din România şi Asociaţiei Fermierilor din România, prin care subliniază importanţa legilor care au drept scop sprijinul pentru fermierii din sectorul animal şi din sectorul vegetal.

CURTEA,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, informaţiile primite de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi de la Consiliul Concurenţei, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii privind aprobarea Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie. Analizând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea constată Că aceasta priveşte legea în ansamblul său, cu privire specială asupra dispoziţiilor art. 21 din Legea privind aprobarea Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie. Dispoziţiile legale criticate în mod punctual au următorul cuprins: „(1) Schema de ajutor de stat prevăzută în prezenta lege se notifică la Comisia Europeană de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(2) în situaţia în care decizia Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat conţine prevederi noi sau diferite faţă de schema notificată, prevederile schemei de ajutor de stat se completează şi/sau se modifică în mod corespunzător.”

19. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (5), în componenta sa privind principiul legalităţii şi principiul securităţii raporturilor juridice şi art. 148 alin. (2) şi (4) referitoare la prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, respectiv referitoare la ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie. Se mai invocă dispoziţiile art. 135 - Economia din Constituţie, în justificarea relevanţei constituţionale a prevederilor art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

20. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38).

21. În ceea ce priveşte titularul dreptului de sesizare, Curtea reţine că este îndeplinită condiţia de admisibilitate, obiecţia de neconstituţionalitate fiind formulată de Preşedintele României, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie.

22. Referitor la termenul în care a fost formulată prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, examinând procesul legislativ de adoptare a legii criticate, Curtea reţine că proiectul de lege privind aprobarea Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie a fost iniţiat de un grup de 76 de deputaţi şi senatori, a fost adoptat de Senat, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, la data de 14 noiembrie 2017, şi a fost dezbătut şi adoptat de plenul Camerei Deputaţilor, la data de 19 decembrie 2017 (rezultat vot: pentru = 241, contra =19, abţineri = 6). În interiorul termenului de promulgare de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) din Constituţie, Preşedintele României a formulat cerere de reexaminare, iar ca urmare a acestei cereri proiectul de lege a fost adoptat de Senat, la data de 19 februarie 2018, dezbătut În plenul Camerei Deputaţilor şi adoptat la data de 18 aprilie 2018 (rezultat vot: pentru = 225, contra = 22, abţineri = 6).

23. Analizând varianta redacţională a legii criticate, înainte şi după formularea cererii de reexaminare, Curtea reţine că cererea de reexaminare a fost respinsă în legătură cu prevederile art. 20 alin. (3) din varianta redacţională trimisă iniţial la promulgare, devenit art. 21 din legea trimisă la promulgare după adoptarea acesteia, ca urmare a cererii de reexaminare. Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) şi (3) din legea trimisă la promulgare, în legătură cu care a fost formulată cererea de reexaminare: „(1) Schema de ajutor de stat prevăzută în prezenta lege, normele metodologice de aplicare şi procedura privind modul de derulare a plăţilor şi deconturilor se notifică la Comisia Europeană de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, conform prevederilor art. 2 alin. (3).

............................................................................................................................

(3) în situaţia în care decizia Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat conţine prevederi noi sau diferite faţă de schema notificată, prevederile schemei de ajutor de stat se completează şi/sau se modifică în mod corespunzător. 1

24. După adoptarea legii, în urma cererii de reexaminare, art. 20 a devenit art. 21, cu următoarea redactare: „(1) Schema de ajutor de stat prevăzută în prezenta lege se notifică la Comisia Europeană de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(2) în situaţia în care decizia Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat conţine prevederi noi sau diferite faţă de schema notificată, prevederile schemei de ajutor de stat se completează şi/sau se modifică în mod corespunzător.1

25. În legătură cu acest din urmă articol şi, în consecinţă, cu întregul act normativ, în ansamblul lui, Preşedintele a formulat prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, în interiorul termenului de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare, în temeiul art. 77 alin. (3) din Constituţie. Aşadar, Curtea reţine că varianta redacţională a soluţiei legislative supuse controlului de constituţionalitate de către Preşedintele României prin prezenta sesizare este identică, în esenţa soluţiei normative, cu cea în legătură cu care a formulat cererea de reexaminare. Mai mult, din examinarea cererii de reexaminare, înaintată de Preşedintele României către Camera Deputaţilor şi către Senat, cu nr. CA/143 din data de 18 ianuarie 2018, Curtea reţine că aspectele în legătură cu care s-a cerut reexaminarea, referitoare la art. 20 alin. (3) din legea trimisă la promulgare, sunt identice cu criticile de neconstituţionalitate formulate prin prezenta obiecţie de neconstituţionalitate în legătură cu prevederile art. 20 alin. (3), devenit art. 21 alin. (3), după adoptarea legii, ca urmare a cererii de reexaminare.

26. În aceste condiţii, în cauza de faţă devin aplicabile cele constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, care privesc o condiţie de admisibilitate referitoare la sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, şi anume că, în ipoteza în care critica autorului obiecţiei de neconstituţionalitate „vizează un text de lege care nu a făcut obiectul reexaminării în sensul art. 147 alin. (2) din Constituţie, obiecţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, şi anume aceea de a se limita la modificările ce au fost aduse legii în procesul de reexaminare, întrucât obiecţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, Curtea nu va mai proceda la examinarea criticilor formulate pe fondul reglementării”. Aceste considerente, raportate la art. 147 alin. (2) din Constituţie, sunt aplicabile în prezenta cauză, mutatis mutandis, şi cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, în condiţiile art. 77 alin. (2), din Constituţie, cerere care a fost respinsă, în parte, respectiv în legătură cu soluţia normativă supusă în prezent controlului de neconstituţionalitate (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, paragraful 31, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018).

27. Aşa cum s-a reţinut în decizia menţionată, paragraful 32, în măsura în care un text legal nu a format obiectul reexaminării în procedura de punere de acord a dispoziţiilor constatate ca fiind neconstituţionale cu decizia de neconstituţionalitate, el nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate a legii reexaminate (a se vedea şi Decizia nr. 252 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 129). Similar, cererea de reexaminare formulată conform art. 77 alin. (2) din Constituţie are drept efect redeschiderea procedurii legislative, însă numai în limitele cererii de reexaminare (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 201 din 6 martie 2018, paragraful 47). Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea Preşedintelui României, precum şi pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor şi coerenţa reglementării. În acest context, se impune a fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea (Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, paragraful 46). Prin urmare, şi în privinţa legii adoptate ca urmare a admiterii cererii de reexaminare, în măsura în care un text legal nu a format obiectul reexaminării de către Parlament, el nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate a legii reexaminate. De asemenea, întrucât cererea de reexaminare nu este obligatorie pentru Parlament, spre deosebire de decizia de neconstituţionalitate, în cazul în care Parlamentul o respinge sau o admite în parte, nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate dispoziţiile legale nereexaminate, şi anume cele care nu au suferit niciun eveniment legislativ în procedura de reexaminare. Prin urmare, indiferent dacă o cerere de reexaminare a fost admisă/admisă în parte/respinsă, pot forma obiectul controlului a priori de constituţionalitate numai dispoziţiile legale supuse unor intervenţii legislative în procedura de reexaminare, precum şi procedura de adoptare a legii în urma cererii de reexaminare, cu titlu exemplificativ reţinându-se cvorumul de şedinţă, majoritatea de vot sau ordinea de sesizare a Camerelor Parlamentului. În măsura în care titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale prevăzuţi la art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie formulează o obiecţie de neconstituţionalitate, fără a contesta diferenţa specifică dintre varianta redacţională a legii reexaminate şi cea iniţială a legii, Curtea urmează să constate inadmisibilitatea acesteia (Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, paragraful 32).

28. În prezenta cauză, Curtea reţine că cererea de reexaminare a fost respinsă de Parlament în privinţa soluţiei normative criticate în prezenta sesizare, astfel că obiecţia de neconstituţionalitate, formulată în interiorul termenului de 10 zile, prevăzut de art. 77 alin. (3) din Constituţie, nu mai putea viza decât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cu privire la procedura de adoptare a legii, respectiv diferenţa specifică dintre varianta redacţională a legii reexaminate şi cea iniţială. În această etapă a promulgării, în condiţiile art. 77 alin. (3) din Constituţie, critici de neconstituţionalitate intrinsecă puteau fi formulate numai în privinţa dispoziţiilor legale reexaminate; or, în cazul de faţă, ca urmare a respingerii cererii de reexaminare, dispoziţia legală supusă în prezent controlului de constituţionalitate nu a fost reexaminată, astfel încât nu puteau fi aduse critici de neconstituţionalitate intrinsecă înseşi soluţiei normative cuprinse în forma iniţială a legii, anterioare cererii de reexaminare formulate. Astfel de critici puteau fi formulate în perioada 30 decembrie 2017-18 ianuarie 2018, interval temporar care cuprinde dies a quo - data trimiterii legii spre promulgare şi dies a quem - data expirării termenului ipotetic de promulgare, aspect ce se încadrează în ipoteza a două din paragraful 70 al Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, cu referire la termenul de 20 de zile de promulgare, conform art. 77 alin. (1) din Constituţie (a se vedea şi Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, paragraful 33). În accepţiunea Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, paragraful 70, o obiecţie de neconstituţionalitate (i) va fi întotdeauna admisibilă dacă se realizează în interiorul termenelor legale de 5 zile, respectiv 2 zile, prevăzute de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, (ii) va fi admisibilă după depăşirea termenului legal prevăzut de Legea nr. 47/1992, în interiorul termenelor de promulgare de 20 de zile, respectiv 10 zile, prevăzute de art. 77 alin. (1) şi (3) din Constituţie, însă condiţionat de nepromulgarea legii, (iii) va fi admisibilă în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, ca urmare a formulării în prealabil a unei alte sesizări de neconstituţionalitate, doar dacă s-a realizat în interiorul termenului de promulgare de 20 de zile, respectiv de 10 zile, pe care titularul sesizării l-ar fi avut la dispoziţie ipotetic dacă nu ar fi intervenit cazul de întrerupere a procedurii promulgării. Dimpotrivă, dacă nu sunt întrunite condiţiile cu privire la termenele stabilite de lege şi de Constituţie, sesizarea Curţii va fi respinsă ca inadmisibilă.

29. În consecinţă, Curtea reţine că, deşi obiecţia a fost formulată în termenul stabilit prin ipoteza a două din paragraful 70 al Deciziei nr. 67 din 21 februarie 2018, cu referire la termenul de 10 zile de promulgare, conform art. 77 alin. (3) din Constituţie, criticile de neconstituţionalitate invocate de către Preşedintele României au o natură intrinsecă şi, în mod evident, nu vizează dispoziţii legale care să fi fost supuse reexaminării, având în vedere că cererea de reexaminare a fost respinsă în legătură cu soluţia normativă supusă controlului de constituţionalitate. Prin urmare, în considerarea acestui aspect, care vizează sfera de competenţă a instanţei constituţionale, Curtea reţine că, în prezenta cauză, nu a fost legal sesizată să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate formulată, drept care Curtea va respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate.

30. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Programului de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie


* Cu opinia separată a doamnei judecător Livia Doina Stanciu, în sensul celei formulate la Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 457

din 4 iulie 2018

referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, obiecţie formulată de un număr de 97 de deputaţi, aparţinând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România şi Partidului Naţional Liberal, precum şi deputaţi neafiliaţi, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

2. Cu Adresa nr. 2/6.196 din 21 iunie 2018, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.855 din 22 iunie 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 962A/2018.

3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate autorii formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă.

4. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, după ce reproduc cererea de reexaminare adresată Parlamentului de către Preşedintele României, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie, autorii obiecţiei arată că Parlamentul a ignorat argumentele invocate de Preşedinte, procedând la respingerea cererii de reexaminare fără dezbatere, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 137 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, potrivit cărora reexaminarea legii pe baza cererii Preşedintelui României se face cu respectarea procedurii legislative, ceea ce presupune dezbaterea tuturor punctelor înscrise în cererea de reexaminare şi, ulterior, adoptarea uneia dintre soluţiile descrise în art. 137 alin. (3) din regulament. Aceeaşi procedură de dezbatere este aplicabilă şi în Senatul României, conform art. 150 din Regulamentul Senatului. Prin urmare, consideră că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi ale art. 150 din Regulamentul Senatului cu consecinţa nerespectării art. 1 alin. (4) din Constituţie.

5. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, autorii arată că dispoziţiile art. I pct. 11 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară încalcă art. 125 alin. (2), art. 133 alin. (1), art. 134 alin. (2) şi (4) din Constituţie, întrucât stabileşte că atât propunerile  privind judecătorii care fac parte din comisiile de concurs pentru promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi propunerile privind numirea, promovarea, transferul, suspendarea şi încetarea din funcţie a magistraţilor-asistenţi se înaintează Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu plenului acestuia. De asemenea, art. I pct. 21 din legea criticată modifică alin. (1) al art. 41 din Legea nr. 304/2004 în sensul că transferă competenţa de înfiinţare a secţiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora de la plenul Consiliului Superior al Magistraturii la Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Această măsură este una de ordin organizatoric, care vizează buna funcţionare a justiţiei şi garantarea independenţei sistemului judiciar, referindu-se la componenta instituţională a independenţei justiţiei, în sensul existenţei unor condiţii de muncă adecvate şi a unui număr suficient de magistraţi ai instanţei respective pentru a evita un volum de muncă excesiv, însă este contrară art. 134 alin. (2) şi (4) cu privire la rolul constituţional al secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii şi la faptul că numai Consiliul Superior al Magistraturii, în ansamblul său, poate îndeplini şi alte atribuţii prevăzute de lege. Art. I pct. 25 şi pct. 26 din legea criticată instituie şi posibilitatea Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii de a convoca adunările generale ale instanţei, respectiv de a solicita puncte de vedere adunărilor generale ale judecătorilor. Conform argumentelor expuse în prealabil, instituirea altor atribuţii Secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii faţă de cele strict prevăzute de art. 134 alin. (2) din Constituţie este de natură să încalce rolul Consiliului prevăzut de art. 133 alin. (1) şi atribuţiile acestuia, în componenta sa plenară.

6. În continuare, autorii sesizării susţin că art. I pct. 27 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 133 alin. (1) din Constituţie. Faptul că sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe completele de judecată se auditează sub conducerea Ministerului Justiţiei, cu participarea societăţii civile şi a organizaţiilor profesionale ale magistraţilor, la fiecare 2 ani, încalcă independenţa justiţiei, rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii şi principiul separaţiei puterilor în stat.

7. De asemenea, art. I pct. 35 şi pct. 38 din legea criticată încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 11 alin. (1), art. 131 alin, (1) şi art. 132 alin. (2) din Constituţie. Prin transferarea competenţei de soluţionare a contestaţiilor referitoare la intervenţia procurorilor ierarhic superiori în activitatea procurorilor de caz, de la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (format nu doar din membri aleşi ai corpului magistraţilor, ci şi din membri de drept sau din reprezentanţi ai societăţii civile) la Secţia pentru procurori a Consiliului, se diminuează o garanţie pentru funcţionarea independentă a procurorilor. Prin acordarea posibilităţii ministrului justiţiei, care este membru al Guvernului, numit şi susţinut de un partid politic, de a da îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate „pentru prevenirea şi combaterea eficientă a criminalităţii”, dar în special prin punerea procurorilor sub controlul ministrului justiţiei, fără a defini în niciun fel aceste atribuţii, se creează posibilitatea intervenirii în activitatea judiciară a procurorilor într-o manieră care să aducă atingere independenţei funcţionale a acestora, condiţie esenţială pentru îndeplinirea obiectivelor asumate de statul român prin tratatele internaţionale. Principiul autorităţii ministrului justiţiei asupra procurorilor trebuie şi poate fi reglementat într-o manieră care să nu aducă atingere independenţei necesare pentru a-şi putea exercita funcţiile în mod eficace şi libere de orice presiune ilicită, prin reglementarea detaliată a modului de exercitare a acesteia, care să excludă orice intervenţie asupra activităţii judiciare a procurorului. Dispoziţiile criticate încalcă şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie sub aspectul cerinţelor de claritate şi previzibilitate ale legii. Textul de lege nu lămureşte care sunt limitele şi natura îndrumărilor scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea eficientă a criminalităţii pe care ministrul justiţiei poate să le dea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

8. În fine, autorii arată că art. I pct. 45 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care introduce o secţiune prin care este înfiinţată şi reglementată o secţie pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, încalcă prevederile art. 16 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Magistratul are dreptul de a fi cercetat penal de un organ de urmărire penală specializat în categoria de infracţiuni din care face parte cea care i se impută, drept pe care îl are orice cetăţean. Cu atât mai mult cu cât magistratul este vulnerabil, soluţiile sale lăsând întotdeauna cel puţin o parte nemulţumită, determinând de foarte multe ori formularea împotriva sa a unor plângeri neîntemeiate, cu scop şicanator, este necesar ca acesta să fie cercetat de persoane competente în materia respectivă, fie că este vorba despre fapte de corupţie, de fapte împotriva vieţii şi sănătăţii etc. Or acest drept de a fi egal în faţa autorităţilor publice îi este încălcat prin cercetarea sa de o structură formată din cel mult 15 procurori, aceştia nefiind şi neputându-se niciodată specializa în fiecare categorie de infracţiuni reglementate de legislaţia în vigoare. Specializarea presupune experienţă profesională, pe lângă o cunoaştere amănunţită a unei materii la nivel teoretic, iar specializarea se dobândeşte după o lungă perioadă de practică efectivă în domeniu. În plus, desfăşurarea activităţii acestor 15 persoane la Bucureşti, cu încălcarea principiului accesibilităţii în spaţiu a organului judiciar, presupune obligarea magistratului, spre deosebire de alţi cetăţeni, de a se deplasa pentru audieri şi pentru alte activităţi de urmărire penală, în timpul programului de lucru, în altă localitate, la mare distanţă şi de a suporta cheltuieli excesive. De asemenea, magistratul îşi va organiza foarte anevoios apărarea şi va suporta costuri disproporţionate sau va fi nevoit să nu se prezinte la efectuarea actelor de urmărire penală şi să suporte un proces neechitabil.

9. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.

10. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis cu Adresa nr. 2/6.467 din 29 iunie 2018, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.171 din 29 iunie 2018, punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 962A/2018, prin care se arată că aceasta este inadmisibilă.

11. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă a legii, potrivit căreia Parlamentul României a procedat la adoptarea acesteia cu încălcarea dispoziţiilor art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi ale art. 150 din Regulamentul Senatului, preşedintele Camerei Deputaţilor arată că nu a fost prezentată argumentaţia care să fundamenteze această afirmaţie. Din analiza comparată a documentelor aferente derulării procedurii legislative a reexaminării legii ca urmare a solicitării formulate de Preşedintele României, a formei adoptate de Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, şi a celei adoptate de Senat, în calitate de Cameră decizională, se constată că reexaminarea legii deduse controlului de constituţionalitate s-a realizat cu respectarea în ansamblu a prevederilor regulamentare aplicabile acestei proceduri parlamentare speciale şi nu doar a celor invocate de către autorii sesizării.

12. Referitor la motivele care ar susţine neconstituţionalitatea intrinsecă a legii, ţinând cont de obiectul sesizării de neconstituţionalitate examinate, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că, anterior examinării incidenţei şi temeiniciei argumentelor invocate, trebuie analizat conţinutul sesizării, identificarea elementelor care ar fundamenta admisibilitatea sa, din perspectiva exigenţelor constituţionale, a cadrului normativ infraconstituţional aplicabil şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie. Astfel, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţia României, republicată, instanţa de contencios constituţional „se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora [...]”. Potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (1) teza a două din Constituţia României, republicată, „Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire”, iar, în ipotezele în care „Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei”, potrivit art. 77 alin. (3) din Legea fundamentală, „promulgarea se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea”.

13. Cu privire la legea supusă controlului de constituţionalitate, preşedintele Camerei Deputaţilor reţine că dezbaterea şi adoptarea sa s-au realizat în procedură de urgenţă, ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, cu consecinţa că în speţă au fost aplicabile prevederile referitoare la termenul de două zile pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Legea a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului la data de 20 iunie 2018 şi a fost trimisă în vederea promulgării la data de 22 iunie 2018, prezenta sesizare de neconstituţionalitate fiind înregistrată în aceeaşi zi. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost supusă controlului de constituţionalitate în repetate rânduri; primul control a fost declanşat ca urmare a adoptării legii în Parlament, în termenele legale şi constituţionale, şi a fost soluţionat printr-o decizie de admitere parţială a criticilor de neconstituţionalitate, situaţie care a determinat deschiderea procedurii de reexaminare a legii, în temeiul art. 147 alin. (2) din Legea fundamentală, în vederea punerii în acord a dispoziţiilor constatate ca fiind neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale. După parcurgerea acestei proceduri, Parlamentul a adoptat o nouă lege, cu un conţinut normativ diferit, care a fost supusă unui nou control de constituţionalitate, judecătorul constituant fiind sesizat pentru a se pronunţa cu privire la măsura în care Parlamentul s-a conformat celor statuate prin decizia de admitere anterioară. În urma verificării, Curtea a respins ca neîntemeiată obiecţia de neconstituţionalitate, constatând că Parlamentul a respectat obligaţia constituţională prevăzută la art. 147 alin. (2) de a pune în acord prevederile legii cu observaţiile Curţii Constituţionale.

14. Întrucât reformulările de text aduse nu au afectat sintagmele care în viziunea autorilor prezentei sesizări ar fi neconforme cu exigenţele Constituţiei, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că argumentele aduse de aceştia şi considerentele pe care îşi fundamentează obiecţia puteau face obiectul sesizării iniţiale â Curţii Constituţionale. Din perspectiva respectării termenelor de exercitare a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, sub aspectul conţinutului prezentei sesizări, acestea au început să curgă începând cu data la care legea a fost depusă la secretarii generali ai Camerelor Parlamentului în vederea exercitării acestui drept, respectiv 21 decembrie 2017 - forma iniţială a legii şi, respectiv, 28 martie 2018 - forma rezultată în urma reexaminării, şi s-au împlinit la data la care ar fi expirat termenul de promulgare de 20 de zile sau de 10 zile, după caz, prevăzut de art. 77 alin. (1), respectiv de alin. (3) din Constituţie, care a fost întrerupt ca urmare a formulării în prealabil a sesizărilor de neconstituţionalitate. Pe cale de consecinţă, termenul de exercitare a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale începe întotdeauna să curgă imediat după finalizarea procedurii de adoptare a legii în Parlament şi este acelaşi pentru toate subiectele de drept care, potrivit Constituţiei, au îndrituirea de a învesti Curtea cu efectuarea controlului de constituţionalitate. Astfel, având în vedere că prezenta sesizare, înregistrată la Curtea Constituţională pe data de 22 iunie 2018, vizează conţinutul normativ al unor prevederi ale legii care se regăsesc în forma adoptată iniţial de Parlament, pentru care termenul de exercitare a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale a început să curgă din data de 21 decembrie 2017, Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că aceasta nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi analizată şi din perspectiva incidenţei şi a temeiniciei argumentelor invocate în fond, întrucât este formulată după expirarea termenului prevăzut la art. 77 din Constituţie, în care, dacă legea nu ar fi fost contestată în prealabil în repetate rânduri, Preşedintele României ar fi trebuit să o promulge.

15. Având în vedere considerentele prezentate, Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că sesizarea de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi propune respingerea sa.

16. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

17. Actul de sesizare are ca obiect al criticilor de neconstituţionalitate dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul său, precum şi dispoziţiile art. I pct. 11, 21,25, 26, 27, 35, 38 şi 45 din lege, în special.

18. Autorii sesizării susţin că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) în ceea ce priveşte principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al respectării obligatorii a legii, precum şi claritatea şi previzibilitatea legii, art. 11 referitoare la dreptul internaţional, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 125 privind statutul judecătorilor, art. 131 şi 132 privind rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, precum şi art. 133 şi 134 referitoare la rolul, structura şi atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii.

19. În vederea soluţionării prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Curtea va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul titularului dreptului de sesizare, al termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi al obiectului controlului de constituţionalitate. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, iar cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea menţionată, constatarea neîndeplinirii uneia având efecte dirimante şi făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27, sau Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragraful 32).

20. Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, prezenta obiecţie de neconstituţionalitate a fost formulată de un număr de 97 de deputaţi, aparţinând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România şi Partidului Naţional Liberal, precum şi deputaţi neafiliaţi, care, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori, fiind, aşadar, îndeplinită această primă condiţie de admisibilitate.

21. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de 2 zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a două din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, în ipoteza în care Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, potrivit alin. (3) al art. 77, „promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea”. Cu privire la acest aspect, se constată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost adoptată, în procedură de urgenţă, de Senatul României, Cameră decizională, în data de 20 iunie 2018 şi a fost depusă, în aceeaşi zi, la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare cu privire la neconstituţionalitatea legii şi apoi trimisă spre promulgare, în data de 22 iunie 2018. Prezenta sesizare a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 22 iunie 2018. Într-o atare situaţie, luând act de faptul că sesizarea de neconstituţionalitate a fost formulată în termenul legal, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă sub aspectul respectării termenului în care poate fi sesizată instanţa de control constituţional.

22. În vederea analizării admisibilităţii prezentei sesizări cu privire la cel de-al treilea aspect de admisibilitate - obiectul controlului de constituţionalitate, respectiv stabilirea sferei de competenţă a Curţii cu privire la legea dedusă controlului, este necesară analiza distinctă a criticilor formulate, respectiv a celor extrinseci şi a celor intrinseci.

23. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă. Curtea reţine că autorii obiecţiei de neconstituţionalitate reproduc cererea de reexaminare adresată Parlamentului de către Preşedintele României, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie, susţinând că autoritatea legiuitoare a respins cererea de reexaminare fără a o dezbate, ceea ce ar constitui o încălcare a dispoziţiilor art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi ale art. 150 din Regulamentul Senatului, cu consecinţa nerespectării art. 1 alin. (4) din Constituţie privind principiul separaţiei puterilor în stat. Dispoziţiile regulamentare invocate au următorul conţinut:

- Art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor:

„(1) Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor, în urma cererii făcute de Preşedintele României, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţia României, republicată, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputaţilor, dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată, după care se trimite legea adoptată Senatului, care va decide definitiv. În situaţia în care Camera Deputaţilor este Cameră decizională, legea adoptată se trimite Preşedintelui în vederea promulgării.

(2) Reexaminarea legii pe baza cererii Preşedintelui României se face cu respectarea procedurii legislative.

(3) Raportul comisiei, cu privire la solicitările formulate de Preşedintele României cuprinse în cererea de reexaminare, va cuprinde una dintre cele 3 variante:

a) propunerea de adoptare a legii modificate şi completate în întregime sau parţial, în sensul cerut de Preşedinte în cererea de reexaminare:

b) propunerea de adoptare a legii în forma adoptată iniţial de Parlament, în cazul în care se resping solicitările formulate în cererea de reexaminare;

c) propunerea de respingere a legii.

În cazul în care solicitările din cererea de reexaminare sunt acceptate, în parte sau în totalitate, comisia va formula textele corespunzătoare şi raportul va cuprinde toate amendamentele admise şi respinse depuse de deputaţi. Textele propuse trebuie să aibă legătură cu solicitările din cererea de reexaminare şi să asigure corelarea tehnico-legislativă a tuturor dispoziţiilor legii, în cazul în care se resping solicitările formulate în cererea de reexaminare, raportul nu va mai cuprinde amendamentele depuse.

(4) Se supun dezbaterii plenului Camerei Deputaţilor, după regulile procedurii legislative, propunerile Comisiei sesizate în fond de adoptare a legii modificate sau completate în întregime sau parţial, în sensul solicitărilor formulate de Preşedintele României cuprinse în cererea de reexaminare, sau, după caz, propunerile Comisiei de adoptare a legii în forma adoptată iniţial, în cazul respingerii solicitărilor cuprinse în cererea de reexaminare În şedinţa dedicată votului final se votează legea în ansamblul ei. Dacă nicio formă a legii supusă aprobării nu este adoptată de Cameră, legea este respinsă.

(5) în situaţia în care propunerea de respingere a legii nu întruneşte numărul de voturi necesar adoptării, se restituie comisiei în vederea reexaminării, avându-se în vedere încadrarea în termenul prevăzut la alin. (1).

- Art. 150 din Regulamentul Senatului României: (1) în cazul în care Preşedintele României cere, înainte de promulgare, reexaminarea unei legi adoptate prima dată de către Senat, cererea va fi înscrisă în termen de cel mult 30 de zile în proiectul ordinii de zi a Senatului.

(2) Reexaminarea legii pe baza cererii Preşedintelui României se face cu respectarea procedurii legislative.7

24. Din examinarea conţinutului normativ al dispoziţiilor regulamentare, rezultă că acestea vizează procedura reexaminării legii pe baza cererii Preşedintelui României, stabilind durata maximă a procedurii, ordinea de reexaminare în funcţie de competenţa de sesizare a celor două Camere, procedura de urmat, posibilele soluţii care pot fi propuse prin raportul comisiei competente să analizeze cererea de reexaminare, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească amendamentele admise, obiectul dezbaterii plenului celor două Camere, după regulile procedurii legislative, votul final asupra legii, precum şi condiţiile de restituire a legii către comisie în vederea reexaminării. Aşadar, normele procedurale au un conţinut complex, reglementând aspectele esenţiale ale procedurii reexaminării legii.

25. Analizând critica formulată, Curtea observă că, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Sesizările [n.r. adresate Curţii Constituţionale] trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”. În sistemul constituţional românesc, obligaţia de motivare a sesizării de neconstituţionalitate nu are semnificaţia unei limitări a accesului titularului dreptului la justiţia constituţională, ci este consecinţa firească a faptului că, în realizarea controlului de constituţionalitate, Curtea nu poate acţiona din oficiu (cu excepţia iniţiativelor de revizuire a Constituţiei), ci numai la sesizare şi în limitele acesteia. A admite posibilitatea simplei formulări a sesizării fără a se arăta motivele de neconstituţionalitate imputabile dispoziţiilor legale criticate, ar însemna o încălcare a prevederilor exprese ale legii care obligă la motivarea sesizării şi care nu fac distincţie între controlul abstract, a priori, şi cel concret, a posteriori. Mai mult, o atare posibilitate ar înfrânge principiul potrivit căruia controlul de constituţionalitate se realizează doar „la sesizare”, şi nu din oficiu, întrucât Curtea Constituţională ar fi pusă în situaţia de a determina ea însăşi motivele de neconstituţionalitate a legii care formează obiectul sesizării. În acest sens este jurisprudenţa constantă a Curţii, care, de exemplu, prin Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, a stabilit că „neindicarea de către autorul excepţiei a normelor constituţionale în raport cu care consideră că sunt neconstituţionale dispoziţiile legale atacate constituie, de asemenea, un motiv de respingere, întrucât excepţia ridicată nu constituie, în sensul constituţional al termenului, o excepţie de neconstituţionalitate. Dacă instanţa de contencios constituţional s-ar socoti competentă să se pronunţe asupra unei asemenea excepţii, ea s-ar substitui părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate ridicat, exercitând astfel din oficiu controlul de constituţionalitate, ceea ce este inadmisibil”.

26. Aplicând aceste considerente de principiu controlului de constituţionalitate realizat în prezenta cauză, Curtea reţine că autorii sesizării s-au limitat în motivarea criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă la enumerarea dispoziţiilor art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi ale art. 150 din Regulamentul Senatului, al căror conţinut normativ complex a fost menţionat în prealabil, fără a arăta care dintre aspectele reglementate au fost nesocotite prin adoptarea legii care face obiect al controlului de constituţionalitate. Autorii sesizării se mărginesc la a aprecia că problemele evidenţiate în cererea de reexaminare formulată „necesitau o analiză aprofundată în cadrul dezbaterilor parlamentare şi la simpla invocare a dispoziţiilor constituţionale considerate a fi încălcate - art. 1 alin. (4) din Constituţie, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrari etatea cu Legea fundamentală. Or, o atare abordare nu satisface condiţia prevăzută de lege privind motivarea sesizării, astfel că se impune soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a criticii astfel formulate.

27. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, apare necesară evidenţierea procesului legislativ al legii examinate. Astfel, legea a parcurs trei cicluri legislative, după cum urmează: primul ciclu legislativ-în forma sa iniţială, legea a fost adoptată de Senatul României, în calitate de Cameră decizională, la data de 20 decembrie 2017, fiind apoi depusă la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii în data de 21 decembrie 2017 şi trimisă la promulgare la data de 23 decembrie 2017. La data de 27 decembrie 2017, un număr de 29 de senatori aparţinând grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, au sesizat Curtea Constituţională în vederea exercitării controlului de constituţionalitate anterior promulgării. Curtea a soluţionat sesizarea prin Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018. Prin soluţia pronunţată de Curte au fost admise parţial criticile şi s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 2,4, 29 şi 61 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, fiind respinse, ca neîntemeiate, celelalte critici formulate.

28. Al doilea ciclu legislativ-în temeiul art. 147 alin. (2) din Constituţie, s-a deschis procedura reexaminării legii pentru punerea de acord cu Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018 a dispoziţiilor constatate ca fiind neconstituţionale, procedură care s-a finalizat prin adoptarea legii reexaminate la data de 26 martie 2018. Forma reexaminată a legii a fost contestată, la data de 29 martie 2018, de un număr de 89 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Uniunii Salvaţi România, Curtea constatând constituţionalitatea legii examinate prin Decizia nr. 250 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 3 mai 2018. La data de 7 mai 2018, Preşedintele României formulează o nouă obiecţie de neconstituţionalitate, care este respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 357 din 30 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 8 iunie 2018.

29. Al treilea ciclu legislativ - la 15 iunie 2018, Preşedintele României a adresat Parlamentului o cerere de reexaminare a conţinutului normativ al legii. După reexaminare, legea a fost adoptată, fără modificări, la data de 20 iunie 2018, iar în data de 22 iunie 2018 a fost trimisă Preşedintelui României spre promulgare.

30. La data de 22 iunie 2018, Curtea Constituţională a fost din nou sesizată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, de un număr de 97 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România şi Partidului Naţional Liberal, precum şi deputaţi neafiliaţi, sesizare care constituie prezenta obiecţie de neconstituţionalitate.

31. Faţă de această succesiune a etapelor parcurse de legea în discuţie, Curtea reţine, referitor la cel de-al doilea ciclu legislativ, al reexaminării deschise de drept ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 23 ianuarie 2018, că acesta s-a finalizat prin adoptarea legii la data de 26 martie 2018. După acest moment a urmat, în ordine, aşa cum S-a arătat mai sus, sesizarea Curţii Constituţionale de un număr de 89 de deputaţi - soluţionată prin Decizia nr. 250 din 19 aprilie 2018 -, sesizarea Curţii Constituţionale de Preşedintele României - soluţionată prin Decizia nr. 357 din 30 mai 2018 -, cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Legea fundamentală şi adoptarea legii de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 20 iunie 2018

32. Faţă de acest ansamblu factual, specific legii supuse controlului, Curtea va analiza problema admisibilităţii prezentei obiecţii de constituţionalitate din perspectiva respectării obiectului sesizării. Astfel, având în vedere că, pe de o parte, la data de 20 iunie 2018, cererea de reexaminare a legii formulată de Preşedintele României a fost respinsă, legea fiind adoptată în aceeaşi formă în care fusese votată în 26 martie 2018, iar, pe de altă parte, toate criticile formulate în prezenta cauză vizează conţinutul normativ al unor dispoziţii ale legii în forma adoptată de Parlament în primul ciclu legislativ (20 decembrie 2017) sau în cel de-al doilea ciclu legislativ (26 martie 2018), pentru care termenul de exercitare a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale a început să curgă fie din data de 21 decembrie 2017, fie din data de 28 martie 2018, în ambele ipoteze termenul fiind epuizat, Curtea reţine că nu este îndrituită să efectueze un astfel de control, fiind depăşit stadiul procedurii constituţionale în care ar fi putut fi formulate critici de neconstituţionalitate cu privire la respectivele prevederi legale.

33. Chiar dacă sesizarea a fost depusă în interiorul termenului de protecţie, care începe să curgă de la data depunerii legii la secretarii generali ai Camerelor în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii, iar în această situaţie ar fi respectată, aparent, condiţia de admisibilitate referitoare la obiectul controlului de constituţionalitate, legea nefiind încă promulgată, atâta vreme cât, în urma parcurgerii procedurii de reexaminare declanşate la cererea Preşedintelui României, legea nu a suferit nicio modificare, prezervând soluţiile legislative adoptate anterior cu privire la care termenul de exercitare a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale a început să curgă imediat după finalizarea procedurii de adoptare a legii în Parlament şi a fost acelaşi pentru toate subiectele de drept care, potrivit Constituţiei, au îndrituirea de a învesti Curtea cu efectuarea controlului de constituţionalitate, Curtea reţine inadmisibilitatea sesizării formulate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 357 din 30 mai 2018, paragraful 32). Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr.67 din 21 februarie 2018, paragraful 65, Curtea Constituţională a apreciat că „în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, admisibilitatea sesizării nu poate fi raportată decât la termenele stabilite de lege şi de Constituţie, iar nu la lipsa decretului de promulgare. Cu alte cuvinte, după expirarea termenului de 5 zile sau 2 zile, după caz, şi a termenului de 20 de zile în care legea ar fi fost promulgată în lipsa cauzei de întrerupere a procedurii de promulgare (sesizarea anterioară a instanţei constituţionale), titularii dreptului de a sesiza instanţa constituţională pierd acest drept, cu consecinţa că obiecţiile de neconstituţionalitate formulate peste aceste termene vor fi respinse ca inadmisibile”.

34. Prin aceeaşi Decizie nr. 67 din 21 februarie 2018, paragraful 66, Curtea a reţinut că „o interpretare contrară, bazată pe ideea că nu există un termen-limită pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional, ar conduce la concluzia că formularea unei sesizări de neconstituţionalitate, ce determină întreruperea termenului de promulgare, creează o situaţie în care subiectele de drept prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituţie pot sesiza sine die instanţa constituţională, lipsind de efecte juridice dispoziţiile legale şi constituţionale referitoare la termenele de exercitare a drepturilor procesuale în faţa acesteia. S-ar putea ajunge la situaţia în care titularii dreptului de sezină ar formula alternativ şi succesiv, pe motive identice sau diferite, un număr nelimitat de obiecţii de neconstituţionalitate cu privire la o anumită lege, împrejurare care ar prelungi nepermis procedura legislativă, blocând indirect finalizarea acestei proceduri şi, deci, intrarea în vigoare a actului adoptat de Parlament”.

35. În plus faţă de cele prezentate, Curtea observă că, în prezenta cauză, autorii obiecţiei nu fac decât să reitereze critici de neconstituţionalitate formulate şi în sesizările anterioare care au avut ca obiect dispoziţii ale Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, critici asupra cărora Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 33 din 23 ianuarie 2018 şi nr. 250 din 19 aprilie 2018. Or, pentru a avea caracter legitim, exercitarea drepturilor legale şi constituţionale trebuie să se realizeze, în acord cu prevederile art. 57 din Constituţie, cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalte persoane, doar într-o atare ipoteză bucurându-se de protecţia oferită de lege şi Constituţie. O exercitare ultra vires a drepturilor legale şi constituţionale, abuzând de procedurile pe care legea le pune la dispoziţia titularilor drepturilor, îşi pierde legitimitatea şi, implicit, protecţia constituţională a acestora.

36. Având în vedere aceste argumente, Curtea urmează să constate că obiecţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară este inadmisibilă.

37. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, obiecţie formulată de un număr de 97 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvaţi România şi Partidului Naţional Liberal, precum şi deputaţi neafiliaţi.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu

 


*Cu opinia separată a doamnei judecător Livia Doina Stanciu, în sensul celei formulate la Decizia Curţii Constituţionale nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, pentru medicii rezidenţi, medici dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi din sistemul administraţiei penitenciare

 

Având în vedere prevederile art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, CU modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, pentru medicii rezidenţi, medici dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi din sistemul administraţiei penitenciare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul justiţiei,

Tudorel Toader

 

Bucureşti, 2 iulie 2018.

Nr. 2.640/C.

 

ANEXA

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a prevederilor art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, pentru medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi din sistemul administraţiei penitenciare

 

Art. 1. - (1) în conformitate cu prevederile art. 131 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu luna iulie 2017, medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi din sistemul administraţiei penitenciare cu un salariu lunar brut mai mic decât 7.100 lei, care nu include drepturile aferente gărzilor efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, beneficiază de o bursă de rezidenţiat în cuantum lunar de 670 lei.

(2) Bursa de rezidenţiat se acordă până la data la care personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază de salariul de funcţie la nivelul reglementat pentru anul 2022 de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - (1) Plata lunară a bursei de rezidenţiat pentru medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi încadraţi în unităţile sistemului administraţiei penitenciare se realizează de la bugetul de stat, prin bugetul aprobat Ministerului Justiţiei.

(2) Cuantumul lunar al bursei de rezidenţiat se plăteşte în luna în curs pentru luna anterioară, odată cu plata drepturilor salariale.

Art. 3. - Beneficiază de bursa de rezidenţiat medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi aflaţi în una dintre următoarele situaţii:

a) rezidenţii pe post care au încheiat raport de serviciu cu unitatea sanitară, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;

b) rezidenţii care îşi reiau activitatea ca urmare a încetării situaţiilor de suspendare a raportului de serviciu prevăzute la art. 4.

Art. 4. - (1) Nu beneficiază de bursa de rezidenţiat medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi care se află în una dintre următoarele situaţii:

a) concediu de maternitate;

b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;

c) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;

d) punerea la dispoziţie;

e) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

f) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

g) concediu paternal;

h) concediu pentru formare profesională;

i) participarea la grevă;

j) concediu fără plată pentru studii sau pentru interese personale;

k) absenţe nemotivate.

(2) Nu beneficiază de bursa de rezidenţiat medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi pe perioada în care efectuează stagii de pregătire în afara României, precum şi pe perioada concediilor de odihnă.

Art. 5. - Plata bursei de rezidenţiat încetează de la data încetării calităţii de rezident, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţialului, eu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6. - (1) Pentru achitarea sumelor aferente bursei de rezidenţiat, unităţile din sistemul administraţiei penitenciare care au în plată rezidenţi completează şi transmit Direcţiei economico-administrative din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor împreună cu solicitarea de deschidere de credite şi tabelul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme.

(2) Responsabilitatea corectitudinii datelor transmise aparţine unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare care raportează.

(3) Sumele aferente plăţii bursei de rezidenţiat se prevăd în bugetul unităţii plătitoare la titlul 59 „Alte cheltuieli”, articolul 59.01 „Burse”.

 

ANEXĂ

la normele metodologice

 

Nr. crt.

Unitatea angajatoare

Numele şi prenumele

Codul numeric personal - CNP

Specialitatea

Anul de studii

Salariul brut în luna de raportare

Excepţii de la acordarea bursei de rezidenţiat

Suma de plată

(lei)*)

1

2

3

4

5

6

7

8

9

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

*) Suma de plată - se trece cuantumul bursei (670 lei. respectiv suma cuvenită din aceasta, calculată conform normelor de aplicare).

 

Director,

Şef compartiment,.

............................................

............................................

 

NOTE:

a) Datele din coloana 7 se referă la salariul brut lunar şi nu includ drepturile aferente gărzilor efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază.

b) Situaţia cuprinde medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi din unitatea care raportează.

c) Conducerea unităţii angajatoare care raportează răspunde în totalitate de corectitudinea datelor transmise.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru nivelul de învăţământ „postliceal”, domeniul „sănătate şi asistenţă pedagogică”, calificarea profesională „asistent medical generalist”, din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Radu Miron” din municipiul Vaslui

 

Având în vedere prevederile art. 24 alin. (3) lit. c) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 6.235/2012* privind acordarea autorizării de funcţionare provizorie Asociaţiei Centrul de Studii „Luceafărul” din municipiul Vaslui pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Complexul Şcolar „Luceafărul” din municipiul Vaslui, cu modificările ulterioare,

luând în considerare Hotărârea Consiliului Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar nr. 11/13,12.2017 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 7 iunie-29 noiembrie 2017,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru nivelul de învăţământ „postliceal” (nivel 3 avansat conform Hotărârii Guvernului nr. 844/2002, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv nivel 5, conform Hotărârii Guvernului nr. 918/2013, cu modificările şi completările ulterioare), domeniul „sănătate şi asistenţă pedagogică”, calificarea profesională „asistent medical generalist”, limba de predare „română”, forma de învăţământ „cu frecvenţă” din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Radu Miron”, cu sediul în municipiul Vaslui, strada Anton Pann nr. 20, judeţul Vaslui, cod de identificare fiscală 39255247, începând cu anul şcolar 2018-2019.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Radu Miron” din municipiul Vaslui are obligaţia de a solicita evaluarea externă periodică în termen de maximum 5 ani de la obţinerea acreditării, dar nu mai târziu de anul şcolar 2022-2023.

Art. 3. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic, angajat conform prevederilor legii la nivelul de învăţământ „postliceal”, domeniul „sănătate şi asistenţă pedagogică”, calificarea profesională „asistent medical generalist”, autorizate, se preia la nivelul de învăţământ „postliceal”, domeniul „sănătate şi asistenţă pedagogică”, calificarea profesională „asistent medical generalist”, acreditate, în cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Radu Miron” din municipiul Vaslui.

Art. 4. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Radu Miron” din municipiul Vaslui este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 5. - Direcţia generală învăţământ secundar superior şi educaţie permanentă, Direcţia generală educaţie timpurie, învăţământ primar şi gimnazial din Ministerul Educaţiei Naţionale, unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Radu Miron” din municipiul Vaslui, Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Valentin Popa

 

Bucureşti, 28 iunie 2018.

Nr. 4.039.


* Ordinul ministrului educaţiei cercetării, tineretului şi sportului nr. 6.235/2012 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 4 la Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ cu program sportiv suplimentar, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.570/2011

 

În temeiul prevederilor art. 42 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în baza Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa nr. 4 la Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ cu program sportiv suplimentar, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.570/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 8 noiembrie 2011, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. II. - Direcţia generală învăţământ secundar superior şi educaţie permanentă, Direcţia generală educaţie timpurie, învăţământ primar şi gimnazial din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Valentin Popa

 

Bucureşti, 9 iulie 2018.

Nr. 4.110.

 

ANEXĂ

la regulament

 

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT

- Unităţi de învăţământ cu program sportiv suplimentar –

 

Plan-cadru de pregătire

 

Grupa

Începători

Avansaţi

Performanţă

Nr. de ore săptămânal

4 - 6 - 8

8 - 10 - 12

12 - 14 - 16 - 18

 

NORMATIVE

privind numărul de elevi în grupe, vârsta şi durata de pregătire potrivit nivelurilor de instruire:

 

Nr. crt.

Disciplina sportivă

Nivelul de instruire

ÎNCEPĂTORI

AVANSAŢI

PERFORMANŢA

Nr. elevi în grupă

Vârsta optimă

(ani)

Durata de menţinere în pregătire

(nr. ani)

Nr. elevi în grupă

Vârsta optimă

(ani)

Durata de menţinere în pregătire

(nr. ani)

Nr. elevi în grupă

Vârsta optimă

(ani)

Durata de menţinere în pregătire

(nr. ani)

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1.

ALPINISM/ESCALADA

12

13-14

2-3

10

15-17

2-3

8

Menţinerea elevilor în grupele de performanţă se face până la absolvirea ciclului superior al învăţământului liceal sau, după caz, până la sfârşitul vârstei de juniorat.

2.

ATLETISM

12

10-12

3-4

10

13-16

2-3

8

3.

BADMINTON

12

9-11

2-3

10

12-16

2-3

8

4.

BASCHET

16

10-12

2-3

14

13-15

2-3

12

5.

BASEBALL

20

10-12

2-3

18

13-15

2-3

16

6.

BOX

12

13-14

2-3

10

15-17

2-3

8

7.

CANOTAJ

12

13-14

2-3

10

15-17

2-3

8

8.

CICLISM

12

13-14

2-3

10

15-17

2-3

8

9.

CULTURISM

12

13-14

2-3

10

15-17

2-3

8

10.

DANS SPORTIV

16

7-9

2-3

12

10-14

2-3

8

11.

FOTBAL

22

7-12

2-3

20

13-15

2-3

18

12.

GIMNASTICĂ ARTISTICĂ FEMININĂ

12

6-9

2-3

10

10-12

2-3

8

13.

GIMNASTICĂ ARTISTICĂ MASCULINĂ

12

6-10

3-4

10

11-13

2-3

8

14.

GIMNASTICA RITMICA SPORTIVA

12

6-10

3-4

10

11-13

2-3

8

 

 

15.

GO

12

6-10

3-4

10

11-14

2-3

8

 

 

16.

HALTERE

12

10-13

2-3

10

14-16

2-3

8

 

 

17.

HANDBAL

18

8-10

3-4

16

12-14

2-3

14

 

 

18.

HOCHEI PE GHEAŢA

24

8-12

3-4

22

13-16

2-3

20

 

 

19.

HOCHEI PE IARBA

22

8-12

3-4

20

13-16

2-3

18

 

 

20.

“ÎNOT

12

6-10

3-4

10

11-13

2-3

8

 

 

21.

JUDO

12

7-10

2-3

10

11-14

2-3

8

 

 

22.

CAIAC-CANOE

12

12-14

2-3

10

15-17

2-3

8

 

 

23.

KARATE

12

7-10

2-3

10

11-14

2-3

8

 

 

24.

LUPTE GRECO-ROMANE

12

10-13

2-3

10

14-16

2-3

8

 

 

25.

LUPTE LIBERE

12

9-12

3-4

10

13-16

2-3

8

 

 

26.

OINĂ

20

10-12

2-3

18

13-15

2-3

16

 

 

27.

ORIENTARE SPORTIVA

12

10-12

2-3

10

13-15

2-3

8

 

 

28.

PATINAJ ARTISTIC

12

6-10

3-4

10

11-13

2-3

8

 

 

29.

PATINAJ SINCRON

12

6-10

3-4

10

11-13

2-3

8

 

 

30.

PATINAJ VITEZĂ

12

8-10

3-4

10

11-13

2-3

8

 

 

31.

POLO PE APĂ

18

8-10

2-3

16

11-14

2-3

14

 

 

32.

RUGBY

22

8-12

3-4

20

13-16

2-3

18

 

 

33.

SANIE

10

9-12

3-4

8

13-16

2-3

6

 

 

34.

SĂRITURI în apă

12

6-10

3-4

10

11-13

2-3

8

 

 

35.

SCHI ALPIN

10

5-10

4-5

8

11-14

3-4

6

 

 

36.

SCHI BIATLON

12

8-12

3-4

10

13-16

2-3

8

 

 

37.

SCHI - COMBINATA NORDICA

12

8-12

3^1

10

13-16

2-3

8

 

 

38.

SCHI FOND

12

8-12

3-4

10

13-16

2-3

8

 

 

39.

SCHI ORIENTARE

12

8-12

3-4

10

13-16

2-3

8

 

 

40.

SCHI SĂRITURI

10

10-12

3-4

8

13-16

2-3

6

 

 

41.

SCRIMĂ

12

10-12

3-4

10

13-16

2-3

8

 

 

42.

SOFTBALL

20

10-12

2-3

18

13-15

2-3

16

 

 

43.

SPORT AEROBIC GIMNASTICĂ AEROBICĂ

8

6-9

3-4

6

10-13

2-3

4

 

 

44.

ŞAH

12

6-10

3-4

10

11-14

2-3

8

 

 

45.

TAEKWONDO WTF

12

7-10

2-3

10

11-14

2-3

8

 

 

46.

TENIS DE CÂMP

8

6-8

3

6

9-12

3-4

4

 

 

47.

TENIS DE MASĂ

12

8-12

3-4

10

13-16

2-3

8

 

 

48.

TIR CU ARCUL

12

8-12

3-4

10

13-16

2-3

8

 

 

49.

TIR PUŞCĂ/PISTOL

12

10-12

3-4

10

13-16

2-3

8

 

 

50.

VOLEI

16

8-12

3-4

14

13-16

2-3

12

 

 

51.

YACHTING

12

10-12

2-3

10

13-16

2-3

8

 

 

 

NOTĂ:

Promovarea grupelor/elevilor de la un nivel de instruire la altui se realizează, de regulă, conform prevederilor Planului de învăţământ. Elevii sportivi, care depăşesc nivelul de instruire cerut, trebuie să fie promovaţi în grupele de nivel superior.

 

Prevederi metodologice

1. Stabilirea plajelor orare diferenţiate pentru acelaşi nivel de instruire este condiţionată de:

a) specificul disciplinelor sportive;

b) posibilitatea constituirii „piramidei de performanţă” la nivelul fiecărei catedre/discipline sportive;

c) normarea cadrelor didactice în funcţie de momentul angajării în club şi calitatea activităţii desfăşurate.

2. Soluţiile optime de încadrare/normare a profesorilor/ antrenorilor, fără depăşirea numărului de ore prevăzut de legislaţia în vigoare pentru instruirea practică (16-18 ore), sunt următoarele:

a) 2-3 grupe de începători;

b) o grupă de începători + o grupă de avansaţi;

c) o grupă de începători + o grupă de performanţă;

d) o grupă de înaltă performanţă.

3. Grupele de performanţă, normate cu 18 ore, se pot constitui şi funcţiona numai daca se îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:

a) 40% din efectivul grupei este selecţionat în loturile naţionale, conform comunicării scrise primite de la federaţia sportivă respectivă;

b) toţi componenţii grupei sunt şcolarizaţi în aceeaşi unitate de învăţământ, asigurându-li-se gratuit cazare, masă, asistenţă medicală şi susţinătoare de efort;

c) orarul şcolar este armonizat cu programul de antrenament;

d) există bază sportivă pentru realizarea întregului program de antrenament.

4. La grupele de performanţă, pentru disciplinele sportive gimnastică artistică feminină, gimnastică artistică masculină şi gimnastică ritmică sportivă, activitatea didactică se realizează de către două cadre didactice de specialitate.