MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 658         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 30 iulie 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

211. - Lege pentru detaşarea personalului prevăzut la art. 241 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor de la Ministerul Afacerilor Interne la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor

 

613. - Decret privind promulgarea Legii pentru detaşarea personalului prevăzut la art. 241 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor de la Ministerul Afacerilor Interne la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor

 

212. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative

 

614. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 221 din 17 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281, art. 282, art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 269 din 24 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b) şi art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, republicată

 

ACTE ALE FONDULUI DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR

 

2. - Instrucţiune privind întocmirea şi depunerea raportării contabile la 30 iunie 2018 de către Fondul de garantare a asiguraţilor

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru detaşarea personalului prevăzut la art. 241 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor de la Ministerul Afacerilor Interne la serviciile publice comunitare

de evidenţă a persoanelor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - (1) Personalul din cadrul Ministerului Afacerilor Interne prevăzut la art. 241 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 372/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se detaşează pe o perioadă de 6 ani la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, personalul din cadrul Ministerului Afacerilor Interne prevăzut la art. 241 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 372/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se detaşează pe o perioadă de 6 ani la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor.

(3) Detaşarea personalului prevăzut la alin. (1) şi (2) se realizează cu acordul scris al acestuia.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 25 iulie 2018.

Nr. 211.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru detaşarea personalului prevăzut la art. 241 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor de la Ministerul Afacerilor Interne la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru detaşarea personalului prevăzut la art. 241 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor de la Ministerul Afacerilor Interne la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 25 iulie 2018.

Nr. 613.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;”.

2. La articolul 2 alineatul (1), după litera c) se introduce o nouă literă, litera c1), cu următorul cuprins:

„c1) sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative;”.

3. La articolul 5, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3) în litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14.”

4. La articolul 5, alineatul (4) se abrogă.

5. La articolul 7, alineatele (1), (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

.............................................................................................................................

(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce în termen de 30 de zile din momentul în care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului. Pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate formula şi peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul acestuia. Termenul de 6 luni prevăzut în prezentul alineat, precum şi cel prevăzut la alin. (1) sunt termene de prescripţie.

.............................................................................................................................

 (5) în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.”

6. La articolul 7, partea introductivă şi litera b) ale alineatului (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative trebuie făcută în termen de 6 luni, care va începe să curgă;

.............................................................................................................................

b) de la data când reclamantul a cunoscut cauza anulării, dar nu mai târziu de un an de la încheierea contractului.”

7. La articolul 7 alineatul (6), literele c)-e) se abrogă.

8. La articolul 7, alineatul (7) se abrogă.

9. La articolul 8, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cei care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

.............................................................................................................................

 (2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.”

10. La articolul 10, alineatele (1), (11) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel,

(11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1).

.............................................................................................................................

 (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.”

11. La articolul 10, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.”

12. La articolul 11 alineatul (1), litera e) se abrogă.

13. La articolul 13, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) La primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei. Instanţa poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.”

14. La articolul 14, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Procedura prevăzută la art. 200 şi 201 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanţa poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.”

15. La articolul 15, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 15. - (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

.............................................................................................................................

 (4) în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).”

16. La articolul 16, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - (1) Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.”

17. Articolul 161 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 161. - Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond.”

18 La articolul 17, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 17. - (1) Cererile adresate instanţei se judecă în şedinţă publică, în completul stabilit de lege. Întâmpinarea este obligatorie şi se va comunica reclamantului cu cel puţin 15 zile înainte de primul termen de judecată.

(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.”

19. La articolul 20, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă. Procedura prevăzută la art. 493 din Codul de procedură civilă nu se aplică în materia contenciosului administrativ.”

20. Articolul 21 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 21. - (1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), şi hotărârile definitive care nu evocă fondul.

(3) Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive şi se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.”

21. La articolul 24, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din Codul de procedură civilă.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul, în mod culpabil, nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 892 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.”

22. La articolul 25, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) şi (4) se judecă în camera de consiliu, de urgenţă, şi sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Procedura prevăzută la art. 200 şi 201 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanţa poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.

(3) Hotărârile pronunţate în condiţiile art. 24 alin. (3) şi (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare.”

Art. II, - Articolul 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 53. - (1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice.”

2. După alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (11) şi (12), cu următorul cuprins:

„(11) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

(12) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (11) se pot introduce şi la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante.”

Art. III. - La articolul 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii.”

Art. IV. - Articolul 8 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - Deciziile de validare/invalidare ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii,”

Art. V. - La articolul 272 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, alineatele (2)-(5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii sunt competente pentru soluţionarea contestaţiilor ce au ca obiect:

a) creanţe fiscale în cuantum de până la 3 milioane lei;

b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 3 milioane lei;

c) deciziile de reverificare, cu excepţia celor pentru care competenţa de soluţionare aparţine direcţiei generale prevăzute la alin. (5);

d) creanţele fiscale accesorii, indiferent de cuantum, aferente creanţelor fiscale principale stabilite prin decizii de impunere/ acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere contestate şi pentru care competenţa de soluţionare a contestaţiei revine structurii specializate de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor.

(3) Structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili este competentă să soluţioneze contestaţiile formulate de marii contribuabili ce au ca obiect:

a) creanţe fiscale în cuantum de până la 3 milioane lei;

b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 3 milioane lei;

c) deciziile de reverificare, cu excepţia celor pentru care competenţa de soluţionare aparţine direcţiei generale prevăzute la alin. (5);

d) creanţele fiscale accesorii, indiferent de cuantum, aferente creanţelor fiscale principale stabilite prin decizii de impunere/acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere contestate şi pentru care competenţa de soluţionare a contestaţiei revine structurii specializate de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

(4) Contestaţiile formulate de contribuabilii nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent ce au ca obiect creanţe fiscale în cuantum de până la 3 milioane lei se soluţionează de structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice/Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili competentă pentru administrarea creanţelor respectivului contribuabil nerezident.

(5) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. este competentă pentru soluţionarea contestaţiilor care au ca obiect:

a) creanţe fiscale în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare;

b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare;

c) creanţe fiscale şi măsura de diminuare a pierderii fiscale indiferent de cuantum, precum şi decizia de reverificare, în cazul contestaţiilor formulate de contribuabili împotriva actelor emise de organele fiscale din aparatul central al A.N.A.F.;

d) creanţele fiscale accesorii, indiferent de cuantum, aferente creanţelor fiscale principale stabilite prin decizii de impunere/acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere contestate şi pentru care competenţa de soluţionare a contestaţiei revine Direcţiei generale de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.N.A.F.”

Art. VI. - Prevederile art. V se aplică contestaţiilor depuse după data intrării în vigoare a prezentei legi.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 25 iulie 2018.

Nr. 212.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 25 iulie 2018.

Nr. 614.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 221

din 17 aprilie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281, art. 282, art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281, art. 282, art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Labina Aurelia Lucica şi Bud Andrei în Dosarul nr. 3.906/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.611D/2017. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei, Bud Andrei. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra memoriului depus la dosar de către Bud Andrei, prin care acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către Bud Andrei, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că nu poate fi prezent în faţa Curţii Constituţionale la acest termen de judecată.

2. Autorul excepţiei învederează Curţii că nu mai susţine cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, Bud Andrei, care arată că, la data de 8 februarie 2017, a solicitat Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor care fac obiectul prezentei cauze, iar refuzul acestei instituţii i-a adus prejudicii semnificative, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, în continuare, susţine că de la dosarul cauzei lipseşte procesul-verbal de repartizare aleatorie a cauzei, ceea ce contravine prevederilor art. 11 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 95 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. Apreciază, de asemenea, că activitatea inspecţiei judiciare nu are un caracter legal, actele emise în cadrul soluţionării sesizărilor adresate acestei instituţii nerespectând cadrul legal în materie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii încalcă prevederile art. 24 din Constituţie şi i-au provocat o vătămare, care este reală şi prezentă. În susţinerea acestei afirmaţii, face referire la diverse circumstanţe de fapt din dosarul de urmărire penală. Arată că în faza camerei preliminare nu a avut posibilitatea administrării probei cu martori, cu consecinţa imposibilităţii demonstrării nelegalităţii întocmirii unor acte din dosar.

4. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280 din Codul de procedură penală, autorul acesteia arată că sunt încălcate prevederile art. 16 şi art. 124 din Constituţie. Totodată, apreciază că sintagma „încălcarea dispoziţiilor legale” este neconstituţională, neputând fi interpretată în mod unitar, întrucât aceasta cuprinde şi regulamentele interne de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti. Astfel, în dosarul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale au fost aplicate eronat. În continuare, susţine că sintagma „atunci când există o legătură directă”, cuprinsă în art. 280 alin. (2) din Codul de procedură penală, este neconstituţională, contravenind prevederilor art. 16 din Legea fundamentală. Face referire la modul de aplicare a acestor dispoziţii în cauza penală. Apreciază că legiuitorul nu a explicitat în ce constă „legătura directă” de care face vorbire textul criticat, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestuia. Totodată, sintagma „când este necesar” cuprinsă în art. 280 alin. (3) din Codul de procedură penală este neconstituţională, lăsând loc unei interpretări discreţionare.

5. În ceea ce priveşte art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei apreciază că acesta este unul abstract, vag, ce nu defineşte situaţii determinate. Invocând doctrina, apreciază că, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, în noţiunea de compunere a instanţei ar trebui inclusă şi repartizarea aleatorie a cauzei. Nesancţionarea cu nulitate absolută a încălcării dispoziţiilor referitoare la repartizarea aleatorie a cauzei încalcă prevederile Constituţiei. În final solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, avându-se în vedere şi cele menţionate în notele scrise,

6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281 şi art. 282 din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia deduce neconstituţionalitatea din modul de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii raportat la particularităţile cauzei în care autorul excepţiei este trimis în judecată. De altfel, dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sancţionează tocmai nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la compunerea completului. Faptul că autorul excepţiei dă o altă interpretare noţiunii de compunere a completului, decât interpretarea consacrată în practica instanţelor sau în actele normative, aceasta nu determină neconstituţionalitatea acestor dispoziţii. Se învederează că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea inclusiv din compararea acestei dispoziţii cu prevederile din Codul de procedură civilă, aspect ce determină, de asemenea, inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate.

7. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public arată că acestea au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, motiv pentru care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect a devenit inadmisibilă. Referitor la dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală arată că autorul excepţiei nu a motivat în concret în ce constă pretinsa neconstituţionalitate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect este inadmisibilă. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, arată că aspectele relevate de autorul excepţiei, referitoare la imposibilitatea trimiterii cauzei spre rejudecare în cameră preliminară, nu sunt de natură a atrage neconstituţionalitatea textului de lege criticat. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut la art. 281 alin. (4) din Codul de procedură penală că nulităţile de la lit. e) şi f) ale art. 281 alin, (1) din acelaşi act normativ pot fi invocate până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, nu presupune că, printr-o interpretare per a contrario, nulităţile prevăzute la lit. a) şi lit. d) pot fi invocate în cursul apelului, dacă încălcarea s-a produs în urmărirea penală sau în camera preliminară. Susţine că legiuitorul nu a prevăzut o dispoziţie similară ca cea de la art. 281 alin, (4) din Codul de procedură penală şi în ceea ce priveşte art. 281 alin. (1) lit. a) şi d), deoarece la momentul intrării în vigoare a Codului de procedură penală, camera preliminară avea o altă configuraţie decât în prezent. Aşa fiind, nu se poate trage concluzia că în apel pot fi invocate nulităţi specifice urmăririi penale sau procedurii de cameră preliminară. În concluzie, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

8. Prin încheierea din 26 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.906/62/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281, art. 282, art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Labina Aurelia Lucica şi Bud Andrei, într-o cauză penală.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că principiul repartizării aleatorii a cauzelor a fost reglementat prin art. 11 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004, iar ulterior, prin art. 95 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005. De asemenea, acelaşi principiu se regăseşte în cuprinsul art. 344 alin. (1) din Codul de procedură penală. Se susţine că în situaţia în care principiul repartizării aleatorii intră în noţiunea de „compunere a instanţei”, nerespectarea acestuia este sancţionată cu nulitatea absolută. Pe de altă parte, dacă nu se interpretează în acest sens, nerespectarea principiului repartizării aleatorii va fi sancţionată cu nulitatea relativă. Arată că scopul principiului repartizării aleatorii este acela de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie. Totodată, principiul amintit reprezintă şi o garanţie a dreptului la un proces echitabil, prin prisma accesului la o instanţă independentă şi imparţială. Astfel, încălcarea normelor privind repartizarea aleatorie a dosarelor nu trebuie privită numai din punct de vedere material, faptic, ci şi din punct de vedere juridic, prin acest gen de încălcare fiind vătămat interesul general, întrucât sunt nesocotite norme care reglementează garanţii procesuale.

10. Comparând dispoziţiile procesual civile în materia nulităţilor cu cele procesual penale din aceeaşi materie, autorul excepţiei arată că, în materie civilă încălcarea normelor ce reglementează constituirea şi compunerea completului de judecată este sancţionată, potrivit art. 176 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, cu nulitatea absolută, pe când, în materie penală, doar în cazul încălcării dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată intervine nulitatea absolută. Plecând de la aceste premise, autorii excepţiei susţin că reglementarea nulităţilor în actuala legislaţie procesual penală sacrifică drepturile şi libertăţile cetăţenilor în favoarea celerităţii judecăţii, deşi repartizarea aleatorie a dosarului de fond nu duce la tergiversarea judecăţii. Apreciază autorii excepţiei că, prin limitarea motivului de nulitate absolută numai la situaţiile în care sunt încălcate dispoziţiile ce reglementează compunerea completului de judecată, nu şi constituirea acestuia sau regulile privind repartizarea aleatorie a dosarelor se încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Aşa fiind, apreciază că dispoziţiile art. 280 şi 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 16, art. 20, art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

11. În continuare, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală conferă inculpatului dreptul de a formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, fără a i se oferi posibilitatea administrării altor probe, prin care să se poate stabili legalitatea, respectiv nelegalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, fapt ce contravine prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie.

12. De asemenea, autorii excepţiei consideră că este neconstituţională reglementarea unor termene în care pot fi invocate nulităţile absolute şi cele relative rezultate din încălcarea unor dispoziţii legale în cursul urmăririi penale sau în procedura de cameră preliminară. În condiţiile în care partea a luat cunoştinţă de aceste încălcări într-o fază ulterioară a procesului penal (fond sau apel) se află în imposibilitatea de a mai supune analizei instanţei aceste chestiuni, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil. Astfel, formalitatea procedurii de verificare a legalităţii actelor de urmărire penală, a administrării probelor şi a actului de sesizare din camera preliminară, alături de imposibilitatea invocării ulterioare a unor încălcări grave, contravin prevederilor art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că reglementarea cazurilor de nulitate absolută sau relativă şi a condiţiilor în care acestea pot fi invocate, a obiectului camerei preliminare şi al judecăţii reprezintă atribuţia legiuitorului, destinatarii normelor juridice urmând să îşi adapteze conduita procesuală, în mod corespunzător, în funcţie de conţinutul acestor norme. Instanţa de apel, în aprecierea caracterului neîntemeiat al excepţiilor invocate, are în vedere şi prevederile art. 403 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, potrivit cărora motivarea unei soluţii pe latură penală cuprinde analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, dar şi a celor care au fost înlăturate, asupra acestor aspecte, urmând ca instanţa să se pronunţe la finalul procesului penal, când va adopta o soluţie în cauză.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Guvernul, făcând referire la Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016 şi Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, apreciază că excepţia este neîntemeiată.

16. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 280, 281 şi 282 din Codul de procedură penal nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil, întrucât participanţii la procesul penal beneficiază de garanţiile specifice acestui drept fundamental, şi nici dreptul la apărare, acesta presupunând dreptul oricărui participant la procesul penal de a-şi formula apărările personal sau prin intermediul unui avocat, ales sau numit din oficiu Totodată, dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care prevăd înfăptuirea justiţiei

În numele legii, precum şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea acesteia. În privinţa dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului arată că instanţa de contencios constituţional a constatat că, prin eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce decurge din respectarea principiului legalităţii - componentă a statului de drept, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.

17. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi ale art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului apreciază că acestea sunt constituţionale. În acest sens, invocă Decizia nr. 35 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 5 aprilie 2016 şi Decizia nr. 472 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 10 august 2015.

18. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penal, Avocatul Poporului apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revine legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2). Ca atare, prevederile art. 421 pct. (2) lit. b) din Codul de procedură penală reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu politica penală a statului, necontravenind dispoziţiilor constituţionale şi celor europene invocate.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 280, art. 281, art. 282, art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:

- Art. 280: (1) încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condiţiile prevăzute expres de prezentul cod.

(2) Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea şi actul declarat nul.

(3) Atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar şi dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispoziţiilor legale.

- Art. 281: „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind:

a) compunerea completului de judecată;

b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

c) publicitatea şedinţei de judecată;

d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

f) asistarea de către avocata suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

(2) Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere.

(3) încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) poate fi invocată în orice stare a procesului.

(4) încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) trebuie invocată:

a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare;

b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii;

c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei.

- Art. 282: (1) încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate.

(3) Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4).

(4) încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată:

a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;

b) până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;

c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii.

(5) Nulitatea relativă se acoperă atunci când:

a) persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege;

b) persoana interesată a renunţat în mod expres la invocarea nulităţii.”;

- Art. 344 alin. (2): „Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile

- Art. 345 alin. (1): „La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.

- Art. 421 pct. 2 lit. b): „Instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...] 2. admite apelul şi:

[...] b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci Când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acţiunii civile oricând există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.11

22. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea observă că, la data de 25 noiembrie 2016, a fost pronunţată, în Dosarul nr. 3.906/62/2015, de către Tribunalul Braşov - Secţia penală, Sentinţa penală nr. 215/S. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel autorii excepţiei şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Cu ocazia judecării apelului a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate care face obiectul prezentei cauze.

24. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (1) fac parte din titlul II al părţii speciale a Codului de procedură penală, având denumirea marginală „Camera preliminară”. De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală reglementează unele dintre măsurile premergătoare procedurii desfăşurate în camera preliminară, iar dispoziţiile art. 345 alin. (1) din acelaşi act normativ reglementează elemente ale soluţionării cauzei în cadrul procedurii de cameră preliminară. Pe de altă parte, Curtea constată că elementele ce configurează calea de atac a apelului, fază procesuală în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, sunt reglementate în partea specială - titlul III - capitolul III - art. 408-425 din Codul de procedură penală.

25. Or, având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală nu sunt incidente în cadrul soluţionării căii de atac a apelului, neavând legătură cu soluţionarea cauzei. În acest context, Curtea reţine că existenţa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune întrunirea, cumulativă, a următoarelor condiţii: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea şi Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19).

26. Având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii, şi constatând că obiectul cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate îl constituie soluţionarea căii de atac a apelului, Curtea constată că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală nu sunt incidente în cauză, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste prevederi legale fiind inadmisibilă.

27. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281 şi art. 282 din Codul de procedură penală, Curtea observă că autorii acesteia îşi întemeiază criticile de neconstituţionalitate plecând de la premisa unei repartizări neconforme a cauzei în care au calitatea de inculpaţi, în sensul nerepartizării aleatorii a acesteia. Or, Curtea constată că, potrivit Adresei înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 2.179 din 21 martie 2018, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a transmis că repartizarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate s-a realizat în mod aleatoriu în toate fazele procesuale ale acesteia (cameră preliminară, judecată în primă instanţă şi apel).

28. Având în vedere aceste aspecte, precum şi cele menţionate la paragraful 25 din prezenta decizie privind condiţiile desprinse din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la cauza de inadmisibilitate care priveşte lipsa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, Curtea apreciază că nu poate fi stabilită o legătură între excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281 şi art. 282 din Codul de procedură penală şi soluţionarea cauzei în care aceasta a fost ridicată.

29. Aşa fiind, Curtea constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281 şi art. 282 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

30. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că, prin modul general în care aceasta este formulată, nu se poate desluşi, în mod rezonabil, în ce anume constă pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu normele constituţionale invocate. Or, potrivit art. 10 alin, (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie. De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, şi anume, textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate.

31. Aşa fiind, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autori. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.»“ (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

32. Dat fiind caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, Curtea reţine că nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală.

33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280, art. 281, art. 282, art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) şi art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Labina Aurelia Lucica şi Bud Andrei în Dosarul nr. 3.906/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 aprilie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 269

din 24 aprilie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b) şi art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, republicată

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b) şi art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, republicată, excepţie ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.337/215/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.205D/2017.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoare, avocatul Gabriel Mânu din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea lipsă a comunicat la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autoarei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosar. Depune concluzii scrise în completarea concluziilor orale.

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990 nu aduc atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrunind cerinţele de claritate şi predictibilitate astfel încât să permită destinatarului normei să îşi conformeze conduita. Face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, reţinând că profesioniştii trebuie să dea dovadă de maximă prudenţă în desfăşurarea activităţilor profesionale. Precizează că, în cauză, prin art. 4 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, este definită noţiunea de „comerţ ambulant” la care face trimitere organul constatator în menţiunile cuprinse în procesul-verbal de constatare. Cât priveşte dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 12/1990, arată că, prin Decizia nr. 128 din 9 martie 2017, instanţa de control constituţional a statuat că măsura confiscării este o privare de proprietate impusă de necesitatea protejării populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, fiind permisă expres de art. 44 alin. (9) din Legea fundamentală.

5. Apărătorul autoarei excepţiei, având cuvântul în replică, solicită instanţei de control constituţional să constate că dispoziţiile art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990 au căzut în desuetudine.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 27 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.337/215/2016, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b) şi art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, republicată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom - S.R.L. din Bucureşti în soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 12.016 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 12.337/215/2016, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea susţine, în esenţă, că natura faptei prevăzute de art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990 şi gravitatea sancţiunii, aşa cum este prevăzută de art. 3 din acelaşi act normativ, ar justifica încadrarea contravenţiei ca aparţinând materiei penale în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Susţine, de asemenea, că textele de lege criticate, prin redactarea cu titlu generai şi prin lipsa definiţiilor sau trimiterilor în măsură să clarifice domeniul de aplicare, nu sunt de natură să îndeplinească cerinţele de claritate. În particular, arată că niciunul dintre termenii folosiţi de textul criticat - vânzare, caracter ambulant, mărfuri, locuri autorizate - nu este definit, şi nici noţiunea de Jocuri autorizate de primării, consilii judeţene sau prefecturi”. Arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul are o obligaţie implicită de a asigura claritatea şi precizia normelor legale, indiferent de natura lor. Susţine ca standardele de calitate normativă trebuie să fie mai ridicate în domeniile de drept ce au natură penală, în caz contrar subiecţii de drept fiind supuşi riscului unor sancţiuni disproporţionate pentru încălcarea unor obligaţii nedefinite şi, ca atare, arbitrar stabilite, în dezacord cu art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie. Consideră că măsura confiscării reprezintă, prin natura ei, o atingere adusă dreptului de proprietate sub forma privării de proprietate, astfel încât se justifică controlul de constituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 coroborat cu art. 1 lit. b) din acelaşi act normativ raportat la art. 44 alin. (1) din Constituţie. Reţine că scopul normelor criticate este acela de a proteja populaţia de activităţile comerciale constând în vânzarea în afara locurilor ce fac obiectul autorizării organelor administrative locale. Însă, ca urmare a modului general de redactare a textului de lege criticat, ipoteza normei legale poate să acopere întreaga activitate desfăşurată de subiectul de drept acuzat că ar fi încălcat respectiva normă. Arată că sancţiunea reglementată prin art. 3 din Legea nr. 12/1990 constituie o ameninţare cu privire la viabilitatea financiară a subiectului de drept, cu atât mai mult cu cât activităţile ce sunt susceptibile de a atrage aplicabilitatea art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990 sunt desfăşurate mai ales de întreprinderi de dimensiuni reduse, în mediul rural şi care nu deţin resurse financiare suficiente pentru a suporta pierderea venitului.

8. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, în condiţiile în care raţiunea textului de lege criticat este aceea de a proteja în continuare populaţia împotriva unor activităţi comerciale ilicite, fiind în deplin acord cu preocuparea statului de a asigura libertatea comerţului şi de a proteja concurenţa loială, pentru salvgardarea  intereselor generale ale populaţiei. Consideră că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, asigură respectarea acestora. Reţine, de asemenea, că măsura confiscării aplicată autoarei este prevăzută de lege, astfel încât nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (12). În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră garantarea dreptului de proprietate, reţine că acest drept nu este unul absolut, ci trebuie exercitat în condiţiile stabilite de legiuitor. Or limitările aduse dreptului de proprietate prin obligarea persoanei juridice care a săvârşit o contravenţie de a achita amenda aplicată, diminuându-i în acest fel patrimoniul, şi confiscarea bunurilor prevăzute de lege sunt necesare într-o societate democratică tocmai pentru a se asigura respectarea normelor legale de către persoanele care le-au nesocotit sau imperativul desfăşurării unei activităţi economice în cadrul fixat de legiuitor şi protejării populaţiei împotriva activităţilor comerciale ilicite, fiind în acelaşi timp proporţionale cu scopul legitim urmărit şi respectând un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa lipsă de claritate şi previzibilitate a normei, consideră excesivă cerinţa de definire a fiecărui/fiecărei termen/sintagme utilizat(te) în textul de lege. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 184 din 29 martie 2016. În ceea ce priveşte eventuala atingere adusă dreptului de proprietate, prin instituirea sancţiunii contravenţionale a confiscării bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 12/1990 şi a sumelor de bani şi bunurilor dobândite prin săvârşirea contravenţiei, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 128 din 9 martie 2017, în care instanţa de control constituţional a reamintit jurisprudenţa sa constantă potrivit că re la aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determina în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii. În acest sens, reţine Decizia nr. 56 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, Decizia nr. 67 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000, Decizia nr. 261 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003, precum şi Decizia nr. 472 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile scrise depuse de autoare şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, concluziile apărătorului autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. b) şi art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, care au următorul conţinut:

- Art. 1 lit. b): „Următoarele fapte reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni: (...) b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării, consilii judeţene sau prefecturi;;

- Art. 3: „Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum şi sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă.”

14. Întrucât dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale sunt anterioare Constituţiei, s-ar fi putut invoca abrogarea acestora, în temeiul art. 154 alin. (1) din Constituţie, dar această funcţie abrogativă a Constituţiei nu se impune prin ea însăşi. Ea presupune confruntarea dintre Constituţie şi dispoziţia legală anterioară, pentru a face aplicarea principiului lex posterior derogat priori ş\ a asigura supremaţia Constituţiei asupra actelor inferioare. Curtea constată însă că întregul act normativ a fost receptat în noua ordine constituţională instaurată ca urmare a intrării în vigoare a Constituţiei din 1991, o atare concluzie fiind justificată de activitatea legislativă ce a privit Legea nr. 12/1990 după data de 8 decembrie 1991, respectiv intervenţiile legislative aduse prin numeroase acte normative modificatoare şi republicările acesteia, precum şi de aplicarea continuă a actului normativ de către autorităţile publice.

15. Autoarea excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 20 alin. (1) - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului”, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii şi art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privată, conţinutul şi limitele acestui drept. Totodată, invocă dispoziţiile art. 7 - „Nicio pedeapsă fără lege”ş\ art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 12/1990, act normativ preconstituţional, a fost adoptată la data de 6 august 1990 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 8 august 1990. Soluţia legislativă criticată, prevăzută de dispoziţiile art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990, se regăsea la lit. i) a textului menţionat şi avea, la data intrării în vigoare a legii, următorul conţinut: „Constituie activităţi comerciale ilicite şi au ca efect aplicarea, faţă de cei care le-au săvârşit, a măsurilor prevăzute în prezenta lege, următoarele: i) vânzarea de mărfuri de către comercianţi în alte locuri decât cele autorizate de primării sau în afara condiţiilor înscrise în licenţe;”. Prin Legea nr. 42/1991 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1991, de asemenea act normativ preconstituţional, dispoziţiile art. 1 lit. i) au fost modificate şi se regăseau în art. 1 lit. b) din lege cu următorul cuprins: „Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte: (...) b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi”, această formă menţinându-se şi după republicările legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, respectiv nr. 291 din 5 mai 2009. Ulterior republicării din 2009, art. 1 lit. b) a fost modificat prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, în sensul că „Următoarele fapte reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni: (...) b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării, consilii judeţene sau prefecturi”. În urma republicării actului normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, s-a menţinut soluţia legislativă astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012.

17. Autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că textele de lege criticate, prin redactarea cu titlu general şi prin lipsa definiţiilor sau trimiterilor în măsură să clarifice domeniul de aplicare, nu sunt de natură să îndeplinească cerinţele de claritate. În particular, arată că niciunul dintre termenii folosiţi de textul criticat-vânzare, caracter ambulant, mărfuri, locuri autorizate - nu este definit, şi nici noţiunea de Jocuri autorizate de primării, consilii judeţene sau prefecturi”.

18. Cu privire la cerinţele de calitate a actelor normative, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 6 aprilie 2006). În acelaşi sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).

19. De asemenea, o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse de Constituţie numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 17).

20. Totodată, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale, decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre.

21. În ceea ce priveşte accesibilitatea legii, Curtea Constituţională a reţinut că, din punct de vedere formal, aceasta are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează în temeiul art. 78 din Constituţie, respectiv legea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Însă, pentru a fi îndeplinită cerinţa de accesibilitate a legii, nu este suficient ca o lege să fie adusă la cunoştinţa publică, ci este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conţinutul domeniului reglementat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 26 şi 27).

22. Faţă de cele prezentate, raportând prevederile art. 1 lit. b) din Legea nr. 12/1990 la principiile mai sus enunţate, Curtea constată că acestea sunt în deplin acord cu principiul legalităţii înscris în art. 1 alin. (5) din Constituţie.

23. Astfel, Curtea reţine că Legea nr. 12/1990 reprezintă norma generală având ca obiect de reglementare protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite. Cu privire la activitatea de comercializare a produselor/serviciilor de piaţă, Curtea reţine însă că legea specială - care reglementează principiile generale privind desfăşurarea activităţilor comerciale - este Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ care urmăreşte dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă, respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului. Potrivit art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, prin acest act normativ se are în vedere realizarea următoarelor obiective: a) stimularea dezvoltării activităţii de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă; b) încurajarea liberei iniţiative, asigurarea concurenţei loiale şi a liberei circulaţii a produselor şi serviciilor de piaţă; c) informarea corectă şi protejarea intereselor consumatorilor, precum şi posibilitatea asigurării produselor şi serviciilor de piaţă în zonele de vecinătate ale acestora; d) modernizarea şi dezvoltarea formelor de distribuţie; e) promovarea diverselor tipuri de reţele de distribuţie şi forme de vânzare; f) stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii cu activitate de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă; g) susţinerea şi ocrotirea activităţii comerciale şi de prestări de servicii de piaţă în zonele defavorizate.

24. Curtea reţine că, în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000, legiuitorul delegat a stabilit că prin „comerţ ambulant” se înţelege „activitatea de comercializare cu amănuntul realizată prin trecere dintr-un loc în altul, în rulote mobile, standuri mobile, chioşcuri mobile sau în vehicule special amenajate”[art. 4 lit. f)], de asemenea, în art. 4 lit. p) din acelaşi act normativ reglementându-se comerţul în zonele publice ca fiind „activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor, desfăşurată permanent sau sezonier în pieţe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice şi străzi sau orice zonă de altă natură destinată folosinţei publice”. Totodată, Curtea observă că Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 reglementează activităţile din sectorul comercial şi al serviciilor de piaţă privind cerinţele necesare desfăşurării acestor activităţi, structurile de vânzare, practicile comerciale şi regulile generale de comercializare, precum şi sancţiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia, iar, potrivit art. 5 alin. (1) din capitolul II -„Cerinţe şi criterii necesara desfăşurării activităţii comerciale”, „orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii”. În acelaşi fel, art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 stabileşte că, în zone publice, comerţul se desfăşoară în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant, iar „exercitarea activităţii de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism”, acest acord fiind necesar şi în cazul transferului, mutării sau extinderii unui exerciţiu comercial, precum şi în cazul modificărilor aduse structurii de vânzare.

25. Aşadar, Curtea constată că actul normativ precitat reglementează atât cu privire la autorizaţiile necesar a fi obţinute pentru desfăşurarea activităţii de către comerciant, cât şi la împrejurarea  că, în afara condiţiilor stabilite, exercitarea activităţii de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism, potrivit art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000. Or, având în vedere că atât actele normative la care s-a făcut referire în precedent, cât şi regulamentele referitoare la organizarea şi desfăşurarea activităţilor comerciale şi a serviciilor de piaţă în zonele publice, adoptate prin hotărârea consiliilor locale, sunt publice, fiind accesibile destinatarilor lor, aceştia din urmă nu se pot prevala de necunoaşterea legii pentru a justifica desfăşurarea unor activităţi comerciale ilicite (nemo censetur ignorare legem) şi nici nu pot invoca o lipsă de claritate a normelor criticate, de vreme ce între actele normative precitate, care reglementează cerinţele necesare desfăşurării activităţilor din sectorul comercial şi al serviciilor de piaţă, există o conexiune logică astfel încât destinatarii acestora să determine conţinutul domeniului reglementat, cu atât mai mult cu cât persoanele vizate efectuează în mod obişnuit acte de comercializare.

26. De altfel, instanţa de la Strasbourg a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantorii împotriva Franţei, paragraful 35; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată În Cauza Sud Fondi S R L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109).

27. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 12/1990, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin Decizia nr. 128 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, instanţa de control constituţional respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. În paragrafele 14-20 ale deciziei precitate, Curtea a observat că soluţia legislativă criticată a fost iniţial prevăzută de dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 12/1990. Prin Legea nr. 42/1991 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 12/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1991, dispoziţiile art. 3 alin. (3) au fost modificate şi reunite în cadrul art. 4 din lege, iar, după republicarea Legii nr. 12/1990 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, acestea se regăseau în art. 6 din lege. Ca urmare a unei noi republicări a Legii nr. 12/1990 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 5 mai 2009, soluţia legislativă criticată se regăsea în art. 4 din lege, modificat prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, având, sub aspectul soluţiei legislative, configurarea normativă acum în vigoare. Ca urmare a republicării actului normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, în prezent, soluţia legislativă, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, se regăseşte la art. 3 din Legea nr. 12/1990, criticat în prezenta cauză, având următorul conţinut: „Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum şi sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă. “

28. Curtea a reţinut, de asemenea, că, în ceea ce priveşte art. 3 din Legea nr. 12/1990, în vigoare, soluţia legislativă pe care o cuprinde a produs efecte încă din 8 august 1990, legea prevăzând, în mod similar, în toate formele sale, că bunurile care fac obiectul contravenţiilor, mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea contravenţiilor, dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, ca şi sumele de bani şi lucrurile dobândite, în mod vădit, prin săvârşirea contravenţiei, aşadar bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1. dacă sunt ale contravenientului, precum şi sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă. Această soluţie legislativă a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate - anterior Deciziei nr. 128 din 9 martie 2017 -, într-o bogată jurisprudenţă Curtea constatând că măsura confiscării cu privire la mărfurile şi produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea activităţilor comerciale ilicite prevăzute de art. 1 din Legea nr. 12/1990, precum şi a sumelor de bani şi a lucrurilor dobândite prin săvârşirea respectivelor contravenţii reprezintă o privare de proprietate impusă de necesitatea protejării populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite. O atare atingere adusă dreptului de proprietate este permisă expres de dispoziţiile art. 44 alin. (9) din Constituţie, potrivit cărora: „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. “ Soluţia legislativă criticată nu instituie o prezumţie de dobândire ilicită a bunurilor a căror provenienţă nu poate fi justificată, deoarece presupune existenţa dovedirii caracterului ilicit al dobândirii, iar măsura confiscării beneficiilor şi încasărilor rezultate din vânzarea unor asemenea mărfuri apare ca o măsură subsidiară dobândirii ilegale şi se impune tocmai pentru că acestea au servit la săvârşirea contravenţiei (în acest sens, Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 76 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 9 martie 2004, Decizia nr. 148 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, Decizia nr. 225 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 325 din 15 mai 2007, Decizia nr. 262 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 30 mai 2008, Decizia nr. 135 din 5 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, Decizia nr. 433 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 25 mai 2010).

29. Totodată, Curtea a reamintit jurisprudenţă sa constantă potrivit căreia aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii (în acest sens, Decizia nr. 56 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, Decizia nr. 67 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000, Decizia nr. 261 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003, precum şi Decizia nr. 472 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005).

30. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prin dispoziţiile de lege contestate s-ar încălca prevederile art. 1 referitoare la protecţia proprietăţii din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a observat că instanţa de la Strasbourg, deşi a recunoscut că o anumită măsură de confiscare a unor bunuri reprezintă o privare de proprietate, a reţinut că aceasta nu intră sub incidenţa celei de-a două fraze din paragraful 1 al art. 1 din Primul Protocol, ci ţine de paragraful 2, care reglementează folosinţa bunurilor în conformitate cu interesul general. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, în speţă, confiscarea efectuată a avut drept scop prevenirea folosirii bunurilor confiscate de către reclamant pentru săvârşirea altor infracţiuni (Hotărârea din 22 februarie 1994, pronunţată în Cauza Raimondo împotriva Italiei).

31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

32. În mod distinct de considerentele precitate, Curtea, analizând susţinerile autoarei excepţiei privind înţelesul sintagmei „sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţieidin cuprinsul art. 3 din Legea nr. 12/1990, a reţinut, în Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2018*), nepublicată la data redactării prezentei decizii, ca fiind relevante dispoziţiile art. 25 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, potrivit cărora „Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile, datorate către autorităţile române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepţia celor aferente contractelor încheiate cu aceste autorităţi”, ale art. 68 alin. (7) lit. f) din acelaşi act normativ, care, de asemenea, prevăd că „Nu sunt cheltuieli deductibile: (...)  f) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în vigoare şi penalităţile, datorate autorităţilor române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepţia celor plătite, conform clauzelor din contractele comerciale încheiate cu aceste autorităţi.”Totodată, Curtea a constatat că, potrivit art. 14 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, având denumirea marginală „Prevalenta conţinutului economic al situaţiilor relevante din punct de vedere fiscal”, veniturile, alte beneficii şi elemente patrimoniale sunt supuse legislaţiei fiscale indiferent dacă sunt obţinute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerinţele altor dispoziţii legale. Situaţiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanţă cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condiţiile Codului de procedură fiscală, iar atunci când există diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operaţiuni sau tranzacţii cu respectarea fondului economic al acestora. Totodată, organul fiscal stabileşte tratamentul fiscal al unei operaţiuni având în vedere doar prevederile legislaţiei fiscale, tratamentul fiscal nefiind influenţat de faptul că operaţiunea respectivă îndeplineşte sau nu cerinţele altor prevederi legale. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că aceste din urmă prevederi reprezintă temeiul reîncadrării operaţiunilor economice, al redefinirii stării de fapt fiscale în scopul impozitării veniturilor sau bunurilor persoanelor fizice, persoanelor juridice sau entităţilor fără personalitate juridică.

33. Aşadar, Curtea a constatat că alin. (3) al art. 14 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală prevede, în mod expres, eliminarea criteriului legalităţii operaţiunii atunci când se analizează dreptul de deducere a unei cheltuieli ori a taxei pe valoarea adăugată aferente unei achiziţii de bunuri sau servicii. Cu toate acestea, potrivit alin. (2) al art. 14 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, realitatea economică trebuie apreciată doar pe baza probelor administrate, orice redefinire fiscală a unor operaţiuni fiind necesar să se facă în acord cu art. 12 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, aşadar respectându-se principiul bunei-credinţe, în aceeaşi măsură contribuabilul având dreptul să contribuie chiar el la clarificarea stării de fapt fiscale, în temeiul art. 9 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

34. În aceste condiţii, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 12/1990, care prevăd confiscarea veniturilor din activităţi comerciale ilicite, nu sunt afectate de vicii de neconstituţionalitate, având în vedere, astfel cum s-a arătat, că măsura confiscării unor bunuri sau valori reprezintă consecinţa unei încălcări a legii, este o măsură subsidiară dobândirii ilegale a beneficiilor/încasărilor şi se impune tocmai pentru că acestea au servit la săvârşirea contravenţiei, eventualele nemulţumiri ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la obligaţiile fiscale aferente operaţiunilor desfăşurate de aceasta fiind necesar a fi soluţionate în concurs cu organele fiscale, în acord cu normele fiscale în vigoare, pentru a se ajunge la concluzia că anumite operaţiuni nu au fundament economic şi nu atrag consecinţe fiscale.

35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.337/215/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. b) şi art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, republicată, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 aprilie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 242 din 19 aprilie 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 13 iulie 2018.

 

ACTE ALE FONDULUI DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR

 

FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR

 

INSTRUCŢIUNE

privind întocmirea şi depunerea raportării contabile la 30 iunie 2018 de către Fondul de garantare a asiguraţilor

 

În conformitate cu prevederile art. 24 lit. a) pct. (vii) şi art. 30 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, în baza prevederilor art. 9 lit. h) din Statutul Fondului de garantare a asiguraţilor*), a prevederilor din Reglementările contabile aferente situaţiilor financiare anuale aplicabile Fondului de garantare a asiguraţilor, aprobate prin Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 15/2016, şi a prevederilor din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Fondul de garantare a asiguraţilor emite următoarea instrucţiune:

Art. 1. - Prezenta instrucţiune stabileşte modul de întocmire a raportărilor contabile la 30 iunie 2018 de către Fondul de garantare a asiguraţilor, denumit în continuare Fond, şi de depunere a acestora la unitatea teritorială a Ministerului Finanţelor Publice, cu respectarea prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Normei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 15/2016 privind aprobarea Reglementărilor contabile aferente situaţiilor financiare anuale aplicabile Fondului de garantare a asiguraţilor.

Art. 2. - (1) Fondul menţionat la art. 1 depune raportări contabile la 30 iunie 2018, la unitatea teritorială a Ministerului Finanţelor Publice, în format hârtie şi format electronic sau numai în format electronic, având ataşată o semnătură electronică extinsă.

(2) Formatul electronic al raportărilor contabile la 30 iunie 2018, generat prin programul de asistenţă, constă într-un fişier PDF având ataşat un fişier xml care conţine datele de identificare a Fondului, precum şi un fişier cu extensia zip. Fişierul cu extensia zip conţine raportările contabile la 30 iunie 2018 şi documentele cerute de lege, aşa cum acestea sunt întocmite de Fond, scanate alb-negru, lizibil şi cu o rezoluţie care să permită încadrarea în limita a 9r5 MB a fişierului PDF la care este ataşat fişierul zip.

O) Formatul electronic prevăzut la alin. (2) conţine formularistica necesară şi programul de verificare cu documentaţia de utilizare aferentă şi este obţinut prin folosirea programului de asistenţă elaborat de Ministerul Finanţelor Publice pentru întocmirea raportărilor contabile la 30 iunie 2018.

(4) Programul de asistenţă este pus la dispoziţia Fondului în mod gratuit de unitatea teritorială a Ministerului Finanţelor Publice sau poate fi descărcat de pe serverul de web al Ministerului Finanţelor Publice, de la adresa www.mfinante.ro.

(5) Raportările contabile la 30 iunie 2018 pot fi depuse la registratura unităţii teritoriale a Ministerului Finanţelor Publice sau la oficiile poştale, prin scrisori cu valoare declarată, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 627/1995 privind îmbunătăţirea disciplinei depunerii bilanţurilor contabile şi a altor documente cu caracter financiar-contabil şi fiscal, de către Operatorii economici şi alţi contribuabili.

Art. 3. - (1) Fondul întocmeşte şi depune raportări contabile la 30 iunie 2018 care cuprind următoarele formulare:

a) bilanţ (cod 10) - conform anexei nr. 1;

b) cont de profit şi pierdere (cod 20) - conform anexei nr. 2:

c) date informative (cod 30) - conform anexei nr. 3.

(2) Formularele prevăzute la alin. (1) cuprinse în raportările contabile la 30 iunie 2018 sunt întocmite pe baza balanţei de verificare a conturilor sintetice încheiată la data de 30 iunie 2018 prin utilizarea planului de conturi aplicabil, conform Normei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 15/2016 privind aprobarea Reglementărilor contabile aferente situaţiilor financiare anuale aplicabile Fondului de garantare a asiguraţilor.

Art. 4. - (1) Raportările contabile la 30 iunie 2018 sunt semnate de persoanele în drept şi de către administratorul sau persoana care are obligaţia gestionării Fondului şi includ şi numele în clar al acestora. Calitatea persoanei care a întocmit raportările contabile la 30 iunie 2018 se completează cu director economic, contabil-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie, potrivit legii.

(2) Prin persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie se înţelege orice persoană angajată potrivit legii, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - (1) Fondul completează datele de identificare (denumire, adresă şi telefon), cele referitoare la încadrarea corectă în forma de proprietate (anexa nr. 1), precum şi codul unic de înregistrare, citeţ, şi codul privind activitatea, fără a se folosi prescurtări sau iniţiale.

(2) Necompletarea corectă pe prima pagină a formularului „Bilanţ” a datelor prevăzute la alin. (1) conduce la imposibilitatea identificării Fondului şi, în consecinţă, se consideră că raportările contabile nu au fost depuse.

(3) Fondul completează codul privind activitatea desfăşurată, potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, actualizată prin Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007. În cazul în care Fondul desfăşoară mai multe activităţi, se trece codul activităţii preponderente, care defineşte profilul Fondului (respectiv codul clasei CAEN al activităţii preponderente).

(4) Formularele care compun raportările contabile la 30 iunie 2018 se completează în lei. Această unitate de măsură se trece pe fiecare formular în parte.

Art. 6. - Raportările contabile la 30 iunie 2018 avizate de către Consiliul de administraţie al Fondului se depun la Autoritatea de Supraveghere Financiară şi la unitatea teritorială a Ministerului Finanţelor Publice până cel mai târziu la data de 15 august 2018.

Art. 7. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta instrucţiune.

Art. 8. - Nerespectarea prevederilor prezentei instrucţiuni se sancţionează în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 9. - La data intrării în vigoare a prezentei instrucţiuni se abrogă Instrucţiunea Fondului de garantare a asiguraţilor nr. 2/2017 privind întocmirea şi depunerea raportărilor contabile la 30 iunie 2017 de către Fondul de garantare a asiguraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 31 iulie 2017.

Art. 10. - Prezenta instrucţiune se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Directorul general al Fondului de garantare a asiguraţilor,

Cristian Roşu

 

Bucureşti, 22 iunie 2018.

Nr. 2.


*) Statutul Fondului de garantare a asiguraţilor nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXA Nr. 1

 

Judeţul ............................................................. |_|_|

Activitatea preponderentă

Entitatea .................................................................

(denumire clasă CAEN) ..............................................................

Adresa: localitatea ............................, sectorul .....,

Cod clasă CAEN ........................................................... |_|_|_|_|

Str. ................................................. nr. ...., bl. ....

Cod unic de înregistrare |_|_|_|_|_|_|_|_|_|

Sc. ...., ap. ....

 

Telefon .............................. fax .............................

 

Forma de proprietate ..................................... |_|_|

 

 

BILANŢ

la data de 30 iunie 2018

 

 

Cod 10

 

 

- lei -

Denumirea elementului

Nr. rd.

Sold an curent la:

01.01.2018

30.06.2018

 

A.

B

1

2

A.

ACTIVE IMOBILIZATE

 

 

 

I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE

 

 

 

I. Cheltuieli de constituire (ct. 201-2801 -2901)

1

 

 

2. Cheltuieli de dezvoltare (ct. 203 - 2803 - 2903)

2

 

 

3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare (ct. 205 - 2805 - 2905)

3

 

 

4. Alte imobilizări necorporale (ct.208-2808- 2908)

4

 

 

TOTAL (rd. 01 la 04)

5

 

 

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE

 

 

 

1. Terenuri şi construcţii (ct. 2 J1 +212 -2811 - 2812 -2911 -2912)

6

 

 

2. Instalaţii tehnice şi maşini (ct. 213 + 223 - 2813 - 2913)

7

 

 

3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier (ct. 214 + 224 -2814- 2914)

8

 

 

4. Investiţii imobiliare (et. 215 - 2815 - 2915)

9

 

 

5. Imobilizări corporale în curs de execuţie (ct.231-2931)

10

 

 

6. Investiţii imobiliare în curs de execuţie (ct.235 - 2935)

11

 

 

7. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale( 4093)

12

 

 

TOTAL (rd. 06 la 12)

13

 

 

III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE

 

 

 

1. Împrumuturi acordate Fondului de rezoluţie (ct. 2671 -2966* -2968*)

14

 

 

2. Alte împrumuturi (ct. 2677 + 2678* + 2679* - 2964 - 2968*)

15

 

 

TOTAL (rd. 14 la 15)

16

 

 

ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 05 + 13 + 16)

17

 

 

B.

.

ACTIVE CIRCULANTE

 

 

 

I. STOCURI

 

 

 

1 .Materiale consumabile şi materiale de natura obiectelor de inventar (ct. 302 + 303 - 392)

18

 

 

2. Furnizori - debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor (ct. 4091)

19

 

 

TOTAL (rd. IN la 19)

20

 

 

II. CREANŢE (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)

 

 

 

I .Sume de încasat de la asigurători ( ct.451 - 491 * - 492*)

21

 

 

2.Sume de încasat din recuperarea creanţelor Fondului (ct.453 - 493)

22

 

 

3.Sume de încasat de la asigurători pentru Fondul de rezoluţie (ci.4551 + 4552 - 491* - 492*)

23

 

 

4. Alte creanţe (ct .4092 + 4094+411 +413 + 418 +425 + 4282 + 431** +437**+ 4382 + 444** + 445 + 446** + 447** + 4482 + 461 + 473** - 496* + 5187)

24

 

 

TOTAL (rd. 21 la 24)

25

 

 

III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

 

 

 

Alte investiţii pe termen scurt (ct. 505 + 506 + 507 + din ct. 508 - 595 - 596 -597 - 598 + 5113 + 5114)

26

 

 

TOTAL (rd. 26)

27

 

 

IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (din ct. 508 + ct. 5112 + 512 + 531 + 532 + 541 + 542)

28

 

 

ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 20 + 25 + 27 + 28)

29

 

 

CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471) (rd. 31 + 32), din care:

30

 

 

Sume de reluat într-o perioadă de până la un an (din ct. 471*)

31

 

 

Sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an(din ct. 471*)

32

 

 

D.

DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN

 

 

 

1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile (ct. 161 - 1691)

33

 

 

2. Sume datorate instituţiilor de credit (ct. 1621 + 1622 + 1624+ 1625+ 1627 + 5191 +5192 + 5198)

34

 

 

3. Datorii comerciale - furnizori (ct. 401 + 404 + 408)

35

 

 

4. Efecte de comerţ de plătit (ct. 403 + 405)

36

 

 

5. Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate (ct. 168)

37

 

 

6. Sume încasate în plus de la asigurători (ct,462*)

38

 

 

7, Sume datorate cu titlu de despăgubiri/indemnizaţii creditorilor de asigurări (ct.452)

39

 

 

8. Sume datorate cu titlu despăgubiri din Fondul de rezoluţie (ct. 4559)

40

 

 

9. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale (ct. 1623 + 1626+ 167+ 1687-1692 + 269 + 419 + 421 + 423 t 426+ 427+ 4281 +431*** +437*** + 4381 + 444*** + 446*** + 447*** + 4481 + 462*+ 473*** + 509 + 5186 + 5193 + 5194 + 5195 + 5196 + 5197)

41

 

 

TOTAL (rd. 33 la 41)

42

 

 

 

E.

ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE (rd. 29 + 31 - 42 - 61 - 64)

43

 

 

F.

TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd. 17 + 32 + 43)

44

 

 

G.

DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-0 PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

 

 

 

1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, cu prezentarea separată a împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni convertibile (ct. 161 - 1691)

45

 

 

2. Sume datorate instituţiilor de credit (ct. 1621 + 1622+ 1624+ 1625+ 1627 + 5191 +5192 + 5198)

46

 

 

3. Sume încasate în plus de la asigurători (ct.462*)

47

 

 

4. Sume datorate cu titlu de despăgubiri/indemnizaţii creditorilor de asigurări (ct.452)

48

 

 

5. Datorii comerciale - furnizori (et. 401 + 404 + 408)

49

 

 

6. Efecte de comerţ de plătit (ct. 403 + 405)

50

 

 

7. Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate (ct. 168)

51

 

 

8. Sume datorate cu titlu despăgubiri din Fondul de rezoluţie (ct. 4559)

52

 

 

9, Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale (ct. 1623 + 1626 + 167 + 1687- 1692 + 269 + 419 + 421 + 423 + 426 + 427 + 4281 + 431 *** + 437*** + 4381 + 444*** +  46*** + 447*** + 4481 + 462 + 473*** + 509 + 5186 + 5193 + 5194 + 5195 + 5196 + 5197)

53

 

 

TOTAL (rd. 45 la 53)

54

 

 

H.

PROVIZIOANE

 

 

 

1.Provizioane specifice (et.141 + 142 + 143 - 149)

55

 

 

2.Provizioane pentru litigii ( ct.1511)

56

 

 

3. Provizioane pentru beneficiile angajaţilor (ct. 1515 + 1517)

57

 

 

4. Alte provizioane (ct. 1512 + 1513 + 1514 + 1518)

58

 

 

TOTAL (rd. 55 la 58)

59

 

 

I.

VENITURI ÎN AVANS

 

 

 

 

1. Subvenţii pentru investiţii (ct. 475) (rd. 61+ 62), din care:

60

 

 

Sume de reluat intr-o perioadă de până la un an (din ct. 475*)

61

 

 

Sume de reluat intr-o perioadă mai mare de un an (din ct. 475*)

62

 

 

2. Venituri înregistrate în avans (ct. 472) - total (rd. 64 + 65), din care:

63

 

 

Sume de reluat intr-o perioadă de până la un an (din ct. 472*)

64

 

 

Sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an (din ct. 472*)

65

 

 

TOTAL (rd. 60 + 63 )

66

 

 

J.

CAPITAL ŞI REZERVE

 

 

 

I. FONDUL DE REZOLUŢIE PENTRU ASIGURĂTORI (ct. 103) (rd. 68 + 69), din care;

67

 

 

1. Fondul de rezoluţie aferent asigurărilor generale (ct. 1031 1 + 10321 + 1033* - 1035*- 10361)

68

 

 

2. Fondul de rezoluţie aferent asigurărilor de viaţă (ct. 10312 + 10322 + 1033* - 1035*- 10362)

69

 

 

II. REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105)

70

 

 

III. REZERVE

 

 

 

Alte rezerve (ct. 1068)

71

 

 

IV. REZULTATUL REPORTAT - CAPITALUL FONDULUI DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR (ct. 1 17)

SOLD C

72

 

 

SOLD D

73

 

 

V. REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR (ct. 121)

SOLD C

74

 

 

SOLD D

75

 

 

Repartizarea profitului (ct. 129)

76

 

 

CAPITALURI PROPRII - TOTAL (rd. 67 + 70 + 71 + 72 - 73 + 74 - 75 - 76)

77

 

 


* Conturi de repartizat după natura elementelor respective,

** Solduri debitoare ale conturilor respective.

*** Solduri creditoare ale conturilor respective.

 

DIRECTOR GENERAL

 

Numele şi prenumele ....................................

ÎNTOCMIT,

Semnătura ....................................

Numele şi prenumele ....................................

 

Calitatea ......................................................

 

Semnătura .................................................

 

ANEXA Nr. 2

 

CONT DE PROFIT ŞI PIERDERE

la data de 30 iunie 2018 1

 

 

Cod 20

 

 

- lei –

Denumirea indicatorilor

Nr. rd.

Perioada de raportare

01.01.2017-30.06.2017

01.01.2018-30.06.2018

A

B

1

2

1

Venituri specifice Fondului de garantare a asiguraţilor (rd. 02 - rd.03 )

1

 

 

Venituri specifice Fondului de garantare a asiguraţilor (ct. 701 + 702 + 704 + 705 + 706)

2

 

 

Reduceri comerciale acordate (ct. 709)

3

 

 

2

Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale (ct. 755)

4

 

 

3

Venituri din subvenţii de exploatare (ct.741)

5

 

 

4

Alte venituri din exploatare (ct.758)

6

 

 

 

- din care, venituri din subvenţii pentru investiţii (ct. 7584)

7

 

 

VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL (rd. 01 + 04 + 05 + 06 )

8

 

 

5

Cheltuieli specifice Fondului de garantare a asiguraţilor (ct.601)

9

 

 

6

a) Cheltuieli cu materialele consumabile (ct.602)

10

 

 

b) Alte cheltuieli materiale (ct. 603)

11

 

 

c) Alte cheltuieli externe (cu energie şi apă) (ct. 605)

12

 

 

d) Reduceri comerciale primite (ct. 609)

13

 

 

7

Cheltuieli cu personalul (rd. 15 +. 16), din care:

14

 

 

a) Salarii şi indemnizaţii (ct. 641 + 642)

15

 

 

b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct. 645)

16

 

 

8

a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi necorporale (rd. 18-19)

17

 

 

a.1) Cheltuieli (ct. 6811 + 6813)

18

 

 

a.2) Venituri (ct. 7813)

19

 

 

b) Ajustări de valoare privind activele circulante (rd. 21 - 22)

20

 

 

b.1) Cheltuieli (ct. 654 + 6814)

21

 

 

b.2) Venituri (ct. 754 + 7814)

22

 

 

c) Ajustări de valoare privind creanţele Fondului de garantare a asiguraţilor ( rd.24 - 25)

23

 

 

c.1) Cheltuieli (ct. 683)

24

 

 

c.2) Venituri (ct. 783)

25

 

 

9

Alte cheltuieli de exploatare (rd. 27 la 32)

26

 

 

9.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe (ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 615 + 621 + 622 + 623 + 624 + 625 + 626 + 627 + 628)

27

 

 

9.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate: cheltuieli reprezentând transferuri şi contribuţii datorate în baza unor acte normative speciale (ct. 635 + 6586*)

28

 

 

9.3. Cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător (ct. 652)

29

 

 

9.4. Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale (ct. 655)

30

 

 

9.5. Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare (ct. 6587)

31

 

 

9.6. Alte cheltuieli (ct. 6581 + 6582 + 6583 + 6588)

32

 

 

Ajustări privind provizioanele (rd. 34 - 35)

33

 

 

- Cheltuieli (ct. 6812)

34

 

 

- Venituri (ct. 7812)

35

 

 

Ajustări privind provizioanele specifice (rd.37 - 38)

36

 

 

- Cheltuieli (ct.684 + 685)

37

 

 

- Venituri (ct.784 + 785)

38

 

 

CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL (rd. 9 la 12 - 13 + 14 + 17 + 20 + 23 + 26 + 33 + 36)

39

 

 

PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE:

 

 

 

 

- Profit (rd, 08 - 39)

40

- Pierdere (rd.39 - 08)

41

 

 

10

Venituri din dobânzi (ct. 766)

42

 

 

11

Venituri din investiţii financiare cedate (el.764)

43

 

 

12

Alte venituri financiare (ct.762 + 765 + 767 + 768)

44

 

 

VENITURI FINANCIARE - TOTAL (rd. 42 + 43 + 44)

45

 

 

13

Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile financiare deţinute ca active circulante (rd. 47 - 48)

46

 

 

- Cheltuieli (ct 686)

47

 

 


* Conturi de repartizat după natura elementelor respective.

 

DIRECTOR GENERAL

 

Numele şi prenumele ....................................

ÎNTOCMIT,

Semnătura ....................................

Numele şi prenumele ....................................

 

Calitatea ......................................................

 

Semnătura .................................................

 

ANEXA Nr. 3

 

DATE INFORMATIVE

la data de 30 iunie 2018 1

 

- lei –

Cod 30

I. Date privind rezultatul înregistrat

Nr. rd.

Nr. unităţi

Sume

A

B

1

2

Unităţi care au înregistrat profit

1

 

 

Unităţi care au înregistrat pierdere

2

 

 

Unităţi care nu au înregistrat nici profit, nici pierdere

3

 

 

II. Date privind plăţile restante

Nr. rd.

Total

(col. 2 + 3)

Din care:

Pentru activitatea curentă

Pentru activitatea de investiţii

A

B

1

2

3

Plăţi restante - total (rd. 05 + 09 + I5 la 19 + 23), din care:

4

 

 

 

Furnizori restanţi - total (rd. 06 la 08), din care:

5

 

 

 

- peste 30 de zile

6

 

 

 

- peste 90 de zile

7

 

 

 

- peste 1 an

8

 

 

 

Obligaţii restante faţă de bugetul asigurărilor sociale - total (rd. 10 la 14), din care:

9

 

 

 

- contribuţii pentru asigurări sociale de stat datorate de angajatori, salariaţi şi alte persoane asimilate

10

 

 

 

- contribuţii pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate

11

 

 

 

- contribuţia pentru pensia suplimentară

12

 

 

 

- contribuţii pentru bugetul asigurărilor pentru şomaj

13

 

 

 

- alte datorii sociale

14

 

 

 

Obligaţii restante faţă de bugetele fondurilor speciale şi alte fonduri

15

 

 

 

Obligaţii restante faţă de alţi creditori

16

 

 

 

Impozite şi taxe neplătite la termenul stabilit la bugetul de stat

17

 

 

 

Impozite şi taxe neplătite la termenul stabilit la bugetele locale

18

 

 

 

Credite bancare nerambursate la scadenţă - total (rd. 20 la 22), din care:

19

 

 

 

- restante după 30 de zile

20

 

 

 

- restante după 90 de zile

21

 

 

 

- restante după 1 an

22

 

 

 

Dobânzi restante

23

 

 

 

III. Număr mediu de salariaţi

Nr. rd.

30.06.2017

30.06.2018

A

B

1

2

Număr mediu de salariaţi

24

 

 

Numărul efectiv de salariaţi existenţi la sfârşitul perioadei, respectiv la data de 30 iunie

25

 

 

IV. Tichete de masă

Nr. rd.

Sume (lei)

A

B

1

Contravaloarea tichetelor de masă acordare salariaţilor

26

 

V. Alte informaţii

Nr. rd.

30.06.2017

30.06.2018

A

B

1

2

Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale (ct. 4094)

27

 

 

Avansuri acordate pentru imobilizări corporale (ct. 4093)

28

 

 

Imobilizări financiare, în sume brute (rd, 30 + 31), din care:

29

 

 

- împrumuturi acordate Fondului de rezoluţie

30

 

 

- alte împrumuturi

31

 

 

Creanţe imobilizate, în sume brute (rd. 33 +34), din care:

32

 

 

- creanţe imobilizate în lei şi exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute (din ct. 267)

33

 

 

- creanţe imobilizate în valută (din ct. 267)

34

 

 

Creanţe comerciale, avansuri acordate furnizorilor şi alte conturi asimilate, în sume brute (ct 4092 + 411 + 413 + 418), din care:

35

 

 

 

- creanţe comerciale externe, avansuri acordate furnizorilor externi şi alte conturi asimilate, în sume brute (din ct. 4092 + din ct. 411 + din ct. 413 + din ct. 418)

36

 

 

Creanţe comerciale neîncasate la termenul stabilit (din ct. 4092 + din ct. 411+ din ct. 413)

37

 

 

Creanţe în legătură cu personalul şi conturi asimilate (ct. 425+4282)

38

 

 

Creanţe în legătură cu bugetul asigurărilor sociale şi bugetul statului (din ct. 431 + 437 + 4382 + 444 + 445 + 446 + 447 + 4482), (rd. 40 la 44), din care:

39

 

 

- creanţe în legătură cu bugetul asigurărilor sociale (ct. 431 +437 + 4382)

40

 

 

- creanţe fiscale în legătură cu bugetul statului (ct. 444 + 446)

41

 

 

- subvenţii de încasat (ct. 445)

42

 

 

- fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate (ct. 447)

43

 

 

- alte creanţe în legătură cu bugetul statului (ct. 4482)

44

 

 

Creanţele provenind din decontări între Fondul de garantare a asiguraţilor şi societăţile de asigurare(ct. 451)

45

 

 

Creanţele provenind din decontări intre Fondul de rezoluţie şi societăţile de asigurare/terţi/Fondul de garantare a asiguraţilor (455)

46

 

 

Creanţe provenind din recuperările la masa credală ale Fondului de garantare a asiguraţilor (453)

47

 

 

Creanţe în legătură cu bugetul asigurărilor sociale şi bugetul statului neîncasate la termenul stabilit (din ct. 431 + din ct. 437 + din ct. 4382 + din ct. 444 + din ct. 445 + din ct. 446 + din ct. 447 + din ct. 4482)

48

 

 

Alte creanţe (ct. 461 +471 + 473 ). (rd. 50+51), din oare;

49

 

 

- alte creanţe în legătură cu persoanele fizice şi persoanele juridice, altele decât creanţele în legătură cu instituţiile publice (instituţiile statului), (din ct. 461 + din ct. 471 + din ct. 473 )

50

 

 

 

- sumele preluate din contul 542 “Avansuri de trezorerie” reprezentând avansurile de trezorerie, acordate potrivit legii şi nedecontate până la data de 31 decembrie (din ct. 461)

51

 

 

Dobânzi de încasat (ct. 5187), din care:

52

 

 

- de la nerezidenţi

53

 

 

Valoarea împrumuturilor acordate operatorilor economici*)

54

 

 

Investiţii pe termen scurt, în sume brute (ct. 505 + 506 + 507 +din ct 508), (rd. 56 la 58), din care:

55

 

 

- obligaţiuni emise de rezidenţi

56

 

 

- titluri de stat

57

 

 

- alte investiţii pe termen scurt

58

 

 

Alte valori de încasat (ct. 5113 + 5114)

59

 

 

Casa în Iei şi în valută (rd. 61 + 62), din care:

60

 

 

- în lei (ct. 5311)

61

 

 

- în valută (ct. 5314)

62

 

 

Conturi curente la bănci în lei şi în valută (rd. 64 + 66), din care:

63

 

 

- în lei (ct. 5121), din care:

64

 

 

- conturi curente în lei deschise la bănci nerezidente

65

 

 

- în valută (ct, 5124), din care:

66

 

 

- conturi curente în valută deschise la bănci nerezidente

67

 

 

Alte conturi curente la bănci şi acreditive (rd. 69 + 70), din care:

68

 

 

- sume în curs de decontare, acreditive şi alte valori de încasat, în lei (ct. 5112 + 5125 + 5411)

69

 

 

- sume în curs de decontare şi acreditive în valută (din ct. 5125 + 5414)

70

 

 

Datorii (rd. 72 + 75 + 78 + 81 + 84 + 87 + 90 + 93 + 96 + 99+102+ 103+ 106+ 107+ 109+1 10+ 1 15 + 116+ 120), din care:

71

 

 

împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, în sume brute (ct. 161), (rd. 73 + 74), din care:

72

 

 

- în lei

73

 

 

- în valută

74

 

 

 

Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni, în sume brute (ct. 1681), (rd. 76 + 77), din care:

75

 

 

- în lei

76

 

 

- în valută

77

 

 

Credite bancare interne pe termen scurt (ct. 5191 + 5192 + 5197), (rd. 79 + 80), din care:

78

 

 

- în lei

79

 

 

- în valută

80

 

 

Dobânzile aferente creditelor bancare interne pe termen scurt (din ct. 5198), (rd. 82 + 83), din care:

81

 

 

- în lei

82

 

 

- în valută

83

 

 

Credite bancare externe pe termen scurt (ct. 5193 + 5194 + 5195), (rd. 85 + 86), din care:

84

 

 

- în lei

85

 

 

- în valută

86

 

 

Dobânzi aferente creditelor bancare externe pe termen scurt (din ct. 5198), (rd. 88 + 89), din care:

87

 

 

- în lei

88

 

 

- în valută

89

 

 

Credite bancare interne pe termen lung (ct. 1621 + 1622+ 1627), (rd. 91 + 92), din care:

90

 

 

- în Ici

91

 

 

- în valută

92

 

 

Dobânzi aferente creditelor bancare interne pe termen lung (din ct. 1682), (rd. 94 + 95), din care:

93

 

 

- în lei

94

 

 

- în valută

95

 

 

Credite bancare externe pe termen lung (ct. 1623 + 1624 + 1625). (rd. 97 + 98). din care:

96

 

 

- în lei

97

 

 

- în valută

98

 

 

Dobânzi aferente creditelor bancare externe pe termen lung (din ct. 1682), (rd. 100 + 101). din care:

99

 

 

- în lei

100

 

 

- în valută

101

 

 

Credite de la trezoreria statului şi dobânzile aferente (ct. 1626 + din ct. 1682)

102

 

 

 

Alte împrumuturi şi dobânzile aferente (ct 167 + 1687), (rd. 104 + 105), din care:

103

 

 

- în lei şi exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute

104

 

 

- în valuta

105

 

 

Valoarea concesiunilor primite (din ct. 167)

106

 

 

Datorii comerciale, avansuri primite de la clienţi şi alte conturi asimilate, în sume brute (ct. 401 + 403 + 404 + 405 + 408 + 419), din care:

107

 

 

- datorii comerciale externe, avansuri primite de la clienţi externi şi alte conturi asimilate, în sume brute (din ct. 401 + din ct. 403 + din ct. 404 + din ct. 405

+ din ct. 408 + din ct. 419)

108

 

 

Datorii în legătură cu personalul şi conturi asimilate (ct. 421 +423 +426 + 427 + 4281)

109

 

 

Datorii în legătură eu bugetul asigurărilor sociale şi bugetul statului (ct. 431 + 437 +4381 + 444 + 446 + 447 + 4481), (rd. 111 la 114). din care:

110

 

 

- datorii în legătură cu bugetul asigurărilor sociale (ct. 431 +437 + 4381)

111

 

 

- datorii fiscale în legătură cu bugetul statului (ct. 444 + 446)

112

 

 

- fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate (ct. 447)

1 13

 

 

- alte datorii în legătură cu bugetul statului (ct. 4481)

114

 

 

Datoriile provenite din decontări între Fondul de garantare a asiguraţilor şi creditorii de asigurări/terţi (452)

115

 

 

Alte datorii (ct. 269 + 462 - 472 + 473 + 509 ), (rd. 117 la 119), din care:

116

 

 

- alte datorii în legătură cu persoanele fizice şi persoanele juridice, altele decât datoriile în legătură cu instituţiile publice (instituţiile statului) (din ct. 462 + din ct. 472 + din ct. 473)

117

 

 

- subvenţii nereluate la venituri (din ct. 472)

118

 

 

- vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare şi investiţii pe termen scurt (ct. 269 + 509)

119

 

 

Dobânzi de plătit (ct. 5186)

120

 

 

Valoarea împrumuturilor primite de la operatorii economici*)

121

 

 

Fondul de rezoluţie pentru asigurători (ct.103)

122

 

 

Brevete şi licenţe (din ct. 205)

123

 

 

VI. Informaţii privind cheltuielile cu colaboratorii

Nr. rd.

30.06.2017

30.06.2018

A

B

1

2

Cheltuieli cu colaboratorii (ct. 621)

124

 

 

VII. Situaţia veniturilor şi cheltuielilor

Nr. rd.

Sume (lei)


*) În categoria operatorilor economici nu se cuprind entităţile reglementate şi supravegheate de Banca Naţională a României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, societăţile reclasificate în sectorul administraţiei publice şi instituţiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei.

 

DIRECTOR GENERAL

 

Numele şi prenumele ....................................

ÎNTOCMIT,

Semnătura ....................................

Numele şi prenumele ....................................

 

Calitatea ......................................................

 

Semnătura .................................................