MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 465/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 465         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 6 iunie 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

121. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2016 privind reglementarea unor măsuri în vederea conformării statului la unele obligaţii de mediu din sarcina operatorilor economici din industria extractivă, aflaţi sub autoritatea Ministerului Economiei

 

439. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2016 privind reglementarea unor măsuri în vederea conformării statului la unele obligaţii de mediu din sarcina operatorilor economici din industria extractivă, aflaţi sub autoritatea Ministerului Economiei

 

ACTE ALE SENATULUI

 

69. - Hotărâre referitoare la comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Al doilea Raport anual privind Instrumentul pentru refugiaţii din Turcia - COM (2018) 91 final

 

70. - Hotărâre referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Reforma structurii administrative a şcolilor europene - COM (2018) 152 final

 

71. - Hotărâre referitoare la Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2004/37/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă - COM (2018)171 final

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 159 din 27 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. a) şi art. 87 din Codul penal

 

Decizia nr. 162 din 27 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

365. - Hotărâre pentru aprobarea Strategiei naţionale privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018-2021 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violentei domestice pentru perioada 2018-2021

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

214. - Decizie privind încetarea exercitării cu caracter temporar, prin detaşare, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat de către domnul Romulus Cătălin Pantazi

 

215. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat de către domnul Doru Eduard Clăbescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

49. - Ordin al ministrului afacerilor interne pentru modificarea şi completarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, nr. 23/2015 privind activitatea de psihologie în Ministerul Afacerilor Interne

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

Cuantumul total al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2017, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Erdélyi Magyar Néppárt - Partidul Popular Maghiar din Transilvania

 

Rectificări  la:

 - Decizia Curţii Constituţionale nr. 792 din 5 decembrie 2017

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2016 privind reglementarea unor măsuri în vederea conformării statului la unele obligaţii de mediu din sarcina operatorilor economici din industria extractivă, aflaţi sub autoritatea Ministerului Economiei

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112 din 28 decembrie 2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2016 privind reglementarea unor măsuri în vederea conformării statului la unele obligaţii de mediu din sarcina operatorilor economici din industria extractivă, aflaţi sub autoritatea Ministerului Economiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1038 din 29 decembrie 2017.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

CARMEN-ILEANA MIHĂLCESCU

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 4 iunie 2018.

Nr. 121.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2016 privind reglementarea unor măsuri în vederea conformării statului la unele obligaţii de mediu din sarcina operatorilor economici din industria extractivă, aflaţi sub autoritatea Ministerului Economiei

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2016 privind reglementarea unor măsuri în vederea conformării statului la unele obligaţii de mediu din sarcina operatorilor economici din industria extractivă, aflaţi sub autoritatea Ministerului Economiei, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 4 iunie 2018.

Nr. 439.

 

ACTE ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Al doilea Raport anual privind Instrumentul pentru refugiaţii din Turcia - COM (2018) 91 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru Afaceri Europene nr. LXII/253 din 23.05.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constata că Uniunea Europeană şi-a respectat angajamentul de a furniza 3 miliarde EUR pentru perioada 2016-2017 prin intermediul Instrumentului pentru refugiaţii din Turcia şi că întreaga sumă a fost programată, angajată şi contractată înainte de sfârşitul anului 2017.

2. Notează rezultatele pozitive, tangibile şi eficace din cadrul celor 72 de proiecte care răspund nevoilor refugiaţilor şi ale comunităţilor-gazdă, acordându-se o atenţie specială asistenţei umanitare, educaţiei, sănătăţii, infrastructurii municipale şi sprijinului socioeconomic. Prin intermediul acestui instrument, 500.000 de copii au beneficiat de acces la educaţie până în prezent, iar 1,2 milioane de refugiaţi beneficiază lunar de transferuri de numerar

3. Susţine continuarea acordării de sprijin pentru refugiaţi, astfel cum a fost convenit de statele membre prin Declaraţia UE - Turcia privind mobilizarea unei sume suplimentare în valoare de 3 miliarde EUR pentru Instrumentul UE pentru refugiaţii din Turcia până la sfârşitul anului 2018,

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 mai 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 29 mai 2018.

Nr. 69.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Reforma structurii administrative a şcolilor europene - COM (2018) 152 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/252 din 23.05.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată că:

- în şcolile europene studiază 503 elevi de naţionalitate română; până în anul 2013, elevii de naţionalitate română învăţau în 5 şcoli, având statutul de SWALS (elevi care nu au secţie lingvistică), studiind limba maternă română cu profesori români recrutaţi local de către unităţile de învăţământ;

- în anul 2013, ca urmare a creşterii numărului de copii români în Şcoala Bruxelles IV, s-a deschis secţia de limbă română la nivelul învăţământului preşcolar şi primar, unde România a detaşat profesori pentru aceste niveluri de studiu. Ca urmare a faptului că în anul şcolar 2017-2018 elevii români finalizează prima clasă de învăţământ primar, se continuă dezvoltarea secţiei de limbă română la nivelul învăţământului secundar.

2. Consideră că:

- în ultimii ani, sistemul şcolilor europene („SSE”) s-a confruntat cu provocări majore în ceea ce priveşte administrarea sa financiară;

- totuşi, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a îmbunătăţi controlul intern şi gestionarea administrativă.

3. Apreciază:

- că reforma structurii administrative necesită un angajament deplin din partea şcolilor europene, precum şi punerea în aplicare corespunzătoare a unei planificări adecvate;

- că un sistem echitabil de partajare a costurilor între bugetul UE, statele membre şi instituţiile şi organismele care beneficiază de sistemul şcolilor europene este esenţial pentru sustenabilitatea viitoare a sistemului în ansamblul său.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 mai 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 29 mai 2018.

Nr. 70.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2004/37/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă - COM (2018) 171 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2

privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/251 din 23.05.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată că:

- propunerea de directivă este întemeiată pe art. 153 alin. (2) din TFUE care vizează îmbunătăţirea în special a mediului de muncă pentru a proteja sănătatea şi siguranţa lucrătorilor şi este un element al politicii sociale în cazul căruia UE împarte competenţa cu statele membre;

- propunerea de directivă respectă principiul subsidiarităţii şi este justificată necesitatea luării de măsuri la nivelul Uniunii, întrucât cerinţele minime pentru protecţia sănătăţii lucrătorilor împotriva riscurilor generate de expunerea la agenţii cancerigeni, respectiv: cadmiu şi compuşii anorganici ai acestuia care fac obiectul domeniului de aplicare al directivei; beriliu şi compuşii anorganici de beriliu care fac obiectul domeniului de aplicare al directivei; acid arsenic şi sărurile acestuia, precum şi compuşii anorganici de arsenic care fac obiectul domeniului de aplicare al directivei; formaldehidă; 4,4-metilen-bis (2-cloranilină) („MOCA”) nu pot fi asigurate pentru toţi lucrătorii din UE din toate statele membre prin acţiuni întreprinse doar de către statele membre;

- propunerea de directivă respectă principiul proporţionalităţii, întrucât:

- au fost luaţi în considerare factori de fezabilitate socio-economică, după discuţii intense cu toate părţile interesate în privinţa valorile-limită propuse;

- prevederile acestei propuneri de directivă nu împiedică statele membre să menţină sau să introducă măsuri de protecţie mai stricte, compatibile cu tratatele;

- forma juridică aleasă este cea de directivă, deoarece art. 153 alin. (2) lit. (b) din TFUE permite adoptarea unor cerinţe minime în domeniul protecţiei sănătăţii şi siguranţei lucrătorilor numai „prin intermediul directivelor*.

2. Consideră că:

- sunt binevenite demersurile Comisiei Europene întrucât propunerea prevede:

- îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi crearea condiţiilor de prevenire a accidentelor sau a bolilor profesionale grave la lucrători, precum şi promovarea sănătăţii lucrătorilor pe parcursul întregii lor vieţi profesionale sunt principii esenţiale, în acord cu ambiţia de a atinge un nivel social european de calitate AAA, cu obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii şi cu drepturile fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

- monitorizarea numărului bolilor profesionale şi a cazurilor aferente de cancer profesional utilizând sursele de date disponibile;

- monitorizarea costurilor aferente cancerului profesional suportate de operatorii economici;

- efectuarea unei evaluări a conformităţii în două etape pentru transpunerea valorilor-limită stabilite. Evaluarea punerii practice în aplicare a modificărilor propuse va avea loc în cadrul evaluării periodice efectuate de Comisie, iar monitorizarea punerii în aplicare şi a asigurării aplicării va fi realizată de autorităţile naţionale, în special de Inspectoratele naţionale de muncă.

3. Apreciază că propunerea reprezintă o acţiune cu valoare adăugată care va duce la dispariţia diferenţelor dintre valorile-limită prevăzute de legislaţia din statele membre, stabilind un nivel îmbunătăţit de protecţie a sănătăţii lucrătorilor împotriva riscului cancerigen şi ducând în final la diminuarea inegalităţilor sociale din domeniul protecţiei sănătăţii la locul de muncă, între statele membre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 mai 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 29 mai 2018.

Nr. 71.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA nr. 159

din 27 martie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. a) şi art. 87 din Codul penal

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. a) şi art. 87 din Codul penal, excepţie  ridicată de Muraru Marius Florin în Dosarul nr. 10.609/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.521 D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit prevederilor criticate de autor, instanţa este cea care stabileşte obligaţia prezentării la serviciul de probaţiune în cazul în care dispune amânarea aplicării pedepsei, iar frecvenţa prezentării în faţa serviciului se stabileşte de către acesta din urmă. Autorul excepţiei consideră că ar trebui să aibă o cale de atac împotriva măsurilor dispuse prin planul de supraveghere al consilierului de probaţiune. Deşi nu există o jurisprudenţă a Curţii Constituţionale cu privire la art. 85 lit. a) din Codul penal, există jurisprudenţă cu privire la o situaţie similară referitoare la situaţia controlului judiciar. Astfel, în cazul luării acestei măsuri preventive în conformitate cu art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, inculpatul trebuie să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat. Prin Decizia nr. 333 din 24 mai 2016 şi Decizia nr. 675 din 17 noiembrie 2016, Curtea Constituţională â respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 din Codul de procedură penală arătând, în esenţă, că organul judiciar este cel care dispune măsura, iar prezentarea efectivă este doar un act de executare a măsurii dispuse. Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţă referitoare la amânarea aplicării pedepsei. Dacă, în cazul controlului judiciar, obligaţia prezentării la organul de poliţie desemnat este constituţională în condiţiile în care nu există o hotărâre judecătoreasca de condamnare, cu atât mai mult, în cazul amânării aplicării pedepsei, obligaţia prezentării la serviciul de probaţiune este constituţională, în acest caz existând o hotărâre de condamnare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 9 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.609/279/2016, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. a) şi art. 87 din Codul penal, excepţie ridicată de Muraru Marius Florin în calitate de persoană cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 din Codul penal, şi care a solicitat înlăturarea măsurii de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. a) din Codul penal, respectiv aceea de a se prezenta la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta, iar, în subsidiar, modificarea acesteia, în sensul de a se prezenta la serviciul de probaţiune o dată la 6 luni pe timpul verii şi pe timp de iarnă.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, pe de o parte, lasă la latitudinea exclusivă a serviciului de probaţiune, fără posibilitatea de intervenire a magistratului, frecvenţa datelor la care trebuie să se prezinte persoana în faţa unui consilier, iar, pe de altă parte, se aduce atingere dreptului la muncă, la un trai decent şi la liberă circulaţie, fără a exista o proporţionalitate, şi nu se permite contestarea şi a măsurilor de supraveghere, în aceleaşi condiţii ca şi obligaţiile.

6. Judecătoria Piatra-Neamţ opinează că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă în măsura în care art. 85 şi art. 87 din Codul penal se referă doar la posibilitatea modificării/încetării obligaţiilor, nu şi a măsurilor de supraveghere, precum şi pe considerentul că judecătorul nu are posibilitatea de a interveni cu privire la frecvenţa prezentării la programul stabilit de serviciul de probaţiune, în funcţie de datele concrete ale fiecărei cauze.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, faptul că un condamnat poate fi supus unei măsuri de supraveghere constând în obligaţia de a se prezenta la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta, nu afectează dreptul la liberă circulaţie, deoarece acest drept, nefiind absolut, trebuie exercitat, în acord cu art. 25 alin. (1) teza finală din Constituţie, cu respectarea condiţiilor stabilite de lege, asemenea condiţii fiind şi cele prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) din Codul penal. Instituirea unor obligaţii în sarcina persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea penală reprezintă restrângeri ale exerciţiului dreptului la liberă circulaţie, în deplină concordanţă cu art. 25 şi art. 53 din Legea fundamentală.

9. Stabilirea în acest mod a obligaţiilor condamnatului nu este de natură să aducă atingere nici prevederilor art. 41 şi ari. 47 din Constituţie. Acestea nu îngrădesc dreptul la muncă al condamnatului şi, cu atât mai puţin, dreptul de a-şi alege profesia, meseria sau ocupaţia, care, sub sancţiunea rigorilor dispoziţiilor art. 87 din Codul penal, trebuie să se facă în aşa fel încât să fie respectate măsurile de supraveghere dispuse de instanţă.

10. Faptul că persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală I se aplică instituţia amânării aplicării pedepsei nu înseamnă că aceasta nu trebuie să se supună rigorilor legislaţiei penale, ea fiind obligată să respecte măsurile de supraveghere şi obligaţiile dispuse de instanţa de judecată şi individualizate de serviciul de probaţiune, după caz. Acest fapt nu echivalează sub niciun aspect cu încălcarea dreptului la muncă sau a dreptului la un nivel de trai decent.

11. De altfel, autorul critică de fapt modalitatea de stabilire a obligaţiei impuse în ceea ce îl priveşte, şi anume aceea de a se prezenta la serviciul de probaţiune o dată pe lună, aspect care nu intră în sfera atribuţiilor Curţii Constituţionale.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2j, ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/19*92, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 85 alin. (1) lit. a) cu denumirea marginală Măsurile de supraveghere şi obligaţiile şi art. 87 cu denumirea marginală Modificarea sau încetarea obligaţiilor, ambele din Codul penal, care au următorul conţinut:

- Art. 85 alin. (1) lit. a): „(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;”

- Art. 87: „(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executam a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor în mod corespunzător; pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare.

(2) Instanţa dispune încetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, atunci când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară.”

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legate criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 25 - Libera circulaţie, art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 47 - Nivelul de trai şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau unor libertăţi.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia susţine că impunerea măsurii de supraveghere de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune Neamţ la datele fixate de acesta este disproporţionată şi inutilă în raport cu situaţia sa, întrucât, ulterior pronunţării hotărârii de condamnare, şi-a găsit un loc de muncă în Anglia, angajându-se de la data de 1 august 2016 şi că a făcut acest lucru deoarece nu şi-a găsit un loc de muncă în Piatra-Neamţ. A mai arătat că este foarte anevoios să se prezinte lunar la Serviciul de Probaţiune Neamţ. Totodată, a învederat că faţă de terminologia utilizată de legiuitor, dispoziţiile art. 87 din Codul penal permit instanţei să se pronunţe numai asupra modificării/încetării obligaţiilor, nu şi asupra modificării/încetării măsurilor de supraveghere.

17. De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 85 alin. (1) şi (2) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte o serie de măsuri de supraveghere care se vor dispune ope legis, fără vreo cenzură din partea instanţei. Totodată, instanţa poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe obligaţii asupra cărora, de data aceasta, spre deosebire de măsurile de supraveghere, instanţa va aprecia asupra necesităţii lor.

18. Totodată, potrivit art. 87 din Codul penal, dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa va dispune modificarea obligaţiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare. De asemenea, instanţa va putea dispune şi încetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, atunci când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară.

19. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate reglementează, pe de o parte, cu privire la măsurile de supraveghere si, pe de altă parte, cu privire la modificarea sau încetarea obligaţiilor care se pot lua faţă de o persoană căreia i s-a aplicat instituţia prevăzută de art. 83 din Codul penal, respectiv amânarea aplicării pedepsei.

20. Cu privire la criticile formulate, Curtea constată că amânarea aplicării pedepsei este o măsură ce poate fi dispusă de instanţa de judecată, constând în amânarea temporară a aplicării pedepsei stabilite cu privire la inculpat, atunci când apreciază, ţinând seama de persoana infractorului, de conduita avută de acesta înainte şi după comiterea infracţiunii şi de posibilităţile sale de îndreptare, că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru un termen de supraveghere de 2 ani.

21. Astfel, legiuitorul a reglementat posibilitatea pentru instanţa de judecată de a dispune, motivat, amânarea aplicării pedepsei dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 83 din Codul penal, stabilind un termen de supraveghere conform art. 84 din acelaşi cod, pe durata căruia condamnatul trebuie să respecte o serie de măsuri de supraveghere prevăzute în art. 85 alin. (1) din Codul penal şi să execute o serie de obligaţii dintre cele prevăzute de art. 85 alin. (2) din Codul penal stabilite de instanţa de judecată. Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia, iar instanţa este obligată să le aplice. Dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cel condamnat, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse de instanţă, aceasta revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, conform art. 88 din Codul penal.

22. Aşa fiind, persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei are datoria să respecte, pe de o parte, măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) din Codul penal, iar, pe de altă parte, trebuie să îndeplinească un număr de obligaţii prevăzute de art. 85 alin. (2) din acelaşi cod. Respectarea măsurilor de supraveghere se referă la prezentarea condamnatului la serviciul de probaţiune la datele fixate, la legătura cu consilierul de probaţiune desemnat, la comunicarea unor schimbări intervenite în viaţa personală (schimbarea locului de muncă, a locuinţei, a deplasărilor care depăşesc 5 zile) şi a informaţiilor şi documentelor care permit controlul mijloacelor sale de existenţă. Măsurile de supraveghere au menirea de a stabili un contact direct, pe durata termenului de supraveghere, între persoana faţă de care s-a dispus amânarea şi serviciul de probaţiune, care să permită verificarea comportamentului acestuia, respectarea obligaţiilor şi a interdicţiilor impuse de instanţă. Instanţa are*obligaţia să dispună ca persoana faţă de care s-a luat măsura amânării aplicării pedepsei să respecte întregul pachet de măsuri de supraveghere, fără a reduce sau a adăuga alte măsuri. Spre deosebire de obligaţii, măsurile de supraveghere nu pot face obiectul aprecierii instanţei.

23. În afara acestor măsuri de supraveghere pe care instanţa le impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, legea prevede un ansamblu de obligaţii care, integral sau în parte, pot fi impuse celui în cauză. În aprecierea obligaţiilor pe care trebuie să le îndeplinească persoana faţă de care s-a luat măsura amânării aplicării pedepsei, instanţa are libertatea de a decide dacă trebuie să impună o obligaţie, mai multe, toate obligaţiile prevăzute de lege sau niciuna. Obligaţiile prevăzute de art. â5 alin. (2) din Codul penal au, în ansamblu, rolul de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni. Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în textul mâi sus menţionat face posibilă şi necesară modificarea lor în funcţie de conduita persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. Observând rânduita persoanei, serviciul de probaţiune constată dacă au intervenit motive care justifică modificarea obligaţiilor existente ori încetarea unora dintre acestea. Examinând solicitarea serviciului de probaţiune, instanţa apreciază dacă scopul măsurii amânării aplicării pedepsei poate fi atins prin sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a obligaţiilor existente. Instanţa trebuie să îşi formeze convingerea că amânarea aplicării pedepsei, însoţită de impunerea unor măsuri de supraveghere, va produce o modificare comportamentală şi de durată care va face inutilă aplicarea pedepsei. Din acest motiv, instanţa este datoare să analizeze cu atenţie sesizările serviciului de probaţiune.

24. Prin urmare, prin dispoziţiile art. 85 alin. 1 lit. a) din Codul penal s-a reglementat una dintre măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună condamnatul pe durata termenului de încercare, şi anume aceea de a se prezenta la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta. Această măsură de supraveghere, faţă de scopul instituirii ei, nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 25 din Legea fundamentală referitoare la dreptul la liberă circulaţie a cetăţeanului. Acest drept nu este absolut, ci el trebuie să se desfăşoare potrivit unor reguli, cu respectarea şi îndeplinirea unor condiţii stabilite de lege. Astfel de condiţii sunt şi cele prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) din Codul penal, care trebuie respectate de condamnatul benefic]ar al instituţiei amânării aplicării pedepsei.

25. În ceea ce priveşte susţinerea că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 41 şi art. 47 din Constituţie se constată că şi aceasta este neîntemeiată. Prevederile contestate nu îngrădesc dreptul la muncă al condamnatului şi, cu atât mai puţin, dreptul de a-şi alege profesia, meseria sau ocupaţia. De asemenea se constată că alegerea profesiei, meseriei sau ocupaţiei de către condamnat trebuie să se facă în aşa fel încât acesta să respecte măsurile de supraveghere dispuse de instanţă.

26. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, care, având a se pronunţa asupra dispoziţiilor art. 863 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal din 1969 referitoare la măsurile de supraveghere pe care condamnatul trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare, în cazul în care instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, a statuat că acele prevederi sunt constituţionale (a se vedea Decizia nr. 338 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 12 august 2005).

27. Amânarea aplicării pedepsei se dispune în condiţiile în care prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată şi implică în mod necesar un termen de supraveghere care va fi însoţit, în mod inevitabil, de măsurile de supraveghere. Acestea din urmă sunt elemente componente intrinseci regimului juridic al instituţiei amânării pedepsei. Mai mult, măsurile de supraveghere au o natură legală, judecătorul neavând nicio marjă de apreciere. De aceea, ele nu pot fi privite ca imixtiune în viaţa particulară a unei persoane şi reprezintă, în acord cu art. 53 din Constituţie, o restrângere legală a drepturilor constituţionale pe timpul executării pedepsei în modalitatea stabilită prin art. 83 din Codul penal. Aşa fiind, spre deosebire de obligaţii, măsurile de supraveghere stabilite de legiuitor în art. 85 alin. (1) din Codul penal nu pot fi modificate, ele făcând parte din substanţa şi raţiunea amânării aplicării pedepsei, în contextul controlului asupra persoanei căreia I se aplică măsura.

28. De altfel, în prezenta cauză, autorul excepţiei, pe lângă măsura de supraveghere de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta (în speţă o dată pe lună), era ţinut şi de măsurile de supraveghere referitoare la obligaţia de a anunţa, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea şi de a comunica schimbarea locului de muncă. Or, obligaţia de a se prezenta la un anumit interval de timp mai mare sau mai mic la Serviciul de Probaţiune Neamţ nu este una ce poate fi supusă controlului de constituţionalitate, deoarece nu intră în competenţa Curţii Constituţionale posibilitatea de a stabili frecvenţa cu care un condamnat trebuie să se prezinte la serviciul de probaţiune, ci în competenţa serviciul de probaţiune însuşi. În acest sens, Curtea mai constată, că potrivit art. 55-57 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 14 august 2013, consilierul de probaţiune manager de caz întocmeşte un plan de supraveghere care este revizuit ori de câte ori este necesar, în funcţie de schimbările intervenite în situaţia persoanei şi evoluţia cazului, controlând nemijlocit respectarea de către persoana supravegheată a măsurilor de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. (1) din Codul penal pe toată durata termenului de supraveghere. De asemenea, potrivit art. 111 din aceeaşi lege, în activitatea sa consilierul de probaţiune emite decizii care sunt obligatorii pentru persoana supravegheată şi pentru instituţiile din comunitate vizate, iar, împotriva deciziilor consilierului de probaţiune, persoana sau instituţia din comunitate vizată poate face plângere la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 10 zile de la comunicare. În acest sens, judecătorul delegat cu executarea fixează un termen pentru soluţionarea plângerii cu citarea părţilor şi soluţionează plângerea, în camera de consiliu, prin încheiere definitivă, după ascultarea petentului şi a consilierului de probaţiune. Încheierea prin care judecătorul delegat cu executarea soluţionează plângerea este obligatorie pentru persoana sau instituţia care a formulat plângerea şi pentru consilierul de probaţiune.

29. În sfârşit, celelalte critici ale autorului excepţiei tind la modificarea dispoziţiilor legale criticate, în aşa fel încât şi măsurile de supraveghere să poată fi supuse modificării sau încetării, asemeni obligaţiilor, Or, o asemenea posibilitate ar afecta raţiunea reglementării, justificată de scopul urmărit de legiuitor prin normarea uneia dintre modalităţile de individualizare a pedepsei, respectiv instituţia amânării aplicării pedepsei. Pe de altă parte, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Muraru Marius Fiorin în Dosarul nr. 10.609/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ şi constată că dispoziţiile art. 85 alin. (1) lit. a) şi art. 87 din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamţ şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2018.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 162

din 27 martie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, excepţie ridicată de Maria Popa, Nicolae Filip şi Gabriela-Mihaela Filip în Dosarul nr. 314/277/2016 al Judecătoriei Târgovişte şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.241D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Administraţia Apele Române - Administraţia Bazinala de Apă Buzău-Ialomiţa a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, câtă vreme conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 21 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 314/277/2016, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996. Excepţia a fost ridicată de Maria Popa, Nicolae Filip şi Gabriela-Mihaela Filip într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare pentru un imobil-teren, situat în extravilan.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit dobândirea dreptului de proprietate al statului asupra unor terenuri proprietate privată, prin efectul legii, în cazul în care terenurile respective se identifică cu malurile şi cuvetele lacurilor, care, potrivit textului de lege criticat, aparţin domeniului public. În acest sens, se arată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate Nicolae Filip şi Gabriela-Mihaela Filip au dobândit prin cumpărare un teren situat în extravilan, din categoria de folosinţă păşune, având drept limită, la sud, cuva lacului de acumulare Siriu, judeţul Buzău, teren asupra căruia fusese reconstituit anterior dreptul de proprietate privată în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991. În legătură cu acest teren, a fost formulată o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, de către reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, care a invocat faptul că asupra terenului în cauză deţine un drept de administrare, iar titularul dreptului de proprietate este statul român, care a dobândit acest drept prin efectul unor decrete de expropriere, emise în perioada 1974-1989, cu ocazia amenajării lacului de acumulare Siriu, unul dintre acestea fiind Decretul de expropriere nr. 203 din 25 august 1989.

7. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că, în condiţiile în care terenul în cauză nu figurează în niciuna dintre anexele la decretele de expropriere enumerate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, statul român nu deţine un titlu de proprietate valabil asupra terenului în cauză, care se identifică din punct de vedere topografic cu malurile/cuveta lacului de acumulare Siriu, judeţul Buzău. Prin urmare, includerea ope legis a albiilor minore a apelor de suprafaţă, precum şi a malurilor şi cuvetelor lacurilor, în domeniul public al statului, în lipsa unui titlu al statului asupra terenurilor în cauză, contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.

8. Judecătoria Târgovişte apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se apreciază, în acest sens, că stabilirea de către legiuitor, prin art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, a conţinutului şi limitelor domeniului public al statului, nu constituie o atingere adusă dreptului de proprietate, având în vedere că prevederea legală criticată respectă întocmai dispoziţiile art. 136 din Constituţie. De asemenea, prevederile legale criticate nu conţin elemente de imprevizibilitate şi inaccesibilitate. Se mai consideră că motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu reprezintă veritabile argumente de neconstituţionalitate, ci vizează fondul cauzei, corelarea şi interpretarea prevederilor legale incidente situaţiei de fapt ce va fi reţinută, pe baza probelor ce se vor administra în cauză. Or, dezlegarea fondului cauzei este atributul instanţei de judecată, iar nu al Curţii Constituţionale.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, din examinarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, reglementate în acord cu prevederile art. 136 din Constituţie şi cu cele ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, coroborate cu pct. 1.3 din anexa la acelaşi act normativ, nu rezultă, în mod evident, niciun fel de dispoziţii de natură să încalce prevederile constituţionale cuprinse în art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privată. Se mai arată că, de altfel, susţinerile petenţilor vizează, mai degrabă, unele aspecte privind interpretarea şi aplicarea legislaţiei în vigoare, precum şi unele aspecte de fond, care excedează controlului instanţei de contencios constituţional.

11. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că încadrarea prin lege organică, în domeniul public al statului, a apelor de suprafaţă, cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km2, a malurilor şi cuvetelor lacurilor, precum şi apelor subterane, apelor maritime interioare, falezei şi plajei mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil, a mării teritoriale şi fundului apelor maritime, precum şi reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin caracterul de bunuri publice de interes naţional şi corespund pe deplin regimului constituţional de protecţie a proprietăţii. Mai mult, se arată că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, Iar prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, coroborate cu cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, în condiţiile legii organice, au în vedere tocmai circumstanţieri ale exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public. De asemenea, se mai arată că prevederile legale criticate sunt în acord cu dispoziţiile pct. I.3 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, care reglementează lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „(1) Aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km2, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor maritime.”

15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (3) din Constituţie, constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, bunurile enumerate în textul constituţional, precum şi alte bunuri stabilite prin lege organică. Textul constituţional instituie două criterii de apartenenţă exclusivă a unui bun la domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv criteriul destinaţiei bunurilor, al naturii lor, şi criteriul declaraţiei legii, dată fiind afectarea acestor bunuri unui uz public sau unei utilităţi publice, în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că bunurile care sunt proprietate publică nu au toate acelaşi regim juridic, unele fiind obiect exclusiv al proprietăţii publice, aşa cum prevede art. 136 alin. (3) din Constituţie. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, bunurile enumerate în mod expres în art. 136 alin. (3) din Constituţie, (astfel cum a fost renumerotat, după revizuirea acesteia), nu pot face obiect al proprietăţii private (a se vedea Decizia nr. 31 din 26 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 13 din 19 ianuarie 1994).

17. În aplicarea acestor dispoziţii constituţionale, precum şi în temeiul prevederilor art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, potrivit cărora, prin lege organică se reglementează regimul juridic general al proprietăţii, legiuitorul poate stabili, prin lege organică, şi alte bunuri care constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, în afara celor prevăzute expres de Constituţie. În acest sens, art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, textul de lege criticat în prezenta cauză, circumstanţiază un domeniu specific al bunurilor proprietate publică a statului, respectiv acela al apelor, definite în art. 1 din acest act normativ ca resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată şi enumera şi alte categorii de bunuri care constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, în sensul art. 136 alin. (3) din Constituţie, respectiv, între altele, malurile lacurilor.

18. Critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996 priveşte faptul că, în temeiul acestor prevederi legale, aşadar prin efectul legii, aparţin domeniului public al statului şi malurile lacurilor, ceea ce este contrar prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, referitor la protecţia proprietăţii private, întrucât nu este necesar ca, în privinţa acestor bunuri determinate de lege ca aparţinând domeniului public, statul să deţină un titlu de proprietate valabil.

19. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, în privinţa bunurilor care aparţin fie domeniului public al statului, fie celui al unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit declaraţiei unei legi organice, este necesară îndeplinirea condiţiei dobândirii dreptului de proprietate publică printr-unul din modurile prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, determinarea generică a apartenenţei exclusive la domeniul public, prin lege organică, a unei anumite categorii de bunuri, care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, nu poate fi înţeleasă în sensul unei atingeri aduse dreptului de proprietate privată, care ar putea privi anumite bunuri din categoria generică a bunurilor stabilite prin legea organică. În acest sens este şi definiţia legală a dreptului de proprietate publică, cuprinsă în art. 858 din Codul civil, potrivit căreia „Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.”

20. Aplicând aceste considerente de principiu la analiza prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, criticate în prezenta cauză, rezultă că şi în cazul bunurilor enumerate în acest text de lege ca aparţinând domeniului public al statului este valabilă condiţia dobândirii acestora în mod legal. În acest sens, revine instanţelor de judecată competenţa verificării valabilităţii titlului prin care a fost dobândit dreptul de proprietate publică asupra bunului, care, prin natura lui, face parte din categoria generică reglementată prin lege organică, or, după caz, verificarea valabilităţii altui titlu de proprietate asupra bunului respectiv. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că, în acord cu prevederile art. 6 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, revine instanţelor de judecată competenţa de a stabili validitatea titlului de trecere a unor bunuri în proprietatea statului, precum şi dacă, în regimul juridic instituit prin reglementările legale în vigoare la data dobândirii bunului, acesta a putut trece în proprietatea statului sau dacă, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobândire a proprietăţii nu a avut loc niciodată (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998).

21. De altfel, Curtea reţine că, în speţa dedusă soluţionării instanţei de judecată, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare având ca obiect un teren extravilan, situat pe malul unui lac de acumulare, cu motivarea că acest teren este inclus în domeniul public al statului, intrând în categoria „malurilor şi cuvetelor lacurilor”, menţionată expres de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996, ca aparţinând domeniului public al statului. În acest sens, s-a arătat că terenul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului de expropriere nr. 203 din 25 august 1989, împreună cu alte terenuri pe care a fost amenajat barajul şi lacul, astfel încât nu poate face obiectul dreptului de proprietate privată. Pe parcursul soluţionării cauzei a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, cu motivarea că decretul de expropriere invocat nu face dovada exproprierii, dat fiind faptul că terenul în litigiu nu este menţionat în anexa nr. 14, prevăzută de art. 14 alin. (1) din Decretul de expropriere, şi nu a intrat nici în categoria terenurilor în legătură cu care s-a dispus scoaterea definitivă din producţia agricolă, în temeiul art. 14 alin. (2) din decretul de expropriere.

22. Curtea reţine că aceste susţineri nu reprezintă veritabile argumente de neconstituţionalitate a normei legale incidente, ci se referă la aspecte referitoare la fondul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, a căror analiză implică o corelare şi interpretare a normelor legale incidente, raportate la situaţia de fapt, stabilită în baza tuturor probelor administrate. Or, în temeiul art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii normelor legale cu care a fost sesizată, iar nu asupra modalităţii de interpretare şi aplicare a acestora în cauza dedusă judecăţii de fond. Interpretarea legilor este operaţiunea indispensabilă în procesul aplicării şi respectării acestora, având ca scop clarificarea înţelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare, iar în procesul de soluţionare a cauzelor cu care au fost învestite, această operaţiune este realizată de instanţele judecătoreşti, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011).

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, excepţie ridicată de Maria Popa, Nicolae Filip şi Gabriela-Mihaela Filip în Dosarul nr. 314/277/2016 al Judecătoriei Târgovişte.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgovişte şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2018.

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Strategiei naţionale privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018-2021 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018-2021

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Strategia naţională privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018-2021, prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Planul operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018-2021, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Finanţarea obiectivelor prevăzute în Strategia naţională privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018-2021 se face în limita fondurilor aprobate anual prin legile bugetare anuale, precum şi din alte surse legal constituite, potrivit legii,

Art. 4. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian Marius Rîndunică,

secretar de stat Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

Ministrul fondurilor europene,

Rovana Plumb

p. Ministrul sănătăţii,

Rodica Nassar,

secretar de stat

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

p. Ministrul pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat,

Paula-Marinela Pîrvănescu,

secretar de stat

Ministrul tineretului şi sportului,

Ioana Bran

Ministrul apărării naţionale,

Mihai-Viorel Fifor p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 24 mai 2018.

Nr. 365.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea exercitării cu caracter temporar, prin detaşare, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat de către domnul Romulus Cătălin Pantazi

 

Având în vedere propunerea formulata de ministrul pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat prin Adresa nr. 2.054/SRO din 31 mai 2018, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 20/10.216/A.I.L. din 31 mai 2018,

în temeiul ari 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b), art. 89 alin. (21) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, încetează exercitarea cu caracter temporar, prin detaşare, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat de către domnul Romulus Cătălin Pantazi.

 

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 5 iunie 2018.

Nr. 214.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat de către domnul Doru Eduard Clăbescu

 

Având în vedere propunerea formulată de ministrul pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat prin Adresa nr. 2.054/SRO din 31 mai 2018, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 20/10216/A.I.L. din 31 mai 2018 şi Avizul favorabil nr. 30.927/2018 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea cu caracter temporar, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat de către domnul Doru Eduard Clăbescu,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Doru Eduard Clăbescu exercită, cu caracter temporar, funcţia publică temporar vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 5 iunie 2018.

Nr. 215.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, nr. 23/2015 privind activitatea de psihologie în Ministerul Afacerilor Interne

 

În temeiul prevederilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor Interne emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, nr. 23/2015 privind activitatea de psihologie în Ministerul Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 16 martie 2015, se modifică şi se completează, după cum urmează:

1. La articolul 3, litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) monitorizarea psihologică: demers proiectat atât în plan individual, cât şi organizaţional menit să urmărească evoluţia problemelor de natură psihologică identificate iniţial, prin utilizarea unor metode de specialitate;”.

2. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Profesia de psiholog în MAI se exercită numai după evaluarea cunoştinţelor profesionale.

(2) Postul de psiholog vacant, de execuţie sau de conducere, se ocupă în modalităţile prevăzute de legislaţia aplicabilă fiecărei categorii de personal.

(3) În cazul poliţiştilor şi cadrelor militare, evaluarea cunoştinţelor profesionale se realizează în cadrul procedurilor de ocupare a postului de psiholog vacant, de către comisiile de evaluare sau, după caz, de către comisiile de concurs.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) nu este necesară evaluarea cunoştinţelor profesionale atunci când ocuparea postului vacant de psiholog se realizează prin:

a) modificarea raporturilor de serviciu ale unei persoane care ocupă un post de psiholog în MAI;

b) numirea în funcţie a psihologilor puşi la dispoziţie.

(5) în cazul personalului contractual, evaluarea cunoştinţelor profesionale se realizează în cadrul procedurilor de ocupare a postului de psiholog vacant, în conformitate cu legislaţia aplicabilă acestei categorii de personal.

(6) Nominalizarea membrilor cu studii de specialitate în cadrul comisiilor de evaluare/concurs sau, după caz, subcomisii se face prin dispoziţie a directorului Centrului de Psihosociologie al MAI, denumit în continuare Centru.”

3. La articolul 10 alineatul (1), partea introductivă şi literele b) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Evaluarea psihologică se realizează în următoarele circumstanţe:

..........................................................................................................................................

b) cu ocazia avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuţii şi misiuni în condiţii de solicitare psihică intensă;

..........................................................................................................................................

d) cu ocazia fundamentării diagnosticului medical;”

4. La articolul 10, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Destinaţia sau sfera de aplicare a documentului cuprinzând rezultatul evaluării psihologice se stabileşte în raport cu scopul sau scopurile aferente evaluării psihologice sau, după caz, cu scopul sau scopurile subsumate cazurilor prevăzute la art. 11-18.”

5. Articolul 11 se modifică şt va avea următorul cuprins:

„Art. 11. - Evaluarea psihologică în cadrul procedurilor de resurse umane urmăreşte selecţionarea personalului MAI şi se realizează în următoarele cazuri:

a) admiterea candidaţilor în instituţiile de învăţământ care realizează formarea iniţială pentru nevoile MAI;

b) încadrarea directă ca poliţişti/cadre militare;

c) reîncadrarea/rechemarea în activitate a poliţiştilor/cadrelor militare;

d) angajarea în muncă a funcţionarilor publici/personalului contractual;

e) ocuparea posturilor de conducere vacante;

f) trecerea agenţilor de poliţie/maiştrilor militari/subofiţerilor în corpul ofiţerilor de poliţie/ofiţerilor;

g) transferul în MAI, conform legii.”

6. Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - (1) Evaluarea psihologică efectuată cu ocazia avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuţii şi misiuni în condiţii de solicitare psihică intensă stabileşte capacitatea, din punct de vedere psihologic, a unei persoane de a se integra într-o activitate profesională cu cerinţe specifice, determinate de natura, durata şi intensitatea efortului presupus.

(2) Evaluarea psihologică efectuată cu ocazia avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuţii şi misiuni în condiţii de solicitare psihică intensă se realizează în următoarele cazuri:

a) participarea la misiuni internaţionale;

b) îndeplinirea funcţiilor de reprezentare externă;

c) îndeplinirea funcţiilor didactice, cu excepţia celor din învăţământul superior;

d) îndeplinirea atribuţiilor specifice instructorilor de ordine publică, precum şi a formatorilor;

e) desfăşurarea de activităţi cu cifru;

f) autorizarea ca artificieri şi pirotehnişti;

g) atestarea ca instructori în poligonul de tragere;

h) executarea de acţiuni şi intervenţii speciale;

i) executarea unor activităţi care expun personalul la riscuri psihosociale;

j) atestarea personalului care urmează să încadreze posturile de specialitate din categoria personalului navigant;

k) atestarea ca instructori şi evaluatori ai conducătorilor auto;

l) acordarea dreptului de a conduce autovehiculele aparţinând MAI;

m) la indicaţia medicului de medicina muncii, pentru alte categorii de lucrători, potrivit reglementărilor privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor;

n) în alte cazuri prevăzute de reglementările în vigoare.

(3) încadrarea în prevederile alin. (2) lit. i) se realizează de către inspectoratele generale/similar şi instituţiile de învăţământ ale MAI.”

7. La articolul 13, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Evaluarea psihologică periodică se realizează la intervalele de timp indicate de medicul de medicina muncii, în cazul personalului prevăzut de legislaţia privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, precum şi:

a) anual, pentru personalul prevăzut la art. 12 alin. (2) lit. c)-h), lit. j) şi lit. k), precum şi pentru elevii şi studenţii din instituţiile de învăţământ ale MAI;

b) la intervalele stabilite de inspectoratele generale/similare şi instituţiile de învăţământ ale MAI pentru activităţile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. i), care nu pot fi mai mari de 5 ani;

c) la 5 ani pentru întreg personalul MAI, cu excepţia celui declarat apt în urma unei evaluări psihologice periodice efectuate în cazurile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. h) şi i).”

8. La articolul 13, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:

„(3) Evaluarea psihologică periodică prevăzută la alin. (2) lit. c) vizează Investigarea capacităţii persoanei din punct de vedere psihologic de a-şi desfăşura activitatea în MAI, conform Statutului profesional.

(4) Evaluarea psihologică periodică pentru personalul aflat în unul dintre cazurile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. h) şi i) vizează investigarea din punct de vedere psihologic a capacităţii de a răspunde solicitărilor respectivelor activităţi şi a celor ce decurg din statutul profesional.1

9. La articolul 16, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - (1) Evaluarea psihologică, în cadrul asistenţei psihologice, se realizează şi în situaţii speciale, la apariţia unor comportamente dezadaptative sau la întoarcerea personalului participant la misiuni internaţionale a căror durată este de cel puţin 6 luni consecutive, caz în care se urmăreşte necesitatea stabilirii unor măsuri de monitorizare şi/sau intervenţie psihologică.”

10. La articolul 17, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - Evaluarea psihologică clinică în vederea fundamentării diagnosticului medical se realizează în următoarele cazuri:”.

11. La articolul 19, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(4) Evaluarea psihologică prevăzută la art. 16 alin. (2) şi art. 17 se finalizează printr-un raport de psihodiagnostic şi evaluare clinică.

(5) Rezultatul evaluării psihologice se prezintă beneficiarului şi cuprinde informaţii relevante în raport cu scopul urmărit, fără a se motiva concluziile.”

12. După articolul 19 se introduce un nou articol, articolul 191, cu următorul cuprins:

„Art. 191. - (1) Frauda sau tentativa de fraudă, precum şi alte comportamente imputabile persoanei evaluate psihologic de natură să perturbe buna desfăşurare a activităţii de evaluare atrag eliminarea din evaluare şi poate constitui temei pentru declararea inaptitudinii psihologice.

(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) se consemnează într-un proces-verbal şi se confirmă de cel puţin un martor.”

13. Articolul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 20. - (1) Avizul psihologic de inaptitudine emis în condiţiile art. 19 alin. (1) şi (2) poate fi contestat, o singură dată.

(2) Contestaţia se formulează în scris, în nume personal, se adresează Centrului şi se depune la sediul unităţii beneficiare, în termen de 3 zile lucrătoare de la luarea la cunoştinţă a avizului psihologic.

(3) Contestaţia se soluţionează în termen de 15 zile de la data înregistrării la Centru. Termenul poate fi prelungit, în situaţia în care este necesară o cercetare mai amănunţită, cu cel mult 15 zile.

(4) Contestaţia trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente: numele, prenumele şi codul numeric personal al contestatarului, data şi scopul susţinerii evaluării psihologice, motivele de fapt pe care se întemeiază contestaţia şi semnătura contestatarului,

(5) Contestaţia se analizează de către o comisie constituită prin dispoziţie a directorului Centrului.

(6) Lucrările comisiei nu sunt publice, analiza şi soluţionarea contestaţiei desfăşurându-se fără participarea contestatarului.

(7) Comisia de soluţionare a contestaţiei are următoarele atribuţii:

a) analizează şi soluţionează contestaţiile formulate împotriva avizului psihologic de inaptitudine, concluzia fiind consemnată într-un proces-verbal;

b) realizează reevaluarea psihologică a persoanelor ale căror contestaţii au fost admise.

(8) Contestaţia care nu îndeplineşte cerinţele referitoare la termenul de depunere, datele de identificare, formularea în nume propriu şi motivarea de fapt se respinge fără a analiza cauza pe fond.

(9) Admiterea contestaţiei atrage anularea avizului atacat şi reevaluarea psihologică a persoanei respective, conform programării.

(10) Hotărârea comisiei de soluţionare a contestaţiilor este definitivă şi se comunică unităţii beneficiare, pentru a fi adusă la cunoştinţa contestatarului.”

14. La articolul 21, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Pe durata de valabilitate prevăzută la alin. (1), titularii nu pot participa la o nouă evaluare psihologică în acelaşi scop cu evaluarea iniţială, cu excepţia cazului în care a fost admisă contestaţia în condiţiile art. 20.”

15. La articolul 21, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:

„(3) Avizul psihologic rezultat în urma unei evaluări psihologice efectuate în condiţiile art. 13 alin. (2) îşi încetează valabilitatea cu ocazia emiterii unui nou aviz rezultat în urma unei evaluări psihologice realizată la solicitarea medicului de medicina muncii sau ca urmare a unei decizii a comisiei de expertiză medico-militară de natură să infirme concluziile iniţiale.

(4) în situaţia în care, în urma unei evaluări psihologice realizate în condiţiile art. 13 alin. (2) lit. a) şi b), persoana evaluată a obţinut un aviz psihologic de inaptitudine, poate fi susţinută o nouă evaluare, în vederea avizării pentru desfăşurarea respectivelor activităţi, în condiţiile art. 12 alin. (2). Noua evaluare poate fi susţinută după minimum 6 luni de la emiterea documentului cuprinzând rezultatul evaluării, cu excepţia cazului în care a fost admisă contestaţia în condiţiile art. 20.”

16. La articolul 23 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) psihologii din cadrul Centrului efectuează evaluările psihologice prevăzute la art. 11 şi art. 12 alin. (2) lit. a) şi b);”.

17. La articolul 23 alineatul (2), partea introductivă şi literele a) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Evaluarea psihologică prevăzută la art. 12 alin. (2) lit. c)-n), art. 13 alin. (2), art. 14 şi art. 16 alin. (1) se efectuează după cum urmează:

a) psihologii de unitate pentru personalul unităţilor din care fac parte, precum şi pentru personalul care urmează să ocupe un post vacant, prin mutare, în cadrul acestora, cu excepţia celui din conducerea lor, care intră în competenţa de evaluare psihologică a psihologilor din cadrul structurilor de profil coordonatoare de la nivelul unităţilor centrale ale MAI;

..........................................................................................................................................

d) psihologii desemnaţi prin dispoziţia directorului Centrului pentru unităţile, instituţiile şi structurile din subordinea/ coordonarea MAI care nu au prevăzută/încadrată funcţia de psiholog de unitate sau acesta se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile.”

18. Articolul 41 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 41. - Psihologii participă conform actelor normative interne care reglementează activitatea de management resurse umane, în calitate de membri, în comisiile constituite în vederea analizei posturilor şi întocmirii/reactualizării fişelor posturilor, potrivit specialităţii pe care o au.”

19. La articolul 68, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Susţinerea de către personalul MAI şi de către elevii şi studenţii din instituţiile de învăţământ ale MAI a evaluării psihologice periodice, în situaţii speciale, la reluarea activităţii, a evaluării psihologice clinice, potrivit prezentului ordin, precum şi participarea la activităţile de monitorizare psihologica sunt obligatorii.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Carmen-Daniela Dan

 

Bucureşti, 22 mai 2018.

Nr. 49.

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

CUANTUMUL TOTAL

al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2017, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Erdélyi Magyar Néppárt - Partidul Popular Maghiar din Transilvania

 

Denumirea partidului politic: Erdélyi Magyar Néppárt - Partidul Popular Maghiar din Transilvania Sediul partidului politic: Cluj-Napoca, strada Suceava nr. 17, judeţul Cluj

 

Nr. crt.

Organizaţia/

Filiala judeţeană

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna ianuarie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna februarie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna martie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna aprilie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna mai

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna iunie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna iulie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna august

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna septembrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna octombrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna noiembrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna decembrie

1.

central

0

0

0

0

0

50

0

12

264

120

180

0

 

Cuantumul total

626 lei

Numele şi prenumele reprezentantului legal

Szilágyi Zsolt

Semnătura

 

Data întocmirii

27.04.2018

 

RECTIFICĂRI

 

La Decizia Curţii Constituţionale nr. 792 din 5 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în integralitatea sa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 16 mai 2018, se fac următoarele rectificări:

- la pagina 3, coloana 1, rândul 14 (paragraful 3 al deciziei), la pagina 6, coloana 1, rândul 2 (paragraful 42 al deciziei) şi la pagina 14, rândul 10 (pct. 1 din dispozitivul deciziei), în loc de: „Dosarul nr. 13.309/301/2016” se va citi: „Dosarul nr. 15.751/301/2016”\

- la pagina 3, coloana 2, rândul 12 (paragraful 3 al deciziei), la pagina 7, coloana 2, rândul 6 (paragraful 67 al deciziei) şi la pagina 14, rândul 40 (pct. 1 din dispozitivul deciziei), în loc de: „Dosarul nr. 15.122/212/2016” se va citi: „Dosarul nr. 12.088/212/2016”.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.