MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 472/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 472         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 7 iunie 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

120. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

438. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

125. - Lege pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

445. - Decret privind promulgarea Legii pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

441. - Decret privind acordarea gradului de general de flotilă aeriană cu o stea, post-mortem, unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale

 

442. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

ACTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

35. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la recomandarea de Decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor privind un pact mondial pentru mediu - COM(2018)138

 

36. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Raport privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a Agendei europene privind migraţia - COM(2018)250

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 812 din 7 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1)-(3), art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6), art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

396. - Hotărâre privind unele măsuri referitoare la pregătirea şi exercitarea de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în anul 2019

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78 din 16 noiembrie 2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, cu modificările ulterioare, cu următoarele modificări:

1. La articolul 2 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) participarea la şedinţele de judecată, cu excepţia fazei de executare a pedepsei, în cauzele pentru care procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au sesizat instanţele de judecată ori au exercitat căile de atac ori în alte situaţii în care participarea procurorului este obligatorie în raport cu infracţiunile date de prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa direcţiei;”.

2. La articolul 4, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

.(4) în cadrul ori în afara secţiilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se pot înfiinţa sau desfiinţa, prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, servicii, birouri, departamente ori compartimente.”

3. La articolul 7, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează, în limita posturilor prevăzute de lege, ofiţeri şi agenţi de poliţie detaşaţi în vederea efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor date de lege în competenţa direcţiei.”

4. La articolul 8, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Raportul de constatare întocmit din dispoziţia scrisă a procurorului, precum şi procesul-verbal de efectuare a percheziţiei informatice întocmit de către specialiştii prevăzuţi la alin. (1) constituie mijloace de probă, în condiţiile Codului de procedură penală.”

5. La articolul 11 alineatul (1) punctul 1, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) infracţiunile prevăzute ia art. 188, art. 189, ari 205, art. 207, art. 209, art. 213, art. 217 cu referire la art. 209 şi la art. 213 alin. (2), art. 247 alin. (2), art. 249-251, art. 252 cu referire la art. 249-251, art. 263, art. 264, art. 310, art. 311, art. 313, dacă valorile falsificate sunt dintre cele prevăzute la art. 310 şi art. 311, art. 314-316, dacă valorile străine falsificate surit dintre cele prevăzute la art. 310 şi art. 311, art. 325, art. 342, art. 345, art. 346, art. 3461, art. 347, art. 351, art. 359, art. 360, art. 366 cu referire la art. 360 din Codul penal; infracţiunile prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare; infracţiunea prevăzută la art. 154 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi infracţiunea prevăzută la art. 5 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare;”.

6. La articolul 11 alineatul (1), punctul 2 se modificaşi va avea următorul cuprins:

„2. următoarele infracţiuni prevăzute în Codul penal: art. 210, art. 211, art. 217 cu referire la art. 210 şi art. 211, art. 303, art. 309 cu referire la art. 303, art. 328 cu referire la art. 325, art. 361-365, art. 366 cu referire la art. 361-365, art. 374 şi art. 394-412, precum şi infracţiunile prevăzute de Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, cu completările ulterioare; infracţiunile prevăzute de Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; infracţiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; infracţiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare; infracţiunile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 186/2007, cu modificările ulterioare; infracţiunile prevăzute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată; infracţiunile prevăzute de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare; infracţiunile prevăzute de Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă;”.

7. La articolul 18 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) 290 de ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, ce urmează a fi desemnaţi în următorii 5 ani, câte 50 pe an.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PETRU-GABRIEL VLASE

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 4 iunie 2018.

Nr. 120.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 4 iunie 2018.

Nr. 438.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - După articolul 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 251, cu următorul cuprins:

„Art. 251. - Interdicţiile aplicate persoanelor care au avut calitatea de senator şi/sau deputat în oricare dintre mandatele cuprinse în perioada 2007-2013, în temeiul art. 25, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de Agenţia Naţională de Integritate şi care au constatat nerespectarea prevederilor legale privind conflictul de interese în exercitarea oricăruia dintre mandatele de senator şi/sau deputat în perioada 2007-2013, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, încetează de drept.”

Art. II. - Modificările aduse prin prezenta lege se aplică începând cu data intrării în vigoare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor ar. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PETRU-GABRIEL VLASE

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 7 iunie 2018.

Nr. 125.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iunie 2018,

Nr. 445.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acordarea gradului de general de flotilă aeriană cu o stea, post-mortem, unui comandor din Ministerul Apărării Naţionale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale şi Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 54/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnului comandor Stăiculescu Mihail Ion i se acordă, post-mortem, gradul de general de flotilă aeriană cu o stea.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

 

Bucureşti, 6 iunie 2018.

Nr. 441.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 456/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Mariana Didina Mihai, procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 6 iunie 2018.

Nr. 442.

 

ACTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la recomandarea de Decizie a Consiliului de autorizarea deschiderii negocierilor privind un pact mondial pentru mediu - COM(2018)138

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/265 adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 30 mai 2018, Camera Deputaţilor:

1. Salută adoptarea recentă a Rezoluţiei ONU referitoare la Pactul mondial al mediului, precum şi contribuţia Comisiei Europene şi a statelor membre iniţiatoare şi susţinătoare la acest proces.

2. Consideră că este benefică utilizarea mecanismului de consultare publică, folosit de-a lungul timpului de Comisia Europeană, la potenţialul său cel mai înalt, astfel încât întrebuinţarea mecanismelor de consultare stabilite la nivel mondial să fie axată pe acele zone unde procesele consultative sunt inerent limitate sau dificile.

3. Recomandă o abordare regională a procesului de consultare şi negociere, pentru a beneficia de pe urma diversităţii de abordare din Asia, America de Sud şi Africa, inclusiv prin analizarea punctelor de vedere ale organizaţiilor statelor de pe aceste continente,

4. Consideră că Pactul pentru mediu reprezintă o ocazie de a stabili drepturi şi obligaţii în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă, acolo unde este posibil, sau cel puţin de a iniţia dezbateri pe această temă.

5. Atrage atenţia asupra necesităţii de a avea permanent în vedere progresele înregistrate în domeniul ştiinţelor mediului, în mod special experienţa practicienilor, abordare prezentă în programele de mediu ale Uniunii Europene.

6. Menţionează că experienţa testului de subsidiaritate practicat de parlamentele naţionale ale statelor membre poate fi utilă în negocierile Pactului pentru mediu în ceea ce priveşte identificarea acelor aspecte care pot fi rezolvate mai bine la nivel statal.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 iunie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

CARMEN-ILEANA MIHĂLCESCU

 

Bucureşti, 6 iunie 2018.

Nr. 35.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Raport privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a Agendei europene privind migraţia - COM(2018)250

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/266 adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 30.05.2018, Camera Deputaţilor:

1. Apreciază în mod pozitiv rezultatele raportate ale implementării Agendei europene privind migraţia, dar subliniază necesitatea continuării şi îmbunătăţirii acestora pe viitor, în egală măsură cu o continuă adaptare şi negociere a instrumentelor şi politicilor din domeniu în funcţie de contextul intern şi extern la nivel european, precum şi de situaţia specifică din statele de origine şi de tranzit pentru rutele migratorii, ca şi din statele membre implicate.

2. Salută desemnarea Agendei europene privind migraţia ca prioritate de către preşedinţia bulgară a Consiliului UE şi subliniază necesitatea unor eforturi concentrate, atât în privinţa dimensiunii interne, cât şi externe, din partea statelor membre în direcţia unui cadru în materie de migraţie rezistent la crize, consolidarea în continuare a frontierelor externe ale Uniunii Europene, asigurarea unei cooperări eficace cu ţările de tranzit şi furnizarea sprijinului necesar pentru ţările de origine.

3. Susţine includerea acestei teme pe agenda preşedinţiei României a Consiliului UE şi subliniază necesitatea menţinerii acestui subiect în rândul celor mai importante teme de discuţie la nivel european, inclusiv prin luarea în discuţie a tuturor aspectelor relevante în plan european şi regional, precum şi a Situaţiei interne din statele de origine şi de tranzit sau din statele membre.

4. Atrage atenţia că principala preocupare trebuie să rămână combaterea cauzelor migraţiei la sursă, prin abordarea în primul rând a problemelor din statele de origine.

5. Susţine necesitatea consolidării Agendei europene privind migraţia, atât prin reformarea sau renegocierea actualelor tratate, cât şi prin consolidarea sau reformarea agenţiilor sau instituţiilor specializate, însă atrage atenţia că un astfel de proces trebuie efectuat împreună cu toate statele membre, prin dialog direct cu acestea şi ţinând cont inclusiv de specificul şi contextul intern al fiecărui stat membru.

6. Apreciază rezultatele înregistrate în ce priveşte controalele efectuate pe ruta Balcanilor de Vest şi consideră că sunt necesare eforturi sporite nu doar de monitorizare a evoluţiilor, dar şi de preîntâmpinare a unor eventuale metode noi pentru introducerea ilegală a migranţilor şi de adaptare continuă a metodelor folosite pentru a contracara astfel de evoluţii.

7. Observă tendinţa ca ruta central-mediteraneană şi cea vest-mediteraneană să devină principalele rute de migraţie neregulamentară şi atrage atenţia asupra unei schimbări în concentrarea originii fluxului migraţionist de la statele din Orientul Mijlociu la cele din Nordul Africii, statele sahariene şi subsahariene.

8. Recomandă diversificarea cooperării cu statele din Nordul Africii, statele sahariene şi subsahariene şi implementarea de programe în aceste zone, pentru a reduce presiunea migraţionistă şi a combate mai eficient migraţia ilegală, precum şi încheierea unor acorduri de gestionare a crizei migraţioniste cu aceste state, cu precădere cu cele implicate în politica europeană de vecinătate.

9. Apreciază că astfel de acorduri cu state partenere din vecinătatea Uniunii Europene pot servi ca bază pentru viitoare parteneriate pe termen lung, care să vizeze inclusiv dimensiunea de sprijin pentru reformele democratice, instituţionale, educaţionale sau socioeconomice, precum şi îmbunătăţirea cooperării economice şi a schimburilor socioculturale. Subliniază că o astfel de conduită s-ar înscrie în eforturile privind apropierea dintre UE şi statele partenere din vecinătate, inclusiv în ceea ce priveşte viitoarele demersuri pentru aderarea la blocul comunitar.

10. Atrage atenţia asupra menţinerii posibilităţii privind apariţia unei noi rute de migraţie prin Marea Neagră şi recomandă efectuarea de analize aprofundate privitoare la potenţialul impact asupra Uniunii Europene şi a statelor membre şi asupra instrumentelor avute la dispoziţie pentru a combate efectele negative, cu precădere în ce priveşte statele membre riverane, respectiv România şi Bulgaria.

11. Reaminteşte recomandările anterioare privind efectuarea unei simulări a posibilelor implicaţii provocate de deschiderea unei rute migraţioniste prin Marea Neagră, inclusiv în ce priveşte aspectele financiare şi implicarea tuturor statelor membre, pe baza rezultatelor de până acum privind Agenda europeană a migraţiei, şi care să includă date referitoare la sprijinul Uniunii pentru statele vizate direct de o astfel de posibilitate, care să urmeze sprijinului acordat altor state membre aflate pe rute migraţioniste până la acest moment.

12. Susţine că ar fi benefică detalierea unei posibile implicări a altor state partenere ale Uniunii Europene, cu precădere cele din politica europeană de vecinătate, care s-ar putea afla pe ruta migraţionistă dinspre Marea Neagră către statele membre.

13. Salută preocuparea actuală la nivel european ca în viitorul cadru financiar multianual politicile aparţinând „noii generaţii” să ocupe o serie de capitole distincte, printre care S-ar putea număra şi subiectul actualului document.

14. Apreciază ca fiind necesară o alocare financiară responsabilă în ce priveşte eforturile de gestionare a migraţiei, care să ţină cont şi de suportul pentru statele şi agenţiile care gestionează frontierele externe ale spaţiului Schengen şi ale Uniunii Europene.

15. Reaminteşte că sunt necesare evidenţierea şi tratarea în ansamblu a întregului efort din partea statelor membre, ţinând cont atât de capacitatea de transfer şi de contribuţia financiară, cât şi de implicarea în gestionarea fluxului de migranţi şi în asigurarea securităţii frontierelor externe ale Uniunii Europene.

16. Îndeamnă la o abordare responsabilă din partea statelor membre şi a instituţiilor şi agenţiilor europene cu privire la asigurarea integrării migranţilor, la securitatea lor şi la securitatea cetăţenilor europeni, printr-o monitorizare constantă şi eforturi concentrate în ce priveşte primirea şi integrarea migranţilor.

17. Consideră că transferul constituie doar una dintre soluţii şi că principala cale de combatere a traficului de migranţi şi a migraţiei ilegale o constituie identificarea de soluţii pentru problemele din statele de origine care stau la baza migraţiei, precum şi pentru combaterea efectivă a traficului ilegal de persoane pe rutele de migraţie.

18. Apreciază ca fiind relevant exemplul Parlamentului European care are în vedere iniţierea unei platforme pentru un dialog regulat între statele membre şi instituţiile europene cu privire la cooperarea şi împărţirea responsabilităţilor între actorii implicaţi în gestionarea crizei migraţioniste. Recomandă susţinerea şi extinderea unui astfel de format, considerând că, prin asigurarea unui dialog perpetuu, vor fi identificate modalităţile cele mai eficiente prin care statele membre pot contribui la eforturile Uniunii Europene în acest dosar într-o manieră echitabilă şi care să ţină cont de specificul fiecărui stat membru în parte.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 iunie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

CARMEN-ILEANA MIHĂLCESCU

 

Bucureşti, 6 iunie 2018.

Nr. 36.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 812

din 7 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1)-(3), art. 7 alin. (î)-(3) şi (5)-(6), art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-5, art. 6 alin. (1), art. 7-8 şi art. 10-11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 31 octombrie 2017, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus conexarea unui număr de 45 de dosare la Dosarul nr. 325D/2017, care este primul înregistrat, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de ia acea dată. La acelaşi termen, în temeiul dispoziţiilor ari. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 noiembrie 2017 şi apoi, pentru aceleaşi motive, pentru data de 9 noiembrie 2017, când, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 7 decembrie 2017, cu citarea părţilor şi a Ministerului Public, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

3. Preşedintele dispune efectuarea apelului în Dosarul nr. 325D/2017 şi, constatându-se lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită, pune în discuţie revenirea la măsura conexării dosarelor, dispusă în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2017, având în vedere necesitatea conexării acestora inclusiv în funcţie de criteriul existenţei unei executări silite a consumatorilor, la data transmiterii către creditori a notificării prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016.

4. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura pusă în discuţie, iar Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune revenirea asupra măsurii conexării, luate în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2017.

5. Preşedintele dispune efectuarea apelului în dosarele nr. 644D/2017, nr. 760D/2017, nr. 938D/2017, nr. 988D/2017, nr. 1.030D/2017, nr. 1.031D/2017, nr. 1.033D/2017, nr. 2.293D/2017 şi nr. 2.370D/2017, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1)-(3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016.

6. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor 9 dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestora. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea celor 9 dosare, Dosarul nr. 644D/2017 fiind primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată că a fost sesizată de către următoarele instanţe judecătoreşti, astfel:

9. Prin încheierea din 23 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.036/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr.*77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 644D/2017.

10. Prin încheierea din 9 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.563/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri Imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 760D/2017.

11. Prin încheierea din 3 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.204/176/2016, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 [cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”] din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea  Raiffeisen Bank - S.A. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 938D/2017.

12. Prin încheierea din 23 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.959/333/2016, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), aii. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 988D/2017.

13. Prin încheierea din 23 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.193/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 10 şi art. 11 [cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”] din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.030D/2017.

14. Prin încheierea din 23 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.786/333/2016, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016 privind darea în piaţă a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.031D/2017.

15. Prin încheierea din 22 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.883/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr.*77/2016 privind darea îh* plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea ERB New Europe Funding II B.V. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.033D/2017.

16. Prin încheierea din 7 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 34.845/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 [cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”] din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.293D/2017.

17. Prin încheierea din 5 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 33.422/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (3), art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.370D/2017.

18. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cauze al căror obiect constă în formularea de către autoarele excepţiilor a unor contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată. În schimb, în dosarele Curţii nr. 938D/2017 şi nr. 2.370D/2017, excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni formulate, în temeiul Legii nr. 77/2016, de către consumatori.

19. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, se menţionează medul defectuos în care legiuitorul şi-a exercitat competenţa de legiferare, prin încălcarea cerinţelor referitoare la previzibilitatea pe care trebuie să o aibă un act normativ. Se identifică o serie de dispoziţii din Legea nr. 77/2016 care încalcă cerinţele privitoare la claritatea şi previzibilitatea unui act normativ, astfel cum acestea au fost statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În primul rând, Legea dării în plată nu clarifică mai multe aspecte privitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor sale: astfel, legea nu defineşte noţiunea de „locuinţă”, nu stabileşte în sarcina cui vor fi cheltuielile de executare silită şi nici nu stabileşte cu claritate domeniul de aplicare prin utilizarea sintagmei „contract de credit”.

20. În al doilea rând, legea este imprecisă prin faptul că prevede o derogare de la dispoziţiile Codului civil, fără a preciza care sunt dispoziţiile legale vizate de aceasta. Or, în condiţiile în care Codul civil reprezintă norma generală, excepţiile prevăzute de legea specială trebuie să fie expres şi limitativ statuate. Altfel, rezultatul pe care îl produce lipsa de coerenţă a textului Legii nr. 77/2016 este naşterea unui „drept civil paralel”, în condiţiile în care este de la sine înţeles că Legea nr. 77/2016 nu poate exista „singură” în circuitul civil, ci doar prin coroborare cu alte acte normative.

21. În ai treilea rând, în art. 2 din Legea nr. 77/2016 se prevede faptul că această lege „se coroborează” cu dispoziţiile mai multor acte normative: însă legea nu prevede în ce fel se va face această operaţiune de coroborare, în condiţiile în care, din punct de vedere material, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 tind, mai mult, spre o modificare, iar uneori (cum ar fi cazul Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare) spre o înlăturare de la aplicare şi schimbare totală a reglementării. De asemenea, Legea nr. 77/2016 derogă de la dispoziţiile Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte regimul juridic al executării silite, al competenţei instanţelor judecătoreşti etc. Nu în ultimul rând, legea dării în plată nu se referă în niciun fel la „coroborarea” cu dispoziţiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Ultima ratio, legea dării în plată lasă o largă marjă de interpretare aspectelor tranzitorii, deoarece nu face nicio referire la regimul aplicabil contractelor încheiate sub imperiul Codului civil din 1864. Toate aceste exemple de inadvertenţe, care ţin de relaţia dintre legea dării în plată şi restul cadrului normativ, conduc la un caracter imprecis al normei.

22. Se mai arată că se încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietate în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinaţia bunului, afectat iniţial garantării executării unui contract de credit, în bun ce serveşte ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menţine, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părţi sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 dispune că dispoziţiile sale derogă de la Codul civil, fără a se indica expres textul/articolul de la care se derogă.

23. În continuare, autoarele arată că art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât consacră efectul retroactiv al legii în totalitatea sa. Astfel, Legea nr. 77/2016 este aplicabilă contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum şi executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor.

24. Autoarele excepţiilor susţin că legea nouă adaugă raportului juridic născut sub imperiul legii vechi o instituţie juridică cu caracter de noutate faţă de dispoziţiile legale aplicabile la data încheierii raportului juridic avute în vedere de părţi. Prin aplicarea legii noi se ajunge, aşadar, la o altă consecinţă, la alte efecte ale contractului şi la un alt mecanism de stingere a obligaţiilor decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate contractele. Atunci când s-a încheiat contractul de credit, părţile au convenit ca debitorul să se oblige să restituie sumele de bani primite cu titlu de împrumut. Ulterior, în viaţa contractului intervine legiuitorul şi, împotriva voinţei creditorului, conferă debitorului dreptul ca acesta să se libereze de obligaţia sa faţă de creditor printr-un alt bun decât cel la care s-a aşteptat şi se aşteaptă în mod legitim creditorul, fără să distingă după cum bunul este afectat sau nu de alte sarcini ori de stadiul în care acesta se găseşte ori să solicite creditorului stingerea tuturor obligaţiilor în cazul în care bunul imobil afectat garanţiei creditorului a fost deja supus procedurii de executare silită.

25. În continuare se susţine că art. 6 alin. (6) din Codul civil a clarificat noţiunea de „situaţie juridică”, valorificând experienţa doctrinara şi jurisprudenţială în materie, iar ipoteza reglementată de art. 3 din Legea nr. 77/2016 nu poate să fie calificată drept o situaţie juridică, respectiv un „statut” personal sau real. Prin urmare, în cazul în care contractele au fost încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu se poate aplica art. 11 în forma actuală, adică nu se poate institui în sarcina profesionistului obligaţia de a prelua cu titlu de dare în plată imobilul afectat garanţiei, cu efect liberatoriu pentru întreaga creanţă, pentru că un asemenea efect al contractului nu era prevăzut de lege la data stabilirii obligaţiilor, respectiv la data încheierii contractului. Or, dacă art. 11 prevede că dispoziţiile noii legi se aplică inclusiv contractelor în cura de derulare, adică şi celor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, înseamnă că textul este neconstituţional pentru că înfrânge principiul neretroactivităţii legii noi. În concluzie, pentru contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu pot fi avute în vedere alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate.

26. Autoarele mai susţin că dispoziţiile care fac obiectul excepţiilor retroactivează, întrucât modalitatea de rambursare, prin plată, a creditului este un element asupra căruia părţile contractului cad de acord, obligatoriu şi definitiv, la momentul încheierii acestuia, şi aceasta reprezintă o situaţie juridică consumată la momentul încheierii contractului. De aceea nu se poate susţine că părţile realizează un nou acord cu fiecare plată a ratei de credit.

27. În continuare se mai arată că, la data încheierii contractului, legislaţia nu prevedea ca modalitate alternativă de stingere a obligaţiei darea în plată. Din acest motiv, o intervenţie ulterioară a legiuitorului, în sensul obligării creditorului de a accepta darea în plată a imobilului ce face obiectul garanţiei, înşală aşteptarea legitimă a creditorului de la momentul încheierii contractului şi este, ca atare, retroactivă.

28. Autoarele excepţiilor apreciază că se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie. Prin Legea nr. 77/2016 se instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât acestea pun creditorul într-o poziţie de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaşte dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, situaţie de natură să îl plaseze într-o poziţie privilegiată pe debitor, cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale.

29. Neconstituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 77/2016 decurge, în primul rând, din încălcarea prevederilor art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, având în vedere că obiectul contestaţiei este limitat strict la condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 dispoziţii care sunt neconstituţionale în raport cu libertatea economică şi dreptul de proprietate. Practic, deşi creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanţiei, prin darea în plată, acesta nu poate formula nicio apărare cu privire la drepturile sale şi cu privire la aspectele particulare ale speţei care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării. Având în vedere că, faţă de condiţiile de admisibilitate prevăzute în lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanţe excepţionale, limitarea obiectului contestaţiei strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, care, în aceste condiţii, devin ineficace şi iluzorii. Aceasta reprezintă şi o încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

30. Autoarele excepţiilor mai susţin că prin dispoziţiile criticate se aduce o atingere nepermisă dreptului de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituţie, al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or, creditorii deţin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispoziţiile legale prin care se prevede recuperarea creanţei numai în limita valorii imobilului adus în garanţie şi supus transferului forţat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanţei nu este compensată de o prealabilă şi dreaptă despăgubire şi nici nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii.

31. În speţă, continuă autoarele excepţiilor de neconstituţionalitate, dreptul consumatorului este unul discreţionar, deoarece acesta poate alege în orice moment obligarea instituţiei creditoare la achiziţionarea imobilului. Privarea de bun nu are loc pe baza unui act al vreunei administraţii, ci pe temeiul voinţei unui particular, ceea ce face ca această ingerinţă să fie una arbitrară, întrucât particularul, respectiv consumatorul, nu este obligat să urmărească vreun interes public, ci numai interesele sale private, atunci când solicită privarea instituţiei creditoare de bunul său.

32. Limitarea gravă adusă dreptului de proprietate prin mecanismul dării în plată nu se încadrează în limitele permise de art. 53 din Constituţie, pierderea dreptului de proprietate nefiind proporţională cu scopul urmărit, elementul de protecţie socială neregăsindu-se în condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.

33. În consecinţă, prin instituirea dării în plată cu efect liberatoriu, în lipsa consimţământului creditorului, la deplina discreţie a consumatorului şi fără a fi prevăzute condiţii minime de admisibilitate care să se refere la dificultăţile financiare ale consumatorului, se încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului.

34. Se susţine că dreptul de proprietate privată este în mod evident limitat, întrucât statul intervine în acordul de voinţă deja format cu privire la stingerea împrumutului. În acest fel se ajunge la o veritabilă expropriere, realizată în favoarea unei terţe persoane de drept privat, fără a exista însă o garanţie oferită creditorului.

35. Autoarele arată că scopul urmărit de legiuitor - degrevarea de datorii a unei categorii limitate de debitori din contractele de credit bancar - nu constă în satisfacerea unui interes general. Susţin că legea criticată nu respectă condiţia referitoare la necesitatea restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate, întrucât legiuitorul avea la dispoziţie instituţia juridică a impreviziunii, mai puţin restrictivă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate privată. Cu referire la încălcarea principiului proporţionalităţii, autoarea susţine că nu există o justificare raţională pentru stabilirea unui tratament juridic identic pentru situaţii diferite, cu efectul instituirii unei poveri excesive asupra creditorului. Tratamentul juridic al debitorilor care se pot prevala de dispoziţiile legii criticate este identic, atâta vreme cât aceasta nu stabileşte criterii de diferenţiere a debitorilor care se află în imposibilitate de plată de cei care nu se află în această situaţie. Consecinţa unei asemenea omisiuni este că banca este obligată să suporte, în mod nejustificat, atingerile aduse dreptului său de proprietate generate de liberarea de datorie inclusiv a debitorilor care nu se află în imposibilitate efectivă de plată.

36. Deşi accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă sunt garantate prin art. 45 din Constituţie, dispoziţiile legale criticate limitează această garanţie sub două aspecte. Operaţiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activităţile principale ale creditorilor, sunt limitate sub aspectul operaţiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele şi executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forţată a creditorului într-un „vehicul imobiliar”, deşi nu a exprimat liber o astfel de iniţiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfăşurarea activităţilor comerciale privitoare la imobile, iar, prin transferul forţat al proprietăţii asupra imobilelor, va fi obligată să desfăşoare această activitate neprevizionată.

37. Nu are relevanţă faptul că instituţia de credit a primit un bun imobil drept garanţie a obligaţiei de rambursare a creditului ori, în cazul executării silite a bunului, preţul de adjudecare, întrucât intenţia de la momentul constituirii ipotecii nu este aceea de a dobândi acest imobil în proprietate, ci doar de a avea o preferinţă înaintea altor creditori în ceea ce priveşte sumele valorificate din vânzarea respectivului bun ipotecat, indiferent în mâinile cui s-ar afla la momentul valorificării. Dreptul de ipotecă, înţeles ca drept real accesoriu, nu schimbă obiectul creanţei pe care o garantează, în speţă fiind un drept real garantând executarea unei obligaţii de a da o sumă de bani, ci îl pune pe creditor în poziţia unui creditor preferat. Este adevărat că aceste persoane juridice pot deţine imobile în proprietate, dar astfel de imobile sunt deţinute ca bază a exercitării comerţului lor specific, şi nu ca un scop în sine al comerţului lor.

38. Din prisma art. 45, în coroborare cu art. 135 din Constituţie, statul are obligaţia de a nu schimba sau altera scopul activităţii unui actor la viaţa economică, altfel se încalcă libertatea comerţului. Darea în plată potrivit Codului civil, respectiv preluarea în contul creanţei, potrivit Codului de procedură civilă, sunt situaţii de excepţie. Cât timp măsura se menţine în limitele unei excepţii, este rezonabilă şi proporţională scopului executării obligaţiilor. Transformarea ei în regulă, prin instituirea unui drept unilateral, potestativ al consumatorului şi a unei obligaţii corelative a creditorului de a accepta darea în plată, sub sancţiunea pronunţării unei hotărâri de către instanţa de judecată, încalcă în mod evident libertatea economică a creditorului, care este silit să accepte o altă modalitate de valorificare a creanţei decât aceea care rezultă din scopul activităţii sale şi natura contractelor încheiate în realizarea acestuia (împrumuturi băneşti care, potrivit principiului nominalismului, presupun restituirea întocmai a sumelor împrumutate).

39. Libera iniţiativă ar însemna libertatea persoanei de a desfăşura activitatea economică în modalitatea pe care aceasta o consideră cea mai potrivită pentru a-şi atinge scopul, uzând de mijloacele juridice pe care le are la dispoziţie. În desfăşurarea activităţii sale economice, persoana este liberă să îşi aleagă partenerii contractuali şi clienţii. Ca o consecinţă, deşi libertatea contractuală nu are valenţe constituţionale exprese, ea ar putea fi subsumată conceptului de liberă iniţiativă, deoarece mijlocul juridic prin care persoana participă la viaţa economică este contractul ca formă de manifestare a libertăţii contractuale.

40. Se mai susţine că, atunci când este vorba despre un raport între particulari, statul trebuie să reglementeze justa exercitare a drepturilor concurente, şi nu să supună un particular voinţei arbitrare a unui alt particular. Nu sunt prevăzute condiţiile în care libertatea prevăzută de art. 53 din Constituţie poate fi îngrădită prin instituirea dreptului consumatorului de a proceda la darea în plată, ceea ce înseamnă că dreptul consumatorului ce restrânge libertatea economică este discreţionar, Măsurile propuse sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit. Scopul este protejarea debitorilor aflaţi în dificultate financiară, pe când Legea nr. 77/2016 - art. 4 alin. (1) - nu prevede o astfel de condiţie pentru aplicarea dării în plată cu efect liberatoriu.

41. Protejarea consumatorilor şi simpla calitate de consumator a uneia dintre părţile contractului nu pot conduce la un asemenea efect drastic de încălcare a libertăţii economice şi contractuale, cu atât mai mult cu cât elementul de protecţie socială lipseşte cu desăvârşire din cadrul condiţiilor de admisibilitate din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Aceasta cu atât mai mult cu cât acordarea de drepturi generale unei categorii largi de consumatori, fără a exista criterii clare în ce priveşte necesitatea consumatorului de protecţie socială, poate da naştere la abuzuri din partea consumatorilor.

42. În final se afirmă că, întrucât Legea nr. 77/2016 aduce atingere art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 şi art. 53 din Constituţie, este evidentă încălcarea art. 1 din Constituţie.

43. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 644D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.

44. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că prevederile art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 nu sunt neconstituţionale, în măsura în care acestea sunt aplicate şi interpretate din perspectiva Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016.

45. Judecătoria Alba Iulia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 [cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”] din Legea nr. 77/2016 este întemeiată.

46. Judecătoria Vaslui, în Dosarul Curţii nr. 988D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3,art. 5 alin. (2), aii. 8 alin. (5) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016 este întemeiată.

47. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 10 şi art. 11 [cu excepţia tezei a II-a referitoare la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”] din Legea nr. 77/2016 este întemeiată.

48. Judecătoria Vaslui, în Dosarul Curţii nr. 1.031D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 77/2016 este întemeiată.

49. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 1.033D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.

50. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi art. 11 [cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile] din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată,

51. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi (3), art. 8 alin. (1)şi (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.

52. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

53. Guvernul, în punctul său de vedere, în Dosarul Curţii nr. 2.370D/2017, evocă soluţiile pe care le-a pronunţat Curtea Constituţională în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 şi îşi justifică punctul de vedere prin raportare la acestea. Astfel, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 referitor la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” a devenit inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, Guvernul arată că prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă. Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016, este neîntemeiată.

54. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

55. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

56. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie prevederile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1>-(3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Curtea constată că motivarea autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează, în fapt, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, în integralitatea lui, ci alin. (1), (2), (3), (5) şi (6) ale acestuia. Prin urmare, în soluţionarea prezentei cauze, Curtea constată că este învestită exclusiv cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6) din Legea nr. 77/2016, şi nu se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016. Astfel, prevederile criticate menţionate au următorul conţinut:

- Art. 1 alin. (3): „Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în căzui în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori. “;

- Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin, (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.

- Art. 4 alin. (1): „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei a 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau. indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.”;

- Art. 5 alin. (1)-(3): (1) în vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl Informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.

(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice piaţă către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.”;

- Art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6): (1) în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.

(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate. [...]

(5) în situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

(6) în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.”;

- Art. 8 alin. (1) şi (5): „(1)în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor.[...]

(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.”;

- Art. 10: „(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal

- Art. 11: „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sate în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.

57. În opinia autoarelor excepţiilor de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 135 privind economia, iar principiile constituţionale invocate în legătură cu art. 1 alin. (5), fără o consacrare textuală, Sunt principiile accesibilităţii şi previzibilităţii legii.

58. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, ca element comun al situaţiei de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentele dosare, că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Autoarele excepţiilor au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze, în mod distinct, aşa cum a procedat Curtea în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de Ia dispoziţiile Legii nr. 287/2009privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea [...] unei dispoziţii dintr-o lege [...] care are legătură cu soluţionarea cauzei excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016, este inadmisibilă.

59. Faptul că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în aceste dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii, de asemenea din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţiei de neconstituţionalitate a tezei a două a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Astfel, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a două teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.

60. Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte.

61. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, faptul că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că prevederile menţionate în prealabil sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum şi faptul că decizia precitată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională în dosarele conexate în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 va fi respinsă ca inadmisibilă.

62. În continuare, Curtea va examina pretinsa contrarietate dintre, pe de o parte, principiile şi dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi, pe de altă parte, celelalte dispoziţii ale Legii nr. 77/2016 criticate.

63. Curtea reţine că prevederile legale criticate din Legea nr. 77/2016 au mai format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, în deciziile nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, nr. 15 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 7 aprilie 2017, nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017, nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 22 mai 2017, nr. 94 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea !, nr. 642 din 4 august 2017, nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, nr. 238 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 11 august 2017, nr. 240 din 6 aprilie 2017, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 29 mai 2017, nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, nr. 358 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 3 octombrie 2017, nr. 359 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 1 noiembrie 2017, nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017, şi nr. 391 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 31 octombrie 2017.

64. Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în analiza criticilor formulate din perspectiva principiilor şi dispoziţiilor constituţionale invocate în prezentele cauze.

65. În ceea ce priveşte criticile formulate din perspectiva respectării exigenţelor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi a principiilor subsumate acestuia de către autoarele excepţiei, respectiv al accesibilităţii, previzibilităţii, securităţii, legalităţii, siguranţei circuitului civil, statului de drept, autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii legii, în paragrafele 109-111 ale Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut, în esenţă, că aspectele invocate în legătură cu art. 1 alin. (5) din Constituţie vizează, mai degrabă, chestiuni care ţin de interpretarea sau aplicarea legii de către instanţa judecătorească sau se referă la corelarea dintre prevederi legale din acte normative diferite.

66. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.” [paragraful 115].

67. Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituţie referitor la principiul egalităţii, pe lângă cele reţinute de Curte în paragraful 112 a! Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, prin care a constatat conformitatea cu acest standard constituţional a prevederilor criticate, se observă şi că, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017 [paragraful 64], Curtea a reiterat jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia noţiunea fundamentală de egalitate în faţa legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferenţiat unor situaţii distincte este discriminatorie. Curtea a mai reţinut în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, că deosebirile obiective dintre categoria profesioniştilor şi cea a consumatorilor sunt suficient de relevante şi semnificative încât să justifice opţiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct, în acest fel asigurându-se deplina respectare a acestui principiu constituţional fundamentat. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat”.

68. În ceea ce priveşte criticile formulate din perspectiva art. 21 şi art. 24 din Constituţie şi care vizează prevederile art. 7 din Legea nr. 77/2016, Curtea reaminteşte că, în paragraful 116 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, a reţinut că instituţia impreviziunii aplicabilă ope legis, pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu poate fi recunoscută, fiind în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

69. Referitor la criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 44 din Constituţie, în paragraful 128 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19), a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres în cadrul alin.(1) o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.

70. De asemenea, prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 22 mai 2017, paragrafele 41-48, Curtea a constatat că măsurile prevăzute de prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016 respectă exigenţele testului de proporţionalitate şi nu aduc atingere substanţei dreptului de proprietate al creditorilor.

71. În sfârşit, referitor la prevederile art. 11 teza întâi, raportate la prevederile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, Curtea reţine că, potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, „Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. “

72. Pentru o înţelegere clară a acestui text se impune situarea sa în contextul mai larg al art. 8 din Legea nr. 77/2016, în integralitatea iui. Alin (1) a! art. 8 din Legea nr. 77/2016 instituie un remediu judiciar de drept civil specific Legii nr. 77/2016, respectiv dreptul a cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Art. S alin. (1) din Legea nr. 77/2016 mai reglementează, deopotrivă, două aspecte cu referire la acest remediu judiciar.

73. În primul rând, acest remediu judiciar are o natură subsidiară, în sensul că se poate recurge la el numai în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 77/2016. Mai precis, în situaţia în care creditorul nu procedează, potrivit art. 5 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 77/2016, la încheierea actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, sau/şi în situaţia, reglementată de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 77/2016, în care, în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei formulate potrivit art. 7 din Legea nr. 77/2016, creditorul nu se prezintă, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia, în vederea semnării actului de dare în plată.

74. În al doilea rând, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 indică titularul dreptului de a recurge la acest remediu judiciar specific, respectiv debitorul. Prevederile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 reprezintă, la rândul lor, o clarificare a sferei titularului dreptului de a recurge la remediul judiciar specific instituit de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Astfel, dacă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 nu face decât să se refere la categoria generală a debitorului, art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 se referă la o anumită categorie, specifică, de titulari ai acestui drept la acţiune, respectiv consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. Cu alte cuvinte, legiuitorul a specificat, în mod expres, o anumită categorie de titulari ai remediului judiciar specific instituit de art. 8 al Legii nr. 77/2016 - consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. În sfârşit, de asemenea în scopul clarificării sferei titularului dreptului la acţiunea instituită de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, art. 8 alin. (5) din aceasta dispune că acel consumator care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat poate formula această acţiune, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra sa.

75. Rezultă că, în soluţionarea acţiunii în constatare instituite de art. 8 al Legii nr. 77/2016, deci inclusiv al celei formulate de către consumatorul care a fost supus executării silite a imobilului ipotecat, instanţa judecătorească va aplica, în mod obligatoriu, teoria impreviziunii. O asemenea concluzie este. de altfel, consolidată, şi în paragraful 123 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în care Curtea a reţinut că instanţa judecătoreasca poate aprecia cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii şi în faza executării silite. În urma procesului de aplicare, inclusiv în faza executării silite, a teoriei impreviziunii, instanţa judecătorească, potrivit considerentelor de la paragraful 121 al deciziei precitate, va pronunţa o hotărâre prin care va dispune fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa.

76. Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 şi art. 135 alin. (2) Ut. b) din Constituţie, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 35 din 17 ianuarie 2017 [paragraful 65], că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie, în condiţiile legii, legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi a liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.”

77. Cu privire la criticile formulate În această excepţie de neconstituţionalitate din perspectiva prevederilor art. 53 din Constituţie, pentru identitate cu raţiunea avută în vedere în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze [paragraful 130].

78. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3) şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziţii legale,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza a doua, precum şi a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 13.036/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, nr. 18.563/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, nr. 34.845/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi nr. 33.422/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Societatea ERB New Europe Funding II B.V. în Dosarul nr. 12.883/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, precum şi de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 4.204/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia, nr. 5 959/333/2016 şi nr. 4.786/333/2016 ale Judecătoriei Vaslui şi nr. 16.193/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe, şi constată că acestea sunt constituţionale, prin raportare la criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Alba Iulia, Judecătoriei Vaslui, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea i.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind unele măsuri referitoare la pregătirea şi exercitarea de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în anul 2019

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ţinând cont de prevederile art. 4 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Cheltuielile aferente procesului de pregătire şi exercitare de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în anul 2019 se suportă, în condiţiile legii, de la bugetul de stat.

Art. 2. - (1) Ordonatorii de credite ai bugetului de stat, cu atribuţii în procesul de pregătire şi exercitare a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, sunt autorizaţi să angajeze şi să efectueze, în condiţiile legii, cheltuielile necesare pregătirii şi exercitării În condiţii optime a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, precum şi cele necesare pregătirii şi derulării evenimentelor conexe, incluzând, fără a se limita la, cheltuieli pentru acţiuni de diplomaţie publică, evenimente media şi acţiuni de promovare, cadouri, transport intern şi internaţional, catering şi cazare pentru participanţii la evenimente, închirieri mijloace de transport, materiale personalizate, telecomunicaţii, măsuri de asigurare a securităţii, servicii de traducere şi interpretariat.

(2) Reuniunile organizate în România, precum şi evenimentele conexe desfăşurate în condiţiile alin. (1), trebuie să fie avizate de Ministerul Afacerilor Externe prin Unitatea pentru Pregătirea Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene 2019, din punctul de vedere al oportunităţii şi încadrării în calendarul de activităţi aferent procesului de pregătire şi exercitare de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene.

(3) Numărul şi tipul acţiunilor de protocol organizate în cadrul activităţilor de pregătire şi exercitare a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene sunt stabilite de organizatori în funcţie de specificul şi anvergura acestora.

(4) Cazarea participanţilor în cadrul delegaţiilor conduse de şefi de stat, de guvern, de organisme internaţionale, miniştri, miniştri delegaţi sau secretari de stat va fi asigurată în structuri de cazare de maximum 5 stele, iar cazarea participanţilor în cadrul delegaţiilor de rang inferior va fi asigurată în structuri de cazare de maximum 4 stele.

Art. 3. - Pentru acţiunile de protocol organizate în procesul de pregătire şi exercitare de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, precum şi a evenimentelor conexe acestuia, normativele de cheltuieli de protocol sunt cele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 4. - (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică reuniunilor organizate în ţară, în contextul procesului de pregătire şi exercitare de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în anul 2019.

(2) în sensul prezentei hotărâri, prin participanţi la reuniunile prilejuite de procesul de pregătire şi exercitare de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în anul 2019 se înţeleg delegaţi oficiali, reprezentanţi mass-media, personal de securitate şi organizatori, străini şi români.

Art. 5. - Ordonatorii principali de credite răspund de modul de utilizare a sumelor aferente acţiunilor de protocol organizate cu ocazia pregătirii şi exercitării de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în anul 2019.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează: p. Ministrul afacerilor externe,

Dănuţ Sebastian Neculăescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Victor Negrescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 31 mai 2018.

Nr. 396.

 

ANEXĂ

 

Normativele de cheltuieli

 

a) Mic dejun/dejun/dineu de lucru oferite de viceprim-miniştri, miniştri, miniştri delegaţi, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale: 360 lei/persoană/zi;

b) Mic dejun/dejun/dineu de lucru oferite de secretari de stat, subsecretari de stat, secretari generali, secretari generali adjuncţi, preşedinţi ai grupurilor de lucru ale Consiliului Uniunii Europene, directori generali din ministere: 250 lei/persoană/zi;

c) Recepţie oferită de persoanele prevăzute la lit. a) şi b): 240 lei/persoană/eveniment;

d) Cocktail oferit de persoanele prevăzute la lit. a) şi b): 120 lei/persoană/eveniment;

e) Cheltuieli cu mese zilnice pentru delegaţiile conduse de miniştri sau de miniştri delegaţi şi pentru invitaţii miniştrilor sau ai miniştrilor delegaţi şi ai conducătorilor celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale: 150 lei/persoană;

f) Cheltuieli cu mese zilnice pentru delegaţiile conduse de secretari de stat, subsecretari de stat, secretari generali sau secretari generali adjuncţi şi pentru invitaţii secretarilor de stat, subsecretarilor de stat şi ai celor cu funcţii asimilate acestora, ai preşedinţilor grupurilor de lucru ale Consiliului Uniunii Europene, ai directorilor generali din ministere şi din celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale: 120 lei/persoană;

g) Trataţii oferite în timpul tratativelor, reuniunilor sau şedinţelor (cafea, apă minerală, sucuri şi altele): 30 lei/persoană;

h) Cadouri ce pot fi oferite de ministru, ministru delegat cu prilejul vizitelor în străinătate sau a vizitelor efectuate în România de demnitari străini: 350 lei/persoană/cadou;

i) Cadouri ce pot fi oferite de secretar de stat sau subsecretar de stat cu prilejul vizitelor în străinătate sau al vizitelor efectuate în România de demnitari străini: 175 lei/persoană/cadou.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.