MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 474/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 474         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 8 iunie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 37 din 30 ianuarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) teza finală din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004

 

Decizia nr. 156 din 27 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

385. - Hotărâre privind modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2004 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii „Varianta ocolitoare a oraşului Bacău, pe DN 2 - etapa I”, „Varianta ocolitoare a oraşului Braşov, pe DN 1”, „Varianta ocolitoare a oraşului Mediaş, pe DN 14”, „Varianta ocolitoare a oraşului Reghin, pe DN 16 şi DN 15” şi „Varianta ocolitoare a oraşului Târgu Mureş, pe DN 13 şi DN 15”

 

386. - Hotărâre pentru aprobarea amendamentului convenit între Guvernul României şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, prin schimbul de scrisori semnate la Bucureşti la 11 octombrie 2017, la 20 octombrie 2017 şi la 25 octombrie 2017, la Acordul de împrumut (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi la Acordul de asistenţă financiară nerambursabilă acordată din Fondul Global de Mediu (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnate la Bucureşti la 28 decembrie 2007

 

394. - Hotărâre privind actualizarea valorii de inventar şi transmiterea unor imobile situate în municipiul Arad, judeţul Arad, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Transporturilor în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, precum şi modificarea anexelor nr. 4 şi 16 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 37

din 30 ianuarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) teza finală din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului

Lupeni - august 1977 nr. 341/2004

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) teza finală din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Valeriu Ghelase în Dosarul nr. 296/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia a îl-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.222 D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă că la dosar autorul excepţiei a depus o adeverinţă eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ce atestă că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea sa de lucrător sau colaborator al securităţii, precum şi concluzii scrise pentru admiterea excepţiei.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul a dorit recunoaşterea calităţii prevăzute de art. 18 din Legea nr. 341/2004, recunoaştere care se face potrivit unei proceduri ce presupune obţinerea unui aviz prealabil reactualizat. Dobândirea calităţii respective nu operează însă numai în baza reînnoirii avizului, ci este supusă controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, aşa cum a procedat autorul excepţiei. Nu se aduce atingere art. 16, deoarece obţinerea avizului reînnoit este obligatorie pentru toate persoanele care solicită recunoaşterea calităţii respective. Nu este încălcat nici dreptul de asociere, deoarece nu există pentru niciun solicitant obligaţia de a se înscrie în Asociaţia „15 Noiembrie 1987”, iar presupunerea că membrii asociaţiei ar fi favorizaţi excedează controlului de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 29 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 296/62/2016 Tribunalul Braşov - Secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (2) teza finală din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004. Excepţia a fost invocată de Valeriu Ghelase într-o cauză având ca obiect contestaţia prin care s-a solicitat anularea poziţiei la care se situează autorul excepţiei în tabelul în care s-au consemnat cererile respinse, referitoare la recunoaşterea calităţii de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, tabel cuprins în Decizia nr. 102 din 2 noiembrie 2015, emisă de Comisia constituită în cadrul Secretariatului de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, precum şi obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de admitere a cererii.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere egalităţii în drepturi şi dreptului de asociere, deoarece ele trebuie garantate îi mod concret, prin eliminarea tuturor impedimentelor de a accede în mod egal la acestea. În cazul său, pentru a i se recunoaşte drepturile, este necesară existenţa unui aviz reactualizat eliberat de o asociaţie - entitate privată care poate să facă diferenţe între membrii săi şi celelalte persoane, aviz care nu este supus unui mecanism de control al statului în ce priveşte eliberarea, consecinţa putând fi şi pierderea termenului de decădere, instituit prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2008, în opinia autorului, s-a reglementat cu privire la necesitatea prezentării avizului prealabil consultativ al Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”, aviz care, fiind consultativ, nu era necesar. Prin Ordonanţa da urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 textul a fost modificat în sensul reactualizării avizului, ceea ce a exclus persoanele care nu au solicitat avizul, considerând că acesta nu este obligatoriu, de la acordarea drepturilor.

7. Autorul arată că persoanele care se află în situaţii similare trebuie să beneficieze de un tratament juridic identic. Atunci când se fac distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, este încălcat art. 14 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârile din 18 februarie 1991,23 iunie 1993, 28 septembrie 1995 şi 22 octombrie 1996, pronunţate în cauzele Fredin împotriva Suediei (paragraful 60), Hoffmann împotriva Austriei (paragraful 31), Spadea şi Scalabrino împotriva Italiei (paragraful 45), Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit (paragraful 72).

8. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv hotărârile pronunţate la 13 decembrie 1984, 15 septembrie 1994, 12 iulie 2001 şi 23 noiembrie 1999 în cauzele C-106/83 Sermide SpA împotriva Cassa Conguaglio Zucchem şi alţii (paragraful 28), C-146/1991 Koinopraxia Enoseon Georgikon Synetairismon Diacheiriseos Enchorion Proionton Syn. PE (KYDEP) împotriva Consiliului Uniunii Europene şi a Comisiei Europene, C-189/01 H Jippes Afdeiing Groningen van de Nederiandse Vereniging tot Bescherming van Dieren şi Afdeiing Assen en omstreken van de Nederiandse Vereniging tot Bescherming van Dieren împotriva Minister van Landbouw, Natuurbeheer en Visserij (paragraful 129) şi C-149/96 Portugalia împotriva Consiliului şi a Uniunii Europene (paragraful 91).

9. Autorul excepţiei apreciază că este încălcat şi principiul securităţii juridice care, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, face parte din ordinea juridică comunitară şi trebuie respectat atât de instituţiile comunitare cât şi de statele membre atunci când acestea îşi exercită prerogativele conferite de directivele comunitare. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în hotărârile din 13 iunie 1979 şi 23 ianuarie 2001, pronunţate în cauzele Marckx împotriva Belgiei şi Brumărescu împotriva României, importanţa respectării acestui principiu.

10. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece obligaţia obţinerii avizului Asociaţiei „15 Noiembrie 1987” din Braşov incumbă în egală măsură tuturor celor care solicită constatarea calităţii prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 341/2004. Totodată, prevederile legale criticate nu aduc atingere nici celorlalte texte din Constituţie şi din Convenţie, invocate în susţinerea excepţiei.

11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat se aplică în egală măsură tuturor celor vizaţi de ipoteza acestuia.

13. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens arată că pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 341/2004, este dedusă din paralela pe care autorul o face cu textul de lege anterior, care reglementa cu privire la obţinerea avizului consultativ, şi care a fost abrogat. În acest sens se invocă cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 99 din 4 februarie 2010, potrivit căreia examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele. Se mai arată că motivele invocate relevă aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare al normelor criticate raportate la situaţia de fapt, aspect ce ţine de competenţa instanţei de judecată. În final, se arată că art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 341/2004 nu aduce atingere normelor constituţionale invocate, deoarece acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei şi nu pun în discuţie îngrădirea liberei asocieri.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16 Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 20 alin. (2) teza finală din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările aduse prin art. I pct. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, care au următorul conţinut: „(2) Constatarea calităţilor prevăzute la art. 18 alin. (1) se face de către Secretariatul de Stat, la cererea persoanei interesate, pe baza înscrisurilor oficiale eliberate de organele competente şi pe baza avizului reactualizat al Asociaţiei «15 Noiembrie 1987».”

17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), sub aspectul principiului securităţii juridice, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 40 privind dreptul de asociere. Se aduce atingere şi art. 11 privind libertatea de întrunire şi de asociere, precum şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării, din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie sub aspectul principiului securităţii juridice, are în vedere două dintre exigenţele acestui principiu, respectiv calitatea legii, din perspectiva previzibilităţii, şi asigurarea interpretării unitare a acesteia.

19. Curtea constată că nu poate fi reţinută critica referitoare la exigenţele de calitate a legii, întrucât termenul „reactualizat” cuprins în art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 341/2004, semnifică faptul că avizul a fost obţinut anterior. În acest sens, Curtea observă dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, în forma introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 15 februarie 2008 potrivit cărora constatarea calităţii de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcţiile de muncă şi protecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”.

20. Analizând textul de lege anterior menţionat, Curtea reţine că termenul „consultativ” nu este sinonim cu termenul „facultativ”, astfel cum apreciază autorul excepţiei. Astfel, Curtea observă că avizul era obligatoriu de obţinut, dar avea caracter consultativ pentru direcţiile de muncă şi protecţie socială judeţene, care aveau prerogativa legală de a constata calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987. Astfel, art. 20 alin. (2) teza finală din lege impune reactualizarea avizului deja obţinut. Legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile necesare pentru obţinerea calităţii de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov, din noiembrie 1987, iar ca urmare a obţinerii acestei calităţi, persoana să beneficieze de indemnizaţia prevăzută de lege.

21. Curtea constată că modul în care Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Braşov a aplicat legea, în ceea ce priveşte obligativitatea obţinerii avizului atunci când a emis hotărârea prin care s-a recunoscut calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, nu echivalează cu lipsa de claritate a textului de lege în vigoare la acel moment, ci reprezintă o chestiune de interpretare şi aplicare a legii.

22. Referitor la susţinerile privind încălcarea principiilor egalităţii şi nediscriminării, prevăzute de art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că nici acestea nu pot fi reţinute. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, încălcarea principiului egalităţii apare atunci când se aplică un tratament juridic diferenţiat unor situaţii de fapt asemănătoare, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, ori dacă există o disproporţie vădită între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

23. Aplicând aceste considerente la cauza de faţă, Curtea constată că nu este încălcat principiul egalităţii, de vreme ce tratamentul juridic este acelaşi pentru toţi cei care au solicitat să li se recunoască calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987. Astfel, atât obligaţia iniţial prevăzută de art. 19 alin. (1) Legea nr. 341/2004, de obţinere a avizului prealabil al Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”, cât şi obligaţia ulterioară, de obţinere a avizului reactualizat al Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”, potrivit art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 341/2004, incumbă tuturor persoanelor care solicitat să li se recunoască calitatea menţionată, fără nicio discriminare.

24. În final, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea art. 40 din Constituţie şi art. 11 Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, din analiza prevederilor art. 18-25 din Legea nr. 341/2004, nu rezultă obligaţia persoanei care a solicitat avizul de a deveni membră a Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”. Mai mult, Curtea observă dispoziţiile art. 215 alin. (5) din Normele metodologice din 2 septembrie 2004 de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1412/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 10 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, Asociaţia „15 Noiembrie 1987” acordă avizul reactualizat, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 9, până la termenul prevăzut de lege pentru depunerea cererii, în vederea obţinerii certificatului, fără a solicita persoanei îndeplinirea vreunei obligaţii; neacordarea avizului reactualizat se motivează în scris şi se comunică persoanei interesate în termen de 10 zile de la depunerea cererii.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valeriu Ghelase în Dosarul nr. 296/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 20 alin (2) teza finală din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 156

din 27 martie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Codul penal

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea E-ON Distribuţie - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 7.760/180/2012 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.333D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Florin A. Roman din cadrul Baroului Cluj, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului legal al autorului excepţiei care pune concluzii de admitere a acesteia. Astfel, acesta susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu indică în vreun fel sfera persoanei sau persoanelor fizice ce comit fapta/faptele în materialitatea lor şi nu prevăd în mod expres sfera persoanelor juridice care răspund penal, în condiţiile în care, potrivit legii civile, pot exista persoane fără personalitate juridică. În acest sens, în contextul exigenţelor de unitate terminologică impuse de prevederile art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în absenţa unei consacrări autonome în legea penală a unui anume înţeles termenilor folosiţi, semnificaţia acestora se va stabili ţinând seama de înţelesul „atribuit prin actul normativ care o instituie”. În susţinerea neclarităţii textului legal criticat face trimitere şi la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1 din 13 ianuarie 2016, prin care s-a stabilit că întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică şi, prin urmare, nu poate răspunde penal în condiţiile prevăzute de art. 135 din Codul penal.^

4. În aceste condiţii apreciază că destinatarul normei - teoretic, orice persoană fără cunoştinţe juridice sau abilităţi în a realiza ample analize logice şi sistematice - nu are cum să înţeleagă exact condiţiile în care se poate angaja răspunderea penală. Depune concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece nu se poate deduce neconstituţionalitatea unei norme legale din compararea prevederilor din Codul penal cu cele din Codul civil sau din alte legi speciale, un astfel de procedeu fiind inadmisibil. Totodată, dispoziţiile legale criticate sunt clare şi precise, răspunderea penală a persoanei juridice putând fi antrenată numai pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele acesteia, fiind vorba despre un model de răspundere directă a persoanei juridice. De asemenea, persoana juridică poate comite, în principiu, în calitate de autor, instigator sau complice orice infracţiune, indiferent de natura acesteia, urmând a fi verificat, în fiecare caz concret, dacă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii penale. Aşa cum se arată în expunerea de motive a Legii nr. 278/2006, condiţiile de răspundere sunt ca persoana fizică care săvârşeşte infracţiunea să acţioneze fie în realizarea obiectului de activitate, fie în numele sau fie în interesul persoanei juridice. Legiuitorul român s-a inspirat, în redactarea normei legale criticate, din actele normative similare din alte state, cum ar fi art. 5 din Codul penal belgian. Prevederi similare se regăsesc şi în dreptul olandez. Aşa fiind, apreciază că prevederile art. 135 alin. (1) din Codul penal respectă exigenţele de calitate a legilor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 17 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.760/180/2012, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin, (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea E-ON Distribuţie - S.A. din Târgu Mureş în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în apel în care autorul excepţiei este cercetat penal.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederea legală criticată nu respectă principiul previzibilităţii normei juridice, întrucât este lipsită de claritate din perspectiva sferei de incidenţă, respectiv a poziţiei subiective pe care trebuie să o manifeste organele de conducere ale persoanei juridice pentru a răspunde sau nu penal, fiind extrem de dificil a fi determinate cu precizie acţiunile sau inacţiunile prohibite de legea penală. În jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg s-a statuat că destinatarul normei trebuie să fie informat într-o manieră lipsită de ambiguităţi asupra comportamentelor interzise pe care este obligat să le evite. Pentru ca acest drept să fie asigurat în mod efectiv, enunţurile juridice trebuie să fie clare, precise şi explicite, astfel încât să îl poată avertiza în mod inechivoc pe destinatar asupra gravităţii consecinţelor nerespectării prescripţiilor legale.

8. În lumina acestor argumente, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece nu pot fi determinate cu exactitate situaţiile care pot atrage răspunderea penală a persoanei juridice, astfel că organele de conducere ale acesteia nu îşi pot da seama care acţiuni sau inacţiuni intră sub incidenţa legislaţiei penale sau în ce mod îşi pot realiza prerogativele de control astfel încât persoana juridică să nu intre în zona ilicitului penal.

9. Totodată, textul de lege contestat nu stabileşte niciun fel de criterii pentru determinarea persoanelor care pot comite infracţiuni în realizarea obiectului de activitate, astfel încât să atragă angajarea răspunderii penale a persoanei juridice şi, de asemenea, nu stabileşte dacă vinovăţia persoanei juridice se va raporta la voinţa organelor de conducere sau la poziţia subiectivă a autorului, în calitate de prepus al acesteia, în concret, persoana juridică nu poate, prin natura sa, să realizeze ea însăşi acte materiale, însă persoana juridică poate să aibă o voinţă proprie distinctă de voinţa angajaţilor săi. Ca atare, lipsa unor prevederi legale univoce prin care să fie clar determinate limitele răspunderii penale a persoanei juridice permite organelor judiciare să întreprindă demersurile legale pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice sub pretextul unui simplu viciu de organizare sau a unui deficit de control al persoanei juridice asupra angajaţilor săi, fără a reţine, însă, vreo culpă concretă în sarcina organelor de conducere a societăţii şi fără a indica în ce constă acel presupus viciu de organizare. În aceste condiţii, organele de conducere ale persoanelor juridice nu pot aprecia ce trebuie făcut în concret pentru a preîntâmpina producerea rezultatului socialmente periculos, pentru a evita tragerea la răspundere penală şi nici nu îşi pot corija conduita în acord cu dispoziţiile legale.

10. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat stabileşte clar condiţiile în care o persoană juridică răspunde pentru comiterea de infracţiuni - evident că din cele prevăzute în Codul penal şi în alte legi speciale, respectiv în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. Termenii folosiţi în această reglementare sunt clari, nu lasă loc de interpretare, iar persoanelor cărora li se adresează pot identifica cu uşurinţă situaţiile în care se aplică şi consecinţele acestora.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, răspunderea penală a persoanei juridice poate interveni pentru orice infracţiuni şi nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la comiterea infracţiunii. Totodată, răspunderea penală nu intervine pentru persoanele juridice de drept public.

13. Prin reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice introduse în Codul penal din 1969 prin Legea nr. 278/2006 s-a consacrat sistemul răspunderii penale generale, adică persoanele juridice au o capacitate penală similară cu persoanele fizice.

14. Doctrina a arătat că sfera persoanelor fizice care răspund penal şi care antrenează şi răspunderea penală a persoanei juridice cuprinde: persoanele fizice din conducerea persoanei juridice, cei care acţionează ca prepuşi ai persoanei juridice, cei care au relaţie de fapt, de drept cu persoana juridică şi care săvârşesc fapta în realizarea obiectului de activitate ori în interesul persoanei juridice şi cu încuviinţarea acesteia.

15. Guvernul apreciază că textul de lege contestat stabileşte foarte clar condiţiile în care o persoană juridică răspunde pentru săvârşirea unei infracţiuni, în realizarea obiectului de activitate ori în interesul sau în numele persoanei juridice. Termenii utilizaţi sunt clari, lipsiţi de echivoc, iar destinatarii normei pot identifica cu claritate situaţiile în care se aplică consecinţele acestora, fără a aduce atingere art. 23 alin. (12) din Constituţie.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de autor, susţinerile autorului acestuia prin apărător, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Codul penal cu denumirea marginală Condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice, care au următorul conţinut: „Persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite În realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice”

19. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei, precum şi dispoziţiile art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instituţia răspunderii penale a persoanei juridice a fost introdusă în dreptul penal român prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006. Spre deosebire de Codul penal anterior, în care dispoziţiile privitoare la răspunderea penală a persoanei juridice erau dispersate în titluri diferite (titlul II - Infracţiunea, titlul III - Pedepsele, titlul IV - Cauzele care înlătură răspundere penală sau consecinţele condamnării), în noul Cod penal toate dispoziţiile care reglementează această răspundere sunt grupate într-un singur titlu, anume titlul VI intitulat Răspunderea penală a persoanei juridice. Titlul VI este divizat în trei capitole, după cum urmează: capitolul I - Dispoziţii generale (art. 135-137), capitolul II - Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice (art. 138-145), capitolul III - Dispoziţii comune (art. 146-151). Dispoziţiile care reglementează răspunderea penală a persoanei juridice sunt dispoziţii speciale, care derogă de la principiile dreptului penai şi care se aplică exclusiv unei anumite categorii de subiecte de drept, acelea denumite „persoane juridice” (ori „persoane morale*). Articolul 135 din Codul penal stabileşte, în mod exclusiv, domeniul sau sfera de incidenţă a răspunderii penale a persoanei juridice, indicând categoriile de persoane juridice care răspund penal, precum şi infracţiunile pentru care intervine această răspundere. Astfel, legiuitorul a instituit regula potrivit căreia persoanele juridice răspund pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

21. Din perspectivă istorică, Curtea constată existenţa unor partizani ai teoriei realităţii (după care persoana juridică aste o realitate concretă) care susţineau că persoana juridică poate fi subiect activ al unei infracţiuni, precum şi existenţa unor partizani ai teoriei ficţiunii (după care persoana juridică este doar o creaţie a legii) şi care susţineau contrariul, anume că persoana juridică nu poate fi subiect activ al unei infracţiuni. Codul penal român din 1937 (Codul penal Carol al II-lea) a prevăzut în art. 71 un număr de 15 măsuri de siguranţă, dintre care trei se puteau lua doar împotriva persoanelor morale, şi anume: închiderea localului, dizolvarea şi suspendarea. Codul penal român din 1969 nu a menţinut prevederile Codului penal din 1937 care stabileau măsuri de siguranţă împotriva persoanelor morale şi, ca urmare, în perioada 1 ianuarie 1969 - 1 iulie 2004, în România, persoanele morale au putut fi trase exclusiv la răspundere civilă sau contravenţională, iar tragerea la răspundere penală, sub orice formă, era inadmisibilă. Abia în anul 2006, prin Legea nr. 278/2006, publicată m Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, s-a instituit pentru prima oară în România regula răspunderii penale a persoanei morale (juridice).

22. Problematica răspunderii penale a persoanei juridice se regăseşte şi în documentele internaţionale. Astfel, se remarcă faptul că statele europene manifestă o tendinţă de a reglementa răspunderea penală a persoanei juridice, tendinţă care a fost determinată, în principal, de faptul că la nivelul Consiliului Europei şi al Uniunii Europene au fost adoptate numeroase convenţii şi instrumente juridice care consacră sau recomandă o atare răspundere. Printre documentele adoptate la nivel european, care conţin referiri la răspunderea penală a persoanei juridice, se numără:

- Convenţia privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (1995):

- Convenţia privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal (1998);

- Convenţia penală privind corupţia (1999);

- Convenţia privind cybercriminalitatea (2001).

23. Totodată, printre documentele adoptate la nivel Internaţional, care conţin referiri la răspunderea penală a persoanei juridice, se numără:

- Convenţia privind lupta împotriva corupţiei funcţionarilor publici străini în tranzacţiile comerciale internaţionale. Această convenţie obligă statele părţi să sancţioneze şi persoanele juridice cu sancţiuni, chiar nepenale (dacă răspunderea persoanei juridice nu este instituită), proporţionale şi descurajante;

- Convenţia împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, încheiată la Palermo (Italia).

24. Aşa fiind, România ca membră a organizaţiilor internaţionale şi-a asumat la rândul său obligaţii în sensul arătat, instituind regula răspunderii penale a persoanelor morale.

25. Cât priveşte justificarea unei astfel de răspunderi s-au conturat două teze, şi anume teza răspunderii indirecte, prin ricoşeu (sau reflexie), şi teza răspunderii directe (sau primare). Prima teză reprezintă o răsfrângere a actelor ilicite comise, cu intenţie sau din culpă, de persoanele fizice care au calitatea de prepuşi ai persoanei morale (juridice). Această teză inspirată din dreptul englez şi, mai precis, din teoria identificării sau teoria alter ego [deoarece identifică prepusul cu persoana morală (juridică), considerând că manifestarea obiectivă şi subiectivă a acestuia reprezintă manifestarea obiectivă şi subiectivă a persoanei morale (juridice) înseşi] are drept consecinţă că răspunderea persoanei morale (juridice) poate fi angajată numai dacă a fost identificat individul care a comis fapta ilicită, în persoana căruia se analizează existenţa vinovăţiei (a intenţiei sau a culpei)

26. Potrivit tezei răspunderii directe, răspunderea penală a persoanei morale (juridice) este o răspundere directă, pentru fapta proprie - de exemplu, pentru o anumită „politică deliberată a întreprinderii” şi, în opinia susţinătorilor ei, această teză ar fi mai eficientă, având în vedere că identificarea persoanei fizice vinovate se poate dovedi extrem de dificilă, îndeosebi în cazul marilor societăţi. Or, teza răspunderii directe concretizată în Codul penal în vigoare permite tragerea la răspundere penală a persoanei morale (juridice) ori de câte ori s-a comis o infracţiune, indiferent dacă a fost sau nu identificată persoana fizică care a comis fapta ilicită şi indiferent dacă această persoană a fost sau nu găsită vinovată. În reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice au fost păstrate principiile pe care se fundamentează această răspundere, fiind menţinută opţiunea pentru modelul de răspundere directă a persoanei juridice, consacrat de dreptul belgian şi olandez.

27. De asemenea, de principiu, sunt responsabile penal persoanele juridice aşa-numite „de drept privat”. Cu toate acestea, doctrina nu a adoptat o poziţie identică faţă de toate persoanele juridice astfel denumite. Dacă în cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ (societăţi, regii autonome etc.), regula răspunderii penale a fost admisă fără rezerve, în schimb, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ (instituţii - lato sensu, asociaţii, culte religioase, fundaţii) au existat mereu divergenţe de opinie. Dacă, în cele din urmă, răspunderea penală a acestor persoane juridice a fost totuşi admisă, faptul se explică aproape exclusiv prin nevoia de a da satisfacţie principiului egalităţii în faţa legii. În acest sens, multe legislaţii, inclusiv cea română, au instituit pentru o serie de persoane fără scop lucrativ (partide, sindicate, instituţii de presă, ş.a.) un tratament privilegiat.

28. În ceea ce priveşte persoanele juridice „de drept public” (statul şi unităţile administrativ-teritoriale), doctrina penală dominantă consideră că acestea nu pot fi trase la răspundere penală, atât pentru faptul că, logic, este inacceptabil ca statul, care este titularul dreptului de a pedepsi, să se autodeclare „infractor” şi să se supună propriei represiuni, cât şi pentru că, în aceste condiţii, statul nu şi-ar mai putea îndeplini atribuţiile, astfel că existenţa sa nu s-ar mai justifica.

29. În ce priveşte infracţiunile imputabile persoanei juridice, Curtea constată că nu orice infracţiune poate atrage răspunderea penală a persoanei juridice, iar criteriul convingător de delimitare îl constituie aşa-numitele „infracţiuni de corporaţie”. Indiferent de modul în care poate fi concepută fapta, pentru a putea fi imputată persoanei morale (juridice) şi a deveni astfel o „infracţiune de corporaţie” este necesar să existe o legătură între această faptă şi persoana juridică trasă la răspundere penală pentru săvârşirea ei. Indiferent cum ar fi înţeleasă, legătura personală nu poate să justifice, singură, angajarea răspunderii penale a persoanei juridice, astfel că se impune ca ea să fie dublată de o legătură reală, obiectivă, în care, pe lângă cerinţa ca fapta să fi fost comisă de un prepus, apare şi cerinţa ca fapta să fi fost săvârşită în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

30. Ca o consecinţă, legislaţiile penale au consacrat soluţii diverse. Unele, cele mai multe, condiţionează răspunderea penală a persoanei juridice, atât de o legătură personală (in personam), cât şi de o legătură obiectivă (in rem), De exemplu, în Olanda, infracţiunea poate atrage răspunderea penală a persoanei juridice numai dacă ea s-a săvârşit de către un prepus al persoanei juridice şi numai dacă ea are legătură cu obiectul său de activitate. În schimb, alte legislaţii condiţionează răspunderea penală a persoanei juridice de o serie de circumstanţe personale, de pildă art. 121-2 alin. (1) din Codul penal francez prevede, pe de o parte, ca infracţiunea să fi fost comisă „pe seama” persoanei morale (juridice) - formulă din care doctrina franceză a desprins două concluzii, şi anume că răspunderea penală a persoanei morale (juridice) va fi angajată ori de câte ori infracţiunea s-a comis în interesul (profitul) ei, indiferent dacă este financiar ori de altă natură, şi că răspunderea penală a persoanei morale (juridice) nu va fi angajată atunci când persoana fizică a acţionat în interes personal ori în interesul unui terţ.

31. Pornind de la aceste modele, în acord cu art. 61 din Constituţie şi în virtutea liberei opţiuni de politică penală, legiuitorul român a decis să renunţe la cerinţa legăturii personale şi să condiţioneze răspunderea penală a persoanei juridice exclusiv de existenţa unei legături reale, obiective, între persoana juridică şi infracţiunea ce i se impută. O astfel de reglementare reprezintă o soluţie raţională, întrucât permite legiuitorului să fixeze în limite mult mai precise sfera infracţiunilor ce pot fi imputate persoanei juridice.

32. Actuala reglementare a preluat în linii generale principiile deja consacrate, sens în care persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite prin acţiunile de realizare a obiectului de activitate ori săvârşite prin acţiunile executate în numele sau în interesul său. Prin urmare, răspunderea penală a persoanei juridice este generală, putând fi atrasă de orice activitate a ei în care se poate identifica un element subiectiv propriu acesteia, diferit de cel al persoanei fizice care execută în concret actul material. Răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată de orice persoană fizică ce acţionează în numele ei, nu doar de către organele de conducere ale acesteia.

33. Aşa fiind, analizând prevederile legale criticate, Curtea constată că acestea sunt suficient de clare, destinatarul normei putând înţelege cu uşurinţă că pentru antrenarea răspunderii penale a persoanelor juridice este necesar ca infracţiunile să fie săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. Astfel, prin săvârşirea de către persoana juridică a unei infracţiuni în realizarea obiectului de activitate se înţelege că un organ, prepus sau reprezentant al persoanei juridice, a comis o infracţiune cu prilejul transpunerii în practică a activităţilor pe care, potrivit legii, actelor constitutive sau actelor de organizare şi funcţionare, persoana juridică le poate derula. Această cerinţă presupune că, la momentul săvârşirii infracţiunii, agentul se afla în exerciţiul unei atribuţii de serviciu şi că, prin urmare, el deţinea fie calitatea de „organ”, fie calitatea de „reprezentant” direct sau indirect al persoanei juridice.

34. Totodată, o infracţiune este comisă în interesul persoanei juridice în toate cazurile în care folosul - material sau moral - obţinut prin infracţiune revine, în totul sau în parte, persoanei juridice, deşi infracţiunea nu este comisă în realizarea obiectului de activitate. Analizând această cerinţă, Curtea constată că aceasta poate primi atât o interpretare subiectivă ca făcând trimitere la scopul urmărit de agent, cât şi una obiectivă ca făcând trimitere la un profit (avantaj) pe care persoana juridică l-a obţinut deja de pe urma săvârşirii infracţiunii. În oricare dintre aceste interpretări devine posibil ca răspunderea penală a persoanei juridice să fie antrenată şi de alte persoane fizice, şi nu doar de acelea care acţionează în calitate de organe sau de reprezentanţi ai persoanei morale.

35. În sfârşit, în sensul legii penale, o infracţiune este săvârşită în numele persoanei juridice dacă persoana fizică ce efectuează elementul material al faptei acţionează în calitate de organ, prepus sau reprezentant al persoanei juridice, învestit în mod oficial (legal sau convenţional), fără ca fapta să fie săvârşită în realizarea obiectului de activitate sau în folosul persoanei juridice în cauză. De asemenea, analiza acestei ultime cerinţe alternative conduce la o concluzie identică cu prima, întrucât nu poate acţiona „în numele” persoanei juridice decât acela care are o împuternicire în acest sens, fiind fie „organ”, fie „reprezentant” al acesteia. Cu alte cuvinte, pentru a antrena răspunderea penală a persoanei juridice este necesar ca acela care acţionează să aibă calitatea de „prepus”, adică de „organ” sau de „reprezentant” al persoanei juridice.

36. În acest sens, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011).

37. Prin urmare, voinţa legiuitorului exprimată în textul ari. 135 alin. (1) din Codul penal este suficient de clară cu privire la antrenarea răspunderii penale a persoanei juridice.

38, Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea E-ON Distribuţie - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 7.760/180/2012 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 martie 2018.

 

PREŞEDINTE PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2004 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii „Varianta ocolitoare a oraşului Bacău, pe DN 2 - etapa I”, „Varianta ocolitoare a oraşului Braşov, pe DN 1”, „Varianta ocolitoare a oraşului Mediaş, pe DN 14”, „Varianta ocolitoare a oraşului Reghin, pe DN 16 şi DN 15” şi „Varianta ocolitoare a oraşului Târgu Mureş, pe DN 13 şi DN 15”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 42 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2004 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii „Varianta ocolitoare a oraşului Bacău, pe DN 2 - etapa I”, „Varianta ocolitoare a oraşului Braşov, pe DN 1”, „Varianta ocolitoare a oraşului Mediaş, pe DN 14”, „Varianta ocolitoare a oraşului Reghin, pe DN 16 şi DN 15” şi „Varianta ocolitoare a oraşului Târgu Mureş, pe DN 13 şi DN 15”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 18 octombrie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2004, cu modificările ulterioare, astfel cum a fost modificat potrivit art. I, se realizează din fonduri externe nerambursabile şi de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

Art. III. - Ministerul Transporturilor răspunde de modul de utilizare a sumelor aprobate potrivit prevederilor prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Lucian Şova

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 31 mai 2018.

Nr. 385.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2004)

 

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ŞI INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investiţii „Varianta de ocolire Bacău”

 

Titular: Ministerul Transporturilor

Beneficiar: Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi

Amplasament: judeţul Bacău

 

Valoarea totală a investiţiei, inclusiv T.V.A.: (1 euro = 4,5869 lei/07.07.2017),

1.174.445

mii lei

 

din care C+M, inclusiv T.V.A.:

 

846.895

mii lei

 

Valoare totală rest de executat:

 

1.039.265

mii lei

 

din care C+M:

 

730.742

mii lei

 

Eşalonarea investiţiei:

 

 

 

 

Anul I

INV/C+M

300.000/215.000

mii lei

 

Anul II

INV/C+M

430.000/315.000

mii lei

 

Anul III

INV/C+M

309.265/200.742

mii lei

 

Capacităţi:

 

 

 

 

- Lungime traseu:

Obiect 1

20,278

km

 

 

Obiect 2

3,165

km

 

 

Obiect 3

7,366

km

 

 

Total

30,809

km

 

- Lăţime platformă carosabil:

Obiect 1

9.0 m/7,0 m pe 4,009 km

26.0 m/23 m pe 16,269 km

 

 

 

 

 

Obiect 2 şi 3

9,0 m/7,0 m pe 10,531 km

 

 

- Poduri:

 

7

buc.

 

- Pasaje:

 

9

buc.

 

- Noduri rutiere:

 

1

buc.

 

- Intersecţii tip giraţii:

 

7

buc.

 

Durata de realizare a investiţiei:

 

36

luni

 

 

Factori de risc

Obiectivul se va proteja antiseismic conform prevederilor Normativului P 100-1/2013.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se va face din fonduri externe nerambursabile şi de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea amendamentului convenit între Guvernul României şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, prin schimbul de scrisori semnate la Bucureşti la 11 octombrie 2017, la 20 octombrie 2017 şi la 25 octombrie 2017, la Acordul de împrumut (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi la Acordul de asistenţă financiară nerambursabilă acordată din Fondul Global de Mediu (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnate la Bucureşti la 28 decembrie 2007

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 7 alin. (2) din Legea nr. 228/2008 pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi a Acordului de asistenţă financiară nerambursabilă acordată din Fondul Global de Mediu (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnate la Bucureşti la 28 decembrie 2007,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă amendamentul convenit între Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, prin schimbul de scrisori*) semnate la Bucureşti la 11 octombrie 2017, la 20 octombrie 2017 şi la 25 octombrie 2017, la Acordul de împrumut (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi la Acordul de asistenţă financiară nerambursabilă acordată din Fondul Global de Mediu (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnate la Bucureşti la 28 decembrie 2007, ratificate prin Legea nr. 228/2008, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul apelor şi pădurilor,

Ioan Deneş

 

Bucureşti, 31 mai 2018.

Nr. 386.


*) Traducere.

 

BIROUL BĂNCII MONDIALE,

Clădirea UTI, etaj 6

Tel.: (+4)021-201-0311

ROMÂNIA

Strada Vasile Lascăr nr. 31,

Fax: (+4)021-201-0338

Asociaţia pentru Dezvoltare

sectorul 2, 020492

 

Internaţională

Bucureşti, România

 

 

11 octombrie 2017

 

E.S. Ionuţ Mişa,

ministrul finanţelor publice

Ministerul Finanţelor Publice

Strada Apolodor nr. 17, sectorul 5

050741 Bucureşti, România

 

Re: Proiectul privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi

Împrumut BIRD nr. 4873-RO

Anularea soldului netras şi încheierea Acordului de împrumut

 

Ne referim la Acordul de împrumut („Acord*) menţionat mai sus dintre România („Împrumutat”) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare („Banca”), datat 28 decembrie 2007.

După cum ştiţi, data de încheiere a împrumutului a fost 31 mai 2017, data-limită de finalizare a fost 30 septembrie 2017, iar aplicaţia finală a fost înregistrată de către Bancă la 10 octombrie 2017. Prin urmare, în conformitate cu secţiunea 7.03 din Condiţiile generale, Banca anulează prin prezenta, începând cu 10 octombrie 2017, soldul netras de 1.919.865,43 EUR din cadrul Acordului de împrumut de mai sus.

Acordul de împrumut a fost încheiat la aceeaşi dată.

Am fi recunoscători dacă aţi putea să ne confirmaţi primirea acestei scrisori.

 

Cu stimă,

Tatiana Proskuryakova,

director de ţară,

Banca Mondială, Bucureşti

 

cc: E.S. Doina Pană, ministrul apelor şi pădurilor, Bucureşti, România

Dlui Attila Gyorgy, secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti, România

Dnei Boni Cucu, director general, Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti, România

Dnei Carmen Ghiţă, şef serviciu, Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti, România

Dlui Frank Heemskerk, director executiv, Banca Mondială

 

BIROUL BĂNCII MONDIALE,

Clădirea UTI, etaj 6

Tel.: (+4)021-201-0311

ROMÂNIA

Strada Vasile Lascăr nr. 31,

Fax: (+4) 021-201-0338

Asociaţia pentru Dezvoltare

sectorul 2, 020492

 

Internaţională

Bucureşti, România

 

 

11 octombrie 2017

 

E.S. Ionuţ Misa,

ministrul finanţelor publice

Ministerul Finanţelor Publice

Strada Apolodor nr. 17, sectorul 5

050741 Bucureşti, România

 

Re: Proiectul privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi

Grant nr. TF058040

Anularea soldului netras şi încheierea Acordului de grant

 

Ne referim la Acordul de asistenţă financiară nerambursabilă acordată din Fondul Global de Mediu (Proiect privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi) menţionat mai sus dintre România („Primitor”) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare („Banca Mondială*)] acţionând în calitate de administrator al Facilităţii Fondului Global de Mediu, datat 28 decembrie 2007.

După cum ştiţi, data de încheiere a grantului a fost 31 mai 2017, data-limită de finalizare a fost 30 septembrie 2017, iar aplicaţia finală a fost înregistrată de către Bancă la 18 septembrie 2017. Prin urmare, în conformitate cu secţiunea 4.03 din Condiţiile generale, Banca Mondială anulează prin prezenta, începând cu 30 septembrie 2017, soldul netras de 33.117,95 dolari SUA, din cadrul Acordului de grant de mal sus.

Acordul de grant a fost încheiat la aceeaşi dată.

Am fi recunoscători dacă aţi putea să ne confirmaţi primirea acestei scrisori.

 

Cu stimă,

Tatiana Proskuryakova,

director de ţară,

Banca Mondială, Bucureşti

 

cc: E.S. Doina Pană, ministrul apelor şi pădurilor, Bucureşti, România

Dlui Attila Gyorgy, secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti, România

Dnei Boni Cucu, director general, Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti, România

Dnei Carmen Ghiţă, şef serviciu, Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti, România

Dlui Frank Heemskerk, director executiv, Banca Mondială

 

BIROUL BĂNCII MONDIALE,

Clădirea UTI, etaj 6

Tel.: (+4)021-201-0311

ROMÂNIA

Strada Vasile Lascăr nr. 31,

Fax: (+4)021-201-0338

Asociaţia pentru Dezvoltare

sectorul 2, 020492

 

Internaţională

Bucureşti, România

 

 

20 octombrie 2017

 

E.S. Ionuţ Misa, ministrul finanţelor publice

Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, România

 

Stimate Domnule Ministru;

Re: Proiectul privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi

Împrumut BIRD nr. 4873-RO

Grafic de amortizare

 

Ataşăm alăturat un grafic de amortizare revizuit al datelor şi sumelor care urmează a fi plătite în cadrul Acordului de împrumut pentru împrumutul nr. 4873-RO dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (Banca), datat 28 decembrie 2007. Acest grafic reflectă anularea sumei de 1.919.865,43 EUR cu începere de la data de 10 octombrie 2017. Am fi recunoscători dacă aţi putea să ne confirmaţi primirea prezentei scrisori.

 

Cu stimă,

Tatiana Proskuryakova,

director de ţară,

Banca Mondială, Bucureşti

 

cc: E.S. Doina Pană, ministrul apelor şi pădurilor, Bucureşti, România

Dlui Attila Gyorgy, secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti, România

Dnei Boni Cucu, director general, Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti, România

Dnei Carmen Ghiţă, şef serviciu, Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti, România

Dlui Frank Heemskerk, director executiv, Banca Mondială

 

 

BANCA INTERNAŢIONALĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE SI DEZVOLTARE

Pag.: 1

 

GRAFIC DE AMORTIZARE

 

 

Sume în euro

 

 

Ţara

RO România

Împrumutat

8000008817 - ministerul finanţelor publice

 

Împrumut nr.: BlRD-48730

Subîmprumut nr.: 48730-001

Finalizare

Prima dată plată: 15.03.2013

Tranşe agregate: Nr.

Valută împrumut

proiect: 10/11/2017

Ultima dată plată: 15.09.2022

 

15/03/2013

2.500.000,00

0,00

2.500.000,00

15/09/2013

2.500.000,00

0,00

2.500.000,00

15/03/2014

2.500.000,00

0,00

2.500.000,00

15/09/2014

2.500.000,00

0,00

2.500.000,00

15/03/2015

2.500.000,00

0,00

2.500.000,00

15/09/2015

2.500.000,00

0,00

2.500.000,00

15/03/2016

2.500.000,00

0,00

2,500.000,00

15/09/2016

2.500.000,00

0,00

2.500.000.00

15/03/2017

2.500.000,00

0,00

2.500.000.00

15/09/2017

2.500.000,00

0,00

2.500.000.00

15/03/2018

2.500.000,00

-191.986,54

2.308.013.46

15/09/2018

2.500.000,00

-191.986,54

2.308.013.46

15/03/2019

2.500.000,00

-191.986,54

2.308.013.46

15/09/2019

2.500.000,00

-191.986,54

2.308.013.46

15/03/2020

2.500.000,00

-191.986,54

2.308.013,46

15/09/2020

2.500.000,00

-191.986,54

2.308.013.46

15/03/2021

2.500.000,00

-191.986,54

2.308.013.46

15/09/2021

2.500.000,00

-191.986,54

2.308.013.46

15/03/2022

2.500.000,00

-191.986,54

2.308.013.46

15/09/2022

2.500.000,00

-191.986,57

2.308.013.43

Total

50.000.000,00

-1.919.865,43

48.080.134,57

 

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

 

SECRETAR DE STAT

 

SIGLA M.F.P.

 

Str. Apolodor nr. 17, sectorul 5, Bucureşti

 

 

Tel.:+40 21 311 23 76

 

 

Fax: +40 21 312 67 92

 

 

25 octombrie 2017

 

Biroul Băncii Mondiale, România

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

Doamnei Tatiana Proskuryakova, director de ţară, Banca Mondială, România

c.c: E.S. Doina Pană, ministrul apelor şi pădurilor, Bucureşti

 

Re: Proiectul privind controlul integrat al poluării cu nutrienţi

(Împrumut nr. 4873-RO); (Grant nr. TF058040)

Anularea soldului netras şi încheierea Acordului de împrumut

Anularea soldului netras şi închiderea Acordului de grant

 

Stimată Doamnă Proskuryakova,

Vă confirmăm, cu mulţumiri, primirea scrisorii dumneavoastră datate 11 octombrie 2017 prin care am fost informaţi cu privire la anularea sumei de 1.919.865,43 EUR din Acordul de împrumut terminat la aceeaşi dată, precum şi la anularea soldului de 33.117,95 dolari SUA şi la încheierea Acordului de grant şi primirea scrisorii datate 20 octombrie 2017 prin care ne-a fost transmis Graficul de rambursare revizuit cu anularea sumei de 1.919.865,43 EUR începând de la data de 10 octombrie 2017.

 

Cu stimă,

Attila Gyorgy,

secretar de stat

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea valorii de inventar şi transmiterea unor imobile situate în municipiul Arad, judeţul Arad, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Transporturilor în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, precum şi modificarea anexelor nr. 4 şi 16 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 869 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar şi a caracteristicilor tehnice ale bunurilor imobile având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor, înregistrate în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului la numerele MFP 25836, MFP 25837 şi MFP 99517, ca urmare a reevaluării acestora conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a intabulării în cartea funciară.

Art. 2. - Se aprobă transmiterea unor imobile situate în municipiul Arad, judeţul Arad, aflate în domeniul public al statului, având datele de identificare prevăzute în anexă, din administrarea Ministerului Transporturilor în administrarea Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 3. - După preluare, imobilele transmise potrivit art. 2 se utilizează în vederea desfăşurării de activităţi medicale în regim ambulatoriu pentru personalul Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 4. - În cazul în care nu se respectă destinaţia imobilelor prevăzută la art. 3, acestea revin în administrarea Ministerului Transporturilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 5. - Predarea-preluarea imobilelor transmise potrivit art. 2 se face pe bază de protocol încheiat între Ministerul Transporturilor şi Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile specializate, nominalizate la nivelul celor două ministere, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 6. - Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Transporturilor îşi vor actualiza în mod corespunzător datele din evidenţele cantitativ-valorice şi de cadastru şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, vor opera modificările corespunzătoare în anexele nr. 4 şi 16 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul apărării naţionale,

Mihai-Viorel Fifor

Ministrul transporturilor, Lucian Şova

Ministrul sănătăţii,

Sorina Pintea

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 31 mai 2018.

Nr. 394.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

alo unor imobile situate În municipiul Arad, judeţul Arad, aflate În domeniul public al statului, a căror valoare de inventar şi caracteristici tehnice se actualizează şi care se transmit din administrarea Ministerului Transporturilor în administrarea Ministerului Apărării Naţionale

 

Nr. crt.

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Adresa

Elementele-cadru de descriere tehnică/Carte funciară/Nr. cadastrale

Valoarea bunului imobil înscrisă în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

(lei)

Valoarea de inventar actualizată ca urmarea reevaluării bunului şi a înscrierii în cartea fundară

(lei)

Valoarea bunului care se transmite

(lei)

Persoana juridică de la care se transmite imobilul/CUI

Persoana juridică la care se transmite imobilul/CUI

1.

25.836

8.25.01

Teren aferent imobil Ambulatoriu de

Specialitate C.F. Arad

Judeţul Arad,

municipiul Arad,

bd. g-ral Vasile Milea nr. 47

1. Teren:

- suprafaţa terenului = 533 mp;

Valoare contabilă - 230.400,00 lei.

C.F 317454/Arad

Nr. cad. 317454

141.954,00

230.400,00

230.400,00

Stalul român, din administrarea Ministerului Transporturilor/ Spitalul Clinic Căi Ferate Timişoara

CUI - 13633330

Statul român, în administrarea Ministerului Apărării Naţionale

CUI – 4183229

2.

25.837

8.25.01

Ambulatoriu de specialitate C.F. Arad

Judeţul Arad, Municipiul Arad,

bd. g-ral Vasile Milea nr. 47

2. Construcţii:

- C1 - Ambulatoriu de specialitate:

- suprafaţa construită = 320,00 mp;

- suprafaţa desfăşurată = 860,00 mp.

Valoare contabilă - 1.025.000,00 lei.

C.F 317454/Arad;

Nr. cad. 317454-C1.

85,00

1.025.000,00

1.025.000,00

Statui român, din administrarea Ministerului Transporturilor/ Spitalul Clinic Căi Ferate Timişoara

CUI - 13633330

Statul român, în administrarea Ministerului Apărării Naţionale

CUI - 4183229

3.

99.517

1.25.01

Împrejmuire cu gard din beton/ cărămidă piatră Policlinica Arad

Judeţul Arad, Municipiul Arad,

bd. g-ral Vasile Milea nr.47

3. Amenajări la terenuri:

- împrejmuire metalică pe fundaţie de beton cu soclu din cărămidă şi piatră Policlinica Arad:

- lungime = 74,00 ml.

Valoare contabilă - 3.000,00 lei.

C.F. 317454/Arad;

Nr. cad. 317454.

2,00

3.000,00

3.000,00

Statul român, din administrarea Ministerului Transporturilor/ Spitalul Clinic Căi Ferate Timişoara

CUI - 13633330

Statul român, în administrarea Ministerului Apărării Naţionale

CUI - 4183229

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.