MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 479/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 479         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 11 iunie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 74 din 22 februarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului

 

Decizia nr. 135 din 20 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 184 din 29 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale

 

Decizia nr. 186 din 29 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.629. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea criteriilor şi procedurilor de evaluare şi certificare ale evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi

 

3.687. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind acordarea acreditării pentru nivelul de învăţământ „preşcolar” din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Natanael” din municipiul Suceava

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 74

din 22 februarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Neptun Street - S.R.L. din comuna Miroslava, în Dosarul nr. 31.272/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.199D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la generalitatea legilor. Arată că instanţele judecătoreşti sunt cele care au competenţa de a verifica ce documente sunt „relevante” în scopul constatării contravenţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 7 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 31 272/245/2015, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta Societatea Neptun Street - S.R.L. din comuna Miroslava, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii contravenţionale împotriva procesului-verbal de contravenţie întocmit de Garda Naţională de Mediu, prin care a fost sancţionată în temeiul art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate, în temeiul cărora a fost sancţionat, nu îndeplinesc cerinţele de previzibilitate şi contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 21, art. 24, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În acest sens se susţine că norma de incriminare nu îndeplineşte caracterul previzibil, pentru că stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţie este lăsată la libera apreciere a agentului constatator. Astfel, petenta nu are posibilitatea de a-şi regla conduita. Dreptul la un proces echitabil şi dreptul părţii de a se apăra în faţa instanţei sunt iluzorii, dacă se permite agentului constatator să sancţioneze nedepunerea unor documente relevante. Astfel, înţelesul sintagmei «documente relevante” este lăsat la aprecierea agentului. Potrivit procesului-verbal de contravenţie, nedepunerea împuternicirii reprezentantului societăţii sau nedepunerea cărţi de identitate a reprezentantului societăţii constituie documente relevante care pot fi sancţionate cu amendă de 50.000 lei. În concluzie, se susţine că dispoziţiile de lege criticate au un caracter general, care îi împiedică pe destinatarii normei să prevadă conţinutul contravenţiei.

6. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului. Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10 Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „(3) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la

15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: [...] 5. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante;7.

11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legilor, a Constituţiei şi a supremaţiei sale, art. 21 privind accesul liber la justiţie, ârt. 24 privind dreptul la apărare, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la dispoziţiile art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 363 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 17 mai 2010, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală, ale art.*25 privind libera circulaţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a acestora.

13. În cauza de faţă, autorul excepţiei critică aceleaşi dispoziţii de lege, prin raportare, însă, la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 21, art. 24, precum şi prin raportare la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În acest sens, autorul excepţiei susţine că dreptul la un proces echitabil şi dreptul părţii de a se apăra în faţa instanţei sunt iluzorii, dacă se permite agentului constatator să sancţioneze nedepunerea unor documente relevante. Astfel, înţelesul sintagmei „documente relevante” este lăsat la aprecierea agentului constatator.

14. Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, protecţia mediului este obiectiv de interes public major, iar, în conformitate cu art. 94 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, „Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop: [...] e) asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le facilitează controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe”. Textul de lege criticat - art. 96 alin. (3) pct. 5 din acelaşi act normativ - instituie o sancţiune contravenţională pentru încălcarea obligaţiei prevăzute de lege în sarcina persoanelor fizice şi juridice, şi anume aceea de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante.

15. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin lipsa de claritate şi previzibilitate a textului de lege criticat, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, referitoare la art. 1 alin, (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2016, paragrafele 22 şi 23, Curtea Constituţională a reţinut că instanţa de contencios al drepturilor omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dublilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre.

16. Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea observă că textul de lege criticat prevede obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a pune la dispoziţia persoanelor împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante, precum şi sancţiunea nerespectării acestei obligaţii. În ceea ce priveşte documentele relevante care trebuie puse la dispoziţia persoanelor împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, Curtea constată că acestea diferă de la caz la caz, legea neputând să prevadă, în mod exhaustiv, care sunt documentele relevante în fiecare speţă. Aşadar, Curtea reţine că textul este formulat cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. În concluzie, nu se poate primi critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate au un caracter general, care îi împiedică pe destinatarii normei să prevadă conţinutul contravenţiei. Având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea legii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie.

17. Curtea mai reţine că stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţie nu este lăsată la libera apreciere a agentului constatator, deoarece procesul-verbal de contravenţie poate fi atacat cu plângere contravenţională la instanţa judecătorească, ceea ce s-a întâmplat şi în litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, critica potrivit căreia stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţie este lăsată la libera apreciere a agentului constatator este neîntemeiată, deoarece procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei va fi analizat, sub toate aspectele, de instanţa judecătorească, iar, în cadrul acestui litigiu, autorul excepţiei are la îndemână toate mijloacele procedurale pentru asigurarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil. Pentru aceste argumente, textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi 24 privind dreptul la apărare şi nici celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la accesul la justiţie.

18. În final, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei referitoare la solicitarea concretă a agentului constatator a unor documente nerelevante în opinia autorului excepţiei (cum sunt împuternicirea reprezentantului societăţii sau cartea de identitate a reprezentantului societăţii), precum şi eventualele abuzuri ale agentului constatator nu constituie aspecte de neconstituţionalitate a textului de lege criticat, ci aspecte privind aplicarea legii, ce intră în competenţa de soluţionare a instanţei judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Neptun Street - S.R.L. din comuna Miroslava, în Dosarul nr. 31.272/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 96 alin. (3) pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 februarie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 135

din 20 martie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ioan Mihai Tănase în Dosarul nr. 594/310/2016 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 75D/2018.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 18 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 594/310/2016, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

5. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Mihai Tănase, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt contrare art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată că accesul liber la justiţie constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic, fiind consacrat în documente internaţionale, iar posibilitatea oricărei persoane de a introduce o acţiune în justiţie, ce implică obligaţia corelativă a statului ca, prin instanţa competentă, să soluţioneze aceste acţiuni reprezintă accesul liber al persoanei la justiţie.

7. De asemenea menţionează că este vorba de un raport juridic de drept public, iar, în legislaţia anterioară, plângerea contravenţională şi calea de atac pronunţată asupra acesteia erau scutite de taxa judiciară de timbru. În acest context apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu are forţa legislativă necesară pentru a modifica acte normative de nivelul legii organice, sens în care menţionează legislaţia privind regimul juridic al contravenţiilor şi privind taxele judiciare de timbru.

8. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins: „în materie contravenţională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac împotriva hotărârii pronunţate se taxează cu 20 lei”.

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea este invocat art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 124 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 28 aprilie 2016, Decizia nr. 232 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 5 iulie 2016, Decizia nr. 429 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 7 august 2015, Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14 ianuarie 2016, Decizia nr. 530 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 5 decembrie 2014, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

15. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că, în materie contravenţională, potrivit art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013,,,plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac împotriva hotărârii pronunţate se taxează cu 20 lei”, aceste cereri nemaifiind scutite de taxa judiciară de timbru, astfel cum era statuat în art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în forma sa iniţială. Astfel, Curtea a observat că taxa instituită prin Ordonanţa de urgenţă

a Guvernului nr. 80/2013 este, însă, una fixă şi nu depinde în niciun fel de tipul contravenţiei împotriva căreia se depune plângerea şi nici de cuantumul amenzii. În acest context, în Decizia nr. 232 din 19 aprilie 2016, precitată, Curtea a reţinut că o atare soluţie legislativă este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în materie contravenţională, pentru sistemul unei taxe fixe, şi nu la valoare, considerente pentru care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

16. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, arătând că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Astfel, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii, iar impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză, în acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

18 în ceea ce priveşte critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu are forţa legislativă necesară pentru a modifica acte normative de nivelul legii organice, Curtea observă că, potrivit art. 115 din Constituţie, interdicţia reglementării pe calea delegării legislative are în vedere adoptarea ordonanţelor Guvernului emise în temeiul unei legi de abilitare, iar nu în ceea ce priveşte ordonanţele de urgenţă.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Mihai Tănase în Dosarul nr. 594/310/2016 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 martie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 184

din 29 martie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, excepţie ridicată de Societatea Euromobila Prod - S.R.L., cu sediul în municipiul Giurgiu, în Dosarul nr. 1.320/122/2016 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 172D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune, în principal, concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că nu se formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se doreşte adoptarea unei alte soluţii legislative. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei, ca neîntemeiată, apreciind că nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, atât timp cât norma legală impune aceleaşi condiţii tuturor contribuabililor pentru a beneficia de scutirile fiscale menţionate în actul normativ criticat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.320/122/2016 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Euromobila Prod - S.R.L. cu sediul în municipiul Giurgiu, cu ocazia judecării unei acţiuni în contencios administrativ, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Ploieşti, având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a înştiinţării de respingere a notificării nr. 2.960 din 6 aprilie 2016.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 înfrâng principiul egalităţii în drepturi, întrucât instituie o discriminare între contribuabili, în sensul că reglementează privilegii în favoarea unora dintre aceştia, excluzându-i pe alţii. Arată că, prin ordonanţa de urgenţă menţionată, legiuitorul a urmărit să instituie un sistem de măsuri pentru asigurarea unei bune colectări a creanţelor fiscale care au fost eşalonate la plată. Legiuitorul a prevăzut, astfel, anularea cotei de 54,2% din dobânda eşalonată la plată în folosul celor ce îşi sting anticipat obligaţiile de plată eşalonate. Aşadar, determinantă şi suficientă pentru acordarea beneficiului anulării cotei de 54,2% din dobânda eşalonată la plată este acţiunea contribuabilului de a achita în avans suma ce urmează a rămâne în contul organelor fiscale. Prin urmare, apreciază că obiectivul urmărit de legiuitor, respectiv acela de colectare anticipată, este atins cu prisosinţă şi în ipoteza în care contribuabilul a achitat integral obligaţia de plată, mai puţin cota de 54,2% din dobânda eşalonată la plată, care, oricum, va fi restituită. Aşa fiind, apreciază că neachitarea în termenul impus de lege a cotei de 54,2% din dobânda eşalonată la plată nu poate fi un element care să îi excludă pe contribuabilul în cauză de beneficiul scutirii de la plată. În acest context, consideră că societatea este discriminată în raport cu alte societăţi/contribuabili în favoarea cărora este reglementat un regim privilegiat, subliniind că discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept/beneficiu, iar remediul constituţional specific îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. Or câtă vreme principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci nu există niciun motiv rezonabil pentru care un contribuabil care a achitat integral obligaţiile impuse de lege, mai puţin cota care oricum i-ar fi fost restituită, să nu beneficieze, la rândul său, asemenea contribuabilului care a achitat cota de 54,2%, ulterior restituită, de reducerea la plata acestui procent.

6. Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate „apare ca nejustificată. În acest sens, arată că diferenţa operată de prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 4/2016, între cele două categorii de contribuabili, respectiv cel care a achitat inclusiv cota de 54,2% din dobânda eşalonată la plată şi cel care nu a achitat-o, justifică un tratament juridic diferenţiat, impunându-se a se reţine că cele două categorii de contribuabili se află în situaţii juridice diferite din perspectiva incidenţei normei analizate, instanţa de judecată arată că intenţia legiuitorului a fost tocmai aceea de a acorda o bonificaţie contribuabililor care au achitat integral dobânda eşalonată la plată faţă de cei care nu au achitat-o integral, procedura/modalitatea de restituire a cotei de 54,2% fiind atributul organului fiscal.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, din analiza argumentelor formulate, autoarea excepţiei nu invocă o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, ci lipsa de logică a normei legale care impune, pentru a obţine o facilitate fiscală, achitarea unei sume de bani ce urmează a fi restituită, ulterior, contribuabilului. Raportat la art. 16 din Constituţie, Guvernul consideră că nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, din moment ce norma legală impune aceeaşi condiţie tuturor contribuabililor pentru a putea beneficia de facilitatea fiscală instituită.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 21 octombrie 2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 4/2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, prevederi potrivit cărora „Contribuabilii care la data de 30 septembrie 2015 beneficiază de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care obţin eşalonarea în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 şi 31 martie 2016 pot beneficia de anularea unei cote de 54,2% din dobânda eşalonată la plată şi nestinsă la 30 septembrie 2015, inclusiv, dacă eşalonarea la plată se finalizează până la 31 martie 2016. În acest caz, cota de 54,2% din dobânda achitată odată cu plata ratei de eşalonare se restituie potrivit Codului de procedură fiscală. “

12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi celor ale art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind egalitatea în faţa legii,

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, astfel cum reiese din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, precum şi din preambulul acesteia, promovarea acestui act normativ a fost generată de interesul general de susţinere a creşterii economice prin sprijinirea contribuabililor aflaţi în dificultate şi care nu au fost în măsură să acceseze o eşalonare la plata obligaţiilor fiscale restante, împrejurare ce a impus instituirea unei măsuri conjunctura le de acordare a unei facilităţi fiscale prin care s-a urmărit stimularea conformării voluntare a contribuabililor la plata obligaţiilor fiscale şi maximizarea încasărilor bugetare, stimularea mediului economic şi, respectiv, diminuarea arieratelor bugetare, aspect de care beneficiază întreaga societate. De asemenea, prin procedura din 16 noiembrie 2015, modificată şi completată prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 378 din 17 martie 2016, s-a prevăzut faptul că facilităţile fiscale prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, se acordă fie de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organele fiscale subordonate, pentru obligaţiile de plată administrate de aceasta, fie de către direcţiile de specialitate din Ministerul Finanţelor Publice, pentru obligaţiile stabilite de acestea şi care, potrivit legii, se transmit spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

14. Potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015, penalităţile de întârziere, precum şi o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligaţiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, şi administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiţii expres prevăzute de acest act normativ, iar, în caz contrar, organul fiscal emite o înştiinţare de respingere a notificării, ori de câte ori constată că respectivul contribuabil nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele reglementate de prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 44/2015, aşa cum, de altfel, s-a întâmplat şi în prezenta cauză. Prin acest act normativ, se creează cadrul legal pentru ca orice persoană fizică, persoană juridică sau alte entităţi fără personalitate juridică aflate în dificultate să ajungă la zi cu plata taxelor şi impozitelor, beneficiind de anularea obligaţiilor de plată accesorii datorate şi neplătite, reprezentând penalităţi de întârziere; o cotă de 54,2% din dobânzi; o cotă de 77,1% din majorările de întârziere datorate până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010, respectiv până la data de 1 iulie 2010, aferente obligaţiilor de plată principale, numite în continuare debite, restante la 30 septembrie 2015 sau plătite până la această dată.

15. Potrivit conţinutului normativ al reglementării criticate în speţă, Curtea distinge două ipoteze pentru care acordă legiuitorul facilităţi fiscale, şi anume, contribuabililor care, la data de 30 septembrie 2015, beneficiază de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, şi contribuabililor care obţin eşalonarea în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 şi 31 martie 2016. Aceştia pot beneficia de anularea unei cote de 54,2% din dobânda eşalonată la plată şi nestinsă la 30 septembrie 2015, inclusiv, dacă eşalonarea la plată se finalizează până la 31 martie 2016. În acest caz, cota de 54,2% din dobânda achitată odată cu plata ratei de eşalonare se restituie potrivit Codului de procedură fiscală.

16. Aşa fiind, contribuabilii care la data de 30 septembrie 2015 beneficiază de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi cei care obţin eşalonarea în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 şi 31 martie 2016, pot beneficia de anularea unei cotei de 54,2% din dobânda eşalonată la plată şi nestinsă la 30 septembrie 2015, inclusiv, dacă eşalonarea la plată se finalizează până la 31 martie 2016, iar, în acest caz, cota de 54,2% din dobânda achitată odată cu plata ratei de eşalonare se restituie potrivit Codului de procedură fiscală. Scopul acestei măsuri/facilităţi fiscale este, pe de o parte, în sensul sprijinirii contribuabililor aflaţi în dificultate, iar pe de altă parte, în sensul stimulării achitării obligaţiilor de plată restante la buget şi majorării încasărilor bugetare,

17. Cu privire la critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia, prin prevederile legale criticate se instituie o discriminare între contribuabili, în sensul că acestea reglementează privilegii în favoarea unora dintre aceştia, excluzându-i pe alţii, Curtea subliniază făptui că, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, anularea sau acordarea unor facilităţi fiscale având un caracter de excepţie, fiind astfel incidenţă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care norma juridică nu le prevede, acest beneficiu neputând fi convertit într-un drept fundamental.

18. În acest sens este, spre exemplu, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, prin care Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor” (a se vedea Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012). Totodată, prin Decizia nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, paragraful 14, s-a reţinut că nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituţională nu interzice stabilirea condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă.

19. Astfel, ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptată reglementarea legală criticată şi a scopului urmărit de legiuitor, Curtea subliniază că acesta este singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligaţii fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât şi condiţiile în care se realizează această măsură fiscală. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

20. În ceea ce priveşte invocarea art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la art. 11 şi 20 din Constituţia României, Curtea constată că aceasta este incorectă. Astfel, aşa cum a stabilit în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 206 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 17 aprilie 2012, „Carta, potrivit art. 6 alin. 1 din Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 84 din 30 martie 2010, are aceeaşi valoare juridică cu cea a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, care, în înţelesul art. 148 din Constituţia României, reprezintă tratatele constitutive ale Uniunii Europene. Aşadar, în sistemul constituţional românesc, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu intră sub incidenţa art. 20 din Constituţie, care se referă la tratatele internaţionale privind drepturile omului, astfel încât autorul excepţiei ar fi trebuit să invoce normele cuprinse în Cartă prin raportare la art. 148 din Legea fundamentală.”

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Euromobila Prod - S.R.L., cu sediul în municipiul Giurgiu, în Dosarul nr. 1.320/122/2016 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 186

din 29 martie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Biroul Executorului Judecătoresc Gelu Iulian Grasu în Dosarul nr. 14.826/212/2015 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 286D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune

concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.826/212/2015, Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciara de timbru. Excepţia a fost ridicată de pârâtul-apelant Biroul Executorului Judecătoresc Gelu Iulian Grasu cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 3.008/2016 şi a încheierii de şedinţă din 2 decembrie 2015, pronunţate de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 14.826/212/2015, prin care s-a admis excepţia netimbrării cererii de chemare în garanţie formulată de pârât.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că „precizarea cuprinsă în art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în sensul timbrării cererii de chemare în garanţie după regulile aplicabile obiectului cererii” este neconstituţională, deoarece instituie un tratament discriminatoriu pentru pârâtul care formulează cerere de chemare în garanţie a asigurătorului său, apreciind, astfel, că nu este echitabilă obligarea pârâtului la plata unei taxe raportate la pretenţiile, încă nedovedite, ale reclamantului. Consideră că reglementarea criticată este contrară şi dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, de vreme ce, prin instituirea obligaţiei de plată a unei taxe calculate la valoarea unor pretenţii ce nu îi aparţin, i se încalcă dreptul de proprietate, având în vedere că nu este garantată recuperarea taxei, în situaţia respingerii acţiunii. Apreciază, de asemenea, că prin „taxa abuzivă” impusă de textul criticat se aduce atingere şi dreptului la apărare al pârâtului, acesta fiind împiedicat să îşi formuleze în mod eficient apărarea.

6. Totodată, în susţinerea contrarietăţii reglementării criticate cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este invocat caracterul cererii de chemare în garanţie, de veritabil mijloc de apărare a patrimoniului pârâtului, sens în care face referire la prevederile art. 72 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

7. Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea opiniei sale, instanţa de judecată invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie, prin care s-a statuat că legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Totodată, invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, prin care s-a statuat că atât „obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie”. S-a arătat, de asemenea, că, „plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora”.

10. Avocatul Poporului învederează faptul că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exemplu fiind Decizia nr. 606 din 4 noiembrie 2014. În acest context, învederează faptul că îşi menţine punctul de vedere exprimat cu acel prilej, în sensul constituţionalităţii prevederilor legale criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie principală, precum cererile de chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală.”

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens, este Decizia nr. 305 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 noiembrie 2017, şi Decizia nr. 842 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 2 aprilie 2018, prin care Curtea a constatat că prevederile criticate sunt constituţionale.

16. Curtea precizează, totodată, că soluţia legislativă cuprinsa în art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se regăsea, iniţial, în cuprinsul art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prevederi de lege asupra cărora Curtea s-a pronunţat, de asemenea, în repetate rânduri, în sensul constatării constituţionalităţii acestora (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 796 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 29 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 1.039 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011).

17. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că „procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de intervenţie/garanţie este aceeaşi cu cea aplicabilă cererii principale, nu şi cuantumul taxei, care se calculează în funcţie de valoarea pretinsă prin cererea de intervenţie/garanţie. În acest sens sunt, de altfel, şi prevederile art. 10 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiţiei, nr. 760/C/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999, potrivit cărora «Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie ce apar în urma unei acţiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri».”

18. În jurisprudenţa sa în materia taxelor judiciare de timbru, Curtea a statuat că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, activitatea autorităţii judecătoreşti corespunde asigurării unui serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007). În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru, pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. Curtea a mai reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

19. De asemenea, potrivit art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, iar, în anumite situaţii, expres prevăzute de lege, instanţa acordă şi persoanelor juridice, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti.

20. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat, în jurisprudenţa sa, dacă accesul liber la justiţie este un drept absolut şi dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. Astfel, instanţa europeană a statuat că „dreptul la un tribunal” nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Larco şi alţii împotriva României, paragrafele 54 şi 58, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligaţia de a plăti în faţa instanţelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată o limitare a dreptului de acces la o instanţă sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care ar fi,în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei, fiind proporţională cu suma solicitată de reclamant (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, paragraful 31).

21. Neintervenind elemente noi. de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

22. Distinct de cele mai sus menţionate, Curtea arată că, astfel cum rezultă din cuprinsul reglementării criticate, procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de chemare în garanţie nu se raportează la obiectul cererii principale, ci la cel al cererii de chemare în garanţie, în funcţie de valoarea pretinsă prin cererea respectivă. Aşa fiind, pârâtul nu ajunge să timbreze pretenţiile reclamantului, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci propriile sale pretenţii îndreptate împotriva chematului în garanţie.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Biroul Executorului Judecătoresc Gelu Iulian Grasu în Dosarul nr. 14.826/212/2015 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 martie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea criteriilor şi procedurilor de evaluare şi certificare ale evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi

 

În temeiul prevederilor art. 340 alin. (2) lit. f) şi al art. 342 alin. (1)-(3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 556/2011 privind organizarea, structura şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Calificări, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia pentru stabilirea criteriilor şi procedurilor de evaluare şi certificare ale evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Autoritatea Naţională pentru Calificări, prin Centrul Naţional de Acreditare, va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Valentin Popa

 

Bucureşti, 2 mai 2018.

Nr. 3.629.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

pentru stabilirea criteriilor şi procedurilor de evaluare şi certificare ale evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezenta metodologie reglementează punerea în aplicarea prevederilor articolelor 340 şi 342 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor art. 45 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - (1) în procesul de coordonare a autorizării centrelor de evaluare a competenţelor obţinute pe alte căi decât cele formale, Autoritatea Naţională pentru Calificări, denumită în continuare ANC, utilizează evaluatori de competenţe profesionale, evaluatori de evaluatori şi evaluatori externi, denumiţi în continuare experţi în evaluare şi certificare în sistemul formării profesionale a adulţilor.

(2) Calitatea de expert în evaluare şi certificare se obţine prin înscrierea în Registrul naţional al evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi certificaţi, denumit în continuare Registru, în urma îndeplinirii criteriilor şi parcurgerii procedurilor de evaluare şi certificare organizate de către ANC.

(3) Centrele de evaluare şi certificare a competenţelor obţinute pe alte căi decât cele formale, denumite în continuare centre, folosesc numai evaluatori de competenţe profesionale înscrişi în Registru.

 

CAPITOLUL II

Criteriile de evaluare şi certificare ale evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi

 

Art. 3. - Poate participa la selecţia pentru obţinerea calităţii de evaluator de competenţe profesionale orice persoană interesată care îndeplineşte, cumulativ, următoarele criterii:

a) este specialist în domeniul educaţional ISCED solicitat, dovedit prin diplomă de studii universitare. Domeniile ISCED sunt următoarele: Educaţie; Arte şi Ştiinţe Umaniste; Ştiinţe sociale, Jurnalism şi Comunicare; Afaceri, Administraţie şi Drept; Ştiinţele naturii, Matematică şi Statistică; Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor; Inginerie, Industrie Prelucrătoare şi Construcţii; Agricultură, Silvicultură, Piscicultură şi Ştiinţe Veterinare; Sănătate şi Asistenţă Socială; Servicii;

b) deţine certificatul de evaluator de competenţe profesionale, obţinut prin absolvirea unui program de formare profesională continuă autorizat în condiţiile legii;

c) dovedeşte experienţă de muncă de minimum 2 ani din ultimii 5 ani de muncă în ocupaţia/calificarea pentru care solicită înscrierea în Registru;

d) a participat în ultimii 4 ani la programe de formare profesională continuă în domeniul educaţional în care are specializarea (minimum 40 de ore).

Art. 4. - (1) Poate participa la selecţia pentru obţinerea calităţii de evaluator de evaluatori orice persoană interesată care îndeplineşte, cumulativ, următoarele criterii:

a) este specialist în domeniul educaţional ISCED solicitat, dovedit prin diplomă de studii universitare;

b) deţine certificatul de evaluator de evaluatori, obţinut prin absolvirea unui program de formare profesională continuă autorizat în condiţiile legii;

c) dovedeşte experienţă de muncă de minimum 3 ani din ultimii 5 ani de muncă în ocupaţia/calificarea pentru care solicită înscrierea în Registru;

d) are experienţă de cel puţin 1 an ca evaluator de competenţe profesionale;

e) a participat în ultimii 4 ani la programe de formare profesională continuă în domeniul educaţional în care are specializarea (minimum 40 de ore).

(2) Poate îndeplini calitatea de evaluator de evaluatori şi un expert ANC, desemnat prin decizie a preşedintelui ANC.

Art. 5. - (1) Poate participa la selecţia pentru obţinerea calităţii de evaluator extern orice persoană interesată care îndeplineşte, cumulativ, următoarele criterii:

a) este absolvent de studii superioare;

b) deţine certificatul de evaluator extern, obţinut prin absolvirea unui program de formare profesională continuă autorizat în condiţiile legii;

c) are experienţă de muncă de minimum 3 ani;

d) a participat în ultimii 4 ani la programe de formare profesională continuă (minimum 40 de ore).

(2) Poate îndeplini calitatea de evaluator extern şi un expert ANC, desemnat prin decizie a preşedintelui ANC.

Art. 6. - Înscrierea la selecţia pentru obţinerea calităţii de expert în evaluare şi certificare se face prin una dintre următoarele modalităţi:

a) solicitare în nume propriu;

b) propunere din partea unui centru.

 

CAPITOLUL III

Procedurile de evaluare şi certificare ale evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi

 

Art. 7.-în vederea înscrierii la selecţie, persoanele/centrele interesate vor depune, la sediul ANC, un dosar care va conţine următoarele documente:

a) curriculum vitae;

b) scrisoare de motivaţie;

c) portofoliu personal, care să cuprindă dovezi referitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 4 din prezenta metodologie.

Art. 8. - Procedurile pentru evaluarea şi certificarea experţilor în evaluare şi certificare sunt organizate şi desfăşurate de către ANC şi presupun derularea următoarelor etape:

a) analiza dosarelor depuse de către persoanele/centrele interesate;

b) susţinerea unei probe scrise;

c) susţinerea unui interviu.

Art. 9. - Modalitatea de organizare şi desfăşurare a probei scrise şi a interviului este stabilită prin decizie a preşedintelui ANC şi este publicată pe site-ul ANC.

Art. 10. - Rezultatele evaluării şi certificării experţilor vor fi făcute publice de către ANC în termen de 10 zile lucrătoare de la finalizarea procedurilor.

Art. 11. - (1) Persoanele declarate admise în urma parcurgerii procedurilor sunt certificate ca experţi în evaluare şi certificare de către ANC şi sunt înscrise în Registru.

(2) Certificarea ca expert în evaluare şi certificare are o valabilitate de 4 ani şi se poate reînnoi, la cererea persoanei interesate, în urma parcurgerii unui proces de reevaluare.

(3) Reevaluarea în vederea reînnoirii calităţii de expert în evaluare şi certificare se realizează pe baza unui interviu şi a portofoliului personal ce cuprinde dovezi privind activitatea de evaluator de competenţe profesionale/evaluator de evaluatori/ evaluator extern, desfăşurată pe durata deţinerii calităţii de expert.

(4) Dacă persoana interesată nu solicită reevaluarea în vederea reînnoirii calităţii de expert în evaluare şi certificare sau nu promovează reevaluarea, aceasta este eliminată din Registru.

 

CAPITOLUL IV

Activitatea evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi

 

Art. 12. - (1) Evaluatorii de competenţe profesionale îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 4.543/468/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu prevederile Instrucţiunilor privind autorizarea centrelor de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale, obţinute pe alte căi decât cele formale, aprobate prin decizia preşedintelui ANC.

(2) Evaluatorii de competenţe profesionale pot fi evaluaţi periodic/monitorizaţi de către evaluatorii de evaluatori, în baza unei decizii a preşedintelui ANC.

Art. 13. - (1) Activitatea de evaluare a evaluatorilor de competenţe profesionale presupune:

a) evaluarea şi certificarea persoanelor care solicită calitatea de evaluator de competenţe profesionale;

b) evaluarea periodică/monitorizarea modului în care evaluatorii de competenţe profesionale îşi desfăşoară activitatea de evaluare în conformitate cu legislaţia în vigoare, dacă evaluarea periodică este decisă de către preşedintele ANC.

(2) Prin activitatea de evaluare periodică/monitorizare efectuată de evaluatorul de evaluatori asupra evaluatorului de competenţe profesionale se analizează următoarele tipuri de documente:

a) dosarele de evaluare de competenţe întocmite de către evaluatorul de competenţe profesionale;

b) metodele şi instrumentele de evaluare aplicate de către evaluatorul de competenţe profesionale;

c) orice dovezi analizate/utilizate de către evaluatorul de competenţe profesionale pentru fundamentarea deciziei de acordare unui candidat a certificatului de competenţe profesionale.

Art. 14. - (1) Evaluatorul de evaluatori poate participa, ca observator, la procesul de evaluare a candidaţilor de către evaluatorul de competenţe profesionale, prin decizie a preşedintelui ANC

(2) Evaluatorul de evaluatori întocmeşte un raport, care conţine inclusiv recomandări şi propuneri privind situaţia constatată, pe care îl prezintă conducerii ANC în termen de 5 zile lucrătoare de la încheierea evaluării candidaţilor.

Art. 15. - Evaluatorul de evaluatori, în vederea desfăşurării activităţii, încheie un contract de prestări servicii cu ANC.

Art. 16. - (1) Evaluatorul extern îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile art. 342 alin. (5) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 4,543/468/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Instrucţiunilor privind autorizarea centrelor de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale, obţinute pe alte căi decât cele formale, aprobate prin decizie a preşedintelui ANC.

(2) Evaluatorul extern desfăşoară două tipuri de evaluare:

a) evaluarea în vederea autorizării centrului;

b) evaluarea periodică/monitorizarea calităţii activităţii centrului.

(3) Scopul, obiectivele şi activităţile desfăşurate în cadrul vizitei de evaluare periodică/monitorizare a unui centru sunt stabilite prin decizie a preşedintelui ANC şi sunt comunicate centrului cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de efectuarea vizitei.

Art. 17. - (1) Evaluatorul extern încheie un contract de prestări servicii cu ANC, în care sunt stipulate şi drepturile, şi obligaţiile părţilor.

(2) Evaluatorul extern va răspunde civil, penal sau administrativ, pentru legalitatea evaluării realizate, pe baza contractului încheiat cu ANC.

 

CAPITOLUL V

Registrul naţional al evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi

 

Art. 18. - Se aprobă structura Registrului naţional al evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta metodologie.

Art. 19. - (1) Procedura internă de înscriere în Registru a experţilor în evaluare şi certificare se aprobă prin decizie a preşedintelui ANC.

(2) Registrul se publică pe site-ui ANC şi se actualizează periodic, pe baza criteriilor şi procedurilor de evaluare şi certificare prevăzute de prezenta metodologie.

 

CAPITOLUL VI

Norme de conduită profesională ale evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi

 

Art. 20. - Normele de conduită profesională prevăzute de prezenta metodologie sunt obligatorii pentru experţii în evaluare şi certificare înscrişi în Registru.

Art. 21. - Activitatea experţilor în evaluare şi certificare trebuie să fie guvernată de următoarele principii fundamentale şi norme de conduită:

a) supremaţia legii şi a interesului comunitar general în faţa interesului personal;

b) interesul candidatului şi al angajatorilor pentru calitate;

c) competenţa profesională, ca principiu conform căruia toate activităţile desfăşurate de experţii în evaluare şi certificare sunt tratate cu responsabilitate, competenţă şi eficienţă, pe baza cunoştinţelor şi aptitudinilor dobândite, în acest sens experţii evaluatori certificaţi având următoarele obligaţii:

- să cunoască legislaţia specifică activităţii desfăşurate, să se preocupe în mod constant de creşterea nivelului de pregătire;

- să îşi dezvolte permanent competenţele profesionale cerute de procedurile de evaluare;

- să îşi îndeplinească cu responsabilitate toate obligaţiile stabilite prin procedurile de evaluare;

d) integritatea, principiu conform căruia activitatea experţilor în evaluare şi certificare este exercitată cu onestitate şi corectitudine;

e) în acest sens, experţii trebuie să respecte următoarele reguli de conduită:

- să evite orice activitate care le-ar putea afecta credibilitatea, obiectivitatea şi imparţialitatea;

- să semnaleze conducerii ANC dacă se află în situaţie de incompatibilitate sau conflict de interese între calitatea de evaluator şi alte calităţi care decurg din activitatea sa şi să solicite înlocuirea cu alt evaluator în cazul în care constată situaţia de incompatibilitate sau conflict de interese;

- să nu furnizeze informaţii sau date false în timpul şi/sau după desfăşurarea activităţii de evaluare;

f) obiectivitatea, principiu conform căruia concluziile şi opiniile formulate de experţii în evaluare şi certificare în activitatea desfăşurată trebuie să se bazeze exclusiv pe documentele analizate, fără alte influenţe externe. Astfel, experţii au următoarele obligaţii:

- să întocmească rapoartele de evaluare în mod obiectiv, analizând toate aspectele relevante din activitatea evaluată;

- să nu se lase influenţaţi de interese personale sau ale unor terţi în formularea opiniilor proprii;

- să nu trateze cu superficialitate informaţiile, datele, documentele obţinute în procesul de evaluare;

- să nu omită, cu rea-credinţă, informaţii, date şi documente obţinute în timpul procesului de evaluare;

- să îşi fundamenteze concluziile, observaţiile şi consemnările din rapoartele întocmite în timpul evaluării exclusiv pe documente verificate şi predate provenind din surse sigure şi neechivoce;

g) confidenţialitatea, principiu conform căruia experţilor le este interzis să dezvăluie datele, informaţiile şi documentele care li se pun la dispoziţie în exercitarea activităţii de evaluator, în acest sens, experţii în evaluare şi certificare au următoarele obligaţii:

- să semneze un angajament de confidenţialitate în momentul înregistrării în Registrul naţional al evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi certificaţi;

- să nu utilizeze în interes personal sau în beneficiul unor terţi informaţiile dobândite în cursul desfăşurării activităţii de evaluare;

- să nu facă publice informaţii sau documente care ar putea aduce atingere prestigiului şi imaginii publice;

h) independenţa, principiu conform căruia experţii trebuie să îşi exercite activitatea cu imparţialitate şi să îşi manifeste independenţa faţă de orice influenţe externe şi grupuri de interese. În acest sens experţii au următoarele obligaţii:

- să aibă o atitudine imparţială şi independentă faţă de orice interes politic, economic, religios, etnic sau de altă natură în exercitarea activităţii de evaluare;

- să nu se implice în activităţi sau relaţii care ar putea afecta activitatea de evaluare pe care o desfăşoară şi să aducă la cunoştinţa conducerii ANC orice act sau fapt care ar putea afecta activitatea;

- să nu asigure alte servicii în afara celor cele prevăzute de cadrul legal în vigoare în ceea ce priveşte activitatea de evaluare desfăşurată.

Art. 22. - ANC verifică respectarea prevederilor privind conduita profesională şi iniţiază măsuri corective dacă este cazul.

Art. 23. - (1) încălcarea regulilor de conduită de către experţi atrage răspunderea celor vinovaţi şi se sancţionează conform prevederilor legale în vigoare.

(2) în căzui în care faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, ANC va sesiza, în condiţiile legii, organele şi instituţiile competente.

Art. 24. - (1) în cazul în care se constată nerespectarea sau neglijarea de către experţii în evaluare şi certificare a regulilor de conduită prevăzute de prezenta metodologie, aceştia vor fi excluşi din Registru, fără dreptul de reînscriere.

(2) Procedura de contestare a excluderii din Registru va fi aprobată prin decizie a preşedintelui ANC.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 25. - (1) Evaluatorii de competenţe profesionale din cadrul centrelor, care la data intrării în vigoare a acestei metodologii sunt aprobaţi de către ANC, au dreptul să fie înscrişi automat în Registru.

(2) Solicitarea pentru înscrierea în Registru se face de către fiecare centru, pe baza unei cereri scrise către ANC, la care se ataşează lista evaluatorilor de competenţe profesionale din centrul respectiv. Solicitarea se face în maximum 60 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei metodologii.

 

ANEXĂ

la metodologie

 

STRUCTURA REGISTRULUI NAŢIONAL

al evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi

 

Numele

CNP

Studiile absolvite/anul

Experienţă ani/domeniu

Denumirea centrului

Evaluatorul de competenţe profesionale Domeniu ISCED

Evaluatorul de evaluatori Domeniu ISCED

Evaluatorul extern

Data expirării

1

2

3

4

5

6

7

8

9

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru nivelul de învăţământ „preşcolar” din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Natanael” din municipiul Suceava

 

Având în vedere prevederile art. 24 alin. (3) lit. c) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.730/2014*) privind acordarea autorizării de funcţionare provizorie pentru nivelul de învăţământ „preşcolar” din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazială „Natanael” din municipiul Suceava,

luând în considerare Hotărârea Consiliului Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar nr. 12 din 14.12.2017 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 7 iunie-29 noiembrie 2017,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru nivelul de învăţământ „preşcolar11, limba de predare „română”, program „normal11 din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Natanael, cu sediul în municipiul Suceava, strada Lipoveni nr. 10, judeţul Suceava, cod de identificare fiscală 32490865, începând cu anul şcolar 2018-2019.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Natanael” din municipiul Suceava are obligaţia de a solicita evaluarea externă periodică în termen de maximum 5 ani de la obţinerea acreditării, dar nu mai târziu de anul şcolar 2022-2023.

Art. 3. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic, angajat conform prevederilor legii la nivelul de învăţământ „preşcolar” autorizat, se preia la nivelul de învăţământ „preşcolar” acreditat în cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Natanael” din municipiul Suceava.

Art. 4. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Natanael” din municipiul Suceava este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 5, - Direcţia generală învăţământ secundar superior şi educaţie permanentă, Direcţia generală educaţie timpurie, învăţământ primar şi gimnazial din Ministerul Educaţiei Naţionale, unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul „Natanael” din municipiul Suceava, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin,

Art. 6. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Valentin Popa

 

Bucureşti, 14 mai 2018.

Nr. 3.687.


*) Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.730/2014 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.