MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 488/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 488         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 13 iunie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 55 din 13 februarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 59 din 13 februarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

Decizia nr. 385 din 5 iunie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

418. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 500/2017 privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii”

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.311/452. - Ordin al ministrului finanţelor publice şi al ministrului comunicaţiilor şi societăţii informaţionale privind aprobarea intermedierii vânzării, colectării subscrierilor şi efectuării plăţilor aferente titlurilor de stat destinate populaţiei prin subunităţile poştale din reţeaua Companiei Naţionale „Poşta Român㔠- S.A., în cadrul Programului Tezaur

 

3.755. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru modificarea Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.796/2017 privind aprobarea graficului de desfăşurare a examenelor de certificare a calificării profesionale a absolvenţilor din învăţământul profesional şi tehnic preuniversitar în anul şcolar 2017-2018

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 55

din 13 februarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2)-(3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 1.135/99/2017/a1 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.465D/2017.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei de neconstituţionalitate, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei un înscris prin care formulează precizări cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că solicită Curţii să considere că excepţia de neconstituţionalitate vizează, în realitate, prevederile art. 200 alin. (3)-(4) din Codul de procedură civilă şi nu prevederile art. 200 alin. (2)-(3) din Codul de procedură civilă, având în vedere renumerotarea dată acestora prin republicarea Codul de procedură civilă.

4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.930D/2017, nr. 2.105D/2017 şi nr. 2.694D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă, excepţii ridicate de Oltiţa Manafu în Dosarul nr. 2.767/233/2017/a1 al Judecătoriei Galaţi, de Daniel Ilie în Dosarul nr. 30.818/3/2016/a 1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi de Borivoje Milan Srojkovic în Dosarul nr. 18.496/325/2017/a1 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă.

5. La apelul nominal se constată lipsa autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarelor nr. 1.930D/2017, nr. 2.105D/2017 şi nr. 2.694D/2017 la dosarul nr. 1.465D/2017, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pentru a cărei modificare apreciază că nu există temeiuri.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 4 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1 135/99/2017/a1, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (2)-(3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu, petent într-o cauză având ca obiect reexaminarea unei încheieri de anulare a cererii de chemare în judecată.

9. Prin încheierea nr. 356 din 19 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.767/233/2017/a1, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Oltiţa Manafu, petentă într-o cauză având ca obiect reexaminarea unei încheieri de anulare a cererii de chemare în judecată.

10. Prin încheierea din 22 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.0818/3/2016/a 1, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3)-(4) şi (7) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Ilie, petent într-o cauză având ca obiect reexaminarea unei încheieri de anulare a cererii de chemare în judecată.

11. Prin încheierea din 23 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18 496/325/2017/a1, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Borivoje Milan Srojkovic, petent într-o cauză având ca obiect reexaminarea unei încheieri de anulare a cererii de chemare în judecată.

12. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 200 din Codul de procedură civilă introduc un formalism excesiv, care are ca efect lipsirea justiţiabililor de accesul liber la justiţie.

13. Din perspectiva încălcării standardelor de claritate şi previzibilitate a legii, autorii susţin că dispoziţiile art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă nu sunt corelate cu dispoziţiile legale care reglementează sancţiunile, inclusiv cea a nulităţii, care pot fi aplicate în cazul nerespectării obligaţiei de a insera în cuprinsul cererii de chemare în judecată elementele prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă, respectiv prevederile art. 146, 149, 195-197, 249-254 şi următoarele din Codul de procedură civilă sau cele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru referitoare la sancţiunea anulării totale sau parţiale a acţiunii în caz de netimbrare sau timbrare insuficientă. Această lipsă de corelare induce neclaritate, incertitudine cu privire la cazurile în care se poate pronunţa anularea cererii de chemare în judecată. Astfel, judecătorii pot anula sau, după caz, menţine cererea de chemare în judecată, în funcţie de dispoziţiile legale pe care le reţin când verifică conţinutul acesteia sau în funcţie de aprecierea asupra gravităţii lipsurilor acesteia. În opinia autorilor, soluţiile reţinute de către judecători, în aceste condiţii, sunt arbitrare.

14. Se mai arată că dispoziţiile art. 200 alin. (3)-(4) din Codul de procedură civilă îi permit judecătorului să anuleze, în întregime, cererea de chemare în judecată care conţine mai multe capete de cerere, deşi neregularităţile sunt constatate numai cu privire la unele dintre acestea. De asemenea, autorii mai semnalează situaţia în care reclamantul nu poate menţiona, în cererea de chemare în judecată, probele/înscrisurile, întrucât acestea nu se află în posesia sa, ci a unor terţi.

15. În continuare, se arată că neclaritatea prevederilor art. 200 din Codul de procedură civilă subzistă câtă vreme nu sunt indicate lipsurile care duc la anularea cererii de chemare în judecată şi pentru că există o contradicţie vădită între, pe de o parte, prevederile art. 200 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, care se referă, în mod generic, la lipsuri şi, pe de altă parte, art. 196 din acelaşi act normativ, care prevede expres şi limitativ motivele de anulare a cererii sau pentru că nu se indică modalitatea de comunicare către reclamant a lipsurilor din cererea de chemare în judecată. Consecinţa neclarităţii modului de reglementare a procedurii regularizării, conduce, în opinia autorilor, la situaţia în care judecătorii stabilesc, „după cum doresc”, elementele care se comunică reclamantului, modul de comunicare, lipsurile care duc, de exemplu, la anularea cererii, precum şi la lipsa tratamentului egal între justiţiabili, atâta vreme cât modul de tratare a cererilor lor de chemare în judecată depinde de instanţa pe rolul cărora le-au formulat.

16. În opinia autorilor, procedura privind regularizarea cererii de chemare în judecată şi, în mod specific, prevederile art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă nu respectă principiul proporţionalităţii, aducând atingere înseşi existenţei accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. Există dispoziţii legale care asigură pe deplin exigenţe precum cele care ţin de stabilirea cadrului procesual, efectuarea procedurilor stabilite de lege în sarcina instanţei, aflarea adevărului şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale, sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată fiind cea mai gravă sancţiune procedurală.

17. Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate mai susţin că, deoarece încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată nu se emite în şedinţă publică şi nu se citează reclamantul, sancţiunea anulării este dispusă fără nicio posibilitate de apărare pentru reclamant.

18. De asemenea, dispoziţiile art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă împiedică acoperirea pretinselor lipsuri ale cererii de chemare în judecată şi analiza apărărilor reclamantului cu privire la regularitatea acesteia. În schimb, aceste prevederi permit judecătorului să analizeze doar o eventuală eroare a instanţei care a dispus anularea sau dacă remediile au fost înlăturate în termenul iniţial de 10 zile, prevăzut de art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, cererea de reexaminare nu reprezintă o cale de atac eficientă pentru respectarea drepturilor constituţionale.

19. Se mai susţine că dispoziţiile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă permit judecătorului să le interpreteze şi aplice în mod greşit, eronat, părtinitor şi chiar abuziv, prin anularea acţiunii, cu scopul de a avea cât mai multe dosare soluţionate, în această manieră facilă.

20. Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate mai arată că prevederile art. 200 alin. (3)-(4) şi (7) din Codul de procedură civilă sunt neclare şi, ca atare, generatoare de interpretări subiective. Efectul unei asemenea situaţii constă în „nejudecarea cauzei tale (când aceasta este afectată de un termen foarte scurt de exercitare/formulare a acţiunii), fapt ce contravine prevederilor art. 6, art. 13 şi art. 15 din Convenţia Europeană a drepturilor omului, prin aceea că nu se mai produce judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cererii de chemare în judecată şi nici a unui recurs efectiv (dubla jurisdicţie garantată) cu privire la aceasta, fiind în mod nejustificat «discriminată» faţă de cauze similare care însă sunt afectate de un termen de peste 3-6 luni (şi nu de doar 15 zile precum în cazul nostru).”

21. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Scopul adoptării dispoziţiilor legale criticate constă în acordarea posibilităţii instanţei de judecată de a fi învestită cu o cerere de chemare în judecată completă, care să conţină toate elementele necesare pentru soluţionarea ei şi în vederea scurtării duratei procesului, având în vedere că pârâtul va putea să formuleze întâmpinarea în condiţiile art. 205 din Codul de procedură civilă. Măsurile instituite de normele criticate nu înfrâng accesul la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât partea este înştiinţată, în prealabil, cu privire la neregularităţile cererii de chemare în judecată, fiindu-i acordat un termen rezonabil pentru remedierea acestora. În plus, partea are la dispoziţie o cale de atac efectivă, cererea de reexaminare, în vederea verificării legalităţii aplicării sancţiunii nulităţii cererii de chemare în judecată.

22. Judecătoria Galaţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia procedura prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă este constituţională, câtă vreme nu vizează însăşi judecata pe fond a litigiului. De asemenea, se arată că soluţia anulării cererii de chemare în judecată poate fi contestată pe calea unei cereri de reexaminare, o cale specifică de retractare.

23. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

24. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar, în motivarea opiniei, face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 479 din 21 noiembrie 2013.

25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

26. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât există suficiente garanţii procedurale pentru asigurarea liberului acces la justiţie şi dreptului la apărare. Una dintre aceste garanţii este reprezentată de acordarea posibilităţii reclamantului de a solicita reexaminarea încheierii prin care a fost dispusă anularea cererii de chemare în judecată. În sprijinul soluţiei de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, se evocă decizii ale Curţii Constituţionale şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului şi se arată că, prin prevederile art. 200 din Codul de procedură civilă, s-a urmărit o justă şi eficientă soluţionare a cauzelor deduse judecăţii, prin eliminarea termenelor intermediare, care pot duce la tergiversarea soluţionării cauzei, judecătorul având obligaţia de a veghea la respectarea îndeplinirii actelor procedurale de către părţi şi la exercitarea drepturilor procedurale cu bună-credinţă.

27. Avocatul Poporului apreciază, aşa cum a mai făcut-o şi în alte dosare ale Curţii cu obiect similar, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât instituirea unor condiţii formale ale cererii de chemare în judecată nu poate fi considerată de plano drept o negare a efectivităţii dreptului de acces la justiţie, ci aceasta constituie o expresie a obligativităţii exercitării drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, în limitele instituite de lege. În plus, nerespectarea condiţiilor prescrise pentru conformitatea cererii introductive de instanţă nu atrage, în mod recondiţionat, anularea actului procedural, existând posibilitatea modificării sau completării acestuia în termenul stabilit de instanţă. Cu privire la prevederile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Avocatul Poporului apreciază că procedura verificării cererii şi regularizarea acesteia nu privesc fondul cauzei deduse judecăţii, ci numai aspecte referitoare la elementele şi condiţiile pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare În judecată. În cazul în care se ajunge la anularea cererii de chemare în judecată, persoana interesată are posibilitatea să formuleze o nouă cerere care să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, fără să i se opună puterea de lucru judecat. Acest lucru este posibil având în vedere că instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, ci doar asupra unor aspecte care ţineau de buna administrare a justiţiei.

28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

29. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îi reprezintă dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

„(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.

(2) în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare.

(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).

(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective. desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).

(8) în caz de admitere, cauza se retrimite completului iniţial învestit

31. În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 referitor la statul român, art. 1 alin. (5) în componenta privind neclaritatea şi imprevizibilitatea, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) referitor la imposibilitatea de a beneficia de drepturile consacrate prin Constituţie şi prin celelalte legi, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un remediu efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu referire la raţiunea reglementării procedurii verificării şi regularizării cererii de chemare în judecată, Curtea aminteşte că, potrivit pct. II lit. D.1. - Sesizarea instanţei - din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.527 din 12 decembrie 2007 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 27 decembrie 2007, „Cartea a ii-a a Codului de procedură civilă, dedicată procedurii contencioase, în faţa primei instanţe şi în căile de atac, va fi regândită astfel încât să crească eficienţa activităţii de judecată şi să se reducă durata procesului civil, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale. Astfel, declanşarea propriu-zisă a procesului civil, marcată prin fixarea primului termen de judecată, va fi condiţionată de existenţa unei cereri de chemare în judecată care îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege. Înainte de a se stabili primul termen de judecată - ceva deveni momentul de referinţă în declanşarea procesului - şi de a fi comunicată pârâtului, cererea de chemare în judecată este supusă unui control „administrativ” al completului, aleatoriu stabilit, şi unei proceduri de completare şi corectare a lipsurilor cererii, în interiorul unui termen stabilit de instanţă. În acest fel, se vor evita comunicarea către partea adversă a unor cereri informe, cu cheltuielile aferente angajării unui avocat, precum şi introducerea în circuitul procesual al instanţelor a unor asemenea cereri. Această fază premergătoare, presupunând corespondenţa scrisă numai cu autorul cererii de chemare în judecată, se va finaliza: - fie prin conformarea la cerinţele stabilite conform legii de instanţă şi fixarea primului termen de judecată, cu citarea pârâtului; - fie, în cazul în care obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite, prin anularea cererii, printr-o încheiere dată în camera de consiliu. Desigur, în acest caz. ca o garanţie a respectării legii, reclamantul va avea la îndemână posibilitatea de a solicita reexaminarea încheierii de anulare

33. De asemenea, Curtea reţine că formalismul excesiv la care fac referire autorii excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă, în realitate, aşa cum s-a arătat Curtea în Decizia nr. 167 din 16 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017, paragraful 19, instituirea unei discipline procesuale, tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. În privinţa cererii de chemare în judecată, Curtea a statuat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, cât şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând, astfel, desfăşurarea judecăţii într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie,

34. Referitor la diversele critici privind lipsa de previzibilitate şi claritate a întregii proceduri a regularizării cererii de chemare în judecată, Curtea reţine, cu titlu general, că acestea tind să ignore un principiu care este pe deplin recunoscut şi aplicat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în Decizia nr. 764 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 8 februarie 2018, Curtea a reţinut c㠄una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 şi 23, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi SRL şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor”.

35. În aplicarea acestor considerente la prezenta cauză, Curtea reţine că argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate prin care se invocă o presupusă neclaritate a dispoziţiilor criticate, lipsa de corelare cu alte dispoziţii legale sau chiar contradicţii, sunt formulate cu ignorarea faptului că, oricât de clar ar fi redactate normele juridice criticate, există un element inevitabil de interpretare judiciară.

36. În plus, Curtea reaminteşte că, potrivit competenţei sale, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă, deci, că nu ne aflăm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple contrarietăţi între norme legale din acelaşi domeniu, coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare (a se vedea, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, nr. 409 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, nr. 262 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 16 iunie 2015).

37. De asemenea, în contextul criticilor de neconstituţionalitate potrivit cărora neclaritatea dispoziţiilor criticate permite arbitrariul judecătoresc, Curtea reaminteşte că, în Decizia nr. 583 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 noiembrie 2015, paragraful 15, şi în Decizia nr. 167 din 16 martie 2017, paragraful 19, precitată, a constatat că instanţele de judecată sunt singurele competente să aprecieze, în concret, în ce măsură anumite lipsuri ale cererii de chemare în judecată au o suficientă gravitate pentru a justifica anularea cererii în procedura regularizării.

38. Autorii mai susţin că, din perspectiva prevederilor art. 16 privind egalitatea în drepturi, de vreme ce modul de tratare a cererilor lor depinde de instanţa la care au formulat cererea, se ajunge la un tratament discriminatoriu al justiţiabililor. Curtea reţine că, în procesul de interpretare şi aplicare a legilor, instanţele judecătoreşti pot ajunge, în mod inevitabil, la soluţii care prima facie nu sunt perfect consistente între ele. Dar aceasta se datorează unor factori precum necesitatea de a pronunţa soluţii care să ţină seama de particularităţile fiecărui caz, de diferenţele personale şi instituţionale care, în niciun caz, nu pot avea semnificaţia unui tratament discriminatoriu aplicabil justiţiabililor. Şi, în orice caz, legiuitorul constituant a stabilit, în sarcina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obligaţia de a asigura interpretarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, în caz de practică neunitară.

39. Cu referire la criticile formulate din perspectiva art. 21 privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi a prevederilor art. 24 referitor la dreptul la apărare, Curtea reiterează jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 264 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, Decizia nr. 708 din 27 noiembrie 2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, Decizia nr. 410 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iulie 2014, Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014 sau Decizia nr. 580 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, prin care a constatat că dispoziţiile care reglementează procedura regularizării cererii de chemare în judecată nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor.

40. Cu referire la criticile formulate din perspectiva principiului proporţionalităţii, Curtea reaminteşte că, în Decizia nr. 167 din 16 martie 2017, paragraful 20 şi în Decizia nr. 708 din 27 noiembrie 2014, paragraful 27, precitate, a reţinut că anularea cererii reclamantului nu constituie o ingerinţă disproporţionată în dreptul său de acces la instanţă, deoarece partea este informată atât asupra omisiunii sale, cât şi cu privire la sancţiunea susceptibilă de a-i fi aplicată.

41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 1.135/99/2017/a1 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Oltiţa Manafu în Dosarul nr. 2.767/233/2017/a1 al Judecătoriei Galaţi, de Daniel Ilie în Dosarul nr. 30.818/3/2016/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi de Borivoje Milan Srojkovic în Dosarul nr. 18.496/325/2017/a1 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Judecătoriei Galaţi, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 februarie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 59

din 13 februarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi alin. (3), art. 7, art. 10 şi art. 11, cu excepţia tezei întâi care face trimitere la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.517/327/2016 al Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.863D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.880D/2017, nr. 2.881D/2017, nr. 2.898D/2017 şi nr. 2.908D/2017, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate privind dispoziţii ale Legii nr. 77/2016, excepţii ridicate de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 3.939/327/2016, nr. 4.516/327/2016 şi nr. 4.741/327/2016 ale Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală, precum şi de către Alexandru Viorel Burdea, Adriana Burdea şi Tedy Creştin în Dosarul nr. 25.422/302/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă.

4. La apelul nominal, în Dosarul Curţii nr. 2.898D/2017, se prezintă autorii excepţiei de neconstituţionalitate, asistaţi de avocat Ioan Lungu, cu împuternicire depusă la dosar, precum şi, în calitatea de reprezentant al părţii Societatea Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti, avocat Mihaela Ceauşescu, cu împuternicire depusă la dosar,

5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.880D/2017, nr. 2.881D/2017, nr. 2.898D/2017 şi nr. 2.908D/2017 la Dosarul nr. 2.863D/2017. Reprezentantul Ministerului Public şi avocaţii prezenţi sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.880D/2017, nr. 2.881 D/2017, nr. 2.898D/2017 şi nr. 2.908D/2017 la Dosarul nr. 2.863D/2017, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016. Domnul avocat arată că destinatarii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului Prima casă sunt discriminaţi faţă de cetăţenii care au contractat credite în temeiul Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, Codului civil de la 1864 şi Codului civil, care reglementează împrumutul de consumaţiune şi contractul de credit, întrucât nu pot beneficia de teoria impreviziunii, aşa cum este aceasta reglementată de Legea nr. 77/2016. Domnul avocat susţine că şi consumatorii care au contractat credite în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 au dreptul de a beneficia de teoria impreviziunii, aşa cum este aceasta reglementată de Legea nr. 77/2016 şi că, prin urmare, prevederile art. 1 alin, (4) ale acesteia sunt discriminatorii. La final depune şi concluzii scrise.

7. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei părţii Societatea Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti, care solicită respingerea excepţiei, pentru că debitorii care au contractat credite în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 nu se află în aceeaşi situaţie juridică şi economică cu debitorii care au contractat credite pentru achiziţia de locuinţe în temeiul altor acte normative. Astfel, creanţele rezultate din executarea silită a creditelor acordate prin Programul Prima Casă sunt creanţe bugetare, şi nu creanţe obişnuite, aşa cum sunt creanţele din celelalte acte normative în temeiul cărora se pot acorda credite pentru consumatori.

8. Doamna avocat face trimitere la preambulul Legii nr. 77/2016, potrivit căruia aceasta reprezintă o implementare a Directivei 2014/17/UE care exceptează de la aplicare anumite categorii de credite cărora li se subsumează şi Programul Prima Casă, întrucât acesta a fost destinat facilitării accesului persoanelor la achiziţia de imobile, contractul de credit se încheie numai ulterior aprobării garanţiei de către Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii şi creditele respective vizează un public restrâns, format din persoane fizice care nu deţin în proprietate locuinţe cu suprafaţă mai mare de 50 m2.

9. Dacă, ipotetic, s-ar admite că pot fi date în plată şi bunurile achiziţionate în cadrul Programului Prima Casă, ar fi imposibil din punct de vedere juridic, având în vedere că banca nu este singurul titular al dreptului de ipotecă de rang I. Proprietarul ar trebui să transfere către stat proprietatea acestuia, având în vedere că statul, ca titular al ipotecii legale, este primul înscris în cartea funciară. Într-o atare situaţie, statul plăteşte băncii 50% din valoarea creditului, conform contractului de garantare, iar banca nu ar mai avea, în temeiul art. 3 din Legea nr. 77/2016, dreptul de a cere împrumutatului vreo compensaţie nici cu privire la restul de 50% din valoarea principalului sumei împrumutate şi nici a dobânzilor şi comisioanelor. Prin urmare, o asemenea eventualitate contravine dreptului de proprietate privată garantat de art. 44 din Constituţie, precum şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

10. În încheiere, doamna avocat mai arată că beneficiarii programului Prima Casă se află şi din punct de vedere economic într-o situaţie diferită de cei care au contractat credite în baza altor acte normative, cum ar fi obligaţia de a achita un avans de numai 5% din suma împrumutată, faţă de avansul de minimum 15% dintr-un contract de credit ipotecar obişnuit şi dobânda care este jumătate din dobânda care se percepe într-un contract de credit ipotecar obişnuit. În aceste condiţii, nu se încalcă prevederile art. 16 din Constituţie şi, ca atare, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. La final depune şi concluzii scrise.

11. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu se creează discriminare între diferitele categorii de persoane care au contractat credite, acestea aflându-se în situaţii distincte.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

12. Prin sentinţele civile nr. 1.413 din 22 mai 2017, nr. 1.148 din 28 aprilie 2017, nr. 1.147 din 28 aprilie 2017 şi nr. 1.166 din 2 mai 2017, pronunţate în dosarele nr. 4.517/327/2016, nr. 3.939/327/2016, nr4.516/327/2016 şi nr. 4.741/327/2016, Judecătoria Tulcea - Secţia civilă şi penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi alin. (3), art. 7, art. 10 şi art. 11, cu excepţia tezei întâi care face trimitere la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”, din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţiile de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.863D/2Q17, nr. 2.880D/2017, nr. 2.881 D/2017 şi nr. 2.908D/2017.

13. Prin încheierea din 16 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25.422/302/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.898D/2017.

14. Excepţiile au fost invocate de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti, în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor referitoare la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016, iar, în Dosarul Curţii nr. 2.898D/2017, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, în faza apelului, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate, în temeiul Legii nr. 77/2016, de către Alexandru Viorel Burdea, Adriana Burdea şi Tedy Creştin, în calitate de consumatori.

15. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât consacră efectul retroactiv al legii, în totalitatea sa. Astfel, Legea nr. 77/2016 este aplicabilă contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum şi executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor.

16. Autoarele excepţiei susţin că legea nouă adaugă raportului juridic născut sub imperiul legii vechi o instituţie juridică cu caracter de noutate faţă de dispoziţiile legale aplicabile la data încheierii raportului juridic avute în vedere de părţi. Prin aplicarea legii noi se ajunge, aşadar, la o altă consecinţă, la alte efecte ale contractului şi la un alt mecanism de stingere a obligaţiilor, decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate contractele. Atunci când s-a încheiat contractul de credit, părţile au convenit ca debitorul să se oblige să restituie sumele de bani primite cu titlu de împrumut. Ulterior, în viaţa contractului intervine legiuitorul şi, împotriva voinţei creditorului, conferă debitorului dreptul ca acesta să se libereze de obligaţia sa faţă de creditor printr-un alt bun decât cel la care s-a aşteptat şi se aşteaptă în mod legitim creditorul, fără să distingă după cum bunul este afectat sau nu de alte sarcini ori de stadiul în care acesta se găseşte, ori să solicite creditorului stingerea tuturor obligaţiilor în cazul în care bunul imobil afectat garanţiei creditorului a fost, deja, supus procedurii de executare silită.

17. În continuare, se susţine că art. 6 alin. (6) din Codul civil a clarificat noţiunea de „situaţie juridică”, valorificând experienţa doctrinară şi jurisprudenţială în materie, iar ipoteza reglementată de art. 3 din Legea nr. 77/2016 nu poate să fie calificată drept o situaţie juridică, respectiv un „statut” personal sau real. Prin urmare, în cazul în care contractele au fost încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu se poate aplica art. 11 în forma actuală, adică nu se poate institui în sarcina profesionistului obligaţia de a prelua cu titlu de dare în plată imobilul afectat garanţiei, cu efect liberatoriu pentru întreaga creanţă, pentru că un asemenea efect al contractului nu era prevăzut de lege la data stabilirii obligaţiilor, respectiv la data încheierii contractului. Or, dacă art. 11 prevede că dispoziţiile noii legi se aplică inclusiv contractelor în curs de derulare, adică şi celor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii, înseamnă că textul este neconstituţional pentru că înfrânge principiul neretroactivităţii legii noi. În concluzie, pentru contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nu pot fi avute în vedere alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate.

18. Autoarele excepţiei apreciază că se încalcă şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. Prin Legea nr. 77/2016 se instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât acestea pun creditorul într-o poziţie de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaşte dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, situaţie de natură să îl plaseze într-o poziţie privilegiată pe debitor, cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale.

19. De asemenea, art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 încalcă prevederile art. 16 din Constituţie. Astfel, prin excluderea creditelor acordate prin programul Prima casă de la aplicarea prevederilor Legii nr. 77/2016, se creează o vădită discriminare între cetăţenii care au contractat credite prin acest program şi ceilalţi cetăţeni, care au contractat credite în baza altor acte normative, fără o justificare rezonabilă.

20. Neconstituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 77/2016 decurge, în primul rând, din încălcarea dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, având în vedere că obiectul contestaţiei este limitat strict la condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 - dispoziţii care sunt neconstituţionale în raport cu libertatea economică şi dreptul de proprietate. Practic, deşi creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanţiei, prin darea în plată, acesta nu poate formula nicio apărare cu privire la drepturile sala şi cu privire la aspectele particulare ale speţei care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării. Având în vedere că, faţă de condiţiile de admisibilitate prevăzute în lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanţe excepţionale, limitarea obiectului contestaţiei strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, care, în aceste condiţii, devin ineficace şi iluzorii.

Aceasta reprezintă şi o încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

21. Autoarele excepţiei mai susţin că, prin dispoziţiile criticate, se aduce o atingere nepermisă dreptului de proprietate privată al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate, ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or, creditorii deţin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispoziţiile legale prin care se prevede recuperarea creanţei numai în limita valorii imobilului adus în garanţie şi supus transferului forţat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanţei nu este compensată de o prealabilă şi dreaptă despăgubire, şi nici nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii.

22. În speţă, dreptul consumatorului este unul discreţionar, deoarece acesta poate alege în orice moment obligarea instituţiei creditoare la achiziţionarea imobilului. Privarea de bun nu are loc pe baza unui act al vreunei administraţii, ci pe temeiul voinţei unui particular, ceea ce face ca această ingerinţă să fie una arbitrară, întrucât particularul, respectiv consumatorul nu este obligat să urmărească vreun interes public, ci numai interesele sale private, atunci când solicită privarea instituţiei creditoare de bunul său.

23. Limitarea gravă adusă dreptului de proprietate prin mecanismul dării în plată nu se încadrează în limitele permise de art. 53 din Constituţie, pierderea dreptului de proprietate nefiind proporţională cu scopul urmărit, elementul de protecţie socială neregăsindu-se în condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.

24. În consecinţă, prin instituirea dării în plată cu efect liberatoriu, în lipsa consimţământului creditorului, la deplina discreţie a consumatorului şi fără a fi prevăzute condiţii minime de admisibilitate care să se refere la dificultăţile financiare ale consumatorului, se încalcă dreptul de proprietate privată a creditorului.

25. Deşi accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă sunt garantate prin art. 45 din Constituţie, dispoziţiile legale criticate limitează această garanţie sub două aspecte. Operaţiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activităţile principale ale creditorilor, sunt limitate sub aspectul operaţiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele şi executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forţată a creditorului într-un „vehicul imobiliar”, deşi nu a exprimat liber o astfel de iniţiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfăşurarea activităţilor comerciale privitoare la imobile, iar, prin transferul forţat al proprietăţii asupra imobilelor, va fi obligată să desfăşoare această activitate neprevizionată.

26. Nu are relevanţă faptul că instituţia de credit a primit un bun imobil drept garanţie a obligaţiei de rambursare a creditului, ori, în cazul executării silite a bunului, preţul de adjudecare, întrucât intenţia de la momentul constituirii ipotecii nu este aceea de a dobândi acest imobil în proprietate, ci doar de a avea o preferinţă înaintea altor creditori în ceea ce priveşte sumele valorificate din vânzarea respectivul bun ipotecat, indiferent în mâinile cui s-ar afla la momentul valorificării. Dreptul de ipotecă, înţeles ca drept real accesoriu, nu schimbă obiectul creanţei pe care o garantează, în speţă, fiind un drept real garantând executarea unei obligaţii de a da o sumă de bani, ci îl pune pe creditor în poziţia unui creditor preferat. Este adevărat că aceste persoane juridice pot deţine imobile în proprietate, dar astfel de imobile sunt deţinute ca bază a exercitării comerţului lor specific şi nu ca un scop în sine al comerţului lor.

27. Din prisma art. 45, în coroborare cu art. 135 din Constituţie, statul are obligaţia de a nu schimba sau altera scopul activităţii unui actor la viaţa economică, altfel se încalcă libertatea comerţului. Darea în plată potrivit Codului civil, respectiv preluarea în contul creanţei, potrivit Codului de procedură civilă, sunt situaţii de excepţie. Cât timp măsura se menţine în limitele unei excepţii este rezonabilă şi proporţională scopului executării obligaţiilor. Transformarea ei în regulă, prin instituirea unui drept unilateral, potestativ al consumatorului şi a unei obligaţii corelative a creditorului de a accepta darea în plată, sub sancţiunea pronunţării unei hotărâri de către instanţa de judecată, încalcă în mod evident libertatea economică a creditorului, care este silit să accepte o altă modalitate de valorificare a creanţei decât aceea care rezultă din scopul activităţii sale şi natura contractelor încheiate în realizarea acestuia (împrumuturi băneşti care, potrivit principiului nominalismului, presupun restituirea întocmai a sumelor împrumutate).

28. Libera iniţiativă ar însemna libertatea persoanei de a desfăşura activitatea economică în modalitatea pe care aceasta o consideră cea mai potrivită pentru a-şi atinge scopul, uzând de mijloacele juridice pe care le are la dispoziţie. În desfăşurarea activităţii sale economice, persoana este liberă să îşi aleagă partenerii contractuali şi clienţii. Ca o consecinţă, deşi libertatea contractuală nu are valenţe constituţionale exprese, ea ar putea fi subsumată conceptului de liberă iniţiativă, deoarece mijlocul juridic prin care persoana participă la viaţa economică este contractul ca formă de manifestare a libertăţii contractuale.

29. Se mai susţine că, atunci când este vorba despre un raport dintre particulari, statul trebuie să reglementeze justa exercitare a drepturilor concurente şi nu să supună un particular la voinţa arbitrară a unui alt particular. Nu sunt prevăzute condiţiile în care libertatea prevăzută de art. 53 poate fi îngrădită prin instituirea dreptului consumatorului de a proceda la darea în plată, ceea ce înseamnă că dreptul consumatorului ce restrânge libertatea economică este discreţionar. Măsurile propuse sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit. Scopul este protejarea debitorilor aflaţi în dificultate financiară pe când Legea nr. 77/2016 - art. 4 alin. (1) - nu prevede o astfel de condiţie pentru aplicarea dării în plată cu efect liberatoriu.

30. Protejarea consumatorilor şi simpla calitate de consumator a uneia dintre părţile contractului nu poate conduce la un asemenea efect drastic de încălcare a libertăţii economice şi contractuale, cu atât mai mult cu cât elementul de protecţie socială lipseşte cu desăvârşire din cadrul condiţiilor de admisibilitate din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Aceasta cu atât mai mult cu cât acordarea de drepturi generale unei categorii largi de consumatori, fără a exista criterii clare în ce priveşte necesitatea consumatorului de protecţie socială, poate da naştere la abuzuri din partea consumatorilor.

31. În final, se afirmă că, întrucât Legea nr. 77/2016 aduce atingere art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 şi art. 53 din Constituţie, este evidentă încălcarea art. 1 din Constituţie.

32. Judecătoria Tulcea - Secţia civilă şi penală apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.

33. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

34. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

35. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile părţilor, precum şi pe cele depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

36. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

37. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 10 şi art. 11, cu excepţia tezei întâi care face trimitere la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016.

38. Se constată că motivarea autoarelor excepţiilor de neconstituţionalitate nu vizează, în fapt, şi dispoziţiile alineatului (4) al articolului 7 din Legea nr. 77/2016, ci exclusiv alineatele (1)-(3) şi (5)-(6) ale acestuia. Prin urmare, în soluţionarea prezentei cauze, Curtea constată că este învestită exclusiv cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1)-(3) şi (5) şi (6) din Legea nr. 77/2016, şi nu se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016.

39. De asemenea, verificând dispozitivele actelor de sesizare ale Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală, Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă şi prevederile art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia tezei întâi care face trimitere la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”. Prevederile art. 11 din Legea nr. 77/2016 conţin, într-adevăr, două teze, respectiv teza potrivit căreia Legea nr. 77/2016 se aplică contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare şi teza potrivit căreia Legea nr. 77/2016 se aplică contractelor încheiate după această dată. Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat, însă, neconstituţionalitatea sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 şi nu a prevederilor tezei întâi a art. 11 din Legea nr. 77/2016. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie inter alia prevederile art. 11 din Legea nr. 77/2016 şi nu se va considera sesizată şi cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi al Legii nr. 77/2016.

40. Prevederile supuse controlului de constituţionalitate au, astfel, următorul conţinut:

- Art. 1 alin. (4): „Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor acordate prin programul „Prima casă”, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Prima casă”, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările şi completările ulterioare

- Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.”;

- Art. 4: „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi”;

- Art. 5 alin. (1) şi (3): „(1) în vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. “

- Art. 7: „(1) în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.

(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate.

...........................................................................................

(5) în situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

(6) în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată”;

- Art. 10: „(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal

- Art. 11: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit [...]prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.”

41. În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei, art. 15 alin. (2), care prevede principiul neretroactivităţii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul de apărare, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 care consacră libertatea economică, în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi a unor libertăţi, şi în art. 135 privind economia.

42. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportat» la prevederile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea [...] unei dispoziţii dintr-o lege [...] care are legătură cu soluţionarea cauzei]...]”.

43. Se observă, astfel, ca element comun situaţiei de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentele dosare, că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Autoarele excepţiei au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze, în mod distinct, aşa cum a procedat Curtea în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv cea care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare”] şi cea care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil.

44. Faptul că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în aceste dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii, de asemenea din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a excepţiei de neconstituţionalitate a tezei a două a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Astfel, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplica şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a două teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.

45. Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinutei dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte,

46. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, faptul că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că prevederile menţionate în prealabil sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum şi faptul că decizia precitată a fost publicată în Monitorul Oficial anterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională în dosarele conexate în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1) şi art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6) din Legea nr. 77/2016 va fi respinsă ca Inadmisibilă.

47. În continuare, Curtea va examina pretinsa contrarietate dintre, pe de o parte, principiile şi dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi, pe de altă parte, celelalte dispoziţii ale Legii nr. 77/2016 criticate.

48. În analizarea acestor critici, vor fi avute în vedere considerentele reţinute de Curte în jurisprudenţa sa anterioară, în acest sens fiind, spre exemplu, deciziile nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, nr. 15 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 7 aprilie 2017, nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017, nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 22 mai 2017, nr. 94 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 4 august 2017, nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, nr. 238 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 11 august 2017, nr. 240 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 29 mai 2017, nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, nr. 358 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 3 octombrie 2017, nr. 359 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 1 noiembrie 2017, nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017 şi nr. 391 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 31 octombrie 2017.

49. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, c㠄Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.” [paragraful 115].

50. Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituţie referitor la principiul egalităţii, pe lângă cele reţinute de Curte în paragraful 112 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, prin care a constatat conformitatea cu acest standard constituţional a prevederilor criticate, se observă şi că, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017 [paragraful 64], Curtea a reţinut că deosebirile obiective dintre categoria profesioniştilor şi cea a consumatorilor sunt suficient de relevante şi semnificative încât să justifice opţiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct.

51. Aşa cum, în mod repetat, a precizat Curtea Constituţională, tratamentul este discriminatoriu atunci când, unor situaţii care, din perspectiva criteriilor de relevanţă, sunt similare, se aplică o reglementare diferită, iar unor situaţii care, din perspectiva criteriilor de relevanţă, sunt distincte, li se aplică un tratament nediferenţiat. Totodată, Curtea a precizat c㠄Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat” [A se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005].

52. În analiza conformităţii prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, Curtea reţine, mai întâi, că problema pentru a cărei rezolvare a fost adoptată reglementarea criticată este indicată în prevederile art. 11 din Legea nr. 77/2016- „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit Aceste riscuri reprezintă o particularizare a fenomenului general descris de prevederile art. 1.271 alin. (2) din Codul civil care fac referire la schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorilor la executarea obligaţiei. Legiuitorul ordinar a înţeles să echilibreze riscurile izvorând din contractul de credit prin instituirea, în favoarea consumatorului afectat de acestea, a dreptului de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului (art. 3 din Legea nr. 77/2016), precum şi a unor remedii judiciare, respectiv drepturile la acţiune reglementate de prevederile art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, Toate aceste drepturi pot fi exercitate, însă, numai în condiţiile şi limitele astfel cum au fost stabilite de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precum şi în jurisprudenţa ulterioară prin care a verificat compatibilitatea cu Constituţia a Legii nr. 77/2016.

53. Odată clarificate scopul legiuitorului ordinar, precum şi modalitatea prin care a înţeles să îl urmărească, Curtea observă, pe de o parte, că, în fapt, şi beneficiarii Programului Prima Casă se pot confrunta, ulterior încheierii contractului de credit, cu „schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea lor la executarea obligaţiei, aşa cum dispune art. 1271 alin. (2) din Codul civil sau, în termenii Legii nr. 77/2016, cu dezechilibrarea riscurilor care izvorăsc din contractele de credit încheiate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 şi, pe de altă parte, că aceştia sunt excluşi de la aplicabilitatea Legii nr. 77/2016. Cu alte cuvinte, deşi beneficiarii programului Prima Casă se află în aceeaşi situaţie în care se află persoanele care au contractat credite în temeiul altor acte normative şi în întâmpinarea căreia legiuitorul a adoptat Legea nr. 77/2016. acesta le interzice, într-o manieră neechivocă, drepturile prevăzute de aceasta. Prin urmare, se ridică, în mod legitim, problema justificării excluderii beneficiarilor programului Prima Casă de la prevederile acesteia. Astfel, dacă se pot identifica raţiuni obiective în temeiul cărora legiuitorul ordinar a exclus de la folosinţa unui drept o categorie care, sub aspecte relevante, se află în aceeaşi situaţie cu titularii acestuia, atunci această excludere nu reprezintă o discriminare interzisă de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.

54. Curtea reţine că, deşi este indiscutabil că destinatarii programului Prima Casă se pot afla în acea situaţie care a determinat intervenţia legiuitorului ordinar, respectiv dezechilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, aceştia, în egală măsură, sunt beneficiarii unei protecţii speciale din partea statului. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009, „Se aprobă programul «Prima casă», denumit în continuare Programul, ca program guvernamental care are ca obiect facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziţia sau construirea unei locuinţe prin contractarea de credite garantate de stat” Instituirea posibilităţii de a contracta credite garantate de stat îi transformă, deci, pe destinatarii acestui program guvernamental într-o categorie special protejată, prin raportare la categoria largă a persoanelor fizice care contractează credite, fără să se fi prevalat de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009. În concluzie, garantarea de către stat a unor credite, solicitate de persoanele fizice în vederea achiziţiei sau construirii unei locuinţe reprezintă o deosebire suficient de relevantă încât să îndeplinească criteriile de raţionalitate şi obiectivitate necesare pentru a constata conformitatea cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie a măsurii legiuitorului de excludere a beneficiarilor Programului Prima Casă de la prevederile Legii nr. 77/2016.

55. Curtea mai observă că, în cauza soluţionată prin Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 11 decembrie 2017, a fost pusă în discuţie conformitatea cu art. 16 din Constituţie a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, potrivit cărora „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: [...] c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă.

56. În stabilirea conformităţii prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 cu dispoziţiile art. 16 alin, (1) din Constituţie, sunt aplicabile mutatis mutandis raţiunile reţinute de Curte în respingerea, în decizia antereferită, a excepţiei de neconstituţionalitate vizând prevederile art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, Astfel, în ambele cauze sunt criticate dispoziţii care, în economia Legii nr. 77/2016, au aceeaşi natură, respectiv norme care instituie condiţii care trebuie îndeplinite în vederea aplicării, de către instanţele judecătoreşti, a prevederilor Legii nr. 77/2016, iar dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. c) şi, respectiv, art. 1 alin. (4) sunt criticate din perspectiva aceluiaşi standard constituţional, respectiv art. 16 alin. (1) din Constituţie, Astfel, în Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017, s-a invocat instituirea unui privilegiu în favoarea destinatarilor Legii nr. 77/2016, iar în prezenta cauză se susţine că prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 instituie o vădită discriminare între cetăţenii care au contractat credite prin programul Prima Casă şi ceilalţi cetăţeni, care au contractat credite în baza altor acte normative, fără o justificare rezonabilă.

57. La paragrafele 18 şi 19 ale Deciziei nr. 571 din 19 septembrie 2017, Curtea a reţinut că, indiferent de momentul la care a fost încheiat un contract de credit, sub imperiul reglementării vechiului Cod civil sau a celei din actualul Cod civil, şi independent de incidenţa Legii nr. 77/2016 (sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 din lege), instanţa judecătorească care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea teoriei impreviziunii. Aşadar, în lipsa acordului părţilor şi în temeiul art. 969 şi art. 970 din Codul civil din 1864, respectiv al art. 1.271 din actualul Cod civil, instanţa judecătorească va pronunţa o hotărâre prin care va dispune fie păstrarea contractului de credit în forma agreată de părţi la data semnării sale, fie adaptarea contractului în forma pe care instanţa o decide, fie încetarea sa.

58. Aşa fiind, a continuat Curtea, critica de neconstituţionalitate care vizează încălcarea principiului egalităţii în drepturi, întrucât textul de lege criticat ar crea un privilegiu persoanelor care cad sub incidenţa art. 4 şi, implicit, a Legii nr. 77/2016, nu este întemeiată, orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul, având deschisă calea unei acţiuni în justiţie, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispoziţiile referitoare la teoria impreviziunii din codurile civile.

59. Aplicând aceste considerente în prezenta cauză, Curtea reţine că, în condiţiile în care destinatarii programului Prima casă au asigurat accesul la remediul impreviziunii de drept comun, excluderea acestora din câmpul de aplicare a prevederilor Legii nr. 77/2016, în interpretarea obligatorie dată acestora de către Curtea Constituţională, nu are semnificaţia unei discriminări interzise de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

60. În ceea ce priveşte criticile formulate din perspectiva art. 21 şi art. 24 din Constituţie, şi care vizează prevederile art. 7 din Legea nr. 77/2016, Curtea reaminteşte că, în paragraful 116 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, a reţinut că instituţia impreviziunii aplicabilă ope legis, pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu poate fi recunoscută, fiind în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

61. În ceea ce priveşte criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 44 din Constituţie, Curtea reiterează cele reţinute în paragraful 128 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016. Astfel, Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19), a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă, limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.

62. Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017 [paragraful 65], că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii - legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cei al liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, c㠄principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.11.

63. Cu privire la criticile formulate în această excepţie de neconstituţionalitate din perspectiva prevederilor art. 53 din Constituţie, pentru identitate cu raţiunea avută în vedere de Curte în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 [paragraful 130], Curta reţine că acestea nu au incidenţă În soluţionarea prezentei cauze.

64. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziţii legale,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza a doua, precum şi a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3, art. 4 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (1)-(3) şi (5)-(6) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 4.517/327/2016, nr. 3.939/327/2016, nr. 4.516/327/2016 şi nr. 4.741/327/2016 ale Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală, precum şi de către Alexandru Viorel Burdea, Adriana Burdea şi Tedy Creştin în Dosarul nr. 25.422/302/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe, şi constată că acestea sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Tulcea - Secţia civilă şi penală şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 februarie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 385

din 5 iunie 2018

referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, obiecţie formulată de Preşedintele României în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost transmisă cu Adresa nr. CP1/780/11 mai 2018, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.570/11 mai 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 704A/2018.

3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată că legea vizată a fost supusă controlului de constituţionalitate în două rânduri, concretizat prin pronunţarea Deciziei nr. 61 din 13 februarie 2018 şi a Deciziei nr. 251 din 19 aprilie 2018, însă, cu toate acestea, se consideră că forma rezultată după punerea de acord a legii cu decizia prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea unor texte din aceasta conţine, în continuare, o serie de dispoziţii contrare art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3), art. 124, art. 125, art. 133, art. 134 şi art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală.

4. Astfel, se susţine că dispoziţiile art. I pct. 26, pct. 28, pct. 29 şi pct. 32 din legea supusă controlului de constituţionalitate [referitoare la art. 40 alin. (1) lit. b), c), d), e), h) şi art. 40 alin. (2) lit. a), b), c), d), e), f) şi j) din Legea nr. 317/2004] încalcă prevederile art. 125 alin. (2), art. 133 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1 )t (2) şi (4) din Legea fundamentală. Pct. 26 şi 28 ale art. I abrogă art. 35 lit. d) teza finală, respectiv art. 36 alin. (1) lit. d) şi f) din Legea nr. 317/2004, dispoziţii referitoare la unele atribuţii ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Prin art. I pct. 32, o serie de atribuţii ce aparţin în prezent Plenului CSM sunt conferite secţiilor CSM pentru judecători şi procurori, ca urmare a unor modificări legislative operate în planul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi al Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Astfel, potrivit noilor reglementări, celor două Secţii ale CSM le vor aparţine atribuţii care, în prezent, revin Plenului CSM. Or, potrivit art. 125 alin. (2), art. 134 alin. (1),

(2) şi (4) şi art. 1 alin. (4) din Constituţie, dar şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie (Decizia nr. 374/2016), CSM este organism colegial şi autoritate publică de rang constituţional, fiind, în calitatea sa de garant al independenţei justiţiei, entitatea care gestionează, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, selecţia judecătorilor şi procurorilor. Totodată, Curtea a arătat, în Decizia nr. 45/2018, că, în accepţiunea art. 134 alin. (1) din Constituţie, numirea în funcţie a procurorilor definitivi se face prin decret prezidenţial, la propunerea CSM, iar a celor stagiari, de către CSM prin hotărâre, precum şi c㠄promovarea judecătorilor atât în funcţii de execuţie, cât şi în funcţii de conducere se realizează de CSM”. Trimiterile pe care legiuitorul constituant le face la legea organică a CSM nu pot avea decât semnificaţia unor explicitări suplimentare ale modalităţilor de realizare, sub aspect procedural, a atribuţiilor CSM, respectiv ale secţiilor sale, şi a unor atribuţii noi de rang legal, dar complementare şi nu contrare celor de rang constituţional, care nu pot afecta ori impieta rolul constituţional stabilit pentru CSM.

5. Aceasta deoarece, potrivit normelor invocate din Legea fundamentală, competenţa generală de garant al independenţei justiţiei aparţine Plenului CSM, ca organism colectiv reprezentativ al autorităţii judecătoreşti, iar secţiile au doar o competenţă specială, de atribuire, limitată numai la răspunderea disciplinară a magistraţilor.

6. Totodată, din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 133 alin. (2) lit. a) cu cele ale art. 134 alin. (2) din Legea fundamentală, rezultă faptul că cele două secţii ale CSM nu se compun din toţi membrii Consiliului, ci exclusiv din cei 14 membri aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat, Secţia pentru judecători fiind compusă din 9 judecători, iar Secţia pentru procurori din 5 procurori. Modul de constituire a secţiilor reflectă rolul constituţional al acestora, stabilit de art. 134 alin. (2) din Constituţie, acesta fiind exclusiv în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor, ca element specific, particular, al rolului general al CSM care, în ansamblul său, este garantul independenţei justiţiei. Aceasta este raţiunea pentru care, atunci când legiuitorul constituant a utilizat sintagma Consiliul Superior al Magistraturii, a avut în vedere Plenul CSM, în timp ce, atunci când a reglementat răspunderea disciplinară a magistraţilor, a trimis expressis verbis la secţiile Consiliului.

7. Aşadar, atât timp cât Constituţia a prevăzut o competenţă generală pentru Plenul CSM, ca organ colegial şi reprezentativ, şi doar o competenţă de atribuire pentru secţiile sale, nu se poate admite ca, prin lege organică, atribuţiile stabilite la nivel constituţional pentru a fi exercitate de Plen să fie exercitate de către secţii şi nici ca secţiile CSM să primească alte atribuţii care fie sunt contrare, fie depăşesc rolul constituţional stabilit în art. 134 alin. (2) din Constituţie. În caz contrar, ar însemna acceptarea funcţionării de facto a două structuri de tip CSM - una pentru judecători şi una pentru procurori, ceea ce ar afecta unicitatea şi reprezentativitatea CSM, ar accentua semnificativ „corporatismul” decizional al secţiilor şi ar afecta independenţa justiţiei şi principiul constituţional al cooperării loiale în cadrul autorităţii judecătoreşti.

8. În concluzie, se afirmă că CSM este o autoritate constituţională instituită în sfera autorităţii judecătoreşti care exercita colectiv, în ansamblul său, o serie largă de atribuţii constituţionale şi legale, în timp ce secţiile exercită doar acele atribuţii pe care Constituţia le-a încredinţat în mod expres acestora, precum şi alte atribuţii de natură legală, dar care sunt în strânsă legătură cu rolul constituţional al acestora, prevăzut de art. 134 alin. (2) din Constituţie. În alte sisteme constituţionale, unde constituantul a intenţionat să marcheze o distincţie netă între corpul profesional al judecătorilor şi corpul profesional al procurorilor, au fost create chiar prin Legea fundamentală consilii judiciare distincte. De lege lata, nu aceasta este situaţia în România şi, prin urmare, o lege organică nu poate institui o reglementare contra constitutionem. Aplicând ad similis acest raţionament, ar însemna ca şi comisiile parlamentare, organe interne de lucru ale Parlamentului, să se substituie acestuia în exercitarea atribuţiei de adoptare a legilor, ceea ce, evident, nu poate fi acceptat.

9. Cu privire la dispoziţiile art. I pct. 37 şi pct. 41 din legea examinată, prin care se modifică art. 45 alin. (4), respectiv se introduce un nou articol, art. 451, în Legea nr. 317/2004, se apreciază că încalcă prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 din Constituţie, deoarece, pe de o parte, nu instituie un termen clar şi cât mai scurt în care inspectorul-şef confirmă sau infirmă rezoluţia de clasare în urma verificărilor preliminare şi, pe de altă parte, stabilesc un dublu control exercitat de către inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare asupra rezoluţiei de clasare, de natură a întârzia nejustificat exercitarea dreptului de acces la instanţă.

10. Dispoziţiile art. I pct. 49, prin care este introdus art. 481 din Legea nr. 317/2004, încalcă, datorită lipsei de claritate, precizie şi predictibilitate, exigenţele specifice principiului legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Textul nou-introdus este apt să creeze un conflict de competenţe între cele două secţii ale CSM şi inspectorul-şef, deoarece ambele subiecte de drept au posibilitatea de a stabili, în acelaşi timp, termene mai scurte în cauze urgente sau care prezintă un interes public deosebit. Dincolo de alte neclarităţi de ordin procedural ce rezultă din cuprinsul noului art. 481 din Legea nr. 317/2004, se evidenţiază faptul că stabilirea prin lege a posibilităţii ca secţiile CSM să intervină în activitatea Inspecţiei Judiciare pentru a dispune scurtarea sau prelungirea termenelor în anumite cauze urgente sau de interes public deosebit generează o contradicţie de natură legislativă, având în vedere că, la adoptarea legii, intenţia legiuitorului a fost, potrivit expunerii de motive, creşterea rolului Inspecţiei Judiciare şi asigurarea independenţei sale operaţionale faţă de CSM.

11. Referitor la art. I pct. 54, prin care se modifică art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 şi potrivit căruia, în esenţă, măsura suspendării din funcţie a magistratului poate fi oricând reevaluată, pe durata judecării acţiunii disciplinare, până la pronunţarea hotărârii de către secţia corespunzătoare, se afirmă faptul Că nu respectă cerinţele privitoare la calitatea legii, fiind imposibil de dedus, pe cale de interpretare, elementele substanţiale ale procedurii care ar face efectivă această prevedere, şi anume cine poate solicita această reevaluare. În plus, textul criticat cuprinde o contradicţie vădită: deşi teza a două a alin. (1) al art. 52 prevede că măsura suspendării poate fi reevaluată oricând pe durata judecării acţiunii disciplinare, totuşi, reevaluarea suspendării poate avea ioc doar „până la pronunţarea hotărârii, de către secţia corespunzătoare”, hotărâre care poartă asupra existenţei unei abateri disciplinare, şi nu asupra suspendării din funcţie a magistratului. Cu toate că modificările aduse prin art. I pct. 55 din legea criticată întăresc ideea accesului liber la justiţie, acestea nu sunt de natură a clarifica contradicţia mai sus relevată, întrucât şi acestea limitează în timp dreptul magistratului suspendat din funcţie de a solicita reevaluarea suspendării sale dincolo de pragul stabilit prin art. I pct. 54 teza a doua, şi anume „până la pronunţarea hotărârii, de către secţia corespunzătoare”, ceea ce afectează, în final, principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea legii, stabilit de art. 1 alin. (5) din Constituţie.

12. Art. I pct. 61, prin care se modifică alin. (1)-(5) ale art. 55 în sensul introducerii unui nou caz de revocare din funcţia de membru ales al CSM ca urmare a retragerii încrederii de către majoritatea judecătorilor sau procurorilor sau, după caz, care funcţionează efectiv la instanţele şi parchetele pe care aceştia îl reprezintă, este contrar prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 133 şi ale art. 134, coroborate cu art. 124, art. 125 şi art. 147 alin. (4). În plus, prin Decizia nr. 196/2013, Curtea Constituţională a pus în evidenţă că, în baza mandatului reprezentativ, membrul CSM este alesul şi reprezentantul întregii categorii ale cărei interese sunt reprezentate de organul colegial din care acesta face parte şi nu poate fi revocat decât în condiţiile nerespectării atribuţiilor în cadrul acestuia, iar nu a mandatului încredinţat de alegătorii săi. Ca atare, instituţia revocării ca urmare a retragerii încrederii încalcă mandatul reprezentativ al membrului ales al CSM, iar posibilitatea ca acesta să fie revocat doar prin asumarea prin semnătură olografă a unei propuneri de retragere a încrederii, în absenţa unui vot în cadrul organismului colegial, echivalează şi cu încălcarea principiului legalităţii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa privind asigurarea securităţii raporturilor juridice.

13. Dispoziţiile art. I pct. 70 din legea criticată, prin care se modifică art. 65 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, încalcă, potrivit susţinerilor autorului obiecţiei, prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art.l6 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Aceasta deoarece textul prestabileşte calitatea de judecător a inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare şi pe cea de procuror a inspector-şef-adjunct; or legiuitorul nu poate institui o diferenţiere în cadrul aceleiaşi categorii profesionale a magistraţilor,sub aspectul vocaţiei de a fi numit în funcţia de inspector-şef doar în favoarea judecătorilor şi a vocaţiei de a fi numit în funcţia de inspector-şef-adjunct doar în favoarea procurorilor, fără a contraveni principiului nediscriminării. Această modalitate discriminatorie de stabilire a regulilor pentru ocuparea principalelor funcţii de conducere ale Inspecţiei Judiciare afectează independenţa operaţională internă a Inspecţiei Judiciare, precum şi imparţialitatea activităţii acestei structuri, având în vedere faptul că legiuitorul trebuie să asigure, pentru numirea conducerii Inspecţiei Judiciare, un proces de selecţie care să reflecte atribuţiile acestei structuri, exercitate în egală măsură în privinţa ambelor categorii de magistraţi. Prin urmare, la concursul organizat de CSM pentru funcţia de inspector-şef ar trebui să aibă posibilitatea să se înscrie atât candidaţi judecători, cât şi candidaţi procurori. În plus, textul nu cuprinde nicio referire cu privire la procedura de revocare a inspectorului-şef-adjunct, în condiţiile în care, în privinţa revocării inspectorului-şef, sunt aplicabile condiţiile prevăzute la art. I pct. 77.

14. Prevederile art. I pct. 74 şi pct. 78 din legea supusă controlului sunt criticate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 133 alin. (1) şi (3) din Constituţie, deoarece elimină din procedura de concurs pentru ocuparea funcţiei de inspector-şef al Inspecţiei Judiciare proba scrisă şi testul psihologic (art. I pct. 74), pe de o parte, tar, pe de altă parte, prevăd că desemnarea de către inspectorul-şef a persoanelor din conducerea Inspecţiei Judiciare se face în urma unei simple evaluări a proiectelor de management specifice fiecărui post de conducere, fără a stabili în mod clar, precis vreun criteriu obiectiv de evaluare (art. I pct. 78). Se apreciază că modificările referitoare la procedura de numire în funcţiile de conducere ale Inspecţiei Judiciare indică o relativizare a standardelor profesionale impuse Inspecţiei Judiciare şi promovează subiectivismul, cu consecinţa eliminării independenţei sale operaţionale şi a afectării calităţii activităţii acestei structuri în materia răspunderii magistraţilor. Prin urmare, se pun în pericol independenţa justiţiei şi însuşi rolul constituţional al CSM. Totodată, desemnarea echipei de conducere se face de către inspectorul-şef pe criterii subiective, arbitrare, ceea ce creează o dependenţă totală a tuturor mandatelor de conducere din cadrul Inspecţiei Judiciare de mandatul inspectorului-şef, aceasta reprezentând o încălcare a principiului asigurării securităţii raporturilor juridice în exercitarea mandatelor de conducere de către inspectorii judiciari.

15. În sfârşit, se susţine că art. I pct. 32, pct. 33, pct. 71 şi pct. 73 din legea dedusă controlului de constituţionalitate contravin art. 1 alin. (5) din Constituţie, ca urmare a existenţei unor contradicţii şi paralelisme legislative. Astfel, pct. 32 şi pct. 33 ale art. I prevăd una şi aceeaşi atribuţie, de aprobare a măsurilor pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi pentru instanţe, însă în cadrul a două categorii diferite de atribuţii ale Secţiei pentru judecători a CSM, şi anume atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi, respectiv, atribuţii referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor. Totodată, se remarcă o necorelare între prevederile pct. 71 şi cele ale pct. 73 ale art. I, deoarece, pe de o parte, se arată c㠄Inspecţia Judiciară funcţionează cu un număr de posturi necesar care să-i asigure îndeplinirea activităţii în condiţii optime”, în timp ce, pe de altă parte, pct. 73 face referire la „numărul maxim de posturi”, ce poate fi modificat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea inspectorului-şef. Această modalitate de reglementare nu este riguroasă şi nu poate fi conformă principiului legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii, având în vedere faptul că art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative interzice paralelismul legislativ, abatere sancţionată, de altfel, şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (indicată fiind, în acest sens, Decizia nr. 1/2014).

16. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere.

17. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis, cu Adresa nr. 2/5.070 din 23 mai 2018, punctul său de vedere, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 3.987/23 mai 2018, prin care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate privind Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este inadmisibilă.

18. În acest sens se face referire la jurisprudenţa constituţională în materia admisibilităţii sesizărilor de neconstituţionalitate, respectiv Decizia nr. 67/2018, prin care Curtea Constituţională a identificat patru ipoteze, în funcţie de dispoziţiile constituţionale şi legale care stabilesc termenele în care poate fi formulată o sesizare de neconstituţionalitate. Legea supusă controlului a constituit, ulterior adoptării sale de către Parlament din 21 decembrie 2017, obiectul a două sesizări adresate Curţii Constituţionale de către parlamentari aparţinând grupului P.N.L., respectiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acestea fiind soluţionate prin Decizia nr. 61/2018, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea unor texte din legea examinată. Prin urmare, legea a făcut obiectul procedurii de reexaminare, fiind adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 26 martie 2018. În ziua în care proiectul de lege a fost trimis Preşedintelui României spre promulgare - 30 martie 2018 -, un număr de 89 parlamentari ai P.N.L. şi U.S.R. au formulat o nouă sesizare de neconstituţionalitate, soluţionată prin Decizia nr. 251/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 4 mai 2018.

19. Se arată că, la acel moment, Preşedintele României avea două opţiuni, şi anume: să promulge legea în temeiul art. 77 alin. (1)sau alin. (3) din Constituţie ori să formuleze în termenele prevăzute sesizare de neconstituţionalitate în realitate, peste termenele prevăzute de art. 77 din Constituţie, la 43 de zile de la primirea proiectului, Preşedintele României a sesizat Curtea Constituţională cu prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, înregistrată în data de 11 mai 2018.

20. În aceste condiţii, se menţionează faptul că, deşi sesizarea nu a fost depusă în interiorul termenului de protecţie, iar aceasta, aparent, ar respecta condiţia de admisibilitate referitoare la obiectul controlului de constituţionalitate deoarece legea nu a fost încă promulgată, prin Decizia nr. 67/2018 a fost reţinută ca referinţă privind admisibilitatea condiţia ca sesizarea să fie realizată în interiorul termenului de 20 de zile, prevăzut la art. 77 alin. (1), respectiv al celui de 10 zile stabilit de art. 77 alin. (3) din Constituţia României, republicată, după caz. Este adevărat că sesizarea s-a realizat anterior promulgării legii, însă această împrejurare se datorează faptului că termenul de promulgare a fost întrerupt ca urmare a unei alte sesizări de neconstituţionalitate (din 30 martie 2018), introdusă prealabil celei care face obiectul prezentului dosar. Or, cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 67/2018, pronunţată într-o speţă similară, c㠄în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, admisibilitatea sesizării nu poate fi raportată decât la termenele stabilite de lege şi de Constituţie, iar nu la lipsa decretului de promulgare. Cu alte cuvinte, după expirarea termenului de 5 zile sau 2 zile, după caz, şi a termenului de 20 de zile în care legea ar fi fost promulgată în lipsa cauzei de întrerupere a procedurii de promulgare (sesizarea anterioară a instanţei constituţionale), titularii dreptului de a sesiza Curtea pierd acest drept, cu consecinţa că obiecţiile de neconstituţionalitate formulate peste aceste termene vor fi respinse ca inadmisibile”.

21. În sensul celor stabilite de Curte prin decizia mai sus amintită, se apreciază că existenţa unei obiecţii de neconstituţionalitate formulate anterior nu poate constitui temei pentru prelungirea termenelor privind sesizarea Curţii Constituţionale, deoarece reţinerea unui astfel de motiv ar putea avea ca principală consecinţă ca admisibilitatea controlului a priori a legilor să fie condiţionată de conduita prealabilă a unor subiecte de drept, acte care prin natura lor au un grad ridicat de imprevizibilitate.

22. Astfel, având în vedere că prezenta sesizare a fost înregistrată la Curtea Constituţională pe data de 11 mai 2018, după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut la art. 77 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care, dacă legea nu ar fi fost contestată în prealabil (sesizare respinsă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 251/2018), Preşedintele României ar fi trebuit să o promulge, se apreciază că sesizarea este inadmisibilă, neîntrunind condiţiile prevăzute de lege pentru a fi analizată şi din perspectiva incidenţei şi temeiniciei argumentelor invocate în fond.

23. Totuşi, Preşedintele Camerei Deputaţilor face câteva precizări cu privire la unele texte supuse controlului de constituţionalitate, de natură a constata inadmisibilitatea criticilor formulate. Astfel, autorul sesizării consideră că prevederile art. 481 sunt neconstituţionale, făcându-se abstracţie de cele menţionate la paragraful 147 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 61/2018, prin care s-a constatat că textul este constituţional. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a „art. 40 alin. (1) lit. m) [în realitate litera n)] raportat la art. 41 alin. (1) lit. b)”, se precizează faptul că redactorul sesizării face o confuzie între cele două articole în condiţiile în care art. 40 se referă la cariera judecătorilor, iar art. 41 se referă la organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti. Nu există nicio neconcordanţă între prevederile art. 66 alin. (4) şi art. 66 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, modificate prin art. I pct. 71 şi pct. 73 din legea criticată, primul text referindu-se la numărul de posturi necesar funcţionării, iar cel de-al doilea la modalitatea de obţinere a unor posturi atunci când activitatea Inspecţiei Judiciare o reclamă. Critica privind neconstituţionalitatea art. 451 alin, (1) nu are în vedere, pe de-o parte, prevederea de la alin. (3) al aceluiaşi articol, care dă dreptul persoanei nemulţumite să se adreseze instanţei de judecată, iar, pe de altă parte, că cele două soluţii ale inspectorului-şef se referă la două situaţii diferite, una cu privire la raportul întocmit de inspectorul de caz, iar cea de-a două cu privire la plângerea formulată de judecător sau procuror. De asemenea, se subliniază făptui că toate textele criticate ca fiind contrare prevederilor constituţionale şi pentru care autorul sesizării a solicitat intervenţia Curţii Constituţionale au fost adoptate la data de 21 decembrie 2017, iar, la 27 decembrie 2017, Legea a fost înaintată Preşedintelui României pentru promulgare, precum şi faptul că, prin Decizia nr. 61/2018, Curtea Constituţională a constatat că Legea nr. 317/2004 este constituţională în ansamblul ei, cu excepţia textelor declarate neconstituţionale.

24. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.

25. La dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea autorului sesizării, Preşedintele României, care arată că, la data de 3 mai 2018, a solicitat Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei - Comisia de la Veneţia - emiterea unei opinii cu privire la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Răspunzând acestei solicitări, Comisia de la Veneţia a comunicat calendarul acţiunilor ce urmează a fi întreprinse, estimând că la finalul lunii iunie/începutul lunii iulie 2018 va fi în măsură să emită o opinie preliminară cu privire la cele trei legi menţionate. Faţă de aceste împrejurări, autorul sesizării de neconstituţionalitate solicită Curţii ca „dezbaterile asupra obiecţiilor de neconstituţionalitate formulate cu privire la aceste legi să fie astfel stabilite încât opinia Comisiei de la Veneţia să poată fi valorificată”.

CURTEA,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

26. Curtea Constituţională a fost sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.

27. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv dispoziţiile art. I pct. 26, 28, 29, 32, 33, 37, 41,49, 54, 61, 70, 71,73, 74 şi 79 din aceasta.

28. Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii şi al nediscriminării, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 124 - înfăptuirea justiţiei, art. 125 - Statutul judecătorilor, art. 133 privind rolul şi structura Consiliului Superior al Magistraturii, art. 134 privind atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale art. 147 alin. (4) cu referire la deciziile Curţii Constituţionale. În susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt invocate şi prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.

29. Cu privire la cererea formulată de autorul obiecţiei de neconstituţionalitate privind stabilirea unui termen de soluţionare a criticilor formulate ulterior transmiterii de către Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia), a opiniei cu privire la „Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii”, opinie solicitată de Preşedintele României la data de 3 mai 2018, cu o zi înaintea sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta cauză, plenul Curţii, reiterând cele statuate prin Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, paragrafele 54-55, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018, reţine că punctul de vedere solicitat forului internaţional vizează competenţa principală a Comisiei de la Veneţia, aceea de a oferi statelor membre solicitante consiliere legală, sub forma opiniilor legale/avizelor exprimate cu privire la proiecte de acte normative sau legislaţie aflată în vigoare, care este supusă revizuirii, situaţii în care sesizarea Comisiei se realizează de statul membru (parlamentul naţional, guvernul sau şeful statului), în temeiul art. 3 pct. 2 din Statutul Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept, adoptat de Comitetul de Miniştri la 21 februarie 2002, la cea de-a 78-a Reuniune a Miniştrilor adjuncţi.

30. Având în vedere însă stadiul procedurii legislative constituţionale în care se află Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv faptul că procedura parlamentară de adoptare a actului normativ s-a finalizat, Parlamentul adoptând o lege, care este supusă controlului de constituţionalitate, Curtea constată că, din perspectiva atribuţiilor sale şi a controlului pe care aceasta îl realizează exclusiv prin raportare la normele constituţionale, opinia transmisă de Comisia de la Veneţia nu poate fi valorificată în cadrul examenului de constituţionalitate. Recomandările formulate de forul internaţional ar fi putut fi utile legiuitorului, în procedura parlamentară de elaborare sau modificare a cadrului legislativ, Curtea Constituţională fiind abilitată la efectuarea unui control de conformitate a actului normativ adoptat de Parlament cu Legea fundamentală, şi nicidecum la verificarea oportunităţii unei soluţii legislative său alteia, aspecte care intră în marja de apreciere a legiuitorului, în cadrul politicii sale în materia legilor justiţiei.

31. Pentru argumentele expuse, cu majoritate de voturi, Curtea respinge cererea formulată de Preşedintele României şi urmează a soluţiona prezenta obiecţie de neconstituţionalitate la termenul fixat pentru deliberările asupra cauzei.

32. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii.

33. Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, Curtea constată că sesizarea este formulată de Preşedintele României care, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori.

34. Cu privire la cadrul legal al termenelor în care poate fi sesizată Curtea Constituţională se observă că, potrivit art. 15 alin, (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile, respectiv de 2 zile, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă, de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, instanţa constituţional㠄se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora”.

Potrivit art. 77 alin. (1) teza a două din Constituţie „Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire”, iar, în ipotezele în care „Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei”, potrivit alin. (3) al art. 77, „promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea”,

35. În ceea ce priveşte parcursul legislativ al legii examinate, Curtea constată că forma iniţială a acesteia a mai fost supusă controlului de constituţionalitate exercitat în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, soluţionat prin Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 6 martie 2018, în urma căreia a fost deschisă de drept procedura reexaminării legii. Aşadar, legea a parcurs două cicluri legislative, după cum urmează:

36. În forma sa iniţială, legea a fost adoptată, în procedură de urgenţă, de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 21 decembrie 2017, fiind apoi depusă la secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii şi trimisă la promulgare.

37. La data de 22 şi, respectiv, 27 decembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, un număr de 52 de deputaţi au sesizat Curtea Constituţională în vederea exercitării controlului de constituţionalitate anterior promulgării.

38. Curtea a soluţionat cele două sesizări prin Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, prin care a admis, parţial, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. I pct. 5, pct. 15 (cu referire la sintagma „comisiile parlamentare de control al serviciilor de informaţii*), pct. 19, 20 şi 62 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 sunt neconstituţionale.

39. În temeiul art. 147 alin. (2) din Constituţie s-a deschis procedura reexaminării legii, pentru punerea de acord a dispoziţiilor constatate ca fiind neconstituţionale cu Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018.

40. Până la momentul pronunţării deciziei mai sus menţionate, aceeaşi lege a mai fost atacată prin sesizarea formulată la data de 22 ianuarie 2018 de un număr de 51 de deputaţi, Curtea respingând sesizarea ca inadmisibilă prin Decizia nr. 65 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 10 aprilie 2018.

41. Procedura reexaminării legii a demarat la data de 7 martie 2018 şi s-a finalizat prin adoptarea legii reexaminate la data de 26 martie 2018.

42. Forma reexaminată a legii a fost contestată, la data de 29 martie 2018, de 89 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Uniunii Salvaţi România, Curtea constatând, prin Decizia nr. 251 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 4 mai 2018, constituţionalitatea legii examinate.

43. În data de 3 mai 2018, Curtea, în temeiul art. 77 alin. (3) din Constituţie, a transmis Preşedintelui României Decizia nr. 251/2018, prin care a constatat constituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea promulgării ei. La data de 11 mai 2018, Preşedintele României a adresat Curţii Constituţionale prezenta sesizare de neconstituţionalitate.

44. Referitor, aşadar, la primul ciclu al procesului legislativ propriu adoptării legii examinate, Curtea constată că aceasta a fost adoptată în procedură de urgenţă, devenind aplicabil termenul de 2 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Sesizată fiind de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi un număr de 52 de deputaţi, Curtea, cu acest prilej, a transmis adresele nr. 12.663 din 27 decembrie 2017 şi nr. 12.717 din 28 decembrie 2017, prin care a adus la cunoştinţa Preşedintelui înregistrarea pe rolul instanţei constituţionale a sesizărilor formulate, astfel că. Începând din data de 27 decembrie 2017, în sarcina Preşedintelui s-a născut interdicţia de a promulga legea. La aceeaşi dată, 27 decembrie 2017, Parlamentul a trimis legea (în forma sa iniţială) la promulgare, moment de la care s-a născut dreptul Preşedintelui de a sesiza, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, Curtea Constituţională cu privire la această lege, drept ce nu a fost, însă, exercitat.

45. Al doilea ciclu legislativ, al reexaminării deschise de drept ca urmare a publicării Deciziei nr. 61/2018, s-a finalizat prin adoptarea legii la data de 26 martie 2018. În data de 29 martie 2018, această lege a fost contestată la Curtea Constituţională de un grup de parlamentari. Şi cu prilejul înregistrării acestei sesizări, Curtea, prin Adresa nr. 2.443 din 29 martie 2018, a informat Preşedintele României asupra sesizării primite, fiind astfel activată interdicţia de a promulga legea. Totodată, la data de 30 martie 2018, Parlamentul a trimis legea la promulgare, astfel că, din acest moment, s-a activat inclusiv dreptul Preşedintelui de a sesiza Curtea, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 77 alin. (3) din Constituţie, drept ce nu a fost exercitat nici cu acest prilej.

46. Decizia nr. 251 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 4 mai 2018, prin care Curtea, în urma dezbaterii sesizării înregistrate la 29 martie 2018, a constatat constituţionalitatea legii examinate, a fost comunicată Preşedintelui, în temeiul art. 77 alin. (3) din Constituţie, la data de 3 mai 2018. În data de 11 mai 2018, Preşedintele a adresat Curţii prezenta sesizare de neconstituţionalitate.

47. Faţă de această situaţie specifică acestei cauze, Curtea va analiză problema admisibilităţii prezentei sesizări. Astfel, pornind de la jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia termenele instituite de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 au un caracter de protecţie pentru titularii dreptului de sesizare a instanţei constituţionale, neexistând nicio sancţiune dacă aceştia sesizează instanţa constituţională după expirarea acestora, cu condiţia ca legea să nu fi fost promulgată în prealabil de Preşedintele României, în termenele constituţionale de 20 de zile, respectiv 10 zile, după caz, Curtea apreciază că, în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, admisibilitatea sesizării nu poate fi raportată decât la termenele stabilite de lege şi de Constituţie, iar nu la lipsa decretului de promulgare. Cu alte cuvinte, după expirarea termenului de 5 zile sau 2 zile, după caz, şi a termenului de 20 de zile sau de 10 zile, după caz, în care legea ar fi fost promulgată în lipsa cauzei de întrerupere a procedurii de promulgare (sesizarea anterioară a instanţei constituţionale), titularii dreptului de a sesiza instanţa constituţională pierd acest drept, cu consecinţa că obiecţiile de neconstituţionalitate formulate peste aceste termene vor fi respinse ca inadmisibile. Un nou drept de a sesiza Curtea se naşte după reexaminarea legii în Parlament, în cazul în care în urma efectuării controlului s-a constatat neconstituţionalitatea legii criticate. Într-o atare ipoteză devin incidente dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, coroborate, de această dată, cu dispoziţiile art. 77 alin. (3) din Constituţie, care prevăd termenul de promulgare de 10 zile, aplicabil în ipoteza legii adoptate de Parlament, după reexaminare.

48. Potrivit jurisprudenţei recente şi constante a Curţii (ase vedea în acest sens Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, Decizia nr. 299 din 3 mai 2018 sau Decizia nr. 334 din 10 mai 2018), „o interpretare contrară, bazată pe ideea că nu există un termen-limită pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional, ar conduce la concluzia că formularea unei sesizări de neconstituţionalitate, ce determină întreruperea termenului de promulgare, creează o situaţie în care subiectele de drept prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituţie pot sesiza sine die instanţa constituţională, lipsind de efecte juridice dispoziţiile legale şi constituţionale referitoare la termenele de exercitare a drepturilor procesuale în faţa acesteia. S-ar putea ajunge la situaţia în care titularii dreptului de sezină ar formula alternativ şi succesiv, pe motive identice sau diferite, un număr nelimitat de obiecţii de neconstituţionalitate cu privire la o anumită lege, împrejurare care ar prelungi nepermis procedura legislativă, blocând indirect finalizarea acestei proceduri şi deci intrarea în vigoare a actului adoptat de Parlament. Or, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, instituirea prin lege a unor termene nu are ca scop decât disciplinarea raporturilor juridice născute între părţi şi preîntâmpinarea unei conduite abuzive, şicanatorii, a titularilor dreptului pentru care se instituie obligaţia respectării acestor termene. Prin urmare, odată reglementate termenele procedurale şi substanţiale care vizează raporturile constituţionale dintre autorităţile publice, termene care au ca finalitate stabilirea unei rigori în derularea procedurii legislative, respectarea acestora se impune cu forţă egală tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza art. 146 lit. a) din Constituţie, care sunt obligate deopotrivă să se încadreze în prescripţia legală dacă apreciază că sunt temeiuri pentru sesizarea Curţii Constituţionale”.

49. Mai mult, Curtea a constatat că, „pentru a avea caracter legitim, exercitarea drepturilor legale şi constituţionale trebuie să se realizeze, în acord cu prevederile art. 57 din Constituţie, cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. Cu alte cuvinte, numai exercitarea dreptului cu bună-credinţă, în interiorul termenelor instituite de legiuitorul constituant sau ordinar, are caracter legitim şi se bucură de protecţia oferită de lege şi Constituţie”.

50. În concluzie, prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, paragraful 70, Curtea a statuat că o sesizare a Curţii Constituţionale

(i) va fi întotdeauna admisibilă dacă se realizează în interiorul termenelor legale de 5 zile, respectiv două zile, prevăzute de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,

(ii) va fi admisibilă după depăşirea termenului legal prevăzut de Legea nr. 47/1992, în interiorul termenelor de promulgare de 20 de zile, respectiv 10 zile, prevăzute de art. 77 alin. (1) şi alin. (3) din Constituţie, însă condiţionat de nepromulgarea legii,

(iii) va fi admisibilă în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, ca urmare a formulării în prealabil a unei alte sesizări de neconstituţionalitate, doar dacă s-a realizat în interiorul termenului de promulgare de 20 de zile, respectiv de 10 zile, pe care titularul sesizării l-ar fi avut la dispoziţie ipotetic, dacă nu ar fi intervenit cazul de întrerupere a procedurii promulgării. Dimpotrivă, dacă nu sunt întrunite condiţiile cu privire la termenele stabilite de lege şi de Constituţie, sesizarea Curţii va fi respinsă ca inadmisibilă.

51. În prezenta cauză, se constată că dreptul Preşedintelui României de a sesiza Curtea Constituţională putea fi exercitat în temeiul art. 77 alin. (1) din Constituţie, cu privire la forma iniţială a legii (primul ciclu legislativ), timp de 20 de zile, începând cu 27 decembrie 2017, data trimiterii legii (în forma sa iniţială) la promulgare. Cele trei sesizări înregistrate la Curtea Constituţională nu au fost formulate, însă, de acesta.

52. Ca urmare a reexaminării legii şi trimiterii acesteia la promulgare, în data de 30 martie 2018, s-a deschis un nou drept al Preşedintelui de sesizare asupra neconstituţionalităţii acesteia, limitat, însă, la termenul de 10 zile prevăzut de art. 77 alin. (3) din Constituţie. Nici de această dată, Preşedintele nu a acţionat în sensul de a se adresa Curţii în acest termen, ci ulterior, prezenta sesizare fiind înregistrată la Curtea Constituţională în data de 11 mai 2018.

53. Având în vedere că, în cauza de faţă, sesizarea a fost înregistrată pe rolul Curţii Constituţionale în data de 11 mai 2018, deci după împlinirea termenului de 10 zile, care a început să curgă din 30 martie 2018, dată la care legea a fost trimisă Preşedintelui spre promulgare, în temeiul art. 77 alin. (3) din Constituţie, Curtea constată că prezenta sesizare nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege şi Constituţie pentru a putea fi analizată pe fond, astfel că sesizarea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 77 alin. (3) din Constituţie. Împrejurarea că, în speţă, ca urmare a transmiterii către Preşedinte a deciziei Curţii Constituţionale prin care s-a respins obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a început să curgă un nou termen de 10 zile de promulgare a legii nu echivalează cu o repunere a subiectelor de drept prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituţie, deci nici a Preşedintelui României, în termenul de sesizare a Curţii Constituţionale, care, aşa cum s-a arătat în prealabil, începe să curgă de la data finalizării procedurii parlamentare, iar nu de la data dezînvestirii Curţii Constituţionale. Aşadar, în etapa în care se află Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea nu mai poate efectua un nou control asupra modului în care Parlamentul şi-a îndeplinit obligaţia constituţională de a pune în acord legea cu decizia de admitere pronunţată de Curte

54. De altfel, Curtea a soluţionat recent o speţă similară prin Decizia nr. 357 din 30 mai 2018 1), încă nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunţării prezentei decizii, considerentele ce au stat la baza soluţiei de respingere a sesizării, ca inadmisibilă, fiind valabile, mutatis mutandis, şi în această cauză.

55. Pentru argumentele expuse, care vizează atât regularitatea sesizării sale, cât şi sfera sa de competenţă, Curtea urmează a constata că nu a fost legal sesizată şi nu este competentă să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate formulată, drept care o va respinge ca inadmisibilă. Cauza de inadmisibilitate mai sus evidenţiată are caracter dirimant, ceea ce face imposibilă analizarea pe fond a sesizării de neconstituţionalitate.

56. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 iunie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Claudia-Margareta Krupenschi

 


1) Decizia Curţii Constituţionale nr. 357 din 30 mai 2018 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 8 iunie 2018.

* A se vedea opinia separată formulată cu privire la Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 500/2017 privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 500/2017 privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 17 iulie 2017, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 3, litera b) va avea următorul cuprins:

„b) perioada de cerere - perioada cuprinsă între data de 1 iulie a anului în care se depune cererea de înscriere în program şi data de 1 septembrie a anului următor depunerii cererii, inclusiv;”.

2. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - Sumele reprezentând ajutoare de minimis se plătesc beneficiarilor, într-o singură tranşă aferentă perioadei de cerere, după îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 10 alin, (2),”

3. La articolul 9, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Cererea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă efectivul de animale deţinut şi cantitatea de lână estimată a se comercializa în perioada de cerere, aşa cum este definită la art. 3 lit. b).”

4. La articolul 10, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Pentru obţinerea sprijinului prevăzut la art. 6 alin. (2), până la data de 1 septembrie 2018, solicitanţii înregistraţi în Registrul unic pentru accesarea Programului de susţinere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii şi verificaţi potrivit prevederilor alin. (1) au obligaţia să depună la direcţiile pentru agricultură judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti documente justificative care să ateste comercializarea producţiei de lână obţinute,”

5. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - Direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti întocmesc, până la data de 1 octombrie 2018, situaţia centralizatoare cu sumele necesare pentru acordarea sprijinului financiar, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4, pe care o transmit Direcţiei generale buget-finanţe şi fonduri europene din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.”

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Dumitru Daniel Botănoiu,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

p. Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Cristian-Gabriel Winzer,

secretar de stat

 

Bucureşti, 8 iunie 2018.

Nr. 418.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE

Nr. 2.311 din 12 iunie 2018

Nr. 452 din 13 iunie 2018

 

ORDIN

privind aprobarea intermedierii vânzării, colectării subscrierilor şi efectuării plăţilor aferente titlurilor de stat destinate populaţiei prin subunităţile poştale din reţeaua Companiei Naţionale „Poşta Român㔠- S.A., în cadrul Programului Tezaur

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 36/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 3 alin. 22din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pct. 4.1. a), b).12 subpct. 8 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice şi ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă intermedierea vânzării, colectării subscrierilor şi efectuării plăţilor aferente titlurilor de stat destinate populaţiei, prin subunităţile poştale din reţeaua Companiei Naţionale „Poşta Român㔠- S.A., în cadrul Programului Tezaur, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică şi Direcţia generală trezorerie şi contabilitate publică din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, precum şi Compania Naţional㠄Poşta Român㔠- S.A. vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,

Eugen Orlando Teodorovici

Petru Bogdan Cojocaru

 

ANEXĂ

 

INTERMEDIEREA

vânzării, colectării subscrierilor şi efectuării plăţilor aferente titlurilor de stat destinate populaţiei, prin subunităţile poştale din reţeaua Companiei Naţionale „Poşta Român㔠- S.A., în cadrul Programului Tezaur

 

CAPITOLUL I

Definiţii

 

Art. 1. - În înţelesul prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) titluri de stat destinate populaţiei - titluri de stat în formă dematerializată, emise de Ministerul Finanţelor Publice prin subscripţie publică, vândute prin subunităţile poştale din reţeaua Companiei Naţionale (C. N. „Poşta Român㔠- S.A.) Titlurile de stat nu pot fi răscumpărate înainte de scadenţă, sunt netransferabile şi nu se tranzacţionează. Acestea sunt nominative, fiecare având o valoare nominală de 1 leu şi dau deţinătorilor drepturi egale;

b) Programul Tezaur - program de emisiuni de titluri de stat destinate populaţiei, cu caracteristicile menţionate la lit. a), emise cu o anumită frecvenţă în cadrul unui an, în baza unor prospecte de emisiune publicate în acest scop;

c) investitor - persoană fizică rezidentă cu vârsta de cel puţin 18 ani împliniţi, la data efectuării subscrierii;

d) împuternicit - persoană fizică autorizată să efectueze, în numele investitorului, operaţiuni de subscriere de titluri de stat destinate populaţiei, încasare a valorii nominale şi a dobânzii aferente, în baza unei procuri legalizate la notar, conform anexei nr. 1, şi a prezentării documentelor necesare, şi anume: buletinul de identitate/cartea de identitate al/a împuternicitului legal, în original, în vederea verificării, şi în copie, care se arhivează la C.N. „Poşta Român㔠- S.A., şi buletinul de identitate/cartea de identitate al/a investitorului, în copie, care se arhivează la C.N. „Poşta Român㔠- S.A. şi specimenul de semnătură al investitorului, în original, autentificat de un notar public, care se arhivează la C.N. „Poşta Român㔠- S.A.;

e) prospect de emisiune - document prin care emitentul, Ministerul Finanţelor Publice, furnizează informaţii privind condiţiile de derulare, termenii şi caracteristicile principale specifice fiecărei emisiuni, pentru a permite investitorilor luarea unei decizii de investire;

f) formular de subscriere - formularul prevăzut în anexa nr. 2, care se semnează de către investitor sau un împuternicit al acestuia la subscrierea de titluri de stat şi cuprinde datele de identificare ale investitorului, după caz şi ale împuternicitului, precum şi valoarea titlurilor de stat subscrise în cadrul unei emisiuni de titluri de stat destinate populaţiei. Formularul de subscriere semnat şi ştampilat de angajatul subunităţii poştale a C.N. „Poşta Român㔠- S.A., împreună cu chitanţa 14-4-1 emisă la subscriere, constituie dovada deţinerii titlurilor de stat de către investitor, prin transferul sau tranzacţionarea acestuia neputându-se transfera dreptul de proprietate asupra titlurilor de stat subscrise;

g) plafon valoric al subscrierilor - reprezintă valoarea maximă cumulată a subscrierilor efectuate de către un investitor, în cadrul unei emisiuni, prevăzută în prospectul de emisiune, prin intermediul subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „Poşta Română”- S A.;

h) perioada de subscriere - perioada de timp specificată în prospectul de emisiune pe parcursul căreia investitorul/ persoana împuternicită se poate prezenta la subunităţile poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S A. În vederea subscrierii de titluri de stat destinate populaţiei;

i) data de emisiune - prima zi lucrătoare după închiderea perioadei de subscriere;

j) data scadenţei - data la care devine scadentă rambursarea valorii nominale totale adjudecate;

k) perioada de dobândă - perioada calendaristică de un an care începe la, şi inclusiv, data de emisiune şi se încheie la, dar excluzând, aceeaşi dată calendaristică a anului următor şi fiecare perioadă succesivă următoare de un an calendaristic până la, dar excluzând, data scadenţei.

 

CAPITOLUL II

Prevederi generale

 

Art. 2. - În conformitate cu prevederile art. 4.1.a), b),12 pct. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în luna decembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor Publice anunţă programul indicativ de emisiuni de titluri de stat pe piaţa internă şi externă pentru anul următor. Programul conţine, printre altele, şi informaţii cu privire la volumul indicativ aferent emisiunilor de titluri de stat destinate populaţiei emise prin intermediul unităţilor operative ale Trezoreriei Statului, inclusiv vândute prin subunităţile poştale ale C.N „Poşta Român㔠- S A , exprimat atât în valoare absolută, cât şi ca procent din valoarea planului total de finanţare, precum şi cu privire la frecvenţa lansării emisiunilor.

Art. 3. - Prospectul de emisiune se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice, a Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi a C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

Art. 4. - Subscrierile se realizează la sediul subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A., în fiecare zi din cuprinsul perioadei de subscriere, conform programului de lucru cu clienţii, cu următoarele precizări privind încheierea perioadei de subscriere:

a) în mediul urban se încheie mai devreme cu o zi lucrătoare decât ultima zi a perioadei de subscriere;

b) în mediul rural se încheie mai devreme cu două zile lucrătoare decât ultima zi a perioadei de subscriere.

 

CAPITOLUL III

Vânzarea şi distribuţia titlurilor de stat destinate populaţiei prin subunităţile poştale ale C.N. „Poşta Român㔠- SA.

 

Art. 5. - În vederea realizării unei subscrieri de titluri de stat în cadrul unei emisiuni, investitorul sau persoana împuternicită de acesta se prezintă la sediul subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A. În cazul subscrierii directe de către investitor, subscrierea se realizează prin oricare subunitate poştală care are prevăzut program de lucru cu publicul din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A., în timpul orelor de program. În cazul subscrierii prin împuternicit, subscrierea se realizează la sediul unei singure subunităţi poştale cu program de lucru cu publicul, din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠S.A., selectată de către acesta, unde împuternicitul depune procura în original.

Art. 6. - Un investitor poate efectua una sau mai multe subscrieri în cadrul aceleiaşi emisiuni, cu condiţia încadrării în plafonul valoric al subscrierilor pentru un investitor, care este specificat în prospectul emisiunii respective.

Art. 7. - În perioada cuprinsă între începerea perioadei de subscriere şi data scadenţei emisiunii, fotocopii ale prospectului de emisiune pot fi consultate la sediul subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A., în timpul orelor de program, cât şi pe website-urile: Ministerului Finanţelor Publice la adresa www.mfinante.gov.ro, Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale la adresa www.comunicatii.gov.ro şi C.N. „Poşta Român㔠- S.A. la adresa www.posta-romana.ro.

Art. 8. - (1) în cazul subscrierii de către un investitor prin intermediul unui împuternicit, acesta trebuie să posede pentru fiecare emisiune de titluri de stat o procură notarială, conform modelului prezentat în anexa nr. 1 şi specimenul de semnătură al investitorului autentificat de un notar public. Procura notarială îi conferă împuternicitului dreptul de a efectua operaţiunea de subscriere de titluri de stat destinate populaţiei, precum şi/sau de încasare a valorii nominale a titlurilor subscrise şi a dobânzii aferente. Procura notarială trebuie să conţină referinţa la numărul Ordinului ministrului finanţelor publice care aprobă prospectul de emisiune al emisiunii pentru care se realizează subscrierea, codul emisiunii, volumul de titluri de stat care vor fi subscrise şi menţiunea expresă de subscriere prin reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

(2) în cazul în care investitorul revocă procura prevăzută la alin. (1), acesta are obligaţia să completeze şi să depună personal declaraţia de revocare prevăzută în anexa nr. 3 la oricare subunitate poştală a C.N. „Poşta Român㔠- S.A., însoţită de declaraţia notarială de revocare a procurii, în original.

Art. 9. - Operaţiunea de subscriere în cadrul unei emisiuni se realizează prin semnarea de către investitor sau împuternicit, după caz, a formularului de subscriere, în două exemplare originale, un formular rămânând la investitor şi unul la subunitatea poştală din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

Art. 10. - (1) Operaţiunile de subscriere se realizează fără plata unui comision de către investitor.

(2) în cazul în care plafonul valoric al subscrierii realizate prin subunităţile poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A. este depăşit, responsabilitatea aparţine investitorului, respectiv împuternicitului. La sfârşitul perioadei de subscriere, C.N. „Poşta Român㔠- S.A. achită prin mandat poştal investitorului contravaloarea subscrierii(ilor) cu care a fost depăşit plafonul valoric al subscrierilor începând cu prima subscriere înregistrată la sediul unei subunităţi poştale prin care se depăşeşte acest plafon valoric, reţinând din sumă contravaloarea tarifelor poştale aferente serviciului de mandat poştal. La încasarea contravalorii mandatului poştal, la domiciliul acestuia sau la sediul subunităţii poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- SA, după avizarea acestuia la domiciliu, investitorul are obligaţia semnării formularului de anulare a subscrierii de către investitor, prevăzut în anexa nr. 4.

(3) în situaţia în care apare necesitatea anulării unui formular de subscriere (de exemplu, în cazul în care investitorul se răzgândeşte şi nu semnează formularul de subscriere după ce a fost generat de aplicaţia informatică sau a fost deja completat manual), salariatul subunităţii poştale care a generat formularul/a asistat la completarea acestuia listează/ completează formularul de anulare a subscrierii, prevăzut în anexa nr. 5, care se aprobă de persoana împuternicită în acest sens din cadrul subunităţii poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A., după care se procedează la anularea formularului de subscriere şi a chitanţei, după caz. Ulterior efectuării acestor demersuri, se poate completa un alt formular de subscriere.

(4) Investitorul sau împuternicitul poate să îşi modifice opţiunea privind încasarea valorii nominale sau a dobânzii înscrisă pe formularul de subscriere, prin depunerea declaraţiei de modificare a opţiunii de încasare, prevăzută în anexa nr. 6, la oricare subunitate poştală a C.N. „Poşta Român㔠- S A. Termenul-limită de depunere este cu 10 zile lucrătoare înainte de data oricărui eveniment de plată.

Art. 11. - În prima zi de subscriere, C.N. „Poşta Român㔠- S.A. asigură transmiterea către Ministerul Finanţelor Publice, la adresa de e-mail: contractare.dgtdp@mfinante.gov.ro, a elementelor de identificare ale subunităţilor poştale, conform modelului din anexa nr. 7.

Art. 12. - C.N. „Poşta Român㔠- S.A. asigură transmiterea electronică la adresa de e-mail: contractare.dgtdp@mfinante.gov.ro a informaţiilor aferente titlurilor de stat vândute prin reţeaua de subunităţi poştale, mai puţin subscrierile prin care s-a depăşit plafonul valoric specificat pentru fiecare emisiune la nivel de investitor, după cum urmează:

a) registrul investitorilor al cărui model este prevăzut în anexa nr. 8 se transmite la termenul prevăzut la art. 3 alin. (23) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, privind termenul de virare al sumelor subscrise;

b) situaţia centralizatoare a titlurilor de stat vândute pentru fiecare emisiune în parte se transmite în ultima zi a perioadei de subscriere, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 9.

Art. 13. - Pentru fiecare emisiune, în ultima zi a perioadei de subscriere, C.N. „Poşta Român㔠- S.A. transmite la Ministerul Finanţelor Publice un raport final de subscriere a titlurilor de stat vândute prin reţeaua de subunităţi poştale conform modelului prevăzut în anexa nr. 10.

Art. 14. - (1) C.N. „Poşta Român㔠- S.A. virează în termenul prevăzut Sa art. 3 alin. (23) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sumele rezultate din vânzarea titlurilor de stat aferente fiecărei emisiuni, corespunzător informaţiilor înregistrate în registrul investitorilor.

(2) Virarea sumelor se efectuează în contul 45.xxxx „Titluri de Stat - Emisiunea xxxx”, în care xxxx reprezintă codul de emisiune, deschis la Trezoreria Operativă Centrală, pe numele Ministerului Finanţelor Publice, codificat cu codul de identificare fiscală al C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

(3) Din contul prevăzut la alin. (2), Ministerul Finanţelor Publice va restitui eventualele sume virate eronat de către C.N. „Poşta Român㔠- S.A., la solicitarea scrisă a acesteia transmisă la data de încheiere a subscrierii, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării. Ministerul Finanţelor Publice virează sumele în contul din care aceste sume au fost virate iniţial.

 

CAPITOLUL IV

Rambursarea valorii nominale şi plata dobânzilor aferente titlurilor do stat destinate populaţiei

 

Art. 15. - (1) Plata dobânzii şi a valorii nominale se efectuează prin subunităţile poştale ale C.N. „Poşta Român㔠- S.A., la aceste sume având acces investitorul, moştenitorii acestuia care prezintă documentele legale ce atestă calitatea de moştenitori sau persoana împuternicită a investitorului.

(2) Investitorul trebuie să prezinte documente care atestă calitatea de investitor, în cazul în care:

a) se prezintă personal: buletinul de identitate/cartea de identitate al/a investitorului în original, în vederea verificării, şi în copie, care se arhivează la C.N. „Poşta Român㔠- S.A.;

b) se prezintă prin împuternicit: procura notarială legalizată la notar în original conform anexei nr. 1, care se arhivează la subunitatea poştală, buletinul de identitate/cartea de identitate al/a împuternicitului legal, în original, în vederea verificării, şi în copie, care se arhivează la C.N. „Poşta Român㔠- S.A., şi buletinul de identitate/cartea de identitate al/a investitorului, în copie, care se arhivează la C.N. „Poşta Român㔠- S.A. şi specimenul de semnătură al investitorului, în original, autentificat de un notar public, care se arhivează la C.N. „Posta Român㔠- S.A.

(3) Documentele legale ce atestă calitatea de persoană împuternicită a investitorului menţionate la alin. (2) lit. b) nu se solicită în cazul în care plata dobânzii şi/sau a valorii nominale se efectuează prin mandat poştal (plata în cont bancar).

(4) în situaţia în care procura notarială îi conferă împuternicitului atât dreptul de a efectua operaţiuni de subscriere de titluri de stat destinate populaţiei, cât şi de încasare a valorii nominale a titlurilor subscrise şi a dobânzii aferente şi nu a fost revocată de către investitor, iar împuternicitul a depus documentele la subscriere la subunitatea poştală, la plata dobânzii şi rambursarea valorii nominale nu va mai fi necesară prezentarea documentelor menţionate la alin. (2) lit. b) de către împuternicit.

Art. 16. - (1) Plata dobânzii şi a valorii nominale se efectuează conform opţiunii prealabile a investitorului, cum este menţionată în formularul de subscriere:

a) la sediul subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A., în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei către investitor/împuternicit, fără plata unui comision de către investitor;

b) prin mandat poştal (achitare la domiciliu/adresa de corespondenţă sau virarea sumelor în cont bancar), situaţie în care investitorului i se reţine contravaloarea serviciului de mandat poştal.

(2) Plata dobânzii şi a valorii nominale se asigură la sediul subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- SA începând cu data plăţii dobânzii anuale/scadenţei emisiunii în termen de 30 de zile lucrătoare, în următoarele condiţii:

a) în ziua prezentării investitorului la sediul subunităţii poştale din mediul urban sau la sediul subunităţii poştale din mediul rural unde a subscris;

b) a două zi lucrătoare de la data prezentării investitorului la sediul subunităţii poştale din mediul urban, în cazul în care acesta a subscris printr-o subunitate poştală din mediul rural;

c) a două zi lucrătoare de la data prezentării investitorului la sediul subunităţii poştale din mediul rural, în cazul în care acesta nu a subscris prin acea subunitate poştală;

d) a două zi lucrătoare de la data prezentării împuternicitului la sediul subunităţii poştale din reţeaua C.N. „Posta Român㔠- S.A.

(3) După expirarea termenului de 30 de zile lucrătoare, plata dobânzii şi a valorii nominale se asigură în continuare la sediul subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A., în termen de 5 zile lucrătoare de la data prezentării investitorului, respectiv împuternicitului la sediul subunităţii poştale.

(4) Plata dobânzii şi a valorii nominale prin mandat poştal la domiciliul investitorului sau la adresa sa de corespondenţă se efectuează la nivelul subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A. Începând cu a treia zi lucrătoare de la dată plăţii dobânzii anuale/scadenţei emisiunii respective, asigurându-se o încercare de achitare, o avizare după 2 zile lucrătoare şi păstrarea la dispoziţia investitorului a mandatului poştal timp de 10 zile calendaristice de la încercarea de achitare. După această perioadă, plata dobânzii şi a valorii nominale se asigură la sediul subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- SA., conform prevederilor de la alin. (3) şi fără restituirea contravalorii tarifului de mandat poştal.

(5) Plata dobânzii şi a valorii nominale prin mandat poştal cu achitare în cont bancar se efectuează de către C.N. „Poşta Român㔠- S.A. În a treia zi lucrătoare de la data plăţii dobânzii anuale/scadenţei emisiunii respective.

Art. 17. - (1) C.N. „Poşta Român㔠- S.A. calculează dobânda datorată pentru fiecare titlu de stat şi dobânda datorată fiecărui investitor pentru perioada de dobândă relevantă.

(2) Dobânda va fi calculată pe baza numărului efectiv de zile din perioada de dobândă relevantă şi pe baza numărului de zile din anul respectiv, utilizând următoarea formulă:

D = [valoarea nominală x rata dobânzii (%) x număr zile acumulate]/număr zile an curent,

unde:

- D = valoarea dobânzii pentru fiecare dată de plată a dobânzii pentru un titlu de stat;

- valoare nominală = valoarea nominală a unui titlu de stat, respectiv 1 leu;

- rata dobânzii = rata dobânzii care va fi publicată în prospectul de emisiune;

- număr zile acumulate = numărul efectiv de zile din perioada de dobândă;

- număr zile an curent = numărul efectiv de zile din perioada de dobândă;

- an curent = perioada de dobândă curentă.

Fiecare investitor de stat va primi dobânda determinată conform formulei de mai sus înmulţită cu numărul de titluri de stat deţinute de investitor.

Dobânda totală plătită de emitent, prin intermediar, la fiecare dată de plată a dobânzii se calculează conform formulei:

Dobânda totală = D x numărul total de titluri de stat deţinute.

Valoarea rezultată a dobânzii calculate în baza formulei de mai SUS este rotunjită în minus până la cea mai apropiată valoare de ban, respectiv 0,01 lei, valoarea egală sau mai mare decât 0,005 lei rotunjindu-se crescător până la 0,01 lei.

Art. 18. - Pentru fiecare emisiune, cu 20 de zile lucrătoare înaintea fiecărui eveniment de plată, C.N. „Poşta Român㔠- S.A. transmite electronic la adresa contractare.dgtdp@mfinante.gov.ro informaţiile privind valoarea titlurilor de stat vândute fiecărui investitor şi înregistrate în situaţia centralizatoare, prevăzută în anexa nr. 9 şi dobânda datorată aferentă.

Art. 19. - Data aferentă plăţilor de dobânzi, precum şi cea de rambursare a valorii nominale la scadenţa emisiunii sunt notificate prin publicarea pe website-urile Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi C.N. „Poşta Român㔠- S.A. şi prin afişarea la sediul subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

Art. 20. - (1) Ministerul Finanţelor Publice virează în ziua scadenţei, potrivit prevederilor art. 5 alin. (S2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sumele reprezentând:

a) valoarea nominală - în contul 50.56.01 „Disponibil din sume reprezentând valoarea nominală de rambursat - Program Tezaur”;

b) dobânda - în contul 50.56.02 „Disponibil din sume reprezentând dobânda acordată pentru titlurile de stat - Program Tezaur”,

deschise la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a municipiului Bucureşti, codificate cu codul de identificare fiscală al C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

(2) Documentele de plată aferente operaţiunilor prevăzute la alin. (1) se decontează în ziua scadenţei.

(3) începând cu ziua alimentării conturilor potrivit alin. (1), C.N. „Poşta Român㔠- S.A., pe măsura necesităţilor, transferă cu ordine de plată pentru trezoreria statului (OPT) sumele corespunzătoare în următoarele conturi de disponibilităţi:

a) valoarea nominală - în contul 50.56.01 „Disponibil din sume reprezentând valoarea nominală de rambursat - Program Tezaur”;

b) dobânda - în contul 50.56.02 „Disponibil din sume reprezentând dobânda acordată pentru titlurile de stat - Program Tezaur”, deschise la unităţile trezoreriei statului organizate la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ (cu excepţia judeţului Ilfov) şi, respectiv, la Trezoreria Statului Sector 6, codificate cu codurile de identificare fiscală atribuite în calitate de plătitor de impozit pe venit oficiilor judeţene de poştă şi, respectiv, Oficiului Poştal al Municipiului Bucureşti. Ordinele de plată pentru Trezoreria Statului (OPT) depuse de C.N. „Poşta Român㔠S.A. până la ora 11,00 a zilei „z” se decontează în ziua „z”.

(4) Din conturile prevăzute la alin, (1) C.N. „Poşta Român㔠- S.A. poate să îşi transfere sume în contul propriu deschis la instituţii de credit sau poate să retragă sume în numerar, conform mecanismului prevăzut la art. 21.

Art. 21 - (1) în scopul retragerii de sume în numerar de la unităţile Trezoreriei Statului organizate la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ, cu excepţia judeţului Ilfov şi, respectiv, de la Trezoreria Statului Sector 6, oficiile judeţene de poştă şi, respectiv, Oficiul Poştal al Municipiului Bucureşti depun „Graficul săptămânal privind sumele ce vor fi ridicate în numerar în perioada “ întocmit potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 11, la unităţile Trezoreriei Statului la care acestea îşi au deschise conturile prevăzute la art. 20 alin. (3). „Graficul săptămânal privind sumele ce vor fi ridicate în numerar în perioada “ se  depune cu 3 zile lucrătoare înainte de data începerii perioadei pentru care a fost întocmit documentul.

(2) Eliberarea numerarului solicitat prin „Graficul săptămânal privind sumele ce vor fi ridicate în numerar în perioada “ se face în structura de cupiuri existentă la nivelul unităţilor Trezoreriei Statului la momentul ridicării acestuia, pe baza de „Cec pentru ridicare de numerar multiplu”. Sumele înscrise în „Graficul săptămânal privind sumele ce vor fi ridicate în numerar în perioada “ nu pot fi majorate sau diminuate de oficiile judeţene de poştă şi, respectiv, de Oficiul Poştal al Municipiului Bucureşti.

(3) Verificarea numerarului ce se eliberează potrivit alin. (2) se va realiza de reprezentanţii oficiilor judeţene de poştă şi, respectiv, al Oficiului Poştal al Municipiului Bucureşti la sediile unităţilor Trezoreriei Statului. Orice diferenţe constatate ulterior nu vor fi luate în considerare.

 

CAPITOLUL V

Decontarea serviciilor prestate de către C.N. „Poşta Român㔠– S.A.

 

Art. 22. - (1) Ministerul Finanţelor Publice este autorizat potrivit prevederilor art. 5 alin. (S4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, să plătească comisioane din bugetul de stat, al căror cuantum este de 0,1% pentru efectuarea operaţiunilor legate de activitatea de vânzare a titlurilor de stat pentru populaţie, aplicat la valoarea nominală adjudecată de închidere a emisiunii şi de 0,1 % pentru efectuarea plăţilor aferente acestor instrumente de datorie publică, aplicat la valoarea operaţiunilor efectuate către deţinătorii de titluri de stat.

(2) Comisionul pentru efectuarea operaţiunilor legate de activitatea de vânzare a titlurilor de stat pentru populaţie se calculează de către C.N. „Poşta Român㔠- S.A., care emite factura pentru serviciile prestate în ultima zi lucrătoare a perioadei de subscriere.

(3) Comisionul pentru efectuarea plăţilor aferente acestor instrumente de datorie publică se calculează lunar de către C.N. „Poşta Român㔠- S.A., care emite factura pentru prestaţiile efectuate, respectiv plata dobânzilor şi rambursarea valorii nominale, în data de 10 a lunii curente pentru luna anterioară, în baza unui centralizator al fişierelor zilnice privind plata dobânzilor şi rambursarea valorii nominale, care se transmite electronic la adresa de e-mail: contractare.dgtdp@mfinante.gov.ro în aceeaşi dată.

(4) Ministerul Finanţelor Publice asigură plata facturilor menţionate la alin. (2) şi (3) în termen de 30 de zile de la data primirii acestora şi virează sumele către C.N. „Poşta Român㔠- S.A. În contul 50.69. „Disponibil al operatorilor economici” deschis la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, codificat cu codul de identificare fiscală al C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

Art. 23. - Fotocopii ale prospectului de emisiune şi formularele aferente intermedierii vânzării, colectării subscrierilor şi efectuarea plăţilor aferente titlurilor de stat destinate populaţiei prin subunităţile poştale, în cadrul Programului Tezaur, sunt asigurate de către C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

Art. 24. - Anexele nr. 1-11 fac parte integrantă din prezenta anexă.

 

ANEXA Nr. 1

la anexă

 

PROCURĂ

 

Subsemnatul/Subsemnata, ................................................, cu domiciliul în ................................................, posesor/posesoare al/a CI/BI seria ...................... nr. ................................................, valabil(ă) până la data de ................................................, emis(ă) de ................................................, CNP în calitate de mandant(ă), împuternicesc pe ................................................, domiciliat(ă) în ................................................, posesor/posesoare al/a CI/BI seria ....................... nr. ................................................ emis(ă) de ................................................, CNP ................................................, în calitate de mandatar/mandatară ca, în numele meu şi pentru mine, să mă reprezinte cu depline puteri în relaţia cu subunităţile poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A. În scopul subscrierii de titluri de stat destinate populaţiei vândute de către Ministerul Finanţelor Publice în cadrul Programului Tezaur prin intermediul subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

În acest scop, mandatarul/mandatara meu/mea este împuternicit(ă) ca, în numele meu şi pentru mine, să efectueze următoarele operaţiuni: subscriere în cadrul emisiunii cod ................................................, aprobată prin Ordinul ministrului finanţelor publice de aprobare a prospectului nr. ................................................ din data de ................................................, pentru un volum de ................................................ lei şi/sau încasare a valorii nominale şi a dobânzii aferente, putând semna, în numele meu şi pentru mine, oriunde va fi necesar, în limitele prezentului mandat, semnătura sa fiindu-mi opozabilă,

Acest mandat este gratuit, netransmisibil şi valabil până la revocarea sa expresă notificată mandatarului/mandatarei.

În baza prezentei procuri, mandatarul se poate prezenta doar la o singură subunitate poştală din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A., pe care o va alege, pentru a desfăşura toate operaţiunile pe care le va face prin prezentul mandat.

Tehnoredactată şi autentificată la Biroul Notarului Public ................................................, în .................... exemplare, din care s-au eliberat părţii ....................... exemplare.

 

Specimene de semnătură:

Mandant(ă) ................................................

 

MANDANT(Ă),

(semnătura)

 

ANEXA Nr. 2

la anexă

 

Nr. înregistrare ................................................

C.N. „Posta Român㔠- S.A.

OJP ................................................

Subunitatea poştală ................................................

Data ................................................

 

FORMULAR

de subscriere în cadrul emisiunii de titluri de stat cod ................................................ emise de Ministerul Finanţelor Publice în cadrul Programului Tezaur

 

Încheiat între:

Ministerul Finanţelor Publice, denumit în cele ce urmează Emitent, reprezentat prin C.N. „Poşta Român㔠- S.A. în calitate de Intermediar,

şi

Subsemnatul

Numele şi prenumele ................................................, posesor al BI/CI seria ........................ nr. ................................................, emis(ă) de ................................................ la data de ................................................, CNP ................................................, locul naşterii ................................................, data naşterii ................................................, domiciliat în  localitatea ................................................, str. ................................................ nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ................................................, cod poştal ................................................, telefon ................................................, adresa  de e-mail ................................................

Reprezentat prin:

împuternicit legal: doamna/domnul*)

Numele şi prenumele ................................................, posesor al BI/CI seria ........................ nr. ................................................, emis(ă) de ................................................ la data de ................................................, CNP ................................................, locul naşterii ................................................, data naşterii ................................................, domiciliat în  localitatea ................................................, str. ................................................ nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ................................................, cod poştal ................................................, telefon ................................................, adresa  de e-mail ................................................, în baza Procurii nr. ................................................ din data de ................................................ anexată.

Adresa de corespondenţă a subscriitorului (dacă este diferită faţă de adresa de domiciliu), denumit în cele ce urmează Investitor, localitatea ................................................, str. ................................................ nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ................................................, cod poştal ................................................

Prin semnarea acestui formular de subscriere, declar că sunt de acord să cumpăr un număr de ........................ titluri de stat (minimum un titlu de stat), cu valoarea nominală de 1 RON fiecare, emise de către emitent la dobânda de ........................ %, cu maturitatea de ........................ ani, la preţul de emisiune aferent unui titlu de stat de 100% din valoarea nominală, în termenii şi condiţiile prevăzute în prospect şi în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, inclusiv ale Ordinului ministrului finanţelor publice nr. ................................................

Suma subscrisă ........................ lei

Prin această subscriere de titluri de stat declar că am luat cunoştinţă, am înţeles şi am acceptat condiţiile prospectului.

Orice subscriere efectuată în cadrul ofertei este irevocabilă.

Subscrierea este considerată validă numai dacă sunt depuse toate documentele solicitate în prospect şi se face dovada plăţii, conform prevederilor prospectului.

Încheiat astăzi, ................................................, în 2 exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte: unul pentru Investitor şi unul pentru Intermediar.

Chitanţa 14-4-1: nr. ................................................ din data de ................................................

 

Numele şi prenumele Emitentului

Numele şi prenumele Investitorului/Împuternicitului

Ministerul Finanţelor Publice reprezentat prin

 

C.N. „Posta Român㔠- S.A. În calitate de Intermediar,

 

OJP ................................................

 

Subunitatea poştală ................................................

 

Nume şi prenume salariat poştal

 

 

Semnătura şi ştampila

Semnătura


*) În cazul subscrierii prin împuternicit legal, formularul de subscriere va fi însoţit de documentul de identitate (carte de identitate) al împuternicitului (în original pentru verificare şi o copie a acesteia/acestuia) şi specimen de semnătură al investitorului, autentificat de un notar public, precum şi procura (în original), autentificată de un notar public, prin care se autorizează împuternicitul să acţioneze în numele persoanei fizice rezidente, având menţionată expres posibilitatea de a subscrie titluri de stat prin reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A. şi volumul în cadrul unei emisiuni în cadrul Programului Tezaur.

 

DECLARAŢII

Declar că am luat cunoştinţă, am înţeles şi am acceptat termenii şi condiţiile publice de vânzare de titluri de stat după cum sunt descrise în prospect, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, inclusiv ale Ordinului ministrului finanţelor publice nr. ................................................

Subsemnatul declar prin prezentul că am capacitatea legală, precum şi resursele necesare de a cumpăra titluri de stat subscrise prin prezentul formular de subscriere. Nu am cunoştinţă despre niciun fapt sau acţiune a unei terţe părţi care ar putea afecta sau limita această capacitate.

Subsemnatul declar că, în cazul în care la sfârşitul perioadei de subscriere plafonul valoric al subscrierilor în reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A. este depăşit, responsabilitatea îmi aparţine în exclusivitate şi voi achita contravaloarea tarifelor poştale aferente unui mandat poştal pentru valoarea care urmează a-mi fi restituită, fără dobândă, reprezentând diferenţa cu care este depăşit plafonul valoric aferent emisiunii respective.

Subsemnatul declar că m-am prezentat în baza prezentei procuri numai la subunitatea poştală din reţeaua C.N. „Poşta Român㔠- S.A.: ................................................ din judeţul ................................................ .

Subsemnatul declar că solicit plata dobânzii şi a valorii nominale la:

a) sediul subunităţii poştale, fără să plătesc un comision;



b) domiciliul din actul de identitate al investitorului, prin mandat poştal, caz în care accept reţinerea contravalorii tarifelor poştale aferente mandatului poştal din suma care mi se cuvine;



c) adresa de corespondenţă a investitorului, prin mandat poştal, caz în care accept reţinerea contravalorii tarifelor poştale aferente mandatului poştal din suma care mi se cuvine;



d) în contul bancar al investitorului nr. ................................................ deschis la ................................................ prin mandat poştal, care caz în care accept reţinerea contravalorii tarifelor poştale aferente mandatului poştal din suma care mi se cuvine.



Prezenta declaraţie va produce efecte juridice doar în cazul investitorilor care subscriu în oferta de vânzare de titluri de stat emise de Emitent, în conformitate cu prevederile prospectului.

Prezentul formular nu are o valoare monetară, ci doar o valoare juridică în relaţia cu Ministerul Finanţelor Publice prin intermediul C.N. „Poşta Român㔠- S A. Acest document nu reprezintă o valoare mobiliară, prin transferul sau tranzacţionarea acestuia neputându-se transfera dreptul de proprietate asupra titlurilor de stat subscrise.

 

ANEXA Nr. 3

la anexă

 

DECLARAŢIE DE REVOCARE

 

Subsemnatul/Subsemnata, ................................................, cu domiciliul în ................................................, posesor/posesoare al/a CI/BI seria ...................... nr. ................................................, valabil(ă) până la data de ................................................, emis(ă) de ................................................, CNP ................................................, declar prin prezenta că am revocat Procura autentificată cu nr. ................................................, la Biroul Notarial ................................................ din ................................................ .

Termenul de valabilitate al revocării începe:

a) în următoarea zi lucrătoare în cazul în care declaraţia de revocare se depune într-o subunitate poştală din mediul urban;

b) în termen de 2 zile lucrătoare de la data depunerii, în cazul operaţiunii executate într-o subunitate poştală din mediul rural. *)

 

Semnătură

Data


*) Declaraţia de revocare se întocmeşte în două exemplare.

 

ANEXA Nr. 4

la anexă

 

Formular de anulare a subscrierii de către Investitor

 

Subsemnatul

Numele şi prenumele ................................................ , posesor al BI/CI seria .......................... nr. ................................................ , emis (ă) de ................................................, la data de ................................................ , CNP ................................................ , locul naşterii ................................................ , data naşterii ................................................, domiciliat(ă) în localitatea ................................................ , str. ................................................  nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ................................................ , cod poştal ................................................ , telefon ................................................ , adresa de e-mail ................................................

Reprezentat prin:

Împuternicit legal: doamna/domnul

Numele şi prenumele ................................................ , posesor al BI/CI seria .......................... nr. ................................................ , emis (ă) de ................................................, la data de ................................................ , CNP ................................................ , locul naşterii ................................................ , data naşterii ................................................, domiciliat(ă) în localitatea ................................................ , str. ................................................  nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ................................................ , cod poştal ................................................ , telefon ................................................ , adresa de e-mail ................................................, în baza Procurii nr. ................................................ din data de ................................................ anexată,

solicit anularea formularului(relor) de subscriere şi a chitanţelor 14-4-1 aferente (se înscrie pentru fiecare document: codul de emisiune, seria, nr., valoarea)

..........................................................................................................

..........................................................................................................

motivat de faptul ca s-a depăşit plafonul valoric al subscrierilor specificat în prospectul de emisiune.

 

 

Numele şi prenumele Investitorului/împuternicitului

.....................................................................................

 

Semnătură, Data

 

ANEXA Nr. 5

la anexă

 

Nr. înregistrare ................................................

C.N. „Posta Român㔠- S.A.

OJP ................................................

Subunitatea poştală ................................................

Data ................................................

 

Aprob,

 

................................................

 

Formular de anulare a subscrierii

 

Subsemnatul (operator ghişeu), ................................................, angajat la ................................................, solicit anularea formularului de subscriere nr. ................................................, din data de ................................................, în valoare de ........................ lei, şi a chitanţei 14-4-1 nr. ................................................ din data de ................................................ în valoare de ..................... lei, pentru emisiunea de titluri de stat cod ................................................ întocmit pentru dl/dna ................................................, CNP ................................................, în calitate de investitor.

Motivul anulării:

..........................................................................................................

..........................................................................................................

Semnătură, Data

................................................

(angajat ghişeu)

 

ANEXA Nr. 6

la anexă

 

Declaraţie de modificare a subscrierii

 

Subsemnatul/Subsemnata, ................................................, cu domiciliul în ................................................, posesor/posesoare al/a CI/BI seria ....................... nr. ................................................ valabil(ă) până la data de ................................................, emis(ă) de ................................................, CNP ................................................, declar prin prezenta că solicit modificarea formularului(relor) de subscriere (se înscrie codul de emisiune, seria, nr., valoarea)

..........................................................................................................

..........................................................................................................

în sensul ca plata dobânzii(ilor) sau a valorii de subscriere să se efectueze la:

..........................................................................................................

..........................................................................................................

Numele şi prenumele Investitorului/Împuternicitului

..........................................................................................................

Semnătură, Data

..........................................................................................................

 

NOTĂ:

Declaraţia de modificare se întocmeşte în două exemplare.

 

ANEXA Nr. 7

la anexă

 

Elemente de identificare ale subunităţilor poştale din reţeaua C.N. „POŞTA ROMÂNÔ - S.A.

 

Nr. crt.

Denumire regiune

Denumire judeţ

Cod subunitate poştală

Denumire oficiul poştal

Denumire subunitate poştală arondată la oficiul poştal

Mediul urban/rural

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA Nr. 8

la anexă

 

Registrul investitorilor transmis de C.N. „POŞTA ROMÂNÔ - S.A. în data de ............................ *)

 

Data

Cod emisiune

CNP investitor

Nume şi prenume investitor

Deţineri titluri valoare lei

Cod subunitate poştală la care s-a efectuat subscrierea

Denumire subunitate poştală

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


*) Informaţiile se ordonează în funcţie de codul de subunitate poştală la care s-a efectuat subscrierea.

 

ANEXA Nr. 9

la anexă

 

Situaţia centralizatoare a titlurilor de stat vândute din emisiunea ............................

 

Nr. crt.

Cod emisiune

Nume şi prenume investitor

CNP investitor

Deţineri titluri

valoare lei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA Nr. 10

la anexă

 

Raport final de subscriere

 

Data raportului:

1. Denumirea emitentului: Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 16, sectorul 5, Bucureşti

2. Tranzacţionare: nu este cazul

3. Intermediar: C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

4. Agent de plată: C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

5. Informaţii privind vânzarea:

a) Baza legală pentru realizarea emisiunii de titluri de stat:

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările ulterioare;

- Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul ministrului finanţelor publice nr. ......................./.........................  privind prospectul de emisiune a titlurilor de stat destinate investitorilor persoane fizice, emise de Ministerul Finanţelor Publice în cadrul Programului Tezaur;

b) Tip: Titluri de stat adresate persoanelor fizice

c) Cod emisiune:

d) Valoarea nominală a unui titlu de stat: 1 RON

e) Valoarea subscrierii maxime: conform prospect

f) Preţ vânzare: 100% din valoarea nominală

g) Rata dobânzii: x %

h) Data de iniţiere, respectiv de închidere a subscrierii: ................................................, respectiv ................................................

i) Data finală a decontării:

j) Data emisiunii:

k) Data începerii acumulării dobânzii:

l) Data plăţii cuponului:

m) Data scadenţei:

n) Data de plată a valorii nominale:

o) valoarea totală decontată de către C.N. „Poşta Român㔠- S.A.:

6. Valoarea nominală totală adjudecată (RON):

7. Numărul total al cumpărătorilor de titluri de stat oferite public: ................................................  investitori

8. Suma totală subscrisă în plus peste plafonul valoric al subscrierilor stabilit pe o persoană fizică (care se va restitui C.N. „Poşta Român㔠- S.A. de către Ministerul Finanţelor Publice)

 

C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

Nume şi prenume reprezentant legal

................................................

Semnătură şi ştampilă

................................................

Data

................................................

 

ANEXA Nr. 11

la anexă

 

Graficul săptămânal privind sumele ce vor fi ridicate în numerar în perioada

 

C.N. „Poşta Român㔠- S.A.

Denumire OJP/OPMB ................................................

Adresa ................................................

Nr. telefon ................................................

Fax ................................................

Către: ................................................

(denumirea unităţii Trezoreriei Statului)

 

 

 

 

- Lei –

Data (zz-ll-aaaa)

Suma solicitată*)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 


*) Suma se înscrie fără zecimale.

Întocmit.

................................................

Aprobat director OJP/OPMB

................................................

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.796/2017 privind aprobarea graficului de desfăşurare a examenelor de certificare a calificării profesionale a absolvenţilor din învăţământul profesional şi tehnic preuniversitar în anul şcolar 2017-2018

 

În baza prevederilor art. 94 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.796/2017 privind aprobarea graficului de desfăşurare a examenelor de certificare a calificării profesionale a absolvenţilor din învăţământul profesional şi tehnic preuniversitar în anul şcolar 2017-2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 13 septembrie 2017, se modifică după cum urmează:

- Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - Se aprobă graficul de desfăşurare a examenului de certificare a calificării profesionale a absolvenţilor învăţământului postliceal - nivel 5 de calificare, sesiunea iulie 2018:

 

înscrierea candidaţilor: desfăşurarea probei practice:

18-22 iunie 2018;

25 iunie-2 iulie 2018;

desfăşurarea probei scrise: comunicarea rezultatelor la proba scrisă: depunerea şi soluţionarea contestaţiilor la proba scrisă:

3 iulie 2018;

4 iulie 2018; 4-5 iulie 2018;

susţinerea proiectului: comunicarea rezultatelor finale:

6 şi 9 iulie 2018; 10 iulie 2018.”

 

Art. II. - Direcţia generală învăţământ secundar superior şi educaţie permanentă, Centrul Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Valentin Popa

 

Bucureşti, 29 mai 2018.

Nr. 3.755.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.