MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 533/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 533         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 27 iunie 2018

 

SUMAR

 

DECRETE

 

506. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

507. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

508. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

509. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

510. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

511. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

512. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

513. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

514. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 68 din 22 februarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

 

Decizia nr. 163 din 27 martie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) şi art. 22 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

450. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.077. - Ordin al ministrului transporturilor pentru exceptarea de la plata tarifelor prevăzute la punctul 9.1 din anexa nr. 5 la Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.854/2017 pentru aprobarea unor tarife aplicate de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere -

S.A., cu ocazia Centenarului României (1918-2018) şi a Primului Război Mondial

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 572/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 iulie 2018, doamna judecător Silvia Năbădan, preşedintele Tribunalului Arad, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti. 26 iunie 2018.

Nr. 506.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1). art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1} lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 567/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 iulie 2018, doamna judecător Dana Ştefănescu, preşedintele Tribunalului Bacău, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 iunie 2018.

Nr. 507.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 fit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 473/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 iulie 2018, doamna judecător Adina-Elena Bojincă, preşedintele Secţiei a VII-a civilă a Tribunalului Bucureşti, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 iunie 2018.

Nr. 508.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 457/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 iulie 2018, doamna Jelena-Sorina Zalman, judecător la Curtea de Apel Constanţa, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 iunie 2018.

Nr. 509.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit.  c), art. 100 alin, (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 477/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 iulie 2018, doamna Carmen-Simona Răzăilă, judecător la Judecătoria Alba Iulia, delegată în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Sebeş, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 iunie 2018.

Nr. 510.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 467/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 iulie 2018, doamna Cornelia Dumitra, judecător la Tribunalul Constanţa, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 iunie 2018.

Nr. 511.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 458/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 iulie 2018, doamna Mihaela Popoacă, judecător la Curtea de Apel Constanţa, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 iunie 2018.

Nr. 512.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 462/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 Iulie 2018, domnul Dumitru Mirancea, judecător la Curtea de Apel Bucureşti, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 iunie 2018.

Nr. 513.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 574/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 10 iulie 2018, doamna Irina-Mihaela Lazăr, judecător la Tribunalul Argeş, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 26 iunie 2018.

Nr. 514.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 68

din 22 februarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Dumitru Dumitru Daniel în Dosarul nr. 3.823/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.707D/2016.

2. La apelul nominal, se constată lipsa părţilor. Procedura de citare a fost legai îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că stabilirea competenţelor de judecată este atribuţia legiuitorului, potrivit art. 126 din Constituţie, şi că dispoziţiile criticate nu instituie discriminări care să contravină art. 16 din Constituţie, fiind justificate de specificul statutului judecătorilor şi procurorilor. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 1 februarie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 185 din 30 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.823/1/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Dumitru Dumitru Daniel, în cadrul soluţionării recursului declarat de acesta împotriva Hotărârii nr. 13/J din 1 iulie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru judecători în materie disciplinară, prin care a fost sancţionat disciplinar.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, prin modul în care legiuitorul a reglementat compunerea Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (respectiv, prin faptul că prezidarea de drept a acestei formaţiuni de judecată este asigurată de către preşedinte sau un vicepreşedinte al instanţei), se creează, practic, o discriminare negativă, în sensul că persoanele care au acces la justiţie în aceste cauze ar fi judecate, spre deosebire de majoritatea justiţiabililor, de judecători numiţi în funcţii de conducere, administrative, iar nu de judecători stabiliţi în mod aleatoriu. Totodată, deoarece judecata în recurs se efectuează întotdeauna de acelaşi complet, cel de 5 judecători, orice magistrat care foloseşte o cale extraordinară de atac, respectiv revizuirea împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie disciplinară, „va fi judecat în recursul la revizuire de acelaşi complet, care a soluţionat anterior cauza în recursul la fond, respectiv contestaţie în anulare”.

6. Autorul excepţiei mai arată ci, prin modul în care legiuitorul a prevăzut compunerea Completului de 5 judecători, se încalcă şi art. 21 din Constituţie, deoarece imparţialitatea vizează în mod necesar şi compunerea instanţei, care trebuie să fie stabilită în mod aleatoriu, iar nu într-un anume fel, pentru anumite dosare, pentru că ceea ce contează este nu numai imparţialitatea obiectivă, ci şi cea subiectivă, adică aparenţa de imparţialitate. Or, prin soluţia adoptată de legiuitor în art. 32 din Legea nr. 304/2004, anumite cauze, cum este şi cea de faţă, sunt repartizate spre a fi judecate anumitor judecători, care „judecă aceste cauze automat, doar în virtutea funcţiei de conducere, administrative, pe care o îndeplinesc în cadrul instanţei”. Astfel, nici prin soluţia legislativă adoptata de legiuitor în ceea ce priveşte compunerea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, constituite ca instanţă disciplinară, nu se asigură garanţiile constituţionale şi convenţionale ale unui proces echitabil, întrucât aceiaşi membri ai secţiei sunt puşi în situaţia de a judeca atât fondul cauzei, cât şi eventuala cerere de revizuire (cum s-a întâmplat în speţă). Pentru aceleaşi argumente, autorul excepţiei susţine că se încalcă şi art. 124 din Constituţie,

7. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 44 din Legea nr. 317/2004, autorul excepţiei susţine că acesta încalcă aceleaşi dispoziţii constituţionale, „în ceea ce priveşte rolul atribuit de legiuitor Consiliului Superior al Magistraturii de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor”. Orice magistrat care foloseşte O cale extraordinară de atac, respectiv revizuirea, împotriva unei hotărâri pronunţate în materie disciplinară, va fi judecat de acelaşi complet care a soluţionat anterior cauza, pronunţând hotărârea a cărei revizuire se cere. În concluzie, autorul excepţiei susţine că, întrucât magistraţii au drepturi egale cu toţi cetăţenii, legiuitorul ar trebui să prevadă proceduri judiciare adecvate unui proces echitabil, care să respecte dispoziţiile constituţionale şi contravenţionale.

8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea constituirii şi compunerii Completelor de 5 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Faptul că dispoziţiile legale criticate atribuie preşedintelui sau vicepreşedintelui instanţei supreme conducerea completelor de 5 judecători nu reprezintă o discriminare, în condiţiile în care se poate vorbi de discriminare doar atunci când persoanelor aflate în situaţii juridice comparabile li se aplică un tratament juridic diferit. Or, procedura în faţa Completelor de 5 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este identică şi se aplică în mod similar tuturor persoanelor care apar în calitate de părţi în faţa acestor complete. Faptul că judecătorii care compun Completele de 5 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au funcţii numite nu reprezintă o atingere adusă garanţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sub aspectul dreptului de a fi judecat de judecători independenţi, atât timp cât şi preşedintele şi vicepreşedinţii instanţei supreme sunt judecători inamovibili şi au aceleaşi drepturi şi obligaţii comune tuturor judecătorilor. Cât priveşte dispoziţiile criticate din Legea nr. 317/2004, instanţa arată că acestea reprezintă o reiterare şi o aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (2), potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. Prin urmare, legea organică, şi anume Legea nr. 317/2004, statuând în acelaşi sens, prin art. 44 alin. (1), este în acord cu dispoziţiile constituţionale menţionate. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate sunt în acord şi cu art. 134 alin. (3) din Constituţie, care stipulează că hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În atare situaţie, nu se poate susţine că acestea încalcă dreptul la un proces echitabil sau accesul liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie. Referitor la pretinsa situaţie discriminatorie faţă de alţi justiţiabili, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, prin natura şi conţinutul lor specific, textele criticate nu înfrâng principiul nediscriminării şi al egalităţii de tratament, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului fiind constanta în a considera că diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, doar atunci când se produc distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Aplicarea dispoziţiilor de lege criticate nu îmbracă forma unei situaţii de discriminare, întrucât statutul special al magistraţilor, astfel cum este acesta distinct reglementat, constituie acel element de diferenţă care face ca situaţiile să nu fie identice, analoage sau comparabile, nefiind, deci, îndeplinite condiţiile pentru constatarea unei atare situaţii. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 d în 1 februarie 2011. În final, instanţa susţine că examinarea argumentelor invocate de autorul excepţiei vizează, în realitate, o pretinsă lacună a legii, care nu ar permite soluţionarea cererii de revizuire sau a contestaţiei în anulare, formulate în materia contenciosului disciplinar al funcţiei de magistrat, de către un complet de judecată într-o altă compunere, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocată, este neîntemeiată.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În primul rând, arată că art. 32 din Legea nr. 304/2004 nu contravine principiului egalităţii în drepturi, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără privilegii şi discriminări, acestea beneficiind de garanţiile unei justiţii unice, imparţiale şi egale pentru toţi. Referitor la critica privind încălcarea accesului la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea unor reguli de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Din prevederile art. 32 alin. (4) din Legea nr.*304/2004 rezultă că judecătorii care fac parte din Completele de 5 judecători sunt desemnaţi, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică^ de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar schimbarea membrilor completelor se face doar în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din redactarea alin. (5) al art. 32 rezultă, de asemenea, că preşedintele ori vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie intră în compunerea Completului de 5 judecători doar atunci când aceştia foc parte din complet, potrivit procedurii de desemnare prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, reglementate de alin. (4). Totodată, în conformitate cu prevederile alin. (6) al art. 32 din Legea nr. 304/2004, cauzele care intră în competenţa acestor complete sunt repartizate aleatoriu în sistem informatizat. În concluzie, criticile formulate nu prezintă relevanţă constituţională, cu atât mai mult cu cât preşedintele şi vicepreşedinţii instanţei supreme sunt judecători inamovibili, neputând ti reţinuta vreo incompatibilitate între funcţia de judecător şi îndeplinirea unei funcţii de conducere la nivelul instanţei. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, Guvernul susţine că acestea reprezintă o transpunere a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Constituţie.

11. Avocatul Poporului menţionează că îşi păstrează punctul de vedere, astfel cum a fost reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 1 februarie 2011.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele tor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de autorul excepţiei şi de partea Inspecţia judiciară, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2). ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările ulterioare, având următorul conţinut:

- Art. 32 din Legea nr. 304/2004: „(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(2) în alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui an două complete de 5 judecători.

(3) în compunerea completelor prevăzute la alin. (2) intră,  de regulă, judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzei.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aprobă numărul şi compunerea completelor de 5 judecători, la propunerea preşedintelui Secţiei penale. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casape şi Justiţie, atunci când acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de preşedintele Secţiei penale sau de decanul de vârstă, după caz.

(6) Cauzele care intră în competenţa completelor prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat”

- Art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004: „Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, pentru faptele prevăzute în Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 124*alin. (2), potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte procedura răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, prin Decizia nr. 643 din 1 noiembrie 2016. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 2 martie 2017, paragraful 17, Curtea a statuat că specificul reglementării aplicabile judecătorilor şi procurorilor este dat de existenţa Consiliului Superior al Magistraturii, care, potrivit art. 133 alin. (1) din Legea fundamentală, are rolul de garant al independenţei justiţiei, iar. potrivit art. 134 alin. (2), „îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor. Referitor la acţiunea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor, legiuitorul român a adoptat o reglementare similară cu cea a altor ţări din Europa, prevăzând o fază administrativă, în cadrul căreia cercetarea disciplinară se efectuează de către inspectorii din cadrul Inspecţiei Judiciare, şi o fază jurisdicţională, care se desfăşoară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 şi celor ale Codului de procedură civilă. Se asigură respectarea principiului contradictorialităţii, în acest sens, magistratul în cauză este citat, putând fi reprezentat de un alt judecător sau procuror ori asistat sau reprezentat de avocat, şi are dreptul să ia cunoştinţă de toate actele dosarului şi să solicite administrarea de probe în apărare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 127 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 8 aprilie 2011).

17. Dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţând Decizia nr. 126 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 7 aprilie 2011, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut că, având în vedere, pe de-o parte, rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii de „instanţă de judecată [...] în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor1, iar, pe de altă parte, dispoziţiile Legii nr. 317/2004 - care prevăd o cale de atac la instanţa de judecată împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară -, nu se poate susţine că prevederile art. 44 alin. (1) din aceeaşi lege încalcă accesul liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil, consacrate prin art. 21 din Constituţie şi prin art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, împotriva hotărârii de sancţionare, pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, există o cale de atac, şi anume recursul în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, prevăzut de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 [devenit art. 51 alin. (2) din Legea nr. 317/2004]. Curtea a reţinut că acest „recurs” nu trebuie calificat ca fiind acea cale extraordinară de atac prevăzută de Codul de procedură civilă, ci ca o veritabilă cale de atac devolutivă, împotriva hotărârii organului disciplinar (Consiliul Superior al Magistraturii, prin secţiile sale, având doar rolul unei instanţe de judecată), cale de atac soluţionată de către o instanţă judecătorească, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare. Acesta este şi sensul art. 134 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”. Având în vedere cele mai sus precizate, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, privind dreptul la un proces echitabil.

18. Cu privire la critica referitoare la compunerea Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care are competenţa de a soluţiona recursul împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, Curtea constată că această critică este neîntemeiată, de vreme ce, potrivit art. 32 alin. (2), (3) şi (4) teza a două din Legea nr. 304/2004, în compunerea celor două complete de 5 judecători din alte materii decât cea penală intră, de regulă, judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzei, iar judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Potrivit art. 32 alin. (5) teza întâi, Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atunci când acesta face parte din complet. Totodată, potrivit art. 32 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, cauzele care intră în competenţa completelor de 5 judecători sunt repartizate aleatoriu în sistem informatizat. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (2), (3) şi (4) din Regulamentul din 25 septembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.076 din 30 noiembrie 2005, „în scopul stabilirii celor două complete de 5 judecători în alte materii decât cea penală, preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie desemnează, în condiţiile prevăzute la alin. (1), judecătorii din componenţa acestor complete”, „Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie stabileşte anual reprezentativitatea secţiilor în compunerea completelor prevăzute la alin. (2) şi aprobă compunerea completelor de 5 judecători iar „La tragerea la sorţi pentru anul următor nu vor participa judecătorii desemnaţi în anul anterior.” Totodată, potrivit art. 291 alin. (3) din acelaşi Regulament, „Când completul de 5 judecători judecă recursurile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară, din complet nu poate face parte judecătorul sancţionat disciplinar în acest caz, la şedinţa de judecată participă judecătorul supleant” Aşadar, faptul că preşedintele/vicepreşedintele instanţei poate intra, în urma tragerii la sorţi, deci în mod aleatoriu, în compunerea completului de 5 judecători care soluţionează recursul împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii pronunţate în materie disciplinară, nu poate conduce la concluzia că această reglementare ar încălca dreptul la un proces echitabil.

19. Potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Referitor la imparţialitatea magistratului, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că imparţialitatea poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (paragraful 30). Această definiţie este reluată şi în Hotărârea din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată că imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară (paragraful 47). În schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (Hotărârea din 15 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Kyprianou împotriva Ciprului, paragraful 121).

20. Curtea constată că prezumţia de imparţialitate a judecătorilor care fac parte din Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi înlăturată prin simplul fapt că aceştia ocupă şi funcţii de conducere. Potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, „Preşedintele, vicepreşedintele şi preşedinţii de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de către Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dintre judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au funcţionat la această instanţă cel puţin 2 ani. “Chiar dacă ocupă şi o funcţie de conducere, judecătorul care face parte din Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are aceleaşi obligaţii ca şi ceilalţi judecători care nu ocupă funcţii de conducere şi este ţinut, ca toţi ceilalţi judecători, de cerinţele de independenţă şi de imparţialitate. Astfel, critica privind încălcarea imparţialităţii judecătorului care intră în compunerea Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care deţine şi funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei este neîntemeiată. De altfel, judecătorii care compun Completul de 5 judecători sunt desemnaţi prin tragere la sorţi, deci în mod aleatoriu, în şedinţă publică, iar faptul că unul dintre aceştia deţine şi funcţia de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de vicepreşedinte al acestei instanţe nu conduce de plano la concluzia că ar fi lipsit de imparţialitate. Dimpotrivă, potrivit condiţiilor stabilite de lege, numirea unui judecător într-o funcţie de conducere - atât la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi la celelalte instanţe de judecată - presupune cu necesitate, pe de o parte, o foarte bună pregătire profesională a acestuia în raport cu nivelul instanţei, precum şi faptul că judecătorul a demonstrat exigenţă deosebită în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, iar pe de altă parte, asumarea responsabilităţii exercitării funcţiei de conducere, ambele condiţii formând astfel un ansamblu integrat de cerinţe ce conturează statutul funcţiei respective (a se vedea, în acest sens, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, art. 48-56).

21. Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituţie, preluat în art. 28 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, deşi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie participă la lucrările Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, acesta nu are drept de vot în situaţiile în care secţiile îndeplinesc rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare. Aşadar, Curtea nu poate reţine nici critica privind încălcarea art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”.

22. Cu privire la invocarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Aplicând aceste considerente de principiu la dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că, prin procedura specifică aplicabilă judecătorilor şi procurorilor în materie disciplinară, mai exact prin reglementarea compunerii Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competent a soluţiona recursul împotriva hotărârilor Secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, legiuitorul nu a instituit discriminări negative, aşa cum susţine autorul excepţiei, şi nu a stabilit un tratament juridic diferenţiat în cadrul aceleiaşi categorii juridice. Astfel, nu sunt încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dumitru Dumitru Daniel în Dosarul nr. 3.823/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi constată că dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 februarie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 163

din 27 martie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) şi art. 22 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Petre Lăzăroiu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Silvia Petruşcă-Nicolau în Dosarul nr. 26,527/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.411D/2017.

2. La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin mandatar Marius Cristescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.756D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin, (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (8) şi (9) şi art. 22 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Maria Ileana Mătuşoiu, Maria Pia Urdea, Pia Anca Nica în Dosarul nr. 16.402/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.756D/2017.

4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 2.756D/2017 la Dosarul nr. 2.411D/2017. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.756D/2017 la Dosarul nr. 2.411D/2017, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate Silvia Petruşcă-Nicolau, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată, în esenţă, că Legea nr. 165/2013 nu ar trebui să se aplice cauzei sale, în temeiul art. 4 teza întâi din acest act normativ, dat fiind faptul că cererea sa a fost soluţionată printr-o decizie definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în anul 2006, care a stabilit şi întinderea dreptului de proprietate, în condiţiile art. 13 cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei. Se mai arată că lipsa de punere în aplicare a acestei sentinţe din 2006, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, creează o stare de inechitate şi consideră că acest act normativ nu este aplicabil pentru situaţia autoarei excepţiei. Se mai arată că prevederile art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013 încalcă raporturile constituţionale dintre puterea legislativă şi cea judecătorească, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, privind separaţia puterilor în stat, principiului constituţional al securităţii juridice, concretizat în principiul respectării drepturilor câştigate, precum şi principiului neretroactivităţii legii civile. Invocă şi Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2006. De asemenea, mai arată că, pentru aceleaşi motive, sunt neconstituţionale şi prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013, în egală măsură acestea lipsind de efecte juridice hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea autoarei excepţiei. Se mai arată că, prin această decizie, a fost stabilită întinderea dreptului de proprietate, fiind determinată modalitatea de calcul a despăgubirilor, contrar celor motivate de instanţa de judecată care a sesizat Curtea Constituţională cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

7. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, în măsura în care situaţia autoarei excepţiei este similară cu situaţia de fapt reţinută în Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv deciziile nr. 10 din 17 ianuarie 2017 şi nr. 245 din 25 aprilie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 26 iunie 2017 şi Decizia civilă nr. 499 din 17 octombrie 2017, pronunţate în dosarele nr. 26.527/3/2016 şi nr. 16.402/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi, respectiv, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, şi cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (8) şi (9) şi art. 22 din Legea nr. 165/2013. Excepţia a fost ridicată de Silvia Petruşcă-Nicolau şi, respectiv, de Maria Ileana Mătuşoiu, Maria Pia Urdea şi Pia Anca Nica, în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni privind anularea unei decizii de compensare, şi, respectiv, a unei decizii de invalidare, emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 2.411D/2017, se arată că unele dintre decizii/dispoziţii/hotărâri au fost emise, de către entităţile învestite de lege, în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora. Dispoziţiile de lege criticate permit Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor cenzurarea tuturor actelor care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, emise de entităţile învestite, fără ca legiuitorul să fi prevăzut vreo distincţie în sensul exceptării de la această verificare a acelor acte (decizii/dispoziţii/hotărâri) la baza emiterii cărora a stat o hotărâre judecătorească. Se ajunge, astfel, ca un organ fără activitate jurisdicţională, ce nu face parte dintre instanţele judecătoreşti enumerate la art. 126 alin. (1) din Constituţie, să cenzureze conţinutul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Această posibilitate conferită de dispoziţiile de lege criticate Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor este neconstituţională, încălcând principiul separaţiei puterilor stipulat de prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. De asemenea, prin posibilitatea validării/invalidării acelor acte (decizii/dispoziţii/hotărâri) la baza emiterii cărora a stat o hotărâre judecătorească se încalcă şi prevederile art. 44 din Constituţie, dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească şi convertit într-un drept de creanţă riscând să fie invalidat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. În continuare, arată că dispoziţiile criticate creează o situaţie de extracontrol jurisdicţional administrativ, obligatoriu prin prisma legii, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (4), care dispun asupra caracterului facultativ al acestei proceduri.

10. În concluzie, se arată că aplicarea procedurii reglementate de Legea nr. 165/2013, în temeiul art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, în privinţa stabilirii calităţii de persoană îndreptăţită şi a modului de calcul a măsurilor reparatorii, prin decizie a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în condiţiile în care o instanţă de judecată s-a pronunţat irevocabil asupra acestor aspecte, este de natură să contravină principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile. În acest mod este încălcată şi obligaţia convenţionala a statului de a executa din oficiu, într-un termen rezonabil, hotărârile judecătoreşti irevocabile

11. În Dosarul nr. 2.756D/2017 se arată că prevederile legale criticate instituie o discriminare între persoanele îndreptăţite la restituire, în funcţie de modalitatea de despăgubire, respectiv fie în natură, fie prin acordarea de măsuri compensatorii. În acest sens, se arată că, în privinţa cererilor de restituire care nu sunt soluţionate prin restituire în natură, la nivelul entităţilor învestite de lege, este instituit un control suplimentar, exercitat de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului la despăgubire, şi poate invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii Se arată că, în acest mod, instituirea unei jurisdicţii administrative suplimentare, numai în cazul propunerilor de acordare de măsuri compensatorii, nu şi în privinţa restituirii în natură, încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi.

12. Se mai arată că atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a invalida deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, încalcă principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate şi principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, fiind încălcat dreptul de creanţă recunoscut prin deciziile entităţilor administrative cu atribuţii în procesul de restituire al imobilelor preluate în mod abuziv, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. În acest sens se arată că numai prin hotărâre judecătorească poate fi desfiinţat un drept de proprietate dobândit în temeiul legislaţiei reparatoare anterioare.

13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că modalitatea de reglementare a cadrului legal de stabilire a mecanismului intern de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 intră în marja de apreciere a statului.

14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată ca urmare a condamnării sistematice a statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legea amintită constituind un ansamblu de măsuri eficace, atât substanţiale, cât şi administrative şi procesuale, menite să asigure o despăgubire eficientă şi într-un termen rezonabil, a celor prejudiciaţi. Se mai apreciază că prevederile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile, fără deosebire, tuturor cererilor de acordare a măsurilor reparatorii care nu erau soluţionate la data intrării în vigoare a acestui act normativ. De asemenea, reiterează cele statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arătând că nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câştigat, câtă vreme decizia/dispoziţia entităţii învestite cu soluţionarea notificării, conţinând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptăţite la restituire. Aceasta, deoarece, până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptăţită la restituire are o simplă expectanţă de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanţă izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte. Mai mult, deciziile autorităţilor administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanţei de judecată, singura care este competentă să se pronunţe în mod definitiv asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, putând dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii.

15. Se mai arată că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, a validat măsurile instituite prin textele de lege criticate, arătând că statul a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă şi a prevăzut posibilitatea unui control jurisdicţional care permite instanţelor să verifice nu numai legalitatea deciziilor administrative, ci şi să se subroge autorităţilor administrative, prin pronunţarea, dacă este cazul, a unei decizii de restituire a bunului sau de acordare a unor compensaţii (Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 119). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că Legea nr. 165/2013 oferă un cadru accesibil şi efectiv pentru soluţionarea cererilor de despăgubire.

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

17. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014.

18. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, arătând că îşi menţine punctul de vedere formulat în deciziile Curţii Constituţionale nr. 764 din 18 decembrie 2014 şi nr. 112 din 3 martie 2016.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) şi art. 22 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul cuprins:

- Art. 4 teza întâi: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi

- Art. 17 alin. (1) lit. a): (1) în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor; denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;”

- Art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9): „(5) Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante.

(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entităţii învestite de lege. Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv. “

- Art. 22: „Prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi propune Comisiei Naţionale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege.”

22. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, ârt. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16- Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (4) referitor la jurisdicţiile speciale administrative, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 124 - înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a unor libertăţi fundamentale.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în temeiul Deciziei nr. 7.122 din 15 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 4.024/1/2006, în favoarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate Silvia Petruşcă-Nicolau a fost emisă, în anul 2004, o dispoziţie prin care primarul municipiului Botoşani a propus acordarea de despăgubiri în echivalent, constând în titluri cu valoare nominală, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, înainte de modificarea acesteia prin Legea nr. 247/2005. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a contestat în justiţie dispoziţia emisă de primar, în ceea ce priveşte cuantumul şi natura despăgubirilor acordate, iar, prin decizie irevocabilă, instanţa de recurs a reţinut că, date fiind modificările legislative intervenite, titlurile de valoare nominală au fost înlocuite cu titluri de despăgubire, acordate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, la propunerea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul Legii nr. 247/2005.

24. În continuare, Curtea reţine că, aşa cum rezultă din încheierea de sesizarea Curţii Constituţionale, urmare a deciziei irevocabile a instanţei de judecată, anterior menţionate, s-a procedat la numirea unui evaluator, de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, însă, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia de despăgubire, atribuţiile acesteia fiind preluate de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul Legii nr. 165/2013. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul soluţionării cererii de anulare a deciziei de compensare emise de către Comisia Naţionala.

25. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi, raportată la art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, a constatat că aceste dispoziţii legale sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.

26. Or, analizând prezenta excepţie de neconstituţionalitate, raportat la circumstanţele specifice litigiului, Curtea reţine că, în speţa dedusă soluţionării instanţei de fond, în Dosarul nr. 2.411 D/2017, decizia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor nu a fost emisă ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti prin care o instanţă de judecată a statuat în mod irevocabil sau definitiv asupra calităţii de persoană îndreptăţită şi asupra întinderii dreptului de proprietate. În acest sens, Curtea reţine că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs, urmată de emiterea, de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a deciziei contestate, nu a avut în vedere aspectele menţionate, ci a instituit în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o obligaţie de a face, respectiv de a soluţiona dosarul de despăgubire, în temeiul art. 13 din titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cuprins în Legea nr. 247/2005. Cu alte cuvinte, situaţia din cauză nu a implicat exercitarea de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a competenţei de a invalida o decizie administrativă emisă în considerarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti prin care s-au stabilit deja calitatea de titular al dreptului la despăgubire al unei persoane, precum şi cuantumul despăgubirilor cuvenite.

27. În situaţii similare, Curtea, analizând excepţia prin prisma unor critici asemănătoare celor formulate în cauza de faţă, a respins-o ca neîntemeiată. În acest sens, Curtea reţine, exemplificativ, Decizia nr. 110 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 12 mai 2015, sau Decizia nr. 291 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 7 iulie 2015, sau Decizia nr. 112 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016.

28. În jurisprudenţa menţionată, Curtea a observat că invalidarea deciziilor emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii poate avea mai multe justificări, iar scopul unei verificări suplimentare faţă de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situaţii generatoare de inechităţi care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001, precum restituirea/atribuirea aceluiaşi imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu şi exclusiv ori recunoaşterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranţei legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă, o garanţie a recunoaşterii acestuia în mod just. Curtea a mai reţinut că nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câştigat câtă vreme decizia/dispoziţia entităţii învestite cu soluţionarea notificării, conţinând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, chiar confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptăţite la restituire. Aceasta, deoarece, până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptăţită la restituire are o simplă expectanţă de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanţă izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte. În plus, Curtea a precizat că deciziile autorităţilor administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanţei de judecată, singura care este competentă să se pronunţe în mod definitiv asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, putând dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii.

29. Curtea a mai remarcat, în deciziile menţionate, că verificarea existenţei dreptului echivalează, practic, cu examinarea aceloraşi condiţii ce era necesar a fi realizate şi la momentul iniţial, al emiterii deciziei respective, deoarece noua lege nu introduce noi cerinţe în această privinţă. Această atribuţie asigură un filtru suplimentar, prin respectarea aceloraşi condiţii legale ce era necesar a fi întrunite şi la momentul emiterii dispoziţiei, pentru asigurarea legalităţii dreptului. Aşa fiind, nu se poate susţine că această atribuţie afectează în mod real dreptul de proprietate decât în măsura în care acesta nu era, de la bun început, legal stabilit, în sensul că, în realitate, nu îndeplinea toate cerinţele stabilite de legea atunci în vigoare. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, sau Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014.

30. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) şi (9), Curtea reţine că acestea se referă la modalitatea de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei Comisiei Naţionale, prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi respectiv, dispun asupra obligaţiei Comisiei Naţionale de a emite decizia de compensare prin puncte, în cazul validării deciziei entităţii învestite de lege.

31. Curtea reţine că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la

27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017. Având în vedere că soluţia legislativă este, în esenţă, aceeaşi cu cea existentă înaintea modificării, Curtea reţine, în prezenta cauză, aplicabilitatea jurisprudenţei sale anterioare, pronunţate în legătură cu acest text de lege.

32. Astfel, prin Decizia nr. 613 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 17, Curtea a constatat constituţionalitatea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, statuând că nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situaţia juridică se aftă în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. Astfel, s-a reţinut în decizia menţionată, este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operaţiuni, iar nu prin raportare la dispoziţii legale abrogate, aşa cum sunt cele din Legea nr. 247/2005, care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite.

33. De asemenea, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 75 din

28 ianuarie 2015, paragrafele 23 şi 24, Curtea a reţinut că, prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a urmărit să introducă un sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât, atât imobilele din Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, cât şi imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluţionate să fie evaluate prin raportare la acelaşi sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Prin introducerea acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie - Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente - referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare. Însă, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, anterior citată, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând, însă, doar sistemul de referinţă al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de către persoanele îndreptăţite, aceasta este o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit (constând în menţinerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecinţelor produse, valenţele unei plafonări. Prin decizia menţionată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie.

34. Totodată, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 cu privire la pretinsa neconstituţionalitate izvorâtă din lipsa posibilităţii de actualizare cu indicele de inflaţie a sumei stabilite drept despăgubire. În acest sens, Curtea a reţinut, în esenţă (paragraful 31), că, prin neactualizarea sumelor aferente punctajului, legiuitorul a implementat o măsură echivalentă unei plafonări a valorii despăgubirilor stabilite în condiţii Legii nr. 165/2013, ceea ce reprezintă o aplicare fidelă a considerentelor de principiu rezultate din Hotărârea-pilota Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost acordată o largă marjă de apreciere în privinţa modului de configurare şi executare a creanţelor statului în materia restituirii imobilelor. În acest sens, prin aceeaşi hotărâre, s-a statuat că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare (paragraful 233), iar plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii (paragraful 235). Ţinând cont de numărul mare de persoane vizate şi de consecinţele importante ale hotărârii, al cărui impact asupra întregii ţări este considerabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că autorităţile naţionale rămân suverane pentru a alege [...] măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte (paragraful 236).

35. Curtea Constituţională a mai observat că un asemenea tratament juridic constituie, într-adevăr, prin natura sa, o limitare a dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie, dar, procedând la efectuarea testului de proporţionalitate conturat în jurisprudenţa sa, a conchis că limitarea este justificată. În acest sens, a reţinut că măsura criticată urmăreşte un scop legitim, şi anume executarea obligaţiilor statului rezultate din legislaţia adoptată în materia restituirilor bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, obligaţii afectate de problemele sistemice constatate chiar în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; că este o măsură adecvată, fiind capabilă în mod abstract să ducă la îndeplinirea scopului urmărit; că este necesară, statul dispunând de resurse financiare ce apar ca fiind limitate în raport cu numărul şi valoarea cererilor ce intră sub incidenţa Legii nr. 165/2013; că păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general referitoare la funcţionalitatea sistemului de despăgubire şi protecţia dreptului de proprietate privată a individului, acesta beneficiind de despăgubiri rezonabile raportate la valoarea bunului imobil preluat abuziv, în consecinţă, Curtea a statuat că dispoziţia legală criticată nu consacră un dezechilibru între cele două interese concurente, ci, dimpotrivă, reconciliază cele două Interese, grav afectate în perioada anterioară adoptării Legii nr. 165/2013.

36. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 165/2013, care instituie o excepţie de la procedura de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei care conţine propunerea de acordare de măsuri compensatorii, în acest caz fiind emisă de către Comisia Naţională o decizie de validare sau invalidare a măsurilor reparatorii, la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că autoarele acesteia solicită extinderea sferei de aplicare a acestui text de lege şi la imobilele ce intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (6) din acelaşi act normativ, dispoziţii legale în legătură cu care sunt formulate aceleaşi motive de neconstituţionalitate. Or, reţinerea concomitentă a acestor critici de neconstituţionalitate echivalează cu o veritabilă antinomie juridică, din moment ce ipotezele normative ale prevederilor art. 21 alin. (6) şi art. 22 se exclud reciproc, astfel încât Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.

37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Silvia Petruşcă-Nicolau în Dosarul nr. 26.527/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi, respectiv, de Maria Ileana Mătuşoiu, Maria Pia Urdea şi Pia Anca Nica în Dosarul nr. 16.402/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) şi art. 22 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II l-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţă din data de 27 martie 2018.

 

PREŞEDINTE,

PETRE LĂZĂROIU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre:

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 19 ianuarie 2017, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 12, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - (1) Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este ajutat în activitatea de conducere a ministerului de 5 secretari de stat şi un subsecretar de stat.”

2. La articolul 16, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - (1) Numărul maxim de posturi al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi unităţilor aflate în subordinea acestuia este de 14.039, din care 678 - aparatul propriu al ministerului, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului ministrului.”

3. Anexa nr. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - Aplicarea procedurilor prevăzute de legislaţia în vigoare aplicabilă fiecărei categorii de personal se realizează în termen de maximum 40 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

 

Bucureşti, 21 iunie 2018.

Nr. 450.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 30/2017)

 

Structura organizatorică a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

 

Numărul maxim de posturi al aparatului propriu al ministrului este de 678 posturi, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului ministrului.

Numărul maxim de posturi din cadrul aparatului propriu al ministerului se suplimentează cu 30 de posturi contractuale, pană la 31 august 2019, în vederea asigurării activităţilor de exercitare de către România a preşedenţiei Consiliului Europei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MINISTRU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia generală-control, antifraudă şi inspecţii

 

Autoritatea competenta pentru acreditarea agenţilor  de plăţi şi a Organismului coordonator ****

 

Unitatea pentru pregătirea consiliului preşdenţiei UE *****

 

 

 

 

 

 

Cabinet ministru

 

Serviciul de audit public intern

 

Compartimentul securitate şi sănătate în muncă

 

Serviciul de presă şi relaţii publice

 

Direcţia pentru coordonarea agenţiilor de plăţi *

 

Colegiul ministerului

 

 

 

Probleme speciale ***

 

 

Serviciul RICA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia monitorizare inspecţii, verificare şi control

 

Direcţia control şi antifraudă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia armonizare legislaţie şi contabilitate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretar de stat

 

Secretar de stat

 

Secretar de stat

 

 

Secretar de stat

 

Secretar de stat

 

Secretar de stat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cabinet secretar de stat

 

Cabinet secretar de stat

 

Cabinet secretar de stat

 

 

Cabinet secretar de stat

 

Cabinet secretar de stat

 

Cabinet secretar de stat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretar general adjunct

 

Secretar general

 

Secretar general adjunct

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia generală politici agricole

 

Direcţia îmbunătăţiri funciare şi fond funciar

 

Direcţia generală politici în industrie alimentară şi comerţ

 

Direcţia management

resurse umane

 

 

Direcţia generală buget finanţe şi fonduri europene

 

 

 

Direcţia generală dezvoltare rurală – Autoritate de management pentru PNDR

 

 

Direcţia generală pescuit – Autoritatea de management pentru POPAM

 

Direcţia generală afaceri europene şi relaţii internaţionale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia  politici în sectorul vegetal

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia industria alimentară

 

Direcţia juridică

 

 

Direcţia buget finanţe

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia politici în zootehnie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia asistenţă tehnică şi formare profesională

 

 

Direcţia autorizare plăţi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Unitatea pentru politici publice ***

 

 

Direcţia investiţii, achiziţii, patrimoniu si administrativ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia metodologie, monitorizare coordonare şi evaluare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Centrul operativ pentru situaţii de urgenţă ***

 

 

Direcţia contabilitate şi efectuare plăţi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compartimentul IT

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia LEADER, măsuri de mediu, climă şi investiţii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia RNDR şi infrastructură rurală

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

funcţionează în relaţie administrativă cu Direcţia generală dezvoltare rurală - Autoritate de management pentru PNDR

 

*

funcţionează la nivel de direcţie generală

**

condusă de un director general adjunct

***

se organizează la nivel de compartiment

****

se organizează la nivel de birou

*****

se organizează la nivel de direcţia generală şi funcţionează începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri până la 31 august 2019

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru exceptarea de la plata tarifelor prevăzute la punctul 9.1 din anexa nr. 5 la Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.854/2017 pentru aprobarea unor tarife aplicate de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., cu ocazia Centenarului României (1918-2018) şi a Primului Război Mondial

 

Având în vedere Referatul Direcţiei investiţii, reglementări tehnice şi autorizaţii de construire nr. 21.943 din 30.05.2018 prin care se solicită aprobarea prezentului ordin,

ţinând seama de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2017 privind stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale cu privire la Centenarul României, aprobată prin Legea nr. 57/2018, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1), ale art. 47 alin. (7), (9) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin şi până la data de 31 decembrie 2018 se exceptează de la plata tarifelor prevăzute la punctul 9.1 din anexa nr. 5 la Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.854/2017 pentru aprobarea unor tarife aplicate de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.044 din 29 decembrie 2017, manifestările prilejuite de aniversarea Centenarului României (1918-2018) şi a Primului Război Mondial.

Art. 2. - Excepţiile prevăzute la art. 1 se aplică: a) manifestărilor organizate de autorităţile şi instituţiile publice, precum şi de instituţiile din subordinea, coordonarea sau autoritatea acestora;

b) manifestărilor organizate de persoanele juridice care au obţinut marca înregistrată CENTENAR 100 ROMÂNIA 1918- 2018 SĂRBĂTORIM ÎMPREUNĂ pe bază de contract de licenţă, conform art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2018 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2017 privind stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale cu privire la Centenarul României.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Lucian Şova

 

Bucureşti, 11 iunie 2018.

Nr. 1.077.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.