MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 401/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 401         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 10 mai 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

276. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2012 privind desemnarea infrastructurilor critice naţionale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

499. - Ordin al ministrului transporturilor privind asigurarea reprezentării autorităţii de aviaţie civilă din România în cadrul Conferinţei Europene a Aviaţiei Civile

 

4.540. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, pentru aprobarea Metodologiei privind modalitatea de gestionare a certificatelor de absolvire a programelor de formare profesională, organizate de Institutul Naţional de Administraţie

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1

din 18 ianuarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Benke Károly – magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Irena Bossy-Ghica (Boulin) în Dosarul nr. 44.365/281/2014 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Corina Ruxandra Popescu, din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus la dosarul cauzei un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia. În acest sens se susţine că textul criticat încalcă principiul securităţii juridice, întrucât nu există nicio limitare temporală pentru introducerea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, iar titularii dreptului de sesizare a instanţei judecătoreşti sunt primarul, prefectul şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cu alte cuvinte autorităţile administraţiei publice implicate în procesul de restituire. Se susţine necesitatea introducerii unor termene de prescripţie sau de decădere limitate în timp.

5. Se mai subliniază faptul că, odată cu emiterea titlului de proprietate, titularul acestuia deţine un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, iar anularea titlului de proprietate reprezintă o ingerinţă în dreptul său de proprietate privată, ce trebuie verificată din perspectiva respectării principiului proporţionalităţii. În acest sens se arată că nu există un just echilibru între interesele generale şi individuale, având în vedere că acţiunea se exercită chiar de către autorităţile administraţiei publice implicate în procesul de restituire şi nu de vreo altă persoană care ar pretinde drepturi asupra bunului astfel restituit, în condiţiile în care în sarcina acestora incumbă o obligaţie concretă şi efectivă de a recunoaşte dreptul de proprietate dobândit. Prin urmare, se concluzionează în sensul că justul echilibru este nesocotit prin acordarea dreptului de a solicita oricând nulitatea absolută a actului, cu atât mai mult cu cât bunul intră în circuitul civil şi subsecvent dobândirii dreptului de proprietate privată se pot naşte alte raporturi juridice civile.

6. Sunt invocate considerentele de principiu rezultate din Hotărârea din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Toşcuţă şi alţii împotriva României, susţinându-se că prin această hotărâre s-a statuat în sensul că anularea unui titlu de proprietate contravine art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia nr. 676 din 17 noiembrie 2016. Se arată că textul criticat reglementează imprescriptibilitatea acţiunii pentru nerespectarea condiţiilor de validitate a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere. Opţiunea legiuitorului în acest sens a avut în vedere un interes general, constând în reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanei îndreptăţite şi nu a altora. Cu privire la legitimarea procesuală activă a primarului, prefectului şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a formula acţiuni în constatarea nulităţii absolute se arată că aceasta este justificată în mod obiectiv şi raţional. Se mai susţine că textul criticat este o concretizare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 6 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.365/281/2014, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Irena Bossy-Ghica (Boulin) într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor de constatare a nulităţii absolute a unui titlu de proprietate prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 contravin principiului securităţii juridice şi principiului legalităţii, principii ce caracterizează statul de drept, întrucât există oricând posibilitatea promovării unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate, fără a exista o limitare în timp a exercitării acestui drept, ceea ce creează o situaţie de nesiguranţă a raporturilor juridice stabilite ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor cărora legea le-a recunoscut acest drept. Mai mult, obiectul acţiunilor în constatarea nulităţii absolute sunt acte emise de autorităţile publice învestite tocmai cu prerogativa constatării îndeplinirii condiţiilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

10. Se mai arată că prevederile art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 conferă calitate procesuală activă, în cadrul acţiunilor având ca obiect nulitatea absolută a titlurilor de proprietate, primarului (preşedintele comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate), prefectului (preşedintele comisiei judeţene), Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, adică tocmai conducătorilor instituţiilor care au avut atribuţii în ceea ce priveşte propunerea reconstituirii dreptului de proprietate şi validarea titlurilor de proprietate. În acest mod, principiul securităţii juridice este grav afectat în mod repetat, iniţial prin lipsa unui termen de prescripţie privind exercitarea dreptului la acţiune în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate, iar ulterior prin recunoaşterea acestui drept tocmai persoanelor care conduc instituţiile care au propus reconstituirea dreptului de proprietate şi au validat titlurile de proprietate.

11. Se mai invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 296 din 8 iulie 2003, prin care s-a statuat că regula prescripţiei dreptului la acţiune pentru constatarea nulităţii absolute într-o perioadă de un an, prin derogare de la regula imprescriptibilităţii dreptului la acţiune pentru constatarea nulităţii absolute, este constituţională tocmai în considerarea necesităţii respectării principiului securităţii şi stabilităţii juridice în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. Or, pentru identitate de raţionament juridic, se impune constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997, în raport cu inexistenţa reglementării unui termen în cadrul căruia să poată fi exercitat dreptul la acţiunea în constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991.

12. Se mai susţine că prevederile legale criticate încalcă dreptul de proprietate privată, care trebuie ocrotit şi garantat într-o manieră concretă şi efectivă, iar nu teoretică şi iluzorie, respectiv prin asigurarea unui cadru legislativ eficient pentru asigurarea securităţii juridice care să permită garantarea acestui drept. De vreme ce statul şi-a asumat obligaţia de a reconstitui dreptul de proprietate în favoarea persoanelor îndreptăţite, tot acestuia îi revine obligaţia generală de a garanta acest drept, prin dispoziţii legale clare şi precise, care să confere garanţii concrete şi efective pentru protecţia acestui drept fundamental. Or, dispoziţiile legale criticate nu oferă aceste garanţii, pe de o parte, prin faptul că permit tocmai autorităţilor care au atribuţia emiterii titlului de proprietate să formuleze acţiune în constatarea nulităţii absolute a acestuia, iar, pe de altă parte, prin lipsa unui termen înăuntrul căruia să poată fi exercitată acţiunea în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a dreptului de proprietate în ipoteza în care organele statului solicită, după o lungă perioadă de timp, anularea titlurilor de proprietate, pentru motive care le sunt exclusiv imputabile, în acest sens fiind Hotărârea din 3 martie 2015, pronunţată în Cauza Toşcuţă şi alţii împotriva României. De asemenea, prin Hotărârea din 1 iulie 2008, pronunţată în Cauza Ioan împotriva României, Curtea Europeană a statuat, între altele, că autorităţile administrative cărora le revin atribuţii în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilităţi în cazul în care, prin acţiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu atât mai mult cu cât aceste autorităţi nu îşi îndeplinesc în mod temeinic obligaţiile de verificare â condiţiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate. Astfel, în prezenta cauză, ingerinţa în dreptul de proprietate recunoscut prin emiterea titlului de proprietate nu poate fi rezultatul invocării de către organele competente a neîndeplinirii atribuţiilor ce reveneau acestora tocmai în procesul de verificare a actelor şi de stabilire a dreptului. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate contravin art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană, în măsura în care se interpretează că acţiunile în constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate ar putea fi introduse oricând, indiferent de perioada scursă de la data emiterii titlului de proprietate atacat.

13. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că principiul securităţii juridice nu este încălcat prin faptul că legiuitorul nu a stabilit un anumit termen de prescripţie special în privinţa acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate întocmite cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. O asemenea reglementare ţine cont de regimul juridic al nulităţii absolute, regim juridic care guvernează toate actele juridice civile.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

15. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dispoziţiile criticate precizează o dată îi plus sancţiunea nulităţii actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea normelor legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, fiind desfiinţat de la data încheierii lui, acesta nu poate să constituie temeiul dobândirii valabile a dreptului de proprietate. Potrivit regimului juridic al acestei sancţiuni, orice persoană care justifică un interes o poate invoca. Calitate procesuală activă în vederea promovării unei astfel de acţiuni în justiţie o au atât persoanele care justifică un interes legitim, cât şi persoanele care au atribuţii cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Astfel, primarul sau prefectul, ca reprezentanţi legitimi ai autorităţilor comunale, orăşeneşti, municipale şi, respectiv, judeţene, precum şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor veghează la respectarea legalităţii emiterii actelor de către comisiile de fond funciar. În acelaşi timp, prevederea expresă care include între titularii dreptului la acţiune în constatarea nulităţii şi primarul, prefectul sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor constituie expresia garantării liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, aşa cum acestea sunt consacrate constituţional.

16. De asemenea se mai arată că modul în care este formulată critica de neconstituţionalitate pune probleme de interpretare şi aplicare a legii, a căror soluţionare este de competenţa instanţelor judecătoreşti.

17. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, se arată că normele criticate permit cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din întocmirea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în materie. În realitate, legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câştigate în mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate, emise în afara coordonatelor legale, sunt lovite de nulitate absolută. Efectul nulităţii absolute de repunere în situaţia anterioară deschide posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. În plus, asemenea acte nu pot constitui temeiuri pentru dobândirea valabilă a dreptului de proprietate, deoarece un act juridic lovit de nulitate nu poate produce efecte juridice (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.563 din 7 decembrie 2010).

18. Se mai susţine că în materia restituirilor au fost adoptate mai multe acte normative privind retrocedarea bunurilor imobile confiscate sau naţionalizate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, prin Legea nr. 18/1991 s-a recunoscut dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar prin Legea nr. 1/2000 s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în caz de imposibilitate a restituirii integrale în natură. Se concluzionează în sensul că legiuitorul a acordat o atenţie deosebită foştilor proprietari.

19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate,

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, potrivit cărora:

„(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (...)

(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri.

(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenta instanţelor judecătoreşti de drept comun”.

22. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (5) referitor la principiul legalităţii şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici de neconstituţionalitate identice formulate chiar de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 676 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Curtea a reţinut că imprescriptibilitatea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale imperative este justificată prin natura interesului ocrotit prin norma a cărei respectare se cere, şi anume un interes general, obştesc, în speţă fiind vorba de necesitatea constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri forestiere în favoarea foştilor proprietari, iar nu a altor persoane care nu sunt îndreptăţite, întrucât nu au deţinut astfel de bunuri imobile, anterior Legii fondului funciar nr. 18/1991. Din această perspectivă, a reconstituirii dreptului de proprietate privată în favoarea foştilor proprietari, prevederile legale criticate reprezintă o consacrare legală a principiilor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Constituţie. Nu se poate susţine că în acest mod este încălcat dreptul de proprietate al terţului dobânditor al unui astfel de bun, de vreme ce un act nul nu poate produce efecte, fiind desfiinţat de la data încheierii lui, astfel încât nu poate să constituie temeiul dobândirii valabile a dreptului de proprietate. De altfel, tocmai pentru a nu afecta dreptul de proprietate al unui terţ dobânditor, legiuitorul a instituit restituirea preţului plătit pentru bunul dobândit de la un neproprietar. Astfel, potrivit art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997, în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren. Mai mult, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate reprezintă o concretizare a principiului constituţional al legalităţii, consacrat prin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, finalitatea acestora fiind tocmai aceea de asigurare a respectării normelor juridice care reglementează condiţiile de valabilitate ale unui act juridic.

24. Curtea a mai reţinut că, potrivit regimului general al nulităţii absolute, aceasta poate fi invocată de orice persoană care are un interes legitim sau de alte persoane expres prevăzute de lege, dat fiind caracterul său de ordine publică. Aşadar, în considerarea interesului general de finalizare a procesului de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptăţite, legiuitorul a acordat legitimare procesuală activă în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute şi primarului, prefectului şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, având în vedere funcţiile deţinute de primar/prefect, şi anume acelea de conducători ai comisiilor locale/judeţene de fond funciar, respectiv de autoritate administrativă cu atribuţii în domeniul restituirii în natură sau al acordării de măsuri compensatorii. Nu poate fi vorba, în acest caz, de o încălcare a principiului de drept nemo auditur propria turpitudinem allegans, respectiv a regulii care sancţionează persoana care a contribuit la neregularitatea unui act juridic, astfel încât nu mai poate invoca sancţiunea anulării actului, tocmai datorită faptului că neregularitatea a fost creată prin propria acţiune/inacţiune. De esenţa acestui principiu, potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă, este aprecierea exclusivă a comportamentului unei părţi, pentru a se stabili prevalenta unui interes personal asupra altui interes personal. Or, în cazul invocării nulităţii absolute, care protejează interese de ordine publică, nu este vizat interesul personal al primarului, prefectului sau, respectiv, conducătorului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, astfel încât legitimarea procesuală activă acordată de lege acestor persoane determinate are o justificare rezonabilă, prin raportare la atribuţiile exercitate în cadrul autorităţilor administrative respective.

25. Cu privire la invocarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 1 iulie 2008, pronunţată în Cauza Ioan împotriva României, şi Hotărârea din 25 noiembrie 2008, pronunţată în Cauza Toşcuţă şi alţii împotriva României, Curtea a constatat că elementul comun al motivelor ce au condus la constatarea încălcării textului convenţional referitor la protecţia proprietăţii, în cele două cauze menţionate, este lipsa oricărei despăgubiri care să compenseze privarea de proprietate, caz în care individul vizat suportă o sarcină specială şi exorbitantă. Or, soluţia legislativă criticată denotă faptul că legiuitorul a fost preocupat de asigurarea unui echilibru între interesul general al desfiinţării unui act translativ de proprietate afectat de motive de nulitate absolută şi interesul particular al subdobânditorului bunului imobil respectiv, instituind posibilitatea restituirii preţului plătit pentru bunul dobândit de la un neproprietar [art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997]. Din acest punct de vedere, textele de lege criticate corespund standardului de protecţie instituit prin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi dezvoltat în jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, potrivit căreia o persoană lipsită de proprietate trebuie, în principiu, să obţină despăgubiri rezonabile raportate la valoarea bunului, chiar dacă obiective legitime de interes public pot acţiona pentru a se rambursa mai puţin decât valoarea de piaţă.

26. Cu privire la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Curtea a reţinut că aceasta nu este incidenţă în cauză şi că este atributul exclusiv al legiuitorului de a dispune în privinţa soluţiilor legislative adoptate în domenii specifice şi, eventual, a derogărilor de la acestea, Curtea neputând exercita, în privinţa soluţiilor legislative adoptate, un control de oportunitate.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Irena Bossy-Ghica (Boulin) în Dosarul nr. 44.365/281/2014 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României. Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 5

din 18 ianuarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, excepţie ridicată de Loredana Anamaria Cibu în Dosarul nr. 870/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.586D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, în realitate, autoarea acesteia solicită extinderea beneficiului amnistiei fiscale pentru toate categoriile de venituri realizate din activităţi independente, aspect care excedează, însă, competenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 23 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 870/117/2016, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale. Excepţia a fost invocată de Loredana Anamaria Cibu, într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică doar persoanelor avute în vedere de legiuitor, apreciind că beneficiul instituit de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 ar trebui extins şi asupra tuturor celor care, din cauza neînregistrării voluntare în scopuri de TVA, datorează sume de bani cu acest titlu. Arată că norma legală criticată acordă amnistie fiscală doar unei categorii de persoane dintre cele care realizează venituri din activităţi independente, situaţie nepermisă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, aşa încât, consideră că prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 sunt constituţionale doar în ipoteza în care vor profita persoanelor care datorează TVA pentru veniturile rezultate din toate activităţile independente.

6. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în opinia exprimată, apreciază că nu sunt întemeiate criticile invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, raportat la criticile formulate în cauza de faţă, sunt incidente considerentele Deciziei nr. 79 din 20 mai 1999, conform cărora „art. 16 alin. (1) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea Iui.”

9. Avocatul Poporului arată că beneficiul amnistiei fiscale, prevăzut de textul de lege criticat, nu se referă la toate categoriile cuprinse în veniturile din activităţi independente, ci numai la cele provenite din drepturile de proprietate intelectuală. Subliniază, astfel, că regula în materie fiscală o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, amnistia având un caracter de excepţie. Or, în acest caz, se aplică regula de interpretare logică exceptio est strictissimae interpretationis şi, prin urmare, amnistia fiscală prevăzuta de reglementarea criticată nu poate fi extinsă la toate categoriile de venituri realizate din activităţi independente.

10. Pe de aftă parte, Avocatul Poporului observă că autoarea excepţiei solicită, în realitate, completarea soluţiei legislative şi acordarea amnistiei fiscale şi pentru alte categorii de venituri, or, acceptarea unei atare critici ar transforma instanţa de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce este contrar art. 61 alin. (1) din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, apare ca fiind inadmisibilă.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015, potrivit cărora „Se anulează diferenţele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului ca urmare a depăşirii plafonului şi neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015 şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi”

14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015, criticat în cauză, reglementează amnistia obligaţiilor fiscale provenite din diferenţele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente. În acest context, autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este ne constituţional şi contravine art. 16 din Constituţie, în măsura în care se aplică doar persoanelor care au realizat venituri; din drepturi de proprietate intelectuală, apreciind că beneficiul anulării diferenţelor de taxă pe valoarea adăugată trebuie extins şi asupra celor care au obţinut venituri din alte activităţi independente.

16. În acest context, Curtea observă că art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, defineşte veniturile din activităţi independente şi precizează, la alin. (1), că veniturile din activităţi independente cuprind veniturile din activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii, veniturile din profesii liberale şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente. Alin. (3) al acestui articol prevede că veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor, brevete de invenţie, desene şi modele, mărci şi indicaţii geografice, topografii pentru produse semiconductoare şi altele asemenea. Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenţii, know-how, mărci înregistrate, francize şi altele asemenea, recunoscute şi protejate prin înscrisuri ale instituţiilor specializate, precum şi a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor, iar veniturile de această natură se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activităţi independente şi în situaţia în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licenţă, franciză şi altele asemenea, precum şi cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordă, cum ar fi: remuneraţie directă, remuneraţie secundară, onorariu, redevenţă şi altele asemenea.

17. Raportat la critica formulată în prezenta cauză, Curtea subliniază faptul că, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, amnistia având un caracter de excepţie. Aşa fiind, pretenţiile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul extinderii beneficiului anulării unor obligaţii fiscale şi în cazul altor categorii de persoane care realizează venituri din activităţi independente, altele decât cele din drepturi de proprietate intelectuală, Curtea apreciază că este incidenţă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care norma juridică nu le prevede, aşa încât, amnistia fiscală instituită prin prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 nu poate fi extinsă la toate categoriile de venituri obţinute din activităţi independente, acest beneficiu neputând fi convertit într-un drept fundamental. În acest sens este, spre exemplu, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, prin care Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor” (a se vedea Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).

18. Totodată, Curtea apreciază ca fiind valabile în speţă şi considerentele Deciziei nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, prin care s-a reţinut că „nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituţională nu interzice stabilirea condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă.”

19. În fine, din analiza expunerii de motive a Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, Curtea reţine că legiuitorul a precizat că „promovarea acestui act normativ a fost determinată, printre altele, de necesitatea înlăturării inechităţilor apărute în aplicarea practică a prevederilor Codului fiscal în ceea ce priveşte recalificarea unor activităţi independente ca activităţi dependente.” Totodată, în expunerea de motive se arată că, din datele furnizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), în anul 2013, din totalul persoanelor care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală (55.248) doar un număr de 153 de persoane au atins plafonul prevăzut de lege. Toate aceste situaţii de fapt au determinat legiuitorul ca, pentru înlăturarea unor inechităţi apărute ca urmare a aplicării necorespunzătoare a prevederilor Codului fiscal, să procedeze la adoptarea unei măsuri legislative prin care să se anuleze diferenţele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului ca urmare a depăşirii plafonului şi neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015 şi neachitate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 209/2015.

20. Astfel, ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptat acest act normativ şi a scopului urmărit de legiuitor, Curtea constată că textul de lege criticat stabileşte beneficiarii „actului de clemenţă”, legiuitorul fiind singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligaţii fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât şi condiţiile în care se realizează această măsură fiscală.

21, Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Loredana Anamaria Cibu în Dosarul nr. 870/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2012 privind desemnarea infrastructurilor critice naţionale

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 18/2011, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2012 privind  desemnarea infrastructurilor critice naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 18 decembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Se desemnează ca infrastructuri critice naţionale obiectivele prevăzute în anexele nr. 1a-1q*).

*) Anexele nr. 1a-1q se comunica instituţiilor interesate, deoarece sunt clasificate potrivit legii.”

2. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2 - Anexele nr. 1a-1q se comunică instituţiilor interesate conform repartiţiei prezentate în anexa nr. 2.”

3. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - Anexele nr. 1a-1q şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.”

4. Anexele nr. 1a, 1b, 1f, 1 g, 1h, 1i, 1 j, 1k, 11,1m, 1n şi 1o se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1-12 la prezenta hotărâre.

5. După anexa nr. 1p se introduce o nouă anexă, anexa nr. 1 q, al cărei cuprins este prevăzut în anexa nr. 13.

6. Anexa nr. 2 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 14 la prezenta hotărâre.

Art. II. - Anexele nr. 1-14 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează: Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Ministrul apărării naţionale,

Mihai-Viorel Fifor

Ministrul educaţiei naţionale,

Valentin Popa

Ministrul sănătăţii,

Sorina Pintea

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul economiei,

Dănuţ Andruşcă

Ministrul cercetării şi inovării,

Nicolae Burnete

Ministrul apelor şi pădurilor,

Ioan Deneş

Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,

Petru Bogdan Cojocaru

Ministrul transporturilor,

Lucian Şova

Ministrul energiei,

Anton Anton

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

 

Bucureşti, 3 mai 2018.

Nr. 276.

 

ANEXA Nr. 14

(Anexa nr. 21a Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2012)

 

Tabel privind repartiţia anexelor nr. 1a-1q

 

Nr. crt.

Autoritate publică responsabilă

Nr. anexei

1.

Ministerul Economiei

1a

2.

Ministerul Transporturilor

1b

3.

Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

1c

4.

Serviciul de Informaţii Externe

1d

5.

Serviciul Român de Informaţii

1e

6.

Ministerul Apelor şi Pădurilor

1f

7.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

1g

8.

Ministerul Educaţiei Naţionale

1h

9.

Ministerul Sănătăţii

1i

10.

Ministerul Afacerilor Interne

1j

11.

Ministerul Apărării Naţionale

1k

12.

Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

11

13.

Agenţia Spaţială Română

1m

14.

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

1n

15.

Ministerul Energiei

1o

16.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

1p

17.

Ministerul Cercetării şi Inovării

1q

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind asigurarea reprezentării autorităţii de aviaţie civilă din România în cadrul Conferinţei Europene a Aviaţiei Civile

 

Având în vedere Referatul Direcţiei transport aerian nr. 10.419 din 8.02.2018 şi Hotărârea nr. 3 din 27.02.2018 a Consiliului de administraţie al Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română,

luând notă de competenţele delegate Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.185/2006 privind desemnarea Regiei Autonome „Autoritatea Aeronautică Civilă Română” ca autoritate naţională de supervizare, organism tehnic specializat pentru îndeplinirea funcţiei de supervizare a siguranţei zborului în aviaţia civilă, la nivel naţional, şi prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.547/2013 privind delegarea de competenţă şi desemnarea Regiei Autonome „Autoritatea Aeronautică Civilă Română” ca organism tehnic specializat pentru exercitarea unor atribuţii ce revin autorităţii competente în domeniul securităţii aviaţiei civile, la nivel naţional, precum şi pentru stabilirea unor măsuri necesare realizării acestei delegări de competenţe,

în baza atribuţiilor Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. a) şi b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 405/1993 privind înfiinţarea Autorităţii Aeronautice Civile Române, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Reprezentarea autorităţii de aviaţie civilă din România în cadrul Conferinţei Europene a Aviaţiei Civile se asigură de către Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română.

Art. 2. - Participarea Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română la reuniunile organizate la nivel de director general de către Conferinţa Europeană a Aviaţiei Civile se face pe bază de mandat aprobat de ministrul transporturilor.

Art. 3. - Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română prezintă Ministerului Transporturilor - Direcţia transport aerian rapoarte semestriale privind participarea şi activităţile desfăşurate în cadrul Conferinţei Europene a Aviaţiei Civile.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Lucian Şova

 

Bucureşti, 23 aprilie 2018.

Nr. 499.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Metodologiei privind modalitatea de gestionare a certificatelor de absolvire a programelor de formare profesională, organizate de Institutul Naţional de Administraţie

 

Luând în considerare Adresa Institutului Naţional de Administraţie nr. 723 din 5.03.2018, înregistrată la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice cu nr. 25.323 din 5.03.2018, prin care se solicită aprobarea Metodologiei privind modalitatea de gestionare a certificatelor de absolvire a programelor de formare profesională, organizate de Institutul Naţional de Administraţie, văzând Referatul de aprobare al Institutului Naţional de Administraţie nr. 635/2018 a ordinului privind aprobarea Metodologiei privind modalitatea de gestionare a certificatelor de absolvire a programelor de formare profesională, organizate de Institutul Naţional de Administraţie,

ţinând cont de dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. a), b) şi c), şi art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 23/2016 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Administraţie, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 44/2017, cu modificările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) şi (3), art. 4 alin. (1), şi art. 18 alin. (1), alin. (2), (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.005/2016 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Administraţie, cu modificările ulterioare,

în baza prevederilor art. 5 lit. a), art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.066/2008 pentru aprobarea normelor privind formarea profesională a funcţionarilor publici,

în temeiul art. 12 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 51/2018 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia privind modalitatea de gestionare a certificatelor de absolvire a programelor de formare profesională organizate de Institutul Naţional de Administraţie, prevăzuta în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2, - Direcţia generală management financiar, resurse umane şi administrativ va comunica prezentul ordin Institutului Naţional de Administraţie.

Art. 3. - Institutul Naţional de Administraţie duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Institutului Naţional de Administraţie.

 

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

 

Bucureşti, 17 aprilie 2018.

Nr. 4.540.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

privind modalitatea de gestionare a certificatelor de absolvire a programelor de formare profesională organizate de Institutul Naţional de Administraţie

 

Art. 1. - Prezenta metodologie reglementează modalitatea de gestionare a certificatelor de absolvire obţinute ca urmare a participării la programele de formare profesională organizate de Institutul Naţional de Administraţie, denumit în continuare Institut, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 23/2016 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Administraţie, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 44/2017, cu modificările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.005/2016 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Administraţie, cu modificările ulterioare,

Art. 2. - (1) Atestarea absolvirii programelor de formare profesională organizate de Institut se face prin certificate de absolvire, semnate de preşedintele Institutului.

(2) Certificatele de absolvire se eliberează însoţite de o anexă denumită „Supliment descriptiv al certificatului”, în care se precizează competenţele profesionale dobândite.

Art. 3. - Se eliberează certificate de absolvire participanţilor care au obţinut minimum nota 7 la evaluarea competenţelor profesionale.

Art. 4. - Certificatele de absolvire vor avea serie şi numerotare unică, distinctă, pentru programele de formare specializată, respectiv programele de perfecţionare, după cum urmează:

a) seria A, cu numerotare succesivă (4 cifre), începând cu numărul 0001, pentru certificatele de atestare a absolvirii programelor de formare specializată organizate de Institut;

b) seria B, cu numerotare succesivă (5 cifre), începând cu numărul 00001, pentru certificatele de atestare a absolvirii programelor de perfecţionare organizate de Institut.

Art. 5. - (1) Certificatele de absolvire, precum şi suplimentul descriptiv sunt tipărite pe hârtie specială/carton texturat perforat, de format A4, 210/297 mm, landscape, având elemente de securizare, compatibile cu elementele de securizare tehnică asigurate prin pretipărirea/imprimarea documentelor şi poartă antetul Institutului Naţional de Administraţie.

(2) Modelele certificatelor de absolvire pentru programele de formare specializată şi pentru programele de perfecţionare, precum şi ale suplimentului descriptiv al certificatelor sunt prevăzute în anexele nr. 1-4 la prezenta metodologie.

Art. 6. - (1) Evidenţa eliberării certificatelor de absolvire pentru participanţii la programele de formare specializată se asigură prin următoarele documente:

a) registrul de evidenţă a programelor de formare specializată; acest registru se completează de către persoanele desemnate din cadrul Direcţiei programe de formare specializată;

b) catalogul de evaluare a participanţilor la programul de formare specializată; acest catalog se completează de coordonatorul programului şi evidenţiază notele obţinute la modulele de formare, precum şi nota finală;

c) catalogul de evaluare a participanţilor la programul de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici; acest catalog se completează de coordonatorul programului şi evidenţiază notele obţinute la modulele de formare şi la evaluarea proiectului de absolvire, precum şi nota finală;

d) lista de prezenţă pentru programele de formare specializată;

e) registrul de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de absolvire pentru programele de formare specializată, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 5; acest registru se completează de către persoanele din cadrul Direcţiei programe de formare specializată desemnate în acest scop.

(2) Evidenţa eliberării certificatelor de absolvire pentru participanţii la programele de perfecţionare se asigură prin următoarele documente:

a) registrul de evidentă a programelor de perfecţionare; acest registru se completează de către persoanele desemnate din cadrul Direcţiei programe de perfecţionare;

b) lista participanţilor propuşi pentru eliberarea certificatelor de absolvire;

c) lista privind datele participanţilor;

d) lista de prezenţă pentru programele de perfecţionare;

e) registrul de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de absolvire pentru programele de perfecţionare, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 6; acest registru se completează de către persoanele din cadrul Direcţiei programe de perfecţionare, desemnate în acest scop.

Art. 7. - (1) Documentele prevăzute la art. 6 sunt formulare aprobate în cadrul procedurilor operaţionale ale Institutului, care se completează şi se gestionează conform instrucţiunilor în vigoare.

(2) Modificarea unor înscrisuri din documentele prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. e) şi alin, (2) lit. e) se face prin bararea textului greşit printr-o linie orizontală, trasă cu cerneală roşie, înscriindu-se deasupra noul text tot cu cerneală roşie.

Art. 8. - (1) Completarea certificatelor de absolvire se face de către persoanele desemnate de directorul fiecărei direcţii, pe baza datelor din Registrul de evidenţă a programelor de formare specializată şi din catalogul de evaluare a participanţilor la programul de formare specializată, pentru Direcţia programe de formare specializată, respectiv pe baza datelor din lista participanţilor propuşi pentru eliberarea certificatelor de absolvire, pentru Direcţia programe de perfecţionare, doar pentru persoanele care au promovat evaluarea competenţelor profesionale.

(2) Certificatele de absolvire se completează electronic, prin scriere la calculator, cu tuş de culoare neagră, cu litere mari de tipar, corect şi fără prescurtări.

(3) „Suplimentul descriptiv al certificatului”, anexă la certificatul de absolvire, se completează odată cu certificatul respectiv, de către aceeaşi persoană.

Art. 9. - (1) înainte de a fi eliberate absolvenţilor, certificatele de absolvire şi suplimentele descriptive vor fi înaintate, în vederea Semnării, preşedintelui Institutului, pe bază de borderou întocmit în două exemplare. După semnare, certificatelor de absolvire li se va aplica ştampila Institutului.

(2) Un exemplar al borderoului rămâne la Cabinetul demnitarului, iar cel de-al doilea este păstrat de responsabilul cu gestionarea certificatelor de absolvire şi a suplimentelor descriptive.

(3) Borderoul cuprinde următoarele rubrici: număr curent, denumirea programului de formare, perioada de desfăşurare, numele şi prenumele absolventului, iniţiala tatălui sau mamei, după caz, codul numeric personal, seria şi numărul certificatului eliberat, menţiuni.

(4) După aprobarea de către preşedintele Institutului, certificatelor li se aplică timbrul sec şi sunt înregistrate în Registrul de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de absolvire.

Art. 10. - Pentru programele de formare profesională, certificatul de absolvire şi suplimentul descriptiv se eliberează în termen de 60 de zile de la absolvirea programului, astfel:

a) sub semnătură titularului, pe baza actului de identitate;

b) prin transmiterea la instituţia unde participantul îşi desfăşoară activitatea, cu confirmare de primire;

c) prin eliberarea unei alte persoane împuternicite conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 11. - (1) Formularele certificatelor de absolvire deteriorate ori completate greşit, cu ştersături, adăugări suplimentare, cu ştampilă aplicată necorespunzător, se anulează cu aprobarea conducerii Institutului, prin scrierea cu litere mari, de tipar, pe toată diagonala imprimatului, a cuvântului „ANULAT”, atât pe certificat, cât şi pe cotor, de către persoanele desemnate.

(2) Odată cu anularea certificatelor de absolvire se va anula şi suplimentul descriptiv aferent fiecărui certificat.

(3) Certificatele prevăzute la alin. (1) vor fi înregistrate în Registrul de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de absolvire, cu menţiunea „ANULAT, conform Borderou nr.  .......................... din data ..........................”

Art. 12. - (1) în cazul certificatelor de absolvire eliberate şi restituite pentru date completate incorect, Institutul va anula certificatul şi suplimentul descriptiv, prin scrierea cu litere mari, de tipar, pe toată diagonala imprimatului, a cuvântului .ANULAT” şi va elibera un nou certificat.

(2) Pentru certificatele prevăzute la alin. (1), în Registrul de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de absolvire, la rubrica „menţiuni” se va înscrie cu cerneală roşie: ANULAT; eliberare certificat seria ..... nr.  ..........................şi numărul de înregistrare al noului certificat.

Art. 13. - (1) în cazul certificatelor de absolvire declarate nule, Institutul eliberează un duplicat al acestora, întocmit pe baza documentelor aflate în arhiva Institutului, în baza unei cereri scrise a solicitantului.

(2) Cererea de eliberare a duplicatului este însoţită de următoarele acte:

a) declaraţia scrisă dată de titularul certificatului de absolvire în care sunt cuprinse toate elementele necesare pentru identificare, împrejurările în care acesta a fost pierdut, precum şi alte precizări care să confirme pierderea sau distrugerea certificatului respectiv;

b) dovada declarării nulităţii certificatului de absolvire, care se va face în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a;

c) copie a actului de identitate.

(3) Duplicatul certificatului/certificatelor de absolvire şi al suplimentului descriptiv/suplimentelor descriptive se eliberează conform prevederilor metodologiei în vigoare la data solicitării.

(4) în situaţia în care formularul certificatului de absolvire sau al suplimentului descriptiv s-a schimbat, se eliberează un duplicat redactat după modelul certificatului sau suplimentului descriptiv în vigoare, în care se înscriu datele existente în arhiva Institutului.

(5) Pe duplicatul certificatului, inclusiv pe cotor, şi al suplimentului descriptiv se va aplica ştampila cu menţiunea: „DUPLICAT la certificatul de absolvire seria ..... nr.  .......................... în colţul din dreapta sus, deasupra seriei şi numărului certificatului de absolvire nou-emis.

(6) Duplicatul certificatului de absolvire va fi înregistrat în Registrul de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de absolvire cu menţiunea: „DUPLICAT la certificatul de absolvire seria ..... nr.  ..........................

(7) Pentru certificatele declarate nule, în Registrul de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de absolvire, la rubrica „menţiuni” se va înscrie cu cerneală roşie: „ANULAT; eliberare duplicat seria ..... nr.  ..........................şi numărul de înregistrare al duplicatului.

Art. 14. - (1) Termenul pentru eliberarea duplicatelor este de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Duplicatele se eliberează o singură dată, fapt ce se aduce la cunoştinţă titularilor.

Art. 15. - (1) Cotoarele certificatelor de absolvire şi suplimentele descriptive aferente (în copie) eliberate de Institut şi certificatele deteriorate ori completate greşit, cu ştersături, adăugări suplimentare, cu ştampilă aplicată necorespunzător, se arhivează conform nomenclatorului arhivistic.

(2) Certificatele de absolvire şi suplimentele descriptive rămase pe stoc şi care nu mai respectă modelul aprobat prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice se anulează cu aprobarea preşedintelui Institutului şi se arhivează conform nomenclatorului arhivistic.

(3) Documentele prevăzute la art. 10 lit. b) şi c) şi art. 13 alin. (4) se arhivează conform nomenclatorului arhivistic.

(4) Documentele prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) se arhivează conform prevederilor în vigoare şi se predau la persoana desemnată în cadrul Institutului cu arhivarea, în condiţiile şi la termenele prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 16. - Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta metodologie.

 

ANEXA Nr. 1*)

 


*) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2*)

 


*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 3*)

 


*) Anexa nr. 3 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 4*)

 


*) Anexa nr. 4 este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA Nr. 5

 

Registru de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de absolvire pentru programele de formare specializată organizate de Institutul Naţional de Administraţie

 

Nr. crt.

Data eliberării

Numele şi prenumele absolventului

Codul numeric personal

Denumirea programului de formare

Perioada de desfăşurare

Durata

(zile/ore)

Nota obţinută

Serie şi număr certificat

Observaţii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA Nr. 6

 

Registru de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de absolvire pentru programele de perfecţionare organizate de Institutul Naţional de Administraţie

 

Nr. crt.

Data eliberării

Numele şi prenumele absolventului

Codul numeric personal

Denumirea programului de formare

Perioada de desfăşurare

Durata

(zile/ore)

Nota obţinută

Serie şi număr certificat

Observaţii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.