MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 404/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 404         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 11 mai 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

103. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2017 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale

 

392. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2017 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale

 

ACTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

24. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind transparenţa şi previzibilitatea condiţiilor de muncă în Uniunea Europeană COM (2017) 797

 

25. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Evaluarea intermediară a Programului Orizont 2020: maximizarea impactului cercetării şi inovării din UE COM (2018)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 137 din 20 martie 2018 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 98/2017 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

293. - Hotărâre privind înscrierea unui imobil în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea acestuia în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Porolissum” al Judeţului Sălaj

 

302. - Hotărâre pentru completarea anexei nr. 81 la Hotărârea Guvernului nr. 1.359/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

197. - Decizie pentru completarea anexei la Decizia prim-ministrului nr. 704/2017 privind numirea membrilor Consiliului de Programare Economică

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

                                                                                                         SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2017 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81 din 8 noiembrie 2017 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 15 noiembrie 2017, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. I. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 27 februarie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:”.

2. La articolul I, punctul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„1. La articolul 2, literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«a) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale:

b) Asociaţia Interprofesională pe Produs „Cereale, Oleaginoase şi Produse Derivate” denumită în continuare OIPCOPD » .

3. La articolul I punctul 2, alineatul (2) al articolului 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Vânzarea cerealelor de către producătorii agricoli persoane fizice sau juridice, pe piaţa internă sau la export, se realizează pe baza contractelor de vânzare, al căror model se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, la propunerea OIPCOPD, şi a facturilor emise potrivit legii, iar în cazul persoanelor fizice care nu au obligaţia emiterii facturilor şi desfăşoară activităţi economice potrivit prevederilor Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol, cu modificările şi completările ulterioare, a documentelor de valorificare reglementate de această lege, cu respectarea prevederilor art. 12 alin. (1).”

4. La articolul I, după punctul 2 se introduc cincisprezece noi puncte, punctele 3-17, cu următorul cuprins:

„3. La articolul 3, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) vânzările de cereale prin comerţul cu amănuntul în zonele publice, precum şi vânzările de cereale care au ca obiect tranzacţionarea unei cantităţi de până la 5.000 kg, conform legii.»

4. La articolul 5, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 5. - (1) Autorizaţiile de depozit se acordă de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin direcţiile pentru agricultură judeţene, şi a municipiului Bucureşti, la cererea operatorilor economici care deţin în proprietate sau administrează spaţii de depozitare pentru produse agricole.»

5. La articolul 5, alineatul (4) se abrogă.

6. La articolul 6, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 6. - (1) în vederea asigurării trasabilităţii cerealelor în piaţă, partenerii de pe filieră au obligaţia furnizării de date statistice lunare de evidenţă a mişcării stocurilor de cereale, către Sistemul Informaţional pentru Piaţa Produselor Agricole şi Alimentare înfiinţat în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Informaţional pentru Piaţa Produselor Agricole şi Alimentare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2009, cu modificările şi completările ulterioare.»

7. La articolul 6, alineatul (2) se abrogă.

8. La articolul 6, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 6. - (3) Partenerii de pe filieră care deţin în proprietate sau administrează spaţii de depozitare au obligaţia de a asigura dotarea cu echipamente şi/sau servicii electronice pentru evidenţa, prelucrarea şi furnizarea datelor.»

9. La articolul 7, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) Toţi operatorii economici cu activitate de morărit au obligaţia de a deţine cântare pe flux atât la intrarea materiilor prime, cât şi la ieşirea produselor finite.»

10. Articolele 8 şi 9 se abrogă.

11. La articolul 10, literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«Art. 10. - Cerealele şi/sau produsele procesate din cereale se comercializează pe piaţa internă sau la export, cu respectarea următoarelor cerinţe minimale:

a) să fie achiziţionate de la producătorii agricoli, de la locul de recoltare în/sau din spaţii de depozitare autorizate, numai de către operatorii economici care au ca obiect de activitate comerţul cu cereale, pe baza documentelor prevăzute la art. 3 alin. (2);

b) să fie achiziţionate de la ceilalţi parteneri de pe filieră, în/sau din spaţii de depozitare autorizate, mijloace de transport terestre şi fluviale, pe baza contractelor de vânzare şi însoţite de facturi fiscale, file din carnetele de comercializare;»

12. La articolul 10, după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

«d) la transportul seminţelor de consum mijloacele de transport vor fi însoţite de unul din următoarele documente, după caz: aviz de însoţire a mărfii, scrisoare de trăsură fluvială, scrisoare de trăsură feroviară sau acord internaţional privind contractele de transport (CMR).»

13. La articolul 11, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 11. - (1) Pâinea şi produsele de morărit şi panificaţie se comercializează către persoane juridice, însoţite de documentele prevăzute de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.»

14. La articolul 11, alineatul (2) se abrogă.

15. La articolul 12, alineatul (2) se abrogă.

16. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 13. - Verificarea şi controlul activităţii pe filiera cerealelor se realizează de persoane împuternicite de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniu, conform competenţelor legale.»

17. La articolul 14 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«e) transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificaţie, neînsoţite de documentele prevăzute de lege la art. 10 lit. d) şi art. 11 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei şi confiscarea mărfii.»“

Art. II. - În tot cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene” se înlocuieşte cu sintagma „direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti”, sintagma „Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale” se înlocuieşte cu sintagma „Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale” şi sintagma „contract de vânzare-cumpărare” se înlocuieşte cu sintagma „contract de vânzare”.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

CARMEN-lLEANA MIHĂLCESCU

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 8 mai 2018.

Nr. 103.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2017 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2017 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 7 mai 2018.

Nr. 392.

 

ACTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind transparenţa şi previzibilitatea condiţiilor de muncă în Uniunea Europeană COM (2017) 797

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camerei Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/187, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 24 aprilie 2018, Camera Deputaţilor:

1. Consideră că modalităţile de lucru mai flexibile corespund stadiului actual al societăţii digitale şi că drepturile aplicabile acestora prezintă avantajul de a fi mai rapid şi mai simplu modificate, dacă se dovedeşte necesar în urma progresului tehnic, fapt care este de natură să contrabalanseze riscul de incertitudine ridicat de cadrul normativ al relaţiilor de muncă, şi recomandă explorarea oportunităţilor de protecţie socială create de această situaţie.

2. Se raliază opiniei Comisiei Europene conform căreia este necesară consolidarea pieţelor inovatoare ale muncii şi asigurarea convergenţei între statele membre în privinţa condicilor de trai şi de muncă europene, dar atrage atenţia că există diferenţe structurale între economiile statelor membre ce impun păstrarea unei marje suficiente de reglementare a relaţiilor de muncă la dispoziţia statelor membre, pentru a se asigura diversitatea economică şi a locurilor de muncă pe piaţa internă a Uniunii.

3. Recomandă ca dreptul de informare exercitat cu prilejul angajării să fie prevăzut sub o formă continuată pe perioada de probă, astfel încât îmbunătăţirea accesului lucrătorilor la informaţii referitoare la condiţiile de muncă să includă aspecte ce derivă elocvent, în mod preponderent, din prestarea muncii, dar sunt dificil de descris într-o declaraţie.

4. Recomandă ca dreptul de informare să fie reglementat într-o formă corespunzătoare contextului libertăţii de circulaţie a lucrătorilor în Uniunea Europeană, în special În ce priveşte asigurarea eficienţei sale în cazul angajaţilor din alte state membre decât cel în care lucrează.

5. Recomandă reanalizarea condiţiilor impuse pentru exercitarea dreptului la formare obligatorie fără niciun cost, astfel încât acesta să prezinte un risc redus de afectare a viabilităţii economice a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a celor aflate la început de drum.

6. Atrage atenţia asupra faptului că posibilitatea ca un lucrător să solicite o formă de muncă cu condiţii de muncă mai previzibile şi mai sigure, dacă este disponibil, există şi ca drept de solicitare a unui loc de muncă în general, iar obligativitatea primirii unui răspuns scris poate doar facilita acţiunea în justiţie, ce se poate dovedi prea dificilă sau lipsită de miză pentru cel în cauză, şi în consecinţă recomandă identificarea unor modalităţi suplimentare de sprijinire a previzibilităţii condiţiilor de muncă.

7. Propune identificarea unor norme de protecţie a stagiarilor la nivelul Uniunii Europene cu o mai mare forţă juridică decât recomandarea Consiliului ce stabileşte un cadru de calitate pentru stagii

8. Subliniază că, dacă formarea pusă la dispoziţie de angajator asigură competitivitate şi viabilitate angajatorului, gratuitatea acesteia pentru angajat se impune de la sine şi că în orice situaţie are loc recuperarea costurilor de formare din veniturile întreprinderii, ceea ce afectează indirect şi veniturile lucrătorilor sau stabilitatea locurilor de muncă,

9. Subliniază că nevoia de formare reprezintă o rezultantă a necesarului de competenţe şi îndemânări profesionale şi sociale, în combinaţie cu profilul educaţional individual, ceea ce face ca decizia formării să fie mai eficientă, dacă se stabileşte exclusiv prin contracte individuale sau colective de muncă, decât dacă se impune ca o obligaţie derivată din norma europeană.

10. Consideră că prevederile propunerii ar trebui dezvoltate pentru a reduce riscul impactului social al fuziunilor şi achiziţiilor cu scop ilegitim, cum ar fi cele care vizează reducerea concurenţei sau transferul producţiei sau serviciilor în alte state din afara Uniunii Europene.

11. Îşi exprimă interesul de a fi informată în detaliu cu privire la rezultatele evaluării modului în care propunerea se coroborează cu cea referitoare la echilibrul dintre viaţa profesionala şi cea privată a părinţilor şi îngrijitorilor şi cu comunicarea interpretativă a Comisiei Europene privind timpul de lucru.

12. Îşi exprimă interesul de a fi informată cu privire la amploarea pe plan european a situaţiilor în oare oamenii încadraţi în muncă sunt blocaţi într-o situaţie de vid juridic, ceea ce îi poate expune unor practici neclare sau injuste şi poate face dificilă asigurarea respectării drepturilor lor.

13. Îşi manifestă dorinţa de a fi informată cu privire la eventualele efecte negative pe care propunerea le-ar putea avea pe termen scurt şi mediu în ceea ce priveşte şomajul, dezvoltarea regională, precum şi a impactului prevăzut asupra spaţiului educaţional european.

14. Îşi manifestă preocuparea cu privire la faptul că noţiunea de previzibilitate utilizată în comunicare, în scopul descrierii drepturilor şi obligaţiilor, este supusă interpretării atât în dreptul comun, cât şi în ce priveşte magnitudinea sa sub influenţa progresului tehnic accelerat şi, în consecinţă, recomandă înscrierea sa ca principiu pentru a facilita interpretarea sau identificarea unei alte modalităţi concrete de estimare a previzibilităţii.

15. Atrage atenţia asupra faptului că dispoziţia care impune statelor membre să se asigure că sunt operate modificările necesare la nivelul contractelor individuale sau colective de muncă, al normelor interne ale întreprinderilor şi al oricăror altor măsuri în vederea alinierii acestora la dispoziţiile directivei propuse contravine practicii comune şi, prin urmare, ridică dificultăţi care nu sunt justificate de avantaje previzibile.

16. Subliniază că dispoziţia care impune statelor membre să se asigure că sunt operate modificările necesare pentru conformitate cu dispoziţiile directivei este excesivă, având în vedere că transpunerea are loc la un nivel juridic superior celor ale actelor citate.

17. Subliniază că, sub aspect juridic, conflictul de interese este o categorie imprecisă, astfel încât s-ar impune precizări pentru a se evita abuzarea acestei posibilităţi de către angajator în scopul de a împiedica exercitarea altei activităţi de către angajat.

18. Atrage atenţia asupra situaţiei, neacoperite de propunerea analizată, în care deşi angajatul este liber să hotărască orarul, acesta nu controlează momentul în care primeşte sarcina şi nici termenul de îndeplinire.

19. Recomandă ca normele prevăzute de această propunere să fie integrate cât mai curând posibil într-un act unitar împreună cu reglementările din domeniul protecţiei sociale a persoanelor care desfăşoară o activitate independentă şi cu cele referitoare la modalităţile de muncă şi contractare din noua economie.

20. Recomandă intensificarea cercetărilor la nivelul Uniunii Europene pentru a defini un nou concept integrat şi cuprinzător al muncii şi activităţii individuale pentru alţii, în consens cu diversitatea generată de economia digitală.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 mai 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

CARMEN-ILEANA MIHĂLCESCU

 

Bucureşti, 9 mai 2018.

Nr. 24.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Evaluarea intermediară a Programului Orizont 2020: maximizarea impactului cercetării şi inovării din UE COM (2018) 2

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/186, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 24 aprilie 2018, Camera Deputaţilor:

1. Se raliază opiniei Comisiei Europene conform căreia simplificarea gestionării programului este în curs şi apreciază, în mod deosebit, efortul depus de Comisia Europeană, în special prin măsurile de simplificare adoptate la începutul anului 2017.

2. Consideră că rolul Programului-cadru Orizont 2020 - de a stimula creşterea economică şi de a crea locuri de muncă - poate fi consolidat prin atragerea mai puternică a sectorului de afaceri, în special în zonele care necesită susţinere structurală şi pentru coeziune.

3. Consideră că, pentru a oferi contribuabilului european o imagine coerentă asupra utilizării fondurilor alocate Programului Orizont 2020, este necesară prezentarea rezultatelor şi a impactului programului în funcţie de eficienţa economică, exprimată ca valoare pentru bani, atât în ceea ce priveşte relevanţa programelor finanţate, cât şi în ceea ce priveşte managementul acestui program.

4. Recomandă o implicare mai puternică a Programului-cadru Orizont 2020 în politicile sectoriale ale Uniunii din domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale.

5. Consideră că la evaluarea Programului-cadru Orizont 2020 ar trebui consultate şi entităţile care sunt beneficiare finale ale finanţării, pentru a determina utilitatea rezultatelor obţinute.

6. Consideră că raportul şi, în general, rezultatele evaluării ar trebui să fie prelucrate şi puse la dispoziţia publicului larg, într-o formă sintetică, fundamentată şi cu accent pe utilizarea fondurilor, astfel încât cetăţeanul să perceapă că Europa este interesată de problemele sale.

7. Recomandă ca evaluările următoare din domeniu să se facă şi în baza unor expertize independente din partea beneficiarilor direcţi şi indirecţi ai Programului Orizont 2020, cu atragerea de noi persoane sau instituţii în procesul de evaluare, precum şi cu includerea unei perspective regionale şi teritoriale asupra acţiunilor finanţate de Programul-cadru Orizont 2020, dincolo de numărul de entităţi participante.

8. Recomandă simplificarea, în continuare, a structurilor administrative implicate în gestionarea programului-cadru, astfel încât resursele interne şi asistenţa tehnică atrase în managementul său să fie restrânse la ceea ce este necesar, iar schemele organizatorice să cuprindă un număr cât mai redus de unităţi.

9. Consideră că progresul tehnic şi ştiinţific, influenţa societăţii digitale de la cele mai mici vârste fac necesară extinderea Programului-cadru Orizont 2020 astfel încât să cuprindă investigaţiile ştiinţifice ale elevilor şi cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, ale tinerilor cercetători, în general, indiferent de afilierea lor instituţională şi indiferent de statutul lor profesional, cu activitate ştiinţifică şi tehnică permanentă sau ocazională, în conformitate şi cu noile modalităţi de muncă generate de economia digitală.

10. Recomandă ca flexibilitatea programului-cadru să fie sporită, astfel încât să atragă rapid iniţiativele de cercetare-inovare din domenii emergente sau care prezintă un risc prea ridicat pentru a fi exercitate în sectorul de afaceri, precum şi din regiuni care se află sub media de dezvoltare a Uniunii, în vederea asigurării convergenţei.

11. Recomandă prudenţă în evaluarea Programului-cadru Orizont 2020 prin intermediul indicilor scientometrici şi axarea, în schimb, pe valoarea adăugată, pe impactul asupra rezilienţei diversificării economice, precum şi pe evoluţia noilor moduri de muncă.

12. Atrage atenţia asupra resurselor excesive care ar putea fi consumate în procesele de relaţionare între entităţile Uniunii Europene, având în vedere că dimensiunea europeană a programelor finanţate se realizează, primordial, prin relevanţa rezultatelor.

13. Recomandă simplificarea accesului la Programul Orizont 2020 pentru a facilita accesul noilor veniţi, extinderea instrumentului pentru IMM-uri şi atragerea insistentă în program, pentru ca piaţa internă şi lucrătorii să beneficieze de capacitatea acestora de a răspunde rapid la cererile de pe piaţă, precum şi de a pune în practică spiritul de inovare avansat.

14. Recomandă încurajarea omogenă a diversificării structurilor instituţionale regionale şi de la nivelul statelor membre implicate în evaluare, selecţie şi monitorizare, precum şi eventuala externalizare a unor procese administrative ale managementului programului, pentru a se ţine seama de diversificarea economiei Uniunii şi a celei mondiale.

15. Se raliază opiniei Comisiei Europene conform căreia Programul-cadru Orizont 2020 oferă un bun raport calitate-preţ, inclusiv sub aspectul cheltuielilor administrative care sunt mai mici comparativ cu cele din cadrul Programului-cadru 7; constată că s-a ajuns la această situaţie ca urmare a delegării la scară largă a punerii în aplicare a programului către agenţii executive specializate şi a punerii în aplicare, armonizate, prin intermediul Centrului comun de asistenţă pentru Orizont 2020; dar consideră că pentru o imagine cuprinzătoare şi elocventă, raportul calitate-preţ al Programului Orizont 2020 se cere comparat şi cu programele similare de la nivelul sectorului de afaceri.

16. Îşi manifestă preocuparea cu privire la complexitatea organizării informaţiilor despre Programul-cadrul Orizont 2020, ce ar putea fi considerată drept excesivă de către publicul larg european, şi recomandă Comisiei Europene să ia măsuri pentru a asigura o mai mare vizibilitate a rezultatelor şi a impactului programului pe internet şi pentru a restrânge volumul de informaţii bilanţiere, păstrând doar ceea ce este relevant pentru cetăţeanul european, eventual prin proiectarea unei pagini web corespunzătoare acestui obiectiv de informare generală.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 mai 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

CARMEN-ILEANA MIHĂLCESCU

 

Bucureşti, 9 mai 2018.

Nr. 25.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 137

din 20 martie 2018

referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 98/2017 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 98/2017 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, sesizare formulată de un număr de 56 de deputaţi.

2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.539 din 27 februarie 2017 şi constituie obiectul Dosarului nr. 284C/2018.

3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate sunt invocate atât motive de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi de natură intrinsecă.

4. În privinţa motivelor de neconstituţionalitate extrinsecă, se arată că proiectul de hotărâre promovat de domnul deputat Ioan Muntean a fost completat cu un amendament care modifică procedura de dezbatere şi adoptare a amendamentelor la un proiect/propunere legislativă în sensul împiedicării dezbaterii şi supunerii la vot în şedinţa Camerei Deputaţilor a amendamentelor respinse cuprinse în anexa la raportul comisiei de specialitate. Se arată că această completare nu are nicio legătură cu obiectul de reglementare propus de iniţiator, ceea ce, coroborat cu inexistenţa vreunei motivări cuprinse în expunerea de motive la proiectul de hotărâre care să detalieze scopul avut în vedere, distinct de modificarea şi completarea art. 46 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, generează imprevizibilitatea normei adoptate, aceasta fiind dificil de identificat şi aplicat de destinatarul său. În consecinţă, inexistenţa legăturii între scopul iniţiativei de modificare a Regulamentului Camerei Deputaţilor şi rezultatul acesteia contravine art. 8 alin. (4) şi art. 32 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 şi, implicit, art. 1 alin. (5) din Constituţie.

5. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, se susţine că hotărârea criticată încalcă principiul reprezentării proporţionale în funcţiile de conducere ale Camerei Deputaţilor conform configuraţiei iniţiale a acesteia, intervenind brutal în autonomia asigurată grupurilor parlamentare de a-şi desemna, conform voinţei proprii a membrilor săi, reprezentanţii în funcţiile de conducere ale comisiilor permanente de specialitate din Camera Deputaţilor. Se arată că principiul reprezentării proporţionale a grupurilor parlamentare, conform configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor, a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, indicându-se, în acest sens, Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006 sau Decizia nr. 209 din 7 martie 2012.

6. Se arată că, la începutul fiecărei legislaturi, atât conducerea Camerei Deputaţilor, cât şi conducerea comisiilor se stabilesc pe întreaga legislatură, prin negocieri între grupurile parlamentare, cu respectarea criteriului constituţional al configuraţiei politice rezultate din alegeri. De îndată ce au fost repartizate funcţiile, fiecare grup parlamentar, prin liderul său de grup, are dreptul, conform art. 15 alin. (3) lit. f) din Regulamentul Camerei Deputaţilor de a-şi desemna reprezentanţii pentru ocuparea acestora. În exercitarea acestui drept se manifestă autonomia grupului parlamentar care nu poate fi cenzurată prin vot sau prin orice altă modalitate de niciun grup parlamentar pentru că ar însemna ca partidele parlamentare care formează majoritatea parlamentară să împiedice, la constituirea Biroului permanent sau a comisiilor de specialitate, manifestarea de voinţă autonomă a grupului parlamentar minoritar, protejată prin votul exprimat de cetăţeni în favoarea acelui partid politic reprezentat în Parlament. Votul care se exprimă la constituirea Biroului permanent sau a comisiilor permanente pentru desemnarea conducerii acestora este unul confirmatoriu, nu unul de alegere intuita personae într-o anumită funcţie. De aceea, şi votul de conformare se exprimă asupra listei care conţine toate propunerile grupurilor parlamentare. Acest principiu se aplică mutatis mutandis şi situaţiilor când un grup parlamentar procedează la înlocuirea unui membru al său dintr-o funcţie de conducere cu un alt reprezentant al acelui grup parlamentar. Numai grupul parlamentar care a propus iniţial, la începutul legislaturii, un deputat pentru o funcţie de conducere în cadrul comisiilor permanente de specialitate poate propune înlocuirea acestuia cu un alt membru al aceluiaşi grup parlamentar.

7. Prin urmare, se arată că articolul unic pct. 1 al hotărârii, prin care se instituie procedura alegerii prin vot, în considerarea persoanei, chiar şi o singură dată a deputaţilor în funcţiile de conducere din cadrul comisiilor permanente de specialitate ale Camerei Deputaţilor este neconstituţională, fiind contrară art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.

8. În privinţa articolului unic pct. 2 din hotărâre, se arată că împiedică dezbaterea şi votarea tuturor amendamentelor conţinute în anexa de amendamente respinse la raportul comisiei permanente de specialitate şi constituie o încălcare a dreptului la iniţiativă legislativă a membrilor Camerei Deputaţilor. Se susţine că, potrivit regulamentelor parlamentare, dreptul la iniţiativă legislativă include, pe lângă dreptul de a elabora şi înregistra pentru dezbatere şi adoptare o propunere legislativă, şi dreptul de a depune spre dezbatere şi adoptare amendamente la proiectele sau propunerile de lege, aflate în procedură legislativă. Fracţionarea dreptului la iniţiativă legislativă prin existenţa unui drept complet de a depune şi dezbate o propunere legislativă, cu asigurarea unei proceduri legislative complete constând în dezbaterea în comisiile de specialitate, dezbaterea în şedinţa Camerei Deputaţilor şi, ulterior, supunerea la vot a raportului de adoptare sau de respingere a acesteia, şi a unui drept „incomplet” în privinţa depunerii şi dezbaterii amendamentelor, cu aplicarea incompletă a procedurii legislative, constând în dezbaterea amendamentelor în comisiile parlamentare, iar ulterior în şedinţa Camerei Deputaţilor, nediscutarea şi neaplicarea procedurii de vot pe motivul arbitrar, la dispoziţia majorităţii parlamentare, al expirării timpului de dezbatere, consacră, în mod evident, o procedură neconstituţională. În consecinţă, se apreciază că articolul unic pct. 2 din hotărâre încalcă art. 74 alin. (1) din Constituţie.

9. Tot cu privire la articolul unic pct. 2 din hotărâre, se arată că îngrădeşte dreptul parlamentarilor opoziţiei la exprimarea punctului de vedere cu privire la proiectele sau propunerile legislative aflate în procedură legislativă. Dispoziţiile criticate aduc deputaţii în imposibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la amendamentele respinse de comisia sesizată pentru elaborarea raportului de specialitate, dacă timpul de dezbatere a expirat. Or, o atare stare de drept încalcă principiul „opoziţia se exprimă, majoritatea decide”, consacrat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale; în consecinţă, textul criticat este contrar art. 147 alin. (4) din Constituţie.

10. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Camerei Deputaţilor, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.

11. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 2/2.535 din 13 martie 2018, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, prin care se apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

12. Cu referire la motivele neconstituţionalitate extrinsecă privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată că instanţa constituţională, în jurisprudenţa sa, a precizat că Legea nr. 24/2000 nu constituie, în sine, o normă de rang constituţional, chiar dacă nerespectarea prevederilor sale se constituie într-un veritabil criteriu de constituţionalitate prin prisma aplicării art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală (Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016). Astfel, criteriile stabilite prin Legea nr. 24/2000 nu pot fi absolutizate şi, pe cale de consecinţă, se apreciază că instanţa constituţională nu se poate pronunţa şi asupra aplicării în concreta a normelor privind structura actului normativ sau a condiţiilor de fond pentru modificarea şi completarea actelor normative. De altfel, modificările ce au fost aduse proiectului de hotărâre au fost evidenţiate chiar prin titlu, care corespunde intervenţiei operate.

13. Cu referire la motivele neconstituţionalitate intrinsecă, constând în încălcarea art. 74 alin. (1) din Constituţie, se arată că, dacă în urma consultărilor derulate cu privire la dezbaterea propunerii legislative se desprind situaţii în care subiecţii care au dreptul de a formula amendamente îşi însuşesc din punct de vedere formal, sub forma amendamentelor, opiniile/părerile temeinic fundamentate exprimate de ceilalţi participanţi la dezbateri, dar care nu au drept de a formula amendamente, acest lucru nu înseamnă că se încalcă prevederile constituţionale referitoare la iniţiativa legislativă.

14. În ceea ce priveşte locul şi rolul comisiilor permanente ale Parlamentului, se subliniază faptul că forul constituţional are o jurisprudenţa constantă în care statuează că acestea sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului, a căror activitate are caracter pregătitor, pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării unei decizii (a se vedea Decizia nr. 48 din 17 mai 1994). Dispoziţiile constituţionale nu fac decât să exprime acest rol subordonat, pregătitor, al activităţii comisiilor, diferenţiat conform tipologiei lor, cuprinse, de altfel, în prevederile art. 64 alin. (4) din Constituţie. Parlamentul „nu poate fi reprezentat sau înlocuit de niciunul dintre organele sale interne, pe care chiar el şi le înfiinţează, din simplul motiv că el nu poate delega nimănui - şi cu atât mai puţin unui grup de parlamentari - suveranitatea naţională cu care electoratul l-a împuternicit în urma alegerilor parlamentare. Pentru ca un control parlamentar să fie autentic, el trebuie să fie deplin, adică Parlamentul ţării trebuie să dispună de posibilitatea de a lua orice măsuri pentru a da conţinut acestei plenitudini” (Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017).

15. Cu referire la încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie, este invocată Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, prin care Curtea a stabilit că, în virtutea principiului autonomiei regulamentare, reglementat de art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală, aplicarea regulamentului, în cazul dat, este o atribuţie a Camerei Deputaţilor, aşa încât contestaţiile deputaţilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenţa exclusivă a Camerei Deputaţilor, aplicabile, în acest caz, fiind căile şi procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament.

16. Pe rolul Curţii se află şi soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 98/2017 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, sesizare formulată de grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România.

17. Sesizarea de neconstituţionalitate menţionată la paragraful precedent a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1 724 din 5 martie 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 321C/2018.

18. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, se arată că articolul unic pct. 2 din hotărâre prevede că amendamentele respinse de comisie mai pot fi supuse la vot numai dacă niciun amendament cu propunere de eliminare a unui text şi niciun amendament adoptat de comisie nu este acceptat de forul decizional. Astfel, prin votarea unui singur amendament dintre cele menţionate mai sus, toate amendamentele respinse de comisie se consideră a fi respinse în mod automat şi de plenul Camerei Deputaţilor. În accepţiunea noului text regulamentar, plenul Camerei Deputaţilor nu mai poate să aleagă o variantă alternativă în care adoptă doar o parte dintre amendamentele propuse spre admitere şi respinge doar o parte dintre cele propuse spre respingere, fiind constrâns ori să îşi însuşească recomandările de admitere în tot sau în parte, ori să respingă toate recomandările şi să lase textul normativ nemodificat. Se apreciază că această reglementare, cu toate că scurtează în mod semnificativ durata de adoptare a actelor normative şi contribuie, astfel, la eficientizarea procedurii legislative, conferă raportului comisiei parlamentare o valoare cvasiobligatorie, contrară naturii sale juridice de act preliminar, cu caracter de recomandare, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Se ajunge la deplasarea unui centru de decizie constituţional la comisiile Camerei, ceea ce este contrar literei şi spiritului Constituţiei. Rezultă că sunt încălcate prevederile art. 61 alin, (1) coroborate cu ale art. 64 alin. (4) din Constituţie.

19. Cu privire la articolul unic pct. 2 teza „în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte, apoi amendamentele adoptate de comisie* din hotărâre, se arată că aceasta nu clarifică dacă eliminarea priveşte articole, alineate sau teze din cadrul acestora, dacă se aplică în privinţa amendamentelor propuse la fiecare articol în parte sau implică toate amendamentele propuse asupra proiectului de lege în ansamblul său şi nu este clar dacă au prioritate toate amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte sau doar cele respinse de comisie, respectiv dacă următoarele amendamente supuse votului sunt toate cele admise de comisie sau numai cele prin care se propune eliminarea unor texte şi au primit acceptul comisiei. Se mai arată că sintagma „amendamente adoptate” este eronată, cea corectă fiind „amendamente admise

20. Cu privire la articolul unic pct. 2 teza „dacă niciunul dintre aceste amendamente nu a fost adoptat, se supun votului amendamentele respinse din raport, în ordinea înscrisă în acesta”din hotărâre, se arată că nu este clar dacă se referă doar la amendamentele admise de comisie sau şi la cele respinse de aceasta; de asemenea, nu este cert dacă vizează toate amendamentele respinse de comisie, inclusiv cele prin care se propunea eliminarea unor texte sau fără acestea din urmă.

21. Cu privire la articolul unic pct. 2 teza „dacă unul dintre amendamente a fost acceptat de majoritatea deputaţilor prezenţi, celelalte amendamente se consideră respinse” din hotărâre, se arată că nu specifică adoptarea cărui amendament conduce la respingerea implicită a altor amendamente şi nici nu le identifică pe acestea din urmă. Se mai arată că sintagma „amendamente adoptate* este eronată, cea corectă fiind „amendamente admise

22. Cu privire la articolul unic pct. 2 teza „dacă niciunui dintre amendamentele din raport nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptat, se consideră adoptată forma iniţială” din hotărâre, se arată că, pe de o parte, aceasta este redundantă pentru că, dacă niciun amendament din raport nu este votat de plenul Camerei Deputaţilor, atunci textul iniţiatorului rămâne nemodificat, iar, pe de altă parte, este neconstituţională, întrucât elimină obligaţia ca actul normativ în ansamblul său să mai fie supus votului plenului Camerei Deputaţilor, prin introducerea unei prezumţii în sensul că dacă toate amendamentele din raport au fost respinse, atunci forma iniţială a propunerii legislative se consideră adoptată din oficiu, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 76 din Constituţie. Se arată că, din modul de redactare a textului analizat, nu se înţelege că acesta s-ar referi la amendamentele şi forma iniţială ale unui singur articol, ci la cele ale întregului act normativ.

23. Se mai punctează faptul că art. 120 alin. (2), astfel cum a fost modificat, nu se mai corelează cu art. 119 din Regulament, potrivit căruia „La discutarea fiecărui articol la care s-au făcut amendamente se aplică procedura de dezbatere prevăzută la art. 107-114. deoarece elimină de la aplicare art. 110 din Regulament, ale cărui prevederi sunt foarte clare în privinţa faptului că vizează procedura de supunere la vot a amendamentelor propuse pentru fiecare articol în parte şi nu pentru actul normativ în ansamblul său.

24. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Camerei Deputaţilor, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.

25. Cu referire la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată Că instanţa constituţională, în jurisprudenţa sa, a precizat că Legea nr. 24/2000 nu constituie, în sine, o normă de rang constituţional, chiar dacă nerespectarea prevederilor sale se constituie într-un veritabil criteriu de constituţionalitate prin prisma aplicării art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală (Decizia Curţii Constituţionale nr. 733 din 10 iulie 2012 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 22 din 20 ianuarie 2016). De asemenea, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată

26. Din analiza sistematică a dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se arată că acestea reglementează în mod expres posibilitatea modificării sau completării unui act normativ, fiind circumstanţiate limitele referitoare la conţinutul material al intervenţiei legislative, şi anume: prevederile modificate sau de completare să nu afecteze concepţia generală şi caracterul unitar al actului de bază; să nu privească întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; să se integreze în mod armonios în actul de bază; să asigure unitatea de stil şi de terminologie, precum şi succesiunea normală a articolelor. Din parcurgerea textului criticat prin raportare la celelalte prevederi regulamentare se constată că acesta este redactat cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane să înţeleagă şi să aplice prevederile în cauză. Invocarea unei eventuale neclarităţi nu intră în sfera exercitării controlului de neconstituţionalitate, ci mai degrabă ţine de stricta interpretare şi aplicare a prevederilor regulamentare. Ca urmare, criticile referitoare la precizia, claritatea şi previzibilitatea actului normativ sunt neîntemeiate.

27. Subsecvent, referitor tot la criticile cu privire la previzibilitatea unei norme juridice, se menţionează practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauză Hertel împotriva Elveţiei, unde se precizează că legea nu trebuie neapărat să fie însoţită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de situaţie. În sensul celor precizate, criteriile stabilite prin Legea nr. 24/2000 nu pot li absolutizate şi, pe cale de consecinţă, se apreciază că instanţa de contencios constituţional nu se pronunţă şi asupra aplicării în concreto a normelor privind structura actului normativ sau a condiţiilor de fond pentru modificarea şi completarea actelor normative. Totodată, stabilirea procedurii legislative de urmat cu privire la proiectele/propunerile legislative ţine de regulamentele celor două Camere şi excedează competenţei Curţii Constituţionale.

28. Cu referire la încălcarea art. 61 alin. (1) coroborat cu art. 64 alin. (4) din Constituţie, este reiterată jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, potrivit căreia organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere a Parlamentului se stabilesc prin regulament propriu, adoptat prin hotărâre proprie a fiecărei Camere, cu votul majorităţii membrilor Camerei respective. Astfel, în virtutea principiului autonomiei regulamentare a Camerei Deputaţilor, consacrat de art. 64 alin. (1) teza întâi din Constituţie, orice reglementare privind organizarea şi funcţionarea Camerei Deputaţilor, care nu este prevăzută de Constituţie, poate şi trebuie să fie stabilită prin regulamentul propriu. Prin urmare, Camera Deputaţilor este suverană în a adopta măsurile pe care le consideră necesare şi oportune pentru buna organizare şi funcţionare a sa, inclusiv cele privind constituirea şi alegerea structurilor sale de conducere şi de lucru (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 667 din 18 mai 2011). De asemenea, Curtea a statuat că nu este de competenţa sa să analizeze eventualele încălcări ale Regulamentului. Curtea Constituţională nu îşi poate extinde controlul şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuşi principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. Analiza Curţii este una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 786 din 13 mai 2009). În sensul celor de mai sus este invocată şi Decizia nr. 710 din 6 mai 2009.

29. Ca urmare, din perspectiva criticilor formulate, se apreciază că nu se poate reţine încălcarea principiului autonomiei regulamentare a Camerei Deputaţilor, întrucât prevederile articolului unic pct. 2 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 98/2017 reglementează procedura de vot aplicabilă situaţiei specifice procedurii de urgenţă în care timpul de dezbatere a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative a fost epuizat, fără a limita sau a afecta în vreun fel libertatea de decizie a plenului Camerei Deputaţilor. Totodată, se subliniază că neconstituţionalitatea unei prevederi regulamentare presupune nerespectarea unor principii ori dispoziţii din Legea fundamentală, iar eventualul caracter injust al unei asemenea dispoziţii faţă de anumite persoane, ca şi modalităţile de punere în practică a acesteia, nu pot echivala cu neconstituţionalitatea măsurii preconizate.

30. Curtea, având în vedere obiectul celor două sesizări de neconstituţionalitate, precum şi criticile formulate, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, a dispus conexarea Dosarului nr. 321C/2018 la Dosarul nr. 284C/2018, care este primul înregistrat.

CURTEA,

examinând sesizările de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, dispoziţiile regulamentare criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

31. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1, art. 10, art. 27-28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra sesizării de neconstituţionalitate.

32. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 98/2017 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 13 decembrie 2017, care au următorul cuprins:

„Articol unic. - Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 24 februarie 1994. republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 46, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (81), cu următorul cuprins:

«(81) Membrii Comisiei pot respinge o singură dată, motivat, propunerea grupului parlamentar căruia i-a revenit funcţia, situaţie în care grupul parlamentar respectiv nominalizează o altă persoană, alegerea candidatului urmând procedura prevăzută la alin. (4)».

2. La articolul 120, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) După ce timpul de dezbatere stabilit în funcţie de complexitatea raportului a fost epuizat, dezbaterea se încheie şi preşedintele de şedinţă supune votului amendamentele cuprinse în raportul comisiei, în următoarea ordine: în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte, apoi amendamentele adoptate de comisie. Dacă niciunul dintre aceste amendamente nu a fost adoptat, se supun votului amendamentele respinse din raport, în ordinea înscrisă în acesta. Dacă unul dintre amendamente a fost acceptat de majoritatea deputaţilor prezenţi, celelalte amendamente se consideră respinse, Dacă niciunul dintre amendamentele din raport nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptat, se consideră adoptată forma iniţial㻓.

33. Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt cele ale art. i alin. (5) în componenta sa privind calitatea actelor normative, art. 61 alin. (1)cu privire la rolul Parlamentului, art. 64 alin. (3), alin. (4) teza întâi şi alin. (5) privind grupurile parlamentare, constituirea comisiilor permanente, de anchetă sau speciale ale Camerelor Parlamentului şi configuraţia politică a comisiilor permanente, art. 74 alin. (1) privind iniţiativa legislativă şi art. 147 alin. (4) privind efectele general obligatorii ale deciziilor Curţii Constituţionale.

34. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. c) din Constituţie, atât sub aspectul titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind formulată de un număr de 56 de deputaţi, respectiv un grup parlamentar, sens în care a semnat liderul acestuia, conform art. 15 alin. (3) lit. c) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cât şi sub aspectul obiectului sesizării, şi anume o hotărâre de modificare şi completare a Regulamentului Camerei Deputaţilor, respectiv Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 98/2017 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

35. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 1 alin. (5) din Constituţie, autorii sesizării de neconstituţionalitate susţin că adoptarea hotărârii criticate într-o variantă redacţională dare diferă de obiectul propunerii de modificare a Regulamentului şi lipsa motivării noilor prevederi introduse generează imprevizibilitatea normei adoptate, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie. În consecinţă, Curtea observă că autorii sesizării de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi de modul de desfăşurare a procedurii de adoptare a hotărârii plenului Camerei Deputaţilor de modificare a Regulamentului, în sensul că, la dezbaterea din Comisia pentru Regulament a Camerei Deputaţilor, domnul deputat Eugen Nicolicea a depus un amendament completator al propunerii iniţiale de modificare ce nu are nicio legătură cu obiectul acesteia.

36. Analizând susţinerile autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în privinţa lucrărilor Camerelor ce au ca obiect adoptarea Regulamentului sau a hotărârilor modificatoare sau completatoare ale acestuia, Constituţia nu cuprinde decât două reguli esenţiale: cvorumul de participare şi majoritatea de vot (art. 67 şi art. 76 din Constituţie). Celelalte aspecte, referitoare la modul de iniţiere a hotărârii şi de desfăşurare a procedurii de dezbatere şi votare a acesteia, nu sunt reglementate prin Constituţie. Curtea nu are competenţa de a efectua un control de conformitate a hotărârii astfel adoptate cu prevederile Regulamentului însuşi. Astfel, Regulamentul Camerei Deputaţilor nu este normă de referinţă în exercitarea controlului de constituţionalitate. Faptul că o propunere de modificare a regulamentului a fost completată cu un text care nu avea legătură cu conţinutul iniţial al propunerii nu este o problemă de constituţionalitate, întrucât niciun text constituţional nu prevede că modificările şi completările care se pot aduce propunerii de modificare/completare a Regulamentului trebuie să fie în corelaţie/coroborare cu textul său iniţial. De asemenea, faptul că propunerea de modificare a regulamentului a fost adoptată într-o variantă redacţională diferită faţă de cea iniţial propusă nu este o chestiune de constituţionalitate, ci una care ţine de interpretarea şi aplicarea Regulamentului. Curtea Constituţională nu are nicio competenţă în această privinţă, fiind chestiuni de procedură parlamentară.

37. De asemenea, Curtea constată că premisa de la care se porneşte în formularea criticii de neconstituţionalitate este aceea că, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţie, propunerile de modificare/completare a Regulamentului Camerei Deputaţilor trebuie să urmeze aceiaşi regim precum proiectele/propunerile legislative. Or, o asemenea premisă este eronată în sine, întrucât, pe de o parte, cele două categorii de iniţiative privesc acte normative diferite ca natură juridică (regulament/lege), iar, pe de altă parte, iniţiativele regulamentare au o procedură diferită de adoptare şi nu pot forma obiectul dezbaterilor în şedinţele separate/comune ale celor două Camere, precum proiectele/propunerile legislative. Prin urmare, iniţiativelor de modificare/completare a Regulamentului nu le pot fi aplicate, în temeiul textului constituţional antereferit, acele aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul bicameralismului [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragraful 33, prin raportare la art. 61 alin. (2) din Constituţie ca text constituţional de referinţă], care accentuează ideea că ar trebui să existe o echivalenţă sau similitudine între conţinutul normativ al legii adoptate şi obiectivele urmărite de iniţiatorii proiectului/ propunerii legislative.

38. În consecinţă, Curtea constată că, întrucât critica de neconstituţionalitate nu vizează aspecte referitoare la dispoziţiile art. 67 sau art. 76 din Constituţie, nu poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, ceea ce echivalează cu reţinerea caracterului neîntemeiat al criticii de neconstituţionalitate care priveşte hotărârea în ansamblul său.

39. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind articolul unic pct. 1 din hotărâre, Curtea reţine că, potrivit textului regulamentar criticat, membrii Comisiei permanente pot respinge o singură dată, motivat, propunerea grupului parlamentar căruia i-a revenit funcţia din biroul Comisiei, situaţie în care grupul parlamentar respectiv nominalizează o altă persoană, alegerea candidatului este supusă votului membrilor acesteia şi se aprobă cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi.

40. burtea constată că, potrivit art. 46 alin. (1) teza întâi din Regulament, în prima lor şedinţă convocată de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, comisiile permanente îşi aleg birourile, compuse din câte un preşedinte, 2-3 vicepreşedinţi şi 2 secretari, cu excepţia Comisiei pentru regulament, al cărei birou este compus din preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar. Componenţa biroului comisiei se stabileşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare la începutul fiecărei sesiuni ordinare, în funcţie de ponderea grupurilor parlamentare; propunerile nominale pentru aceste funcţii se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit, iar lista candidaţilor pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia şi se aprobă cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi [art. 46 alin. (2)-(4) din Regulament].

41. Conform art. 64 alin. (5) din Constituţie, comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere. Prin configuraţia politică a fiecărei Camere se înţelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor Camerei respective (Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005). Curtea constată că, în accepţiunea textului constituţional antereferit, configuraţia politică vizează atât componenţa celor două Camere şi a comisiilor permanente, cât şi cea a biroului acestora, aşadar, nivelul conducerii comisiilor, aspect reflectat, de altfel, în textul regulamentar [art. 46 alin. (2)].

42. În continuare, Curtea reţine că, potrivit art. 46 alin. (2) din Regulament, componenţa biroului comisiilor permanente se realizează de către liderii grupurilor parlamentare prin negociere. Această soluţie este firească, întrucât împărţirea locurilor pe grupuri parlamentare în cadrul comisiilor permanente şi, implicit, a celor din biroul acestora se face potrivit unui algoritm politic aplicat la toate comisiile permanente privite per ansamblu, şi nu pe fiecare comisie permanentă/ birou al acesteia privit individual.

43. Cu privire la propunerile nominale pentru funcţiile din biroul comisiei, Curtea constată că odată agreate numărul membrilor biroului şi împărţirea funcţiilor potrivit algoritmului politic, revine fiecărui grup parlamentar, reprezentat prin liderul sau, îndreptăţirea de a propune pe funcţia dată pe oricare membru al său care face parte din comisia respectivă. Niciunul dintre liderii grupurilor parlamentare nu poate cenzura, în niciun fel, decizia liderului altui grup parlamentar. Cu atât mai puţin Comisia permanentă poate cenzura propunerile astfel avansate. Votul Comisiei asupra listei candidaţilor pentru biroul comisiei, prevăzut de art. 46 alin. (4) din Regulament, are semnificaţia confirmării candidaţilor propuşi, astfel că, de la data confirmării lor în funcţie, aceştia îşi vor putea exercita atribuţiile aferente funcţiei lor.

44. În consecinţă, prin prisma celor expuse anterior, Curtea reţine că nici liderii altor grupuri parlamentare şi nici comisia permanentă în discuţie nu pot cenzura, în niciun fel, propunerea nominală avansată de grupul parlamentar pentru ocuparea funcţiei din biroul Comisiei la care acesta are dreptul. Or, Curtea reţine că textul criticat reglementează tocmai acest lucru, şi anume un control al comisiei asupra persoanei nominalizate de grupul parlamentar; chiar dacă membrii Comisiei nu dispun, potrivit textului criticat, de un veto absolut, ci de unul limitat, se constată că, în cauză este vorba tot de un control al opţiunii grupului parlamentar pentru o persoană sau alta, ceea ce este inadmisibil prin prisma art. 64 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Prin urmare, comisiile parlamentare nu pot avea niciun fel de drept de veto asupra nominalizării reprezentanţilor grupurilor parlamentare. În acest sens, Curtea reţine că, de principiu, configuraţia politică reglementată la art. 64 alin. (5) din Constituţie presupune atât dreptul grupului parlamentar de a fi reprezentat proporţional în structurile parlamentare, cât şi de a îşi vedea numiţi reprezentanţii pe care îi consideră de cuviinţă în cadrul acestora. Această din urmă consecinţă ce rezultă din configuraţia politică constituie, în mod exclusiv, o decizie/opţiune politică şi de oportunitate din partea grupului parlamentar, indiferent de mărimea acestuia. Nici liderii celorlalte grupuri parlamentare şi nici comisiile permanente care se constituie/sunt deja constituite nu pot cenzura o asemenea opţiune. A acredita o teză contrară ar însemna ca o majoritate parlamentară consolidată sau conjuncturală să se opună şi să aleagă, direct sau indirect, din cadrul grupului parlamentar inferior numeric persoanele pe care le-ar dori, din cadrul acestora, în componenţa comisiilor sau în biroul acestora; aşadar, s-ar ajunge la stabilirea componenţei nominale a comisiilor/biroului acestora nu de către grupul parlamentar, ci de către ceilalţi actori politici.

45. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că orice fel de control instituit asupra opţiunii de oportunitate politică venită din partea unui grup parlamentar în privinţa componenţei nominale a comisiei permanente sau a biroului acestuia încalcă opţiunea politică a grupurilor parlamentare legal constituite şi afectează ideea de configuraţie politică a comisiilor parlamentare. În consecinţă, Curtea constată că articolul unic pct. 1 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 98/2017 încalcă prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 64 alin. (3) şi (5) din Constituţie.

46. Cu privire la critica de neconstituţionalitate privind articolul unic pct. 2 din hotărâre, prin raportare la art. 74 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dreptul de a prezenta amendamente derivă din dreptul de iniţiativă legislativă, astfel încât numai Guvernul, senatorii şi deputaţii pot formula amendamente (Decizia nr. 474 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016, paragraful 37), drept pentru care acest text constituţional este incident în cauză, fiind vorba de procedura dezbaterii şi adoptării amendamentelor.

47. Critica de neconstituţionalitate principală vizează faptul că articolul unic pct. 2 din hotărâre a reglementat o procedură de dezbatere şi votare a amendamentelor în plenul Camerei Deputaţilor prin aplicarea căreia se poate ajunge, pe de o parte, la eliminarea dezbaterii articolelor în plen faţă de care există numai amendamente respinse de către Comisia sesizată în fond, iar, pe de altă parte, în privinţa articolelor la care există atât amendamente admise, cât şi respinse, la eliminarea dezbaterii şi votării în plen a amendamentelor respinse în Comisie, ceea ce duce la deplasarea centrului de decizie constituţional de la plenul la comisiile Camerei.

48 Pentru analiza acestor aspecte, Curtea reţine că textul legal criticat face parte din secţiunea referitoare la dezbaterea legilor în procedură de urgenţă. În consecinţă, textul criticat vizează modificarea art. 120 alin. (2) din Regulament, care trebuie coroborat cu art. 119, ceea ce înseamnă că acesta se referă la procedura de dezbatere pe articole pentru legile aflate în procedură de urgenţă.

49. Potrivit art. 108 (procedură legislativă obişnuită) sau art. 119 teza a două (procedură legislativă de urgenţă) din Regulament, în plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond, respectiv în timpul dezbaterilor nu pot fi făcute amendamente. Prin urmare, de principiu, amendamentele pot fi depuse numai în cadrul şedinţelor Comisiilor permanente, care le poate admite sau respinge. Curtea mai reţine că dezbaterea şi adoptarea, în procedură obişnuită/de urgenţă, a legilor presupune o dezbatere generală şi una pe articole, care include amendamentele corespunzătoare articolelor dezbătute.

În privinţa dezbaterii pe articole din plenul Camerei Deputaţilor, Curtea constată că există o diferenţă între cele două proceduri, în sensul că, în procedura obişnuită, Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a acelor articole la care există amendamente admise sau respinse [art. 106, art. 107 alin. (1), art. 108 alin. (1)], pe când în procedura de urgenţă, ca urmare a modificării operate, se înţelege că, în procedura de urgenţă, dezbaterea pe articole priveşte numai articolele în raport cu care există amendamente admise; este de observat că, până la modificarea operată prin textul criticat, dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative se realiza, precum în procedură obişnuită, în privinţa articolelor la care au fost formulate amendamente admise sau respinse.

50. Se reţine că în procedură obişnuită, cu privire la unul şi acelaşi articol, supunerea la vot a amendamentelor se face în următoarea ordine: în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte, apoi amendamentele de modificare şi/sau de completare propuse de comisia sesizată în fond, urmând amendamentele de modificare şi/sau de completare respinse şi cuprinse în raportul comisiei şi apoi cele de corelare tehnico-legislativă, gramaticale şi lingvistice [art. 110 alin. (2)], iar dacă toate amendamentele referitoare la un articol sunt respinse, se supune votului textul iniţiatorului sau textul Senatului, în cazul în care Camera Deputaţilor este Cameră decizională [art. 110 alin. (5)1.

51. În schimb, în procedura de urgenţă, cu privire la unul şi acelaşi articol, există, în prezent, următoarea ordine: în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte, apoi amendamentele adoptate de comisie; dacă niciunul dintre aceste amendamente nu a fost adoptat, se supun votului amendamentele respinse din raport, în ordinea înscrisă în acesta; dacă unui dintre amendamente a fost acceptat de majoritatea deputaţilor prezenţi, celelalte amendamente se consideră respinse; dacă niciunul dintre amendamentele din raport nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptat, se consideră adoptată forma iniţiată.

52. Din punct de vedere procedural, nu poate fi comparată situaţia proiectelor/propunerilor legislative aflate în procedură obişnuită, cu cele aflate în procedură de urgenţă. Chiar Constituţia consacră această dihotomie, astfel încât revine Camerei în cauză competenţa de stabili în mod concret dispoziţiile regulamentare privind adoptarea legii în procedură obişnuită/de urgenţă. Prin urmare, nu trebuie să existe o identitate de procedură de lucru, astfel că diferenţele de procedură nu se convertesc ab initio într-o încălcare a art. 74 alin. (1) din Constituţie. De aceea, ţine de opţiunea Parlamentului ca pe cale regulamentară să stabilească dacă în plen dezbaterea pe articole vizează articolele la care există amendamente formulate, fie admise, fie respinse, sau, din contră, numai articolele la care există amendamente admise. Normativizarea unui asemenea criteriu nu pune în discuţie probleme de constituţionalitate, ci desfăşurarea coerentă, fără blocaje, a procesului legislativ.

53. Centrul decizional în privinţa adoptării legilor nu este deplasat de la plen la comisii pentru că, în ambele situaţii, plenul poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere [art. 109 din Regulament] şi numai el va putea adopta proiectul/ propunerea legislativă. Comisia permanentă nu dobândeşte competenţe decizionale, ci acordă suportul necesar plenului în sensul stabilirii unor soluţii legislative care să fie adaptate şi corespunzătoare cerinţelor plenului Parlamentului.

54. Pe lângă acest aspect, anterior prezentei modificări, Curtea constată că în privinţa articolelor faţă de care existau amendamente atât admise, cât şi respinse, toate aceste amendamente erau supuse votului plenului; în schimb, după modificarea operată, numai cele admise sunt votate în mod obligatoriu, cele respinse putând fi votate numai dacă amendamentele admise la comisie au fost respinse de plen. O asemenea reglementare ţine de autonomia regulamentară a celor două Camere ale Parlamentului. Textul criticat permite depunerea şi dezbaterea amendamentelor, ca expresie a art. 74 alin. (1) din Constituţie, însă, modul de organizare/desfăşurare a activităţii Camerei respective cu privire la depunerea, dezbaterea şi votarea acestora este o chestiune care excedează controlului de constituţionalitate.

55. Prin urmare, titularii dreptului de iniţiativă legislativă au posibilitatea de a depune amendamente, iar toate amendamentele sunt dezbătute şi votate la nivelul Comisiei. Reglementarea unei proceduri de filtraj pentru a nu se bloca activitatea plenului Camerei Deputaţilor nu pune în discuţie art. 74 alin. (1) din Constituţie, ci ţine de raţionalizarea procedurilor parlamentare şi de buna administrare a acestora. Or, o asemenea opţiune parlamentară face obiectul autonomiei regulamentare şi poate fi normativizată ca atare prin regulament, fără a putea face obiectul controlului de constituţionalitate. Prin urmare, art. 74 alin. (1) din Constituţie nu este încălcat.

56. Cu privire la faptul că odată timpul de dezbatere expirat nu se mai admit intervenţii, procedându-se la votarea amendamentelor admise sau a celor respinse de Comisie, după caz, Curtea constată că nici forma în vigoare anterior modificării operate şi nici noua soluţie legislativă nu permiteau/permit intervenţii după expirarea timpului de dezbateri. Acceptarea opticii autorilor sesizării ar conduce la acordarea, pe lângă timpul de dezbatere, a unui interval temporal suplimentar pus la dispoziţia deputaţilor pentru susţinerea amendamentelor respinse la Comisie înaintea votării acestora, în cazul în care amendamentele admise la Comisie au fost respinse de plen. Nimic nu împiedică deputatul ca la dezbaterea pe articole să facă referire, în limita timpului disponibil, la amendamentul respins în Comisie, putând, astfel, convinge plenul să respingă amendamentul admis în Comisie şi să voteze, în consecinţă, amendamentul respins în Comisie, De asemenea, astfel de observaţii pot fi realizate şi la dezbaterile generale. În urma cărora plenul poate trimite proiectul/propunerea legislativă înapoi Comisiei. Din nou, Curtea reiterează faptul că stabilirea procedurilor parlamentare ţine de sfera regulamentului parlamentar, reprezentând o opţiune regulamentară, ce nu poate fi cenzurată de Curte dacă ea în sine nu contravine vreunei dispoziţii constituţionale exprese sau implicite.

57. Principiul „opoziţia se exprimă, majoritatea decide”, reluat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, pct. 8, sau Decizia nr. 730 din 22 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea f, nr. 1,043 din 29 decembrie 2017, paragraful 40) nu înseamnă că se aplică în lipsa unui cadru regulamentar, ci, din contră, acest principiu îşi găseşte forma şi expresia în cadrul regulamentar; absolutizarea uneia sau a alteia dintre cele două componente ale sale dă naştere unui dezechilibru între opoziţie şi majoritate, drept pentru care Camera Parlamentului trebuie să găsească o formă adecvată de punere în aplicare a acestui principiu. Evaluarea aplicării acestui principiu se realizează per ansamblul procedurii legislative şi nu cu privire la acte/proceduri privite individual, ceea ce înseamnă că marja de apreciere a Parlamentului este una largă. Faptul că nu s-a reglementat un interval temporal suplimentar pus la dispoziţia deputaţilor pentru susţinerea amendamentelor respinse la Comisie înaintea votării acestora, în cazul în care amendamentele admise la Comisie au fost respinse de plen, nu reprezintă în sine o încălcare a principiului, având în vedere că deputatul are posibilitatea să susţină amendamentul fie în Comisie, fie în intervalul de timp stabilit pentru dezbaterile generale sau pe articole. Prin urmare, Curtea constată că art. 147 alin. (4) din Constituţie nu este încălcat.

58. Cu privire la criticile punctuale de neconstituţionalitate, din perspectiva respectării cerinţelor de calitate a actelor normative, Curtea constată că articolul unic pct. 2 teza întâi partea finală din hotărâre, deşi are anumite probleme de acurateţe, se impune a fi coroborat cu teza a două a aceluiaşi text, caz în care interpretul poate descifra conţinutul textului analizat. Astfel, având în vedere că amendamentele respinse se votează în subsidiar (dacă au fost respinse amendamentele admise) şi că articolul analizat se referă la dezbaterea pe articole a legii, sintagma „amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte se referă la amendamentele admise de Comisie prin care se propune eliminarea unor texte din cuprinsul articolului respectiv. Prin urmare, în continuare, sintagma „amendamentele adoptate de comisie* se va referi la cele de modificare şi/sau de completare propuse şi admise de comisia sesizată în fond.

59. Curtea observă că articolul unic pct. 2 teza a două din hotărâre este, de fapt, elementul central al întregului text analizat, pentru că acesta foloseşte sintagma de „amendamente respinse din raport”, care indică faptul că teza întâi partea finală se referă la amendamentele admise (de eliminare/modificare şi completare, după caz). În acest context, sintagma „aceste amendamente” este previzibilă.

60. Articolul unic pct. 2 teza a treia din hotărâre trebuie interpretat prin prisma faptului că articolul analizat se referă la dezbaterea pe articole a legii. Prin urmare, admiterea unui amendament de către plen, dintre cele respinse de Comisie, duce la respingerea implicită a celorlalte amendamente respinse în Comisie care vizează aspectul reglementat prin amendamentul admis; ar fi absurd ca admiterea unui amendament cu privire la un alineat să ducă la respingerea implicită a altor amendamente care vizează acel alineat, dar din perspective diferite.

61. Articolul unic pct. 2 teza a patra din hotărâre trebuie interpretat prin prisma faptului că articolul analizat se referă la dezbaterea pe articole a legii. Prin urmare, se înţelege că dacă au fost respinse de plen toate amendamentele din raport (admise sau respinse în Comisie), textul iniţiatorului sau a formei rezultate din Camera de reflecţie, după caz, nu se mai supune votului, fiind considerat implicit adoptat. Acest lucru nu înseamnă că legea, în ansamblul său, nu este supusă votului final. În acest sens, Curtea reţine că art. 119 teza întâi din Regulament, potrivit căruia „La discutarea fiecărui articol la care s-au făcut amendamente se aplică procedura de dezbatere prevăzută la art. 107-114„ se coroborează cu art. 111 alin. (1) şi (2) din Regulament, care stabileşte că: „(1) Proiectul de lege sau propunerea legislativă, în forma rezultată din dezbaterea pe articole, se supune Camerei spre adoptare în condiţiile existenţei cvorumului legal.

(2) Votul final poate avea loc într-o şedinţă consacrată acestui scop, conform programului de lucru aprobat în cazul în care până la data şedinţei de vot final, stabilită prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amână de drept*

62. Norma de trimitere cuprinsă în art. 119 din Regulament la art. 110 din acelaşi act nu este rămasă fără obiect, întrucât se aplică, în procedura de urgenţă, în mod corespunzător art. 110 alin. (6) şi (7), potrivit cărora Rezultatul votului - numărul de voturi «pentru», «împotrivă» şi numărul abţinerilor - va fi anunţat de preşedintele de şedinţă şi va fi consemnat în stenogramă.

(7) Articolul în forma rezultată din aprobarea textelor se supune, în integralitate, votului şi se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi”. Mai mult, art. 120 din Regulament coroborat cu art. 110 devine mult mai clar şi uşor de înţeles.

63. Folosirea repetată a sintagmei „amendamente adoptate* denotă, de asemenea, o redactare defectuoasă, în realitate, fiind vorba de „amendamente admise “ de către Comisie.

64. Totuşi, în pofida caracterului lipsit de acurateţe al formulărilor şi al utilizării defectuoase, în unele situaţii, a termenilor specifici procedurii parlamentare, Curtea constată că, prin Decizia nr. 828 din 13 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 28 februarie 2018, paragraful 46, a statuat că previzibilitatea unui act normativ depinde într-o mare măsură de conţinutul normei juridice despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Or, o normă juridică, precum cea de faţă, care conţine prescripţii normative referitoare la adoptarea legii în procedură de urgenţă, domeniu ce se subsumează dreptului parlamentar şi care se adresează exclusiv parlamentarilor (deputaţilor) poate fi înţeleasă şi aplicată de către destinatarii acesteia. Astfel, chiar în aceste condiţii, Curtea apreciază că, dat fiind calitatea destinatarilor normei şi natura acesteia, ea respectă cerinţele de calitate implicit aplicabile şi hotărârilor parlamentare, conform art. 1 alin.

(5) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 828 din 13 decembrie 2017, paragrafele 43 şi 47).

65. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. c) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Admite sesizarea de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile articolului unic pct. 1 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 98/2017 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor sunt neconstituţionale.

2. Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile articolului unic pct. 2 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 98/2017 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, precum şi hotărârea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 martie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind înscrierea unui imobil în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea acestuia în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Porolissum” al Judeţului Sălaj

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 9 alin. (2) şi art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 867 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Porolissum” al Judeţului Sălaj a Imobilului cu datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, trecut în domeniul public al statului prin Hotărârea Consiliului Judeţean Sălaj nr. 152 din 21 decembrie 2017.

Art. 2. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 3 mai 2018.

Nr. 293.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului care se înscrie în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi se dă în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Porolissum” al Judeţului Sălaj

 

Adresa imobilului

Actul prin care s-a făcut trecerea imobilului în domeniul public al statului

Persoana juridică ce administrează imobilul

Datele de identificare

Codul de clasificaţie

Denumirea

imobilului

Valoarea de inventar actualizată (lei)

Nr. MFP

Oraşul Jibou, judeţul Sălaj

Hotărârea Consiliului Judeţean Sălaj nr. 152 din 21 decembrie 2017

Statul român, în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Porolissum al Judeţului Sălaj CUI 4494667

C1 - Pavilion administrativ

Sc = 345 mp

Sd = 345 mp

C2 – Garaj

Sc = 459 mp

Sd = 459 mp

C3 - Bloc alimentar

Sc = 168 mp

Sd = 168 mp

C4 – Magazie

Sc = 30 mp

Sd = 30 mp

C6 - Poligon instrucţie

Sc = 600 mp

Sd = 600 mp

C7 - Grup sanitar

Sc = 9 mp

Sd = 9 mp

C8 - Hangar elicopter SMURD şi spaţii aferente

Sc = 448 mp

Sd = 448 mp

Platformă betonată = 3.495 mp

Teren = 8.217 mp

CF 51317

8.19.01

48-156

1.654.625,78

Se atribuie de către Ministerul Finanţelor Publice.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru completarea anexei nr. 81 la Hotărârea Guvernului nr. 1.359/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - În anexa nr. 81 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Sălciile, judeţul Prahova” la Hotărârea Guvernului nr. 1.359/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 şi 128 bis din 18 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, la secţiunea I „Bunuri imobile”, după poziţia 39 se introduc două noi poziţii, poziţiile nr. 40 şi 41, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

 

Bucureşti, 3 mai 2018.

Nr. 302.

 

ANEXĂ

 

Completare la Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Sălciile, judeţul Prahova

 

SECŢIUNEA 1 BUNURI IMOBILE

Nr. crt.

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Elementele de identificare

Anul dobândirii sau, după caz, al dării în folosinţă

Valoarea de inventar

- lei -

Situaţia juridică actuala

Denumire act proprietate sau alte acte doveditoare

0

1

2

3

4

5

6

40

1.6.2

Teren intravilan categorie curţi-construcţii

Comuna Sălciile

Tarla 54, parcela 2691

Teren intravilan în suprafaţă de 1.847 mp

Vecini: N - De 2689

S - T 54, A 2691/1

E - T 5, P 2690

V - T54, A 2692

2013

29.200

Domeniul public al comunei Sălciile, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 9/2018 Carte funciară nr. 21129 Număr cadastral 21129

41

1.6.2

Teren sport

Comuna Sălciile

Tarla 54, parcela 2692

Teren intravilan în suprafaţă de 7.130 mp

Vecini: N - De 2689

S - drum

E - T 54, A 2691, A 2691/1

V - Lot 1, Lot 2, Lot 3

2013

112.800

Domeniul public al comunei Sălciile, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 9/2018 Carte funciară nr. 21126 Număr cadastral 21126

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru completarea anexei la Decizia prim-ministrului nr. 704/2017 privind numirea membrilor Consiliului de Programare Economică

 

Având în vedere Adresa Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 520 din 3 mai 2018, înregistrată la Cabinetul prim-ministrului cu nr. 5/2.695 din 3 mai 2018,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 8 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2007 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - După punctul 7 din anexa „Lista membrilor Consiliului de Programare Economică” la Decizia prim-ministrului nr. 704/2017 privind numirea membrilor Consiliului de Programare Economică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 928 din 24 noiembrie 2017, cu modificările ulterioare, se introduce un nou punct, punctul 8, cu următorul cuprins:

„8. Mircea Coşea - profesor universitar doctor, Universitatea Creştină «Dimitrie Cantemir», Bucureşti”.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 11 mai 2018.

Nr. 197.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.