MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 430/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 430         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 21 mai 2018

 

SUMAR

 

DECRETE

 

421. - Decret privind înaintarea în gradul de general cu patru stele, la trecerea în rezervă, a unui general-locotenent cu trei stele din Serviciul de Informaţii Externe

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 618 din 10 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

725. - Ordin al ministrului afacerilor externe cu privire la publicarea unor amendamente la Convenţia privind poluanţii persistenţi, adoptată la Stockholm la 22 mai 2001

 

2.045. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor nr. 1.485/1999 pentru publicarea pe serverul Ministerului Finanţelor a informaţiilor privind plătitorii de impozite şi taxe înregistraţi (agenţi economici şi instituţii publice)

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 11 din 16 aprilie 2018 (Completul competent să judece recursul în interesul legii)

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind înaintarea în gradul de general cu patru stele, la trecerea în rezervă, a unui general-locotenent cu trei stele din Serviciul de Informaţii Externe

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea directorului interimar al Serviciului de Informaţii Externe şi Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 48/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general-locotenent cu trei stele Sarea Costache Vasilică se înaintează în gradul de general cu patru stele şi trece în rezervă cu noul grad.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

 

Bucureşti, 21 mai 2018.

Nr. 421.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 618

din 10 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Pîrvu Rodica şi Cioban Elena Giorgiana, în Dosarul nr. 2.164/338/2016 al Judecătoriei Zărneşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 415D/2017.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Banca Comercială Română - S.A., doamna avocat Oana Hliboceanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată Că dosarul a avut primul termen de judecată la data de 13 iulie 2017, când, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea la Dosarul nr. 1.788D/2016, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 10 octombrie 2017, în vederea disjungerii cauzelor.

4. În temeiul art. 139 alin. (5) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, Curtea disjunge dosarul şi, cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi menţionează că prevederile Legii nr. 77/2016^ au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză solicită respingerea acesteia, având în vedere scopul şi raţiunea legii, respectiv de a proteja consumatorii care au contractat credite cu scopul de a achiziţiona, extinde sau moderniza imobile cu destinaţie de locuinţă. Arată că este opţiunea legiuitorului de a proteja o nevoie socială - dreptul la locuinţă, iar această opţiune nu poate forma obiectul controlului exercitat de către Curtea Constituţională. Scopul Legii nr. 77/2016 rezultă atât din expunerea de motive a legii, cât şi din directiva pe care o transpune - Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE* şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, care are domeniul limitat la imobile cu destinaţie rezidenţială. Referitor la principiul egalităţii, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, raportat la speţa de faţă, precizează că este evident că este vorba de categorii de creditori aflaţi în situaţii diferite: cei care au contractat credite în scopul achiziţionării de imobile cu destinaţie de locuinţă şi cei care au contractat credite în scopul achiziţionării de terenuri sau alte scopuri recreative. Categoria de consumatori cărora li se adresează legea în discuţie este diferită faţă de categoria din care fac parte autoarele prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi implică un tratament juridic diferit. Dacă s-ar admite că Legea nr. 77/2016 se aplică tuturor categoriilor de consumatori, s-ar anihila opţiunea legiuitorului. Or, astfel cum s-a reţinut prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016. instanţele au obligaţia de a aplica acele condiţii ale teoriei impreviziunii, dublate de îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate cuprinse în art. 4 din Legea nr. 77/2016. De altfel, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au posibilitatea să iniţieze o acţiune pe drept comun în care să invoce teoria impreviziunii.

5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie sub aspectul discriminării. Este opţiunea legiuitorului ca prevederile legale criticate să se adreseze unei anumite categorii de consumatori.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 2 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.164/338/2016, Judecătoria Zărneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1 j lit. c) din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Pîrvu Rodica şi Cioban Elena Giorgiana într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 77/2016.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1). Astfel, dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 instituie o diferenţă de tratament juridic evidentă între subiecţii de drept care au încheiat contracte de credit pentru nevoi personale garantate cu un imobil-locuinţă şi cei care au garantat creditul, în aceleaşi condiţii, cu un imobil teren, pe care intenţionau să edifice o locuinţă, după un criteriu arbitrar; prin modul de reglementare a prevederilor criticate, unele persoane sunt excluse ab initio de la beneficiul unui drept, acela de a putea uza de prevederile Legii nr. 77/2016. Se conferă destinatarilor acestei legi o poziţie distinctă, diferenţiată şi mai avantajoasă; instituie o derogare de la dreptul comun.

8. Judecătoria Zărneşti opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens arată că, deşi scopul legii este restabilirea echilibrului contractual şi protejarea locuinţei de familie ca o derogare specifică de la „principiul răspunderii nelimitate”, reglementat de art. 2.324 din Codul civil, protecţia oferită nu se raportează la situaţia persoanei vizate, ci la calitatea creditului şi la destinaţia imobilului ipotecat. Astfel, prin modul de reglementare a dispoziţiilor criticate se conferă destinatarilor Legii nr. 77/2016, în special celor ce au garantat cu o locuinţă creditul acordat, o poziţie distinctă, diferenţiată şi mai avantajoasă faţă de cel al persoanelor care au garantat cu un teren sau o construcţie fără destinaţia de locuinţă. Ca atare, Legea nr. 77/2016 este în contradicţie cu art. 16 din Constituţie prin aceea că instituie un privilegiu în favoarea subiecţilor de drept cărora aceasta li se aplică.

9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile apărătorului ales al părţii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost [egal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, care au următorul cuprins: „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: [...] c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cei puţin un imobil având destinaţia de locuinţă

13. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în drepturi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

15. Curtea, având în vedere jurisprudenţa sa referitoare la principiul egalităţii, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi raportând soluţiile de principiu rezultate din considerentele acestei decizii la dispoziţiile criticate în prezenta cauză, reţine că debitorii-consumatori vizaţi de prevederile Legii nr. 77/2016, respectiv cei care au contractat credite cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă şi au garantat cu un imobil cu destinaţie de locuinţă, şi ceilalţi debitori care au contractat credite în alte scopuri, dar care nici nu au garantat cu un imobil cu destinaţie de locuinţă, sunt în situaţii diferite, care impun un tratament juridic diferit.

16. De altfel, referitor la aplicabilitatea Legii nr. 77/2016, Curtea reiterează faptul că potrivit art. 4 din Legea nr. 77/2016, pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei a 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

17. Ca atare, din analiza prevederilor legale rezultă că instanţa, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, verifică îndeplinirea cumulativă a anumitor condiţii: persoanele cărora li se aplică prevederile legale, cuantumul sumei împrumutate, scopul contractării creditului, precum şi lipsa în privinţa consumatorului debitor a vreunei condamnări pronunţate printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea legii (a se vedea Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017, precitată, paragraful 13).

18. Cu privire la teoria impreviziunii, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, paragraful 95, Curtea a reţinut că, sub imperiul Codului civil din 1864, atât doctrina, cât şi practica au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor, ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului, ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului. Această instituţie şi-a găsit aplicarea în sistemul de drept românesc încă din prima parte a secolului XX, după Primul Război Mondial, atunci când societatea s-a confruntat cu o importantă criză economică, fiind de asemenea utilizată de judecătorii români după 1989 şi în contextul schimbărilor importante ce au avut loc ca urmare a transformării regimului politic din România şi a liberalizării preţurilor. Astfel, sub regimul Codului civil din 1864 (aplicabil contractelor din dosarele de faţă) teoria impreviziunii era fundamentată pe prevederile art. 970 care stipulau: „Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea. obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa.” Aşadar, chiar dacă nu era consacrată in terminis, din punct de vedere normativ, impreviziunea rezulta din însăşi reglementarea de principiu relativă la contracte, ea fiind justificată prin elementele de bună-credinţă şi echitate ce caracterizează executarea contractelor. Condiţiile privind aplicarea impreviziunii au fost decelate în jurisprudenţă şi preluate în mare parte în Codul civil actual, într-o formă aproximativ identică [art. 1.271].

19. În acest context, Curtea a reţinut că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează. Cu toate acestea, Curtea a observat că legiuitorul a configurat cadrul legal reprezentat de Legea nr. 77/2016, luând în considerare o impreviziune aplicabilă ope legis pentru toate contractele de credit în derulare, deformând condiţiile aplicării impreviziunii (paragraful 115). Or, singura interpretare care se subsumează cadrului constituţional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanţa judecătorească, în lipsa acordului dintre părţi, are competenţa şi obligaţia să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile existenţei acesteia. Curtea mai reiterează faptul că, faţă de cadrul legal existent la data încheierii contractelor de credit, prevederile legale criticate trebuie să se aplice doar debitorilor care, deşi au acţionat cu bună-credinţă, în conformitate cu prevederile art. 57 din Constituţie, nu îşi mai pot îndeplini obligaţiile ce rezultă din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit (paragraful 119).

20. Aşadar, indiferent de momentul la care a fost încheiat un contract de credit, sub imperiul reglementărilor vechiului Cod civil sau al noului Cod civil şi independent de incidenţa Legii nr. 77/2016, în special cu privire la condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, instanţa de judecată, care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea teoriei impreviziunii. Astfel, în lipsa acordului părţilor şi în temeiul art. 969 şi art. 970 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.271 din Codul civil nou, instanţa de judecată poate pronunţa o hotărâre prin care să dispună fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa.

21. Ca atare, critica de neconstituţionalitate ce vizează o pretinsă încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât dispoziţiile criticate ar crea un privilegiu persoanelor ce cad sub incidenţa Legii nr. 77/2016 - respectiv ale art. 4 din această lege, este neîntemeiată. Astfel, orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul are deschisă calea unei acţiuni în justiţie, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispoziţiile cu privire la teoria impreviziunii din Codul civil.

22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Pîrvu Rodica şi Cioban Elena Giorgiana în Dosarul nr. 2.164/338/2016 al Judecătoriei Zărneşti şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Zărneşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

cu privire la publicarea unor amendamente la Convenţia privind poluanţii persistenţi, adoptată la Stockholm la 22 mai 2001

 

Având în vedere adoptarea în cadrul celei de-a opta reuniuni a Conferinţei părţilor la Convenţia privind poluanţii persistenţi, adoptată la Stockholm la 22 mai 2001, a amendamentelor la anexele A şi C, adoptate prin deciziile SC-8/10, SC-8/11 şi SC-8/12,

în temeiul art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza art. 38 alin. (4) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

constatând că au fost îndeplinite condiţiile pentru publicarea amendamentelor,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, amendamentele la anexele A şi C, adoptate prin deciziile SC-8/10, SC-8/11 şi SC-8/12, cu ocazia celei de-a opta reuniuni a Conferinţei părţilor la Convenţia privind poluanţii persistenţi, adoptată la Stockholm la 22 mai 2001.

 

p. Ministrul afacerilor externe,

George Ciamba,

secretar de stat

 

Bucureşti, 4 mai 2018.

Nr. 725.

 

SC-8/10: Listarea decabromodifenil eterului

Conferinţa părţilor,

luând în considerare profilul de risc, evaluarea managementului riscului şi documentul adiţional la evaluarea managementului riscului pentru decabromodifenil eter (amestec comercial, c-decaBDE) transmise de Comitetul de examinare a poluanţilor organici persistenţi, 1

luând notă de recomandarea Comitetului de examinare a poluanţilor organici persistenţi care specifică că decabromodifenil eterul (BDE-209) din c-decaBDE să fie listat în anexa A la Convenţie cu derogări specifice, 2

1. decide să modifice partea I a anexei A la Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi pentru a include decabromodifenil eter (BDE-209) prezent în decabromodifenil eterul comercial, cu derogări specifice pentru producţia şi utilizarea decabromodifenil eterului comercial, prin introducerea următorului rând:

 

Substanţă chimică

Activitate

Derogare specifică

Decabromodifenil eter (BDE-209) prezent în decabromodifenil eterul comercial (CAS No: 1163-19-5)

Producţie

După cum este permis pentru părţile înscrise în registru

Utilizare

în concordanţă cu partea IX a acestei anexe:

- piese utilizate în vehiculele menţionate la paragraful 2 din partea IX a acestei anexe;

- aeronavele pentru care s-a solicitat certificatul de tip înainte de decembrie 2018 şi care a fost primit înainte de decembrie 2022 şi piesele de schimb pentru aceste aeronave;

- produse textile care necesită caracteristici antiinflamabile, cu excepţia îmbrăcămintei şi a jucăriilor;

- aditivii în carcasele din plastic şi piesele utilizate pentru încălzirea aparatelor electrocasnice, a fiarelor de călcat, a ventilatoarelor, a sistemelor de încălzire cu imersiune care conţin sau intră în contact direct cu componentele electrice sau care trebuie să respecte standardele privind întârzierea incendiului, la concentraţii mai mici de 10% din greutatea piesei;

- spumă poliuretanică pentru izolarea clădirilor.


1 UNEP/POPS/POPRC. 10/10/Add.2; UNEP/POPS/POPRC.11/10/Add.1; UNEP/POPS/POPRC.12/11/Add.4.

2 UNEP/POPS/COP.8/13.

 

2. decide, de asemenea, introducerea unei noi părţi IX în anexa A, după cum urmează:

PARTEA IX

Decabromodifenil eter

1. Producţia şi utilizarea decabromodifenil eterului trebuie eliminate, cu excepţia părţilor care au notificat Secretariatului intenţia lor de a le produce şi/sau de a le utiliza în conformitate cu articolul 4.

2. Derogări specifice pentru piese destinate utilizării în vehicule pot fi disponibile pentru producerea şi utilizarea decabromodifenil eterului comercial, limitate la următoarele:

(a) piese pentru utilizarea în vehiculele vechi, definite ca vehicule care au încetat să fie fabricate în masă şi ale căror piese se încadrează în una sau mai multe dintre următoarele categorii:

(i) aplicaţii pentru motoare şi sub capotă cum ar fi fire de masă ale bateriilor, fire de interconectare a bateriilor, conducte mobile de aer condiţionat (MAC), ansambluri de propulsie, izolatori  ai gurilor de evacuare, izolaţie sub capotă, cablaj şi cablaj interior (cablajul motorului etc.), senzori de viteză, furtunuri, module de ventilatoare şi senzori de lovire;

(ii) aplicaţii ale sistemului de alimentare cu combustibil, cum ar fi furtunurile de combustibil, rezervoarele de combustibil şi rezervoarele de combustibil interioare;

(iii) dispozitive pirotehnice şi aplicaţii afectate de dispozitivele pirotehnice, cum ar fi cabluri de aprindere a airbagurilor, huse/ţesături pentru scaune (numai în cazul în care airbagul este relevant) şi airbaguri (faţă şi laterale);

(iv) suspensiile şi aplicaţiile interioare, cum ar fi componentele de finisare, materialul acustic şi centurile de siguranţă;

(b) piesele din vehiculele specificate la paragrafele 2 (a) (i)-(iv) de mai sus şi cele care se încadrează în una sau mai multe dintre următoarele categorii:

(i) materiale plastice ranforsate (tablouri de bord şi ornamente interioare);

(ii) sub capotă sau bord [blocuri de siguranţe/siguranţe, fire mai mari de amperaj şi carcase de cabluri (fire bujii)];

(iii) echipamente electrice şi electronice (cutii pentru baterii şi tăvi pentru baterii, conectori electrici pentru controlul motorului, componente ale discurilor radio, sisteme de navigaţie prin satelit, sisteme globale de poziţionare şi sisteme informatice);

(iv) ţesături cum ar fi cele pentru punţile din spate, tapiţerii, capitonaje, scaunele pentru automobile, tetierele, parasolarele, panourile ornamentale, covoarele.

3. Derogările specifice pentru piesele specificate în paragraful 2 (a) de mai sus expiră la sfârşitul duratei de viaţă a vehiculelor vechi sau în 2036, oricare survine mai devreme.

4. Derogările specifice pentru piesele specificate în paragraful 2(b) de mai sus expiră la sfârşitul duratei de viaţă a vehiculelor sau în 2036, oricare survine mai devreme,

5. Derogările specifice pentru piesele de schimb pentru aeronavele pentru care s-a solicitat certificatul - tip înainte de decembrie 2018 şi a fost primit înainte de decembrie 2022 expiră la sfârşitul duratei de viaţă a acestor aeronave.

 

SC-8/11: Listarea parafinelor clorurate cu catenă scurtă

Conferinţa părţilor,

luând în considerare profilul de risc şi evaluarea managementului riscului pentru parafinele clorurate cu catena scurtă, transmis de Comitetul de examinare a poluanţilor organici persistenţi, 3

luând notă de recomandarea Comitetului de examinare a poluanţilor organici persistenţi care specifică că parafinele clorurate cu catenă scurtă să fie listate în anexa A la Convenţie, cu controale pentru limitarea prezenţei parafinelor clorurate cu catenă scurtă în alte amestecuri de parafine clorurate, cu sau fără derogări specifice, 4

1. decide să modifice partea I a anexei A la Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi pentru a include parafinele clorurate cu catenă scurtă, cu derogări specifice, prin introducerea următorului rând:

 

Substanţă chimică

Activitate

Derogare specifică

Parafine clorurate cu catenă scurtă (alcani, C10-13, clor)+: hidrocarburi clorurate cu catenă liniară cu lungimea lanţului cuprinsă între C10 şi C13 şi un conţinut de clor mai mare de 48% din greutate

De exemplu, substanţele cu următoarele numere CAS pot conţine parafine clorurate cu catenă scurtă CAS No. 85535-84-8;

CAS No. 68920-70-7;

CAS No. 71011-12-6;

CAS No. 85536-22-7;

CAS No. 85681-73-8,

CAS No. 108171-26-2.

Producţie

După cum este permis pentru părţile înscrise în registru

Utilizare

- aditivi pentru fabricarea curelelor de transmisie în industria cauciucului natural şi sintetic;

- piese de schimb ale benzilor transportoare din cauciuc în industriile minieră şi forestieră;

- industria pielăriei, în special ungerea pieilor;

- aditivi lubrifianţi, în special pentru motoarele automobilelor, generatoare electrice şi instalaţii eoliene, precum şi pentru forarea în explorarea petrolului şi a gazelor, rafinăriile de petrol pentru producerea motorinei;

- tuburi pentru bulbi de decorare în aer liber;

- hidroizolaţii şi vopsele ignifuge;

- adezivi;

- prelucrarea metalelor;

- plastifianţi secundari din clorură de polivinil flexibilă, cu excepţia jucăriilor şi produselor pentru copii.

 

2. decide, de asemenea, inserarea unei noi note (vii) în partea I a anexei A, după cum urmează:

(vii) Nota (i) nu se aplică cantităţilor unei substanţe chimice care are un semn plus („+”) după denumirea sa în coloana „Substanţă chimică” din partea I din prezenta anexă care apare în amestecuri la concentraţii mai mari sau egale cu 1 % din greutate.

 

3 UNEP/POPS/POPRC.11/10/Add.2 and UNEP/POPS/POPRC.12/11/Add.3.

4 UNEP/POPS/COP.8/14.

 

 

SC-8/12: Listarea hexaclorbutadienei

Conferinţa părţilor,

luând în considerare profilul de risc şi evaluarea managementului riscului pentru hexaclorbutadienă, precum şi evaluarea noilor informaţii referitoare la listarea hexaclorbutadienei în anexa C la Convenţie, aşa cum au fost transmise de către Comitetul de examinare a poluanţilor organici persistenţi 5

luând notă de recomandarea Comitetului de examinare a poluanţilor organici persistenţi de a lista hexaclorbutadiena în anexa C la Convenţie şi de concluzia evaluării noilor informaţii privind producerea neintenţionată a hexaclorbutadienei,6

decide să modifice partea I a anexei C la Convenţie pentru a include hexaclorbutadiena prin introducerea „Hexaclorbutadienei (CAS nr.: 87-68-3)” în tabelul „Substanţă chimică” din anexă şi prin inserarea „hexaclorbutadienei” în primul paragraf al părţilor II şi III din anexă.

 

5 UNEP/POPS/POPRC.8/16/Add.2; UNEP/POPS/POPRC.9/13/Add.2; UNEP/POPS/POPRC.12/11/Add.5.

6 UNEP/POPS/COP.8/15.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor nr. 1.485/1999 pentru publicarea pe serverul Ministerului Finanţelor a informaţiilor privind plătitorii de impozite şi taxe înregistraţi (agenţi economici şi instituţii publice)

 

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 4 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului finanţelor nr. 1.485/1999 pentru publicarea pe serverul Ministerului Finanţelor a informaţiilor privind plătitorii de impozite şi taxe înregistraţi (agenţi economici şi instituţii publice), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 clin 23 decembrie 1999, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 2. - Informaţiile sunt culese din documentele depuse de plătitori la unităţile Ministerului Finanţelor şi aflate în bazele de date centrale ale acestuia, actualizate conform normelor în vigoare. Publicarea datelor pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice se face zilnic astfel încât să reflecte modificările apărute în baza de date cu o întârziere de maximum 24 de ore.”

2. După articolul 3 se introduc patru noi articole, articolele 31-34, cu următorul cuprins:

«Art. 31. - Din baza de date publicată potrivit art. 1-3 se încarcă pe portalul Guvernului la adresa www.data.gov.ro seturile de date în format deschis conţinând informaţii privind agenţii economici.

Art. 32. - Perioada de publicare/actualizare a informaţiilor de la art. 31 este de două ori pe an, respectiv la un interval de 6 Suni.

Art. 33. - Datele de la art. 31 rămân publicate o perioadă de 10 ani. După acest interval datele nu mai pot fi vizualizate/descărcate.

Art. 34. - Informaţiile prevăzute la art. 31 sunt cele care se publică pe serverul Ministerului Finanţelor Publice conform art. 1.”

3. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Direcţia generală de legislaţie Cod procedură fiscală, reglementări nefiscale şi contabile şi Centrul Naţional pentru Informaţii Financiare vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.”

Art. II. - Informaţiile cuprinse la pct. 1 din anexa la Ordinul ministrului finanţelor nr. 1.485/1999 se stabilesc anual, în funcţie de reglementările contabile aplicabile.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 14 mai 2018.

Nr. 2.045.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

 

DECIZIA Nr. 11

din 16 aprilie 2018

 

Dosar nr. 3.547/1/2017

 

Gabriela Elena Bogasiu - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Mirela Sorina Popescu - preşedintele delegat al Secţiei penale

Elena Floarea - judecător la Secţia I civilă

Carmen Georgeta Negrită - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Lavinia Dascălu - judecător la Secţia I civilă

Andreia Liana Constanda - judecător la Secţia I civilă

Mirela Vişan - judecător la Secţia I civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secţia a II-a civilă

Ileana Izbela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Ianina Blandrana Grădinaru - judecător la Secţia a II-a civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă

Tatiana Gabriela N ăsta se - judecător la Secţia a II-a civilă

Valentina Vrabie - judecător la Secţia a II-a civilă

Mona Magdalena Baciu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Ana-Hermina Iancu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Laura-Mihaela Ivanovici - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cristian Daniel Oana - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Luiza Maria Păun - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Rodica Florica Voicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală Silvia Cerbu - judecător la Secţia penală

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 3.547/1/2017 este constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Constantin.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov referitor la următoarea problemă de drept: „dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 784 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, efectele suspendării executării silite prin poprirea înfiinţată asupra conturilor bancare se întind numai asupra obligaţiilor ce revin terţului poprit în ce priveşte sumele cu scadenţă viitoare, existente la data adresei de înfiinţare a popririi, sau şi asupra sumelor ce reprezintă încasări viitoare, ulterioare suspendării, care nu existau la data adresei de înfiinţare a popririi”.

Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursului în interesul legii, precum şi cu privire la faptul că la dosar au fost depuse hotărâri definitive contradictorii pronunţate de instanţele judecătoreşti, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi punctul de vedere al procurorului general.

Doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acordă cuvântul doamnei procuror Antonia Constantin asupra recursului în interesul legii.

Doamna procuror Antonia Constantin solicită admiterea recursului în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi pronunţarea unei hotărâri de unificare a practicii. Rezumând orientările jurisprudenţiale diferite, învederează că procurorul general apreciază ca fiind în litera şi spiritul legii opinia conform căreia nu sunt supuse indisponibilizării sumele viitoare, ulterioare suspendării, care nu existau la data înfiinţării popririi. Concluzia rezultă din analiza făcută pe trei paliere, respectiv: efectul general al suspendării executării silite; efectul general raportat la specificul popririi, ca formă de executare silită indirectă, cu o configuraţie juridică proprie şi natură juridică mixtă - de act de conservare şi act de executare şi raportarea concluziei intermediare ce se desprinde din primele două analize la specificul popririi asupra sumelor de bani din conturile bancare, dat fiind că, în acest caz, pot face obiect al urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al contului, cât şi încasările viitoare, în limitele legii.

Astfel, raportându-se la obiectul urmăririi silite prin poprire a sumelor de bani aflate în conturile bancare şi luând în considerare şi distincţia dintre efectul virtual şi efectul concret al indisponibilizării, a concluzionat că pe durata suspendării executării se menţine indisponibilizarea concretă a soldului provizoriu creditor al contului bancar deschis de debitorul poprit la terţul poprit, astfel cum acest sold se înfăţişa la momentul suspendării executării. În privinţa încasărilor viitoare, se distinge între efectul virtual al indisponibilizării, care se produce la data înfiinţării popririi, şi efectul concret al indisponibilizării, care se produce pe măsură ce sumele sunt încasate, contul fiind creditat cu acestea. Din perspectiva acestor din urmă sume interesează efectul ex nune al suspendării executării. Astfel, după suspendarea executării, sumele care intră în cont nu pot fi indisponibilizate, ci rămân la dispoziţia debitorului, care poate dispune liber de ele, terţul poprit fiind obligat să le elibereze

debitorului ori să le gestioneze conform dispoziţiei acestuia, în calitate de titular al contului.

În concluzie, în interpretarea dispoziţiilor art. 784 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, sumele existente la data suspendării executării în contul bancar curent al debitorului poprit rămân indisponibilizate, iar sumele viitoare ce alimentează contul după suspendarea executării silite sunt disponibile.

Doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. La data de 6 decembrie 2017, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii privind problema de drept enunţată anterior.

2. Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formându-se Dosarul nr. 3.547/1/2017, cu termen de soluţionare la 16 aprilie 2018.

3. Ulterior, prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11 din 25 ianuarie 2018, s-a dispus ataşarea la acest dosar a memoriului formulat de petenta bancă comercială, adresat Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referitor la sesizarea cu recurs în interesul legii vizând aceeaşi problemă de drept.

II. Obiectul recursului în interesul legii

4. Din cuprinsul cererii de declanşare a acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, formulate potrivit prevederilor art. 514 din Codul de procedură civilă de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, rezultă că în practica instanţelor de judecată nu ar exista un punct de vedere unitar cu privire la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 784 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, referitor la întinderea efectelor suspendării executării silite prin poprirea înfiinţată asupra conturilor bancare, respectiv dacă sunt indisponibilizate toate sumele viitoare ce alimentează contul debitorului deschis la terţul poprit, indiferent dacă existau sau nu la data suspendării, ori nu intră sub incidenţa măsurii indisponibilizării încasările viitoare, ulterioare suspendării, care nu existau în contul debitorului poprit la data înfiinţării popririi.

III. Prevederile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este chemată să interpreteze, în vederea aplicării unitare, următoarele prevederi legale:

Codul de procedură civilă

Art. 784. - „(1) Din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel.”

IV. Examenul jurisprudenţial

6. Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov a constatat existenţa practicii neunitare în privinţa problemei de drept ce face obiectul sesizării cu recurs în interesul legii, astfel:

7. Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că nu sunt supuse indisponibilizării sumele viitoare, ulterioare suspendării, care nu existau la data înfiinţării popririi.

În acest sens, Curtea de Apel Oradea a comunicat opinia majoritară a judecătorilor, potrivit căreia, după suspendarea executării silite prin poprire bancară, toate sumele care alimentează contul bancar ulterior acestui moment, adică atât cele care existau la data adresei de înfiinţare a popririi, dar aveau o scadenţă viitoare ce s-a împlinit după suspendarea executării silite, cât şi încasările viitoare, care nu existau la data adresei de înfiinţare a popririi, devin libere, deci scapă atât efectului indisponibilizării, cât şi celui al executării silite. În sprijinul acestei opinii s-au anexat încheierile nr. 4.313 din 7 iunie 2017, nr. 6.135 din 20 septembrie 2016 şi nr. 6.572 din 3 octombrie 2016, pronunţate de Judecătoria Oradea.

Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de Curtea de Apel Bacău.

8. Într-o altă orientare jurisprudenţială s-a susţinut că indisponibilizarea se menţine şi pentru sumele viitoare, intrate în cont ulterior suspendării executării silite, opinie susţinută teoretic de curţile de apel Alba Iulia, Ploieşti şi Piteşti.

Astfel, s-a arătat că suspendarea executării silite lipseşte de efecte poprirea numai sub aspectul obligaţiei terţului poprit de a consemna sumele respective, nu şi în ceea ce priveşte obligaţia de a le indisponibiliza; sumele de bani intrate în conturile debitorului în perioada suspendării executării silite, precum şi creanţele cu scadenţă în această perioadă, deşi nu vor putea fi consemnate la dispoziţia executorului judecătoresc, sunt supuse indisponibilizării şi nu pot face obiectul niciunei plăţi sau altei operaţiuni care le-ar putea diminua.

În acest sens s-au depus: încheierea nr. 6.110 din 3 decembrie 2014 a Judecătoriei Alba Iulia, deciziile nr. 310/A din 7 aprilie 2015 şi nr. 1.202/A din 9 decembrie 2016 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, Sentinţa civilă nr. 939 din 5 septembrie 2017 şi încheierea din 12 ianuarie 2017 ale Judecătoriei Râmnicu Sărat.

9. Opinii divergente au fost exprimate la nivelul curţilor de apel laşi, Târgu Mureş, Suceava, Timişoara, Galaţi, Constanţa, Bucureşti şi Braşov, la nivel teoretic fiind îmbrăţişate ambele opinii.

a) în favoarea primei orientări jurisprudenţiale s-a pronunţat Judecătoria Târgu Mureş printr-o încheiere din 14 noiembrie 2016, ataşată, precum şi prin hotărârile menţionate alăturat acesteia, extrase de pe portalul instanţei,

b) în sensul celei de-a două orientări s-au pronunţat Judecătoria Reghin prin sentinţele civile nr. 872 din 7 iulie 2016 şi nr. 1.234 din 28 octombrie 2016, precum şi Judecătoria Galaţi - Secţia civilă prin încheierile din 17 mai 2017 şi nr. 289 din 14 aprilie 2017.

Din practica judiciară transmisă de Curtea de Apel Târgu Mureş se constată că în cadrul aceleiaşi curţi există practică neunitară (judecătoriile Târgu Mureş şi Reghin).

V. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

10. Dispoziţiile art. 784 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu au făcut obiectul controlului de constituţionalitate până în prezent.

11. Instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat însă asupra excepţiilor de neconstituţionalitate vizând prevederile art. 457 alin, 2 teza a două din Codul de procedură civilă de la 1865, cu un conţinut asemănător textului din noua reglementare procesual civilă, a căror interpretare şi aplicare au generat o soluţionare diferită de către instanţele judecătoreşti prin hotărâri definitive.

12. Astfel, Curtea a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 457 alin, 2 din Codul de procedură civilă de la 1865 rezultă că în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea se înfiinţează asupra sumelor existente şi viitoare, acestea fiind indisponibilizate numai în limita necesară realizării creanţei. Prin această măsură este anihilată reaua-credinţă a debitorului care refuză să execute voluntar o obligaţie certă, lichidă şi exigibilă, ce constituie titlu executoriu.

13. Referitor la susţinerea potrivit căreia pe perioada suspendării executării silite nu încetează şi măsura popririi, Curtea a constatat că raţiunea introducerii acestei sintagme, astfel cum rezultă şi din expunerea de motive a Legii nr. 459/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, este aceea de a fluidiza raporturile juridice născute între creditor, debitor şi terţul poprit. De asemenea, a reţinut că textul precizează în terminis că indisponibilizarea sumelor existente la data sesizării băncii şi până la achitarea integrală a obligaţiilor este extinsă şi pe perioada suspendării executării silite prin poprire, tocmai pentru a nu zădărnici recuperarea sumelor aferente titlului executoriu. Acestea vor fi doar indisponibilizate pe perioada suspendării executării silite.

14. Poprirea pe conturi este un act de executare efectuat în cadrul executării silite, care poate fi desfiinţat doar de instanţă, prin contestaţia la executare. Suspendarea executării are drept consecinţă neefectuarea pe viitor, pe o perioadă de timp determinată, a altor acte de executare, respectiv distribuirea sumelor indisponibilizate. În situaţia în care executarea silită se face prin poprire, sumele aflate în conturile bancare rămân indisponibilizate, ele nefiind distribuite creditorilor pe perioada suspendării executării.

15. În acest sens s-au pronunţat decizii de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate. Exemplificativ, menţionăm deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.280 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011; nr. 9 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 4 februarie 2005; nr. 1,524 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2011; nr. 1 273 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 19 decembrie 2011; nr. 266 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 21 iunie 2012 etc.

VI. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

16. Nu au fost identificate hotărâri relevante pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la problema de drept soluţionată neunitar de instanţele judecătoreşti naţionale; cu toate acestea, pot fi menţionate hotărârile pronunţate în cauze în care chestiunea dispunerii măsurii înfiinţării popririi şi, consecutiv, cea a desfiinţării popririi, urmată de închiderea conturilor sau lichidarea disponibilităţilor băneşti ale debitorului (operaţiuni ce au ca efect nerealizarea creanţei creditorului), au fost analizate în ansamblul circumstanţelor particulare ale litigiului derulat în faţa instanţelor naţionale, din perspectiva dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia) atât sub aspectul duratei rezonabile a procedurii (criteriul comportamentului autorităţilor competente), cât şi sub aspectul neexecutării unei sentinţe definitive, executarea hotărârii judecătoreşti fiind considerată în mod constant de instanţa europeană ca făcând parte integrantă din „proces” - Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, paragraful 40; Immobiliare Saffi împotriva Italiei, paragraful 63, etc.

17. Cu titlu exemplificativ, în sensul celor anterior menţionate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Kocsis împotriva României, Hotărârea din 20 decembrie 2007, paragraful 113, a reţinut; „în măsura în care Guvernul invocă insolvabilitatea societăţii debitoare în speţă (a se vedea paragrafele 100 şi 101 de mai sus), Curtea consideră că această susţinere nu este aceeaşi cu poziţia tribunalului, exprimată în hotărârea sa din 23 februarie 2005 şi potrivit căreia era posibilă recuperarea creanţei, ţinând cont de puterile executorului judecătoresc de a lua o decizie de poprire asupra conturilor societăţii şi în măsura în care aceasta din urmă efectuase plăţi în beneficiul altor creditori pentru o sumă mult mai mare”, concluzia Curţii fiind aceea că autorităţile nu au asistat suficient reclamantul în demersurile sale în vederea executării sentinţei (paragraful 123 din aceeaşi hotărâre).

18. Tot cu prilejul analizării unei pretinse încălcări a art. 6 alin. (1)din Convenţie din perspectiva neexecutării unei hotărâri definitive, în Cauza I.D. împotriva României, Hotărârea din 23 martie 2010, în paragraful 33, Curtea a reţinut: „(...) Trebuie să se observe că, în timp ce hotărârea din 16 mai 2003 a dispus deblocarea conturilor societăţii M. În aceeaşi zi în care aceasta a sesizat instanţa, au trecut mai mult de 4 luni până la anularea acestei hotărâri într-un recurs care ar fi trebuit judecat «de urgenţă». Între timp, societatea M. îşi golise şi închisese conturile bancare, făcând să fie zadarnice demersurile ulterioare ale reclamantului şi ale executorului judecătoresc pentru reînnoirea procedurii de poprire a conturilor societăţii.”

19. Pe de altă parte, în paragraful 35 din hotărârea anterior menţionată, s-a apreciat: „Având în vedere cele de mai sus şi reamintind că autorităţile competente au sarcina de a acţiona în mod eficient şi prompt pentru a nu favoriza organizarea insolvenţei de către debitori (a se vedea, mutatis mutandis, Cauza Schrepler  împotriva României, paragraful 32, Hotărârea din 15 martie 2007), Curtea apreciază că instanţele interne sesizate cu executarea hotărârii din 30 octombrie 2002 nu au luat măsuri adecvate şi suficiente pentru a-l asista pe reclamant în demersurile sale de executare silită. Aplicarea contrară legii a unei ordonanţe preşedinţiale în cazul executării silite şi erorile de procedură care âu întârziat procedura pentru clarificarea situaţiei bunurilor societăţii M., erori de care sunt responsabile autorităţile, au permis societăţii debitoare să îşi închidă conturile bancare având ca efect pierderea unei şanse reale a reclamantului de a-şi recupera creanţa (a se vedea, mutatis mutandis, Cauza Deordiev şi Deordiev împotriva Moldovei, paragraful 32, Hotărârea din 16 octombrie 2007),”

VII. Doctrina în materie

20. În doctrină, problema efectelor suspendării executării silite prin poprirea înfiinţată asupra conturilor bancare a făcut obiect al analizei atât sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865, cât şi în noua reglementare.

21. Astfel, cu referire la chestiunea întinderii popririi în raport cu creanţele cu scadenţă viitoare sau cu sumele de bani care intră în contul sau în conturile poprite după data la care este suspendată executarea silită, s-a apreciat că aceste sume, respectiv aceste creanţe, scapă incidenţei popririi.

22. Alţi autori au opinat că, pornind de la înţelegerea exactă a raţiunii şi a mecanismului indisponibilizării produse prin înfiinţarea popririi, corelat cu semnificaţia măsurii suspendării în cadrul demersului execuţional, trebuie reţinut că este exclus ca, în perioada executării silite, terţul poprit (instituţia de credit) să procedeze la indisponibilizarea efectivă a sumelor care au alimentat contul poprit după intervenirea suspendării, acesta fiind obligat să dea curs solicitărilor debitorului (titular al contului poprit) privind decontarea documentelor de plată primite, debitarea contului şi acceptarea oricăror plăţi din acest cont, în măsura în care aceste operaţiuni privesc sume care au alimentat contul debitorului ulterior momentului suspendării executării silite.

23. A fost exprimată şi opinia potrivit căreia debitorul urmărit va putea beneficia de sumele ce creditează contul ulterior momentului în care beneficiază de suspendarea executării silite.

24. Pe de altă parte, s-a arătat că suspendarea executării silite prin poprire şi în reglementarea anterioară, dar şi în prezent, nu presupune şi deblocarea sumelor de bani indisponibilizate în mod legal de către executorul judecătoresc.

25. Referindu-se le efectele suspendării executării silite prin poprire, există şi autori care au indicat şi pentru procedura de drept comun (executarea silită derulată potrivit regulilor din Codul de procedură civilă) soluţia pentru care legiuitorul a optat în cuprinsul Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 207/2015), în art. 233 alin. (4): „Suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută, începând cu data şi ora comunicării către instituţiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.”

26. Trebuie precizat că există şi opinii contrare celor anterior menţionate, potrivit cărora efectul indisponibilizator al popririi se menţine şi pe timpul cât executarea este suspendată, indiferent de felul suspendării (legală, voluntară sau judecătorească). În acest sens s-a arătat că dispoziţiile art. 701 alin. (3) din Codul de procedură civilă au generat nelămuriri în practică în ceea ce priveşte conduita pe care ar trebui să o adopte terţul poprit (în special instituţiile de credit) cu privire la sumele de bani intrate în contul debitorului pe durata suspendării. Concluzia acestor autori a fost că indisponibilizarea se referă, în acest caz, la bunuri şi venituri în general, adică se extinde de drept, chiar şi în perioada suspendării, şi asupra sumelor şi bunurilor apărute în acest interval. În schimb, este pe deplin acceptabilă precizarea făcută de unii practicieni în sensul că, dacă sumele de bani ori bunurile apărute pe perioada suspendării, cumulate cu cele deja indisponibilizate, dacă este cazul, acoperă integral suma pentru care măsura indisponibilizării a fost dispusă, pentru ceea ce depăşeşte această valoare terţul poate elibera sumele sau bunurile direct către debitor, fără a se teme de vreo sancţiune din partea creditorului.

VIII. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Braşov

27. Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov a comunicat doar că punctul de vedere al lecţiei civile a Curţii de Apel Braşov este în sensul primei orientări jurisprudenţiale, curţile de apel neavând competenţă în această materie.

IX. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

28. Procurorul general a apreciat că orientarea jurisprudenţială potrivit căreia nu sunt supuse indisponibilizării sumele viitoare, ulterioare suspendării, care nu existau la data înfiinţării popririi, este în litera şi spiritul legii.

29. Astfel, raportându-se la obiectul urmăririi silite prin poprire a sumelor de bani aflate în conturile bancare şi luând în considerare şi distincţia dintre efectul virtual şi efectul concret al indisponibilizării, a concluzionat că pe durata suspendării executării se menţine indisponibilizarea concretă a soldului provizoriu creditor al contului bancar deschis de debitorul poprit la terţul poprit, astfel cum acest sold se înfăţişa la momentul suspendării executării, în privinţa încasărilor viitoare, se distinge între efectul virtual al indisponibilizării, care se produce la data înfiinţării popririi, şi efectul concret al indisponibilizării, care se produce pe măsură ce sumele sunt încasate, contul fiind creditat cu acestea. Din perspectiva acestor din urmă sume interesează efectul ex nunc al suspendării executării.

30. În acest sens, după suspendarea executării, sumele care intră în cont nu pot fi indisponibilizate, ci rămân la dispoziţia debitorului, care poate dispune liber de ele, terţul poprit fiind obligat să le elibereze debitorului ori să le gestioneze conform dispoziţiei acestuia, în calitate de titular al contului şi în virtutea raporturilor de mandat, prin plăţi, viramente, debitări.

31. Aceasta deoarece, pe de o parte, În privinţa acestor sume, măsura indisponibilizării nu s-a consumat prin recepţionarea adresei de poprire, deci nu se poate vorbi despre o indisponibilizare consumată, efectivă, în fiinţă, la data suspendării, în sensul art. 701 alin. (3) din Codul de procedură civilă, şi nici de bunuri indisponibilizate până la acest moment; pe de altă parte, după suspendarea executării, toate obligaţiile terţului poprit sunt suspendate. Logic, suspendarea vizează şi obligaţia de indisponibilizare a sumelor de bani viitoare care intră în cont ulterior suspendării, de vreme ce acest incident procedural presupune oprirea tuturor actelor specifice formei respective de executare, nefiind permisă efectuarea niciunui act de executare silită, nici de indisponibilizare, nici de consemnare şi nici de plată la dispoziţia creditorului popritor, suspendarea vizând executarea silită prin poprire în toate aceste componente.

32. Această concluzie, susţinută prin argumente de interpretare logică şi sistematică a legii, este consacrată normativ în privinţa executării silite a creanţelor fiscale prin art. 233 alin. (3)-(6) din Legea nr. 207/2015. Or, din perspectiva interpretării teleologice, cu greu ar putea fi găsită o justificare pentru care legiuitorul ar fi stabilit, în privinţa efectelor suspendării executării, un regim mai defavorabil creditorului fiscal decât celui civil, de vreme ce regimul acordat în general creditorului fiscal este mai avantajos decât cel al creditorului civil.

33. Pentru toate aceste considerente, a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 784 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, sumele existente la data suspendării executării în contul bancar curent al debitorului poprit rămân indisponibilizate, iar sumele viitoare ce alimentează contul după suspendarea executării silite sunt disponibile.

X. Opinia judecătorilor-raportori

34. Judecătorii-raportori, constatând îndeplinite condiţiile de admisibilitate a recursului în interesul legii prevăzute de art. 514 şi 515 din Codul de procedură civilă, au apreciat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 784 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, suspendarea urmăririi silite prin poprire (bancară) nu antrenează obligaţia terţului poprit (instituţiei de credit) de a indisponibiliza şi încasările, în contul debitorului poprit, ulterioare suspendării.

XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

35. Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele:

Asupra admisibilităţii recursului în interesul legii

36. Potrivit dispoziţiilor art. 515 din Codul de procedură civilă: „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii.”

37. Din cuprinsul textului de lege citat rezultă următoarele condiţii care trebuie îndeplinite pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanţele judecătoreşti; dovada soluţionării diferite să se facă prin hotărâri judecătoreşti definitive, iar hotărârile judecătoreşti să fie anexate cererii.

38. Primele două condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât în practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar cu privire la efectele înfiinţării popririi bancare în perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, respectiv cu privire la sumele cu scadenţe succesive sau încasările viitoare, după momentul suspendării.

39. Astfel, unele instanţe au apreciat că sumele ce alimentează contul bancar al debitorului poprit, ulterior momentului suspendării urmăririi silite prin poprire, devin disponibile, în timp ce alte instanţe judecătoreşti au apreciat că şi după momentul suspendării executării terţul poprit este ţinut să indisponibilizeze sumele ce alimentează contul bancar al debitorului poprit.

40. Se apreciază că este îndeplinită şi cea de-a treia condiţie de admisibilitate, prevăzută de art. 515 din Codul de procedură civilă, care impune ca dovada soluţionării diferite a problemei de drept care face obiectul sesizării să se facă prin hotărâri definitive.

41. În acest sens se constată că titularul sesizării - Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov -, având legitimare procesuală activă în temeiul art. 514 din Codul de procedură civilă, a ataşat actului de sesizare hotărâri judecătoreşti cuprinzând soluţiile jurisprudenţiale neunitare, pronunţate în cuprinsul unor cereri de lămurire a dispozitivului unor hotărâri prin care s-au încuviinţat cereri de încuviinţare a suspendării provizorii a urmăririi silite mobiliare - prin care s-a solicitat interpretarea efectelor hotărârii de suspendare provizorie faţă de măsura înfiinţării popririi, în sensul de a se lămuri dacă după suspendare operează sau nu indisponibilizarea în continuare a sumelor ce alimentează contul bancar al debitorului - şi, respectiv, hotărâri pronunţate în soluţionarea unor cereri de validare a popririi, în cadrul cărora acest efect al suspendării urmăririi silite prin poprire a fost analizat pe cale incidentală.

42. Anexele ce însoţesc actul de sesizare fac dovada îndeplinirii condiţiei formale ca hotărârile judecătoreşti să fie anexate cererii.

43. Prin urmare, recursul în interesul legii este admisibil.

Asupra fondului sesizării:

44. Dispoziţiile art. 784 din Codul de procedură civilă, a căror interpretare şi aplicare au generat practică neunitară, prevăd: „(1) Din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Când se popresc sume cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor.

(3) Indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, precum şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi.

(4) Prin efectul indisponibilizării, plata sau cesiunea creanţei poprite nu va fi opozabilă creditorului popritor. De asemenea, nu pot fi opuse creditorului popritor actele de dispoziţie de orice fel făcute ulterior înfiinţării popririi de debitorul poprit asupra bunurilor poprite.

(5) Poprirea întrerupe prescripţia nu numai cu privire la creanţa poprită, dar şi în ceea ce priveşte creanţa pentru acoperirea căreia a fost înfiinţată.

(6) Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite nu va înceta decât dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, toate sumele pentru acoperirea cărora a fost înfiinţată poprirea, la dispoziţia executorului judecătoresc, în condiţiile prevăzute la art. 721. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care îl va înştiinţa de îndată pe terţul poprit. (...)”

45. Pentru o mai bună înţelegere a textului citat este necesar a se contura contextul în care această normă operează.

46. Potrivit doctrinei, poprirea executorie este acea forma de executare silită indirectă prin care creditorul urmăreşte sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale pe care o terţă persoană le datorează debitorului urmărit. Poprirea constă în indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare şi a altor bunuri mobile incorporale în mâinile terţului debitor al datornicului urmărit şi în obligarea acestuia de a plăti direct creditorului urmăritor ceea ce datorează creditorului său (debitorul urmărit).

47. Fundamentul popririi constă nu numai în garanţia comună a creditorilor chirografari asupra patrimoniului debitorului lor, consacrată de art. 2.324 din Codul civil (la fel ca pentru celelalte forme de executare silită indirectă), ci şi în acţiunea oblică pusă la îndemâna creditorilor de art. 1.560 din Codul civil.

48. Din acest punct de vedere s-ar putea considera că poprirea ar presupune două etape abstracte: aducerea creanţei din patrimoniul terţului poprit în patrimoniul debitorului poprit, iar apoi urmărirea silită a sumei respective.

49. Prin urmare, poprirea executorie are ca premisă existenţa unui titlu executoriu şi poate avea trei faze: înfiinţarea popririi, executarea ei de către terţul poprit şi, uneori, validarea popririi, cea din urmă fază existând doar în cazul în care terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile care îi revin potrivit legii.

50. Obiectul popririi este stabilit prin dispoziţiile art. 781 din Codul de procedură civilă: „(1) Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care acesta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condiţiile art. 733 alin. (1), pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său.

(2) în cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute de art. 729, dacă este cazul.

(3) Poprirea se poate înfiinţa şi asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le datorează debitorului, dacă ambele creanţe sunt certe şi lichide.

(4) Se va putea popri şi creanţa cu termen ori sub condiţie, în acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

(5) Nu sunt supuse executării silite prin poprire:

a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de drept de dispoziţie;

b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;

c) sumele eferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi. Atunci când asupra aceluiaşi cont sunt înfiinţate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăţi aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înfiinţării primei popriri.”

51. Pe de altă parte, în contextul problemei de drept soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, prezintă relevanţă şi dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la suspendarea executării, incident procedural ce este reglementat de prevederile art. 701 din Codul de procedură civilă: „(1) Executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţă.

(2) Executarea se suspendă şi la cererea creditorului urmăritor de către executorul judecătoresc.

(3) Pe perioada suspendării executării, actele de executare efectuate anterior, măsurile de executare dispuse de instanţa de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor şi conturilor bancare, rămân în fiinţă, în afară de cazul în care prin lege sau prin hotărâre judecătorească se dispune altfel.

(4) Actele de executare efectuate în ziua soluţionării cererii având ca obiect suspendarea, fie şi provizorie, a executării silite sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare şi a contestaţiei la executare.

(5) După încetarea suspendării, executorul, la cererea părţii interesate, va dispune continuarea executării, în măsura în care actele de executare sau executarea silită însăşi nu au fost desfiinţate de instanţa de judecată ori acestea nu au încetat prin efectul legii.”

52. Înfiinţarea popririi constituie obiectul de reglementare al art. 783 din Codul de procedură civilă: „(1) Poprirea se înfiinţează fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 781 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviinţare a executării sau un certificat privind soluţia pronunţată în dosar. Despre măsura luată va fi înştiinţat şi debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa şi copii certificate de pe încheierea de încuviinţare a executării sau de pe certificatul privind soluţia pronunţată în dosar, şi titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate,

(2) în adresa de înfiinţare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit. (...)”

53. Din observarea problemei de drept care a generat practică neunitară reiese că aceasta priveşte situaţia particulară a popririi bancare, specie a popririi care, în economia Codului de procedură civilă, se bucură de unele reglementări speciale, aplicabile prioritar şi care se completează cu cele generale de reglementare a popririi; cu titlu de norme speciale pentru poprirea bancară executorie pot fi menţionate dispoziţiile art. 781 alin. (2), art. 782 alin. (2), art. 783 alin. (4) şi (5), art. 784 alin. (7) şi (8) etc. din Codul de procedură civilă, iar pentru poprirea bancară asigurătorie - prevederile art. 971 alin. (2).

54. Premisele problemei de drept analizate constau în existenţa unei proceduri de executare silită prin poprire bancară declanşată în condiţiile legii - la cererea creditorului de către un executor judecătoresc competent [art. 782 alin. (1) din Codul de procedură civilă], urmată de măsura suspendării provizorii a executării silite dispusă de instanţa de executare potrivit dispoziţiilor art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă sau, după caz, măsura suspendării executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, în condiţiile alin. (1) al aceluiaşi articol.

55. În acest context, instanţele au fost sesizate - fie pe cale principală, fie pe cale incidentală - cu chestiunea stabilirii şi lămuririi întinderii efectelor măsurii suspendării executării silite cu referire la conduita legală sau obligaţiile terţului poprit (instituţie de credit), respectiv dacă acesta are obligaţia de a proceda în continuare la indisponibilizarea sumelor ce alimentează contul debitorului poprit prin executarea unor creanţe cu scadenţe succesive, devenite exigibile după data suspendării, ori a unor încasări viitoare, respectiv creanţe a căror condiţie suspensivă ori termen suspensiv s-a împlinit în cursul suspendării executării, în ambele situaţii, în baza unor raporturi juridice preexistente momentului înfiinţării popririi între debitorul poprit şi debitorul său.

56. Vocaţia acestor încasări viitoare de a face obiectul urmăririi silite prin poprire este expres reglementată de art. 781 alin. (2) din Codul de procedură civilă, text care prevede că: „în cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute de art. 729, dacă este cazul.”

57. În plus, art. 784 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabileşte astfel: „Când se popresc sume cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor.”

58. Mai mult decât atât, art. 781 alin. (4) din Codul de procedură civilă se referă la posibilitatea instituirii popririi şi a creanţelor cu termen sau sub condiţie, caz în care legiuitorul stabileşte fără echivoc că poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

59. Prin urmare, în categoria încasărilor viitoare intră nu numai sumele cu scadenţe succesive (creanţele cu executare succesivă, în baza unor raporturi juridice preexistente înfiinţării popririi) care au devenit exigibile după înfiinţarea popririi, ci şi creanţele născute anterior înfiinţării popririi, afectate de modalităţi - condiţie suspensivă ori, după caz, termen suspensiv.

60. În privinţa obligaţiilor afectate de o condiţie suspensivă, concluzia anterioară decurge din coroborarea interpretării art. 1.400 cu art. 1407 alin. (1) din Codul civil.

61. Art. 1.400 din Codul civil prevede: „Condiţia este suspensivă atunci când de îndeplinirea sa depinde eficacitatea obligaţiei”, în timp ce art. 1.407 din Codul civil stabileşte regula caracterului retroactiv al îndeplinirii condiţiei, respectiv din momentul încheierii contractului.

62. În ceea ce priveşte termenul suspensiv, concluzia se susţine prin trimiterea la dispoziţiile art. 1.412 alin. (1) din Codul civil: „Termenul este suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadenţa obligaţiei.”

63. Referitor la prima etapă a popririi bancare sunt aplicabile dispoziţiile art. 784 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă - de la momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite.

64. Această regulă nu comportă nicio dificultate de interpretare în ceea ce priveşte sumele ce constituie soldul creditor al contului debitorului poprit deschis la o instituţie de credit, astfel încât indisponibilizarea acestui sold se produce instantaneu şi, ca atare, terţul este ţinut să procedeze în consecinţă în legătură cu sumele existente în contul debitorului, în limitele indicate în adresa de înfiinţare a popririi [valoarea creanţei, accesoriile şi cheltuielile de executare, potrivit art. 784 alin.(6) coroborat cu art. 721 alin. (1) din Codul de procedură civilă].

65. Efectul indisponibilizării, cu referire la conduita terţului poprit, este descris în cuprinsul dispoziţiilor art. 783 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi constă în interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

66. Sumele pe care terţul poprit i le va datora debitorului poprit reprezintă încasările viitoare în contul debitorului la care face referire art. 781 alin. (2) din Codul de procedură civilă, categorie în care se încadrează, astfel cum s-a arătat, şi creanţele cu executare succesivă şi a căror scadenţă sau exigibilitate se produce după comunicarea adresei de înfiinţare a popririi, în sensul celor prevăzute de art. 784 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

67. Totodată, trebuie precizat că această indisponibilizare care se întinde şi asupra creanţelor cu exigibilitate în viitor - după momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi - are ca raţiune imediată celeritatea şi simplificarea procedurii de executare silită prin poprire, întrucât, în acest fel, executorul judecătoresc nu va fi obligat să emită câte o adresă de înfiinţare a popririi pentru fiecare perioadă ulterioară în care creanţele au devenit exigibile şi alimentează contul debitorului poprit.

68. Împrejurarea că terţul poprit (instituţia de credit) este debitor el debitorului poprit decurge din efectele contului bancar curent şi ale depozitului bancar, existenţa a două raporturi juridice distincte, preexistente înfiinţării popririi, de la creditor la debitor, fiind de esenţa acestei proceduri de executare silită.

69. Astfel, art. 2.184 din Codul civil, denumit „Dreptul de a dispune de soldul creditor”, prevede: „în cazul în care depozitul bancar, creditul sau orice altă operaţiune bancară se realizează prin contul curent, titularul contului poate să dispună în orice moment de soldul creditor al contului, cu respectarea termenului de preaviz, dacă acesta a fost convenit de părţi.”

70. Iar art. 2.191 din Codul civil, referitor la depozitul de fonduri, stabileşte astfel: „(1) Prin constituirea unui depozit de fonduri la o instituţie de credit, aceasta dobândeşte proprietatea asupra sumelor de bani depuse şi este obligată să restituie aceeaşi cantitate monetară, de aceeaşi specie, la termenul convenit sau, după caz, oricând, la cererea deponentului, cu respectarea termenului de preaviz stabilit de părţi ori, în lipsă, de uzanţe. (...)

71. Dacă în ceea ce priveşte soldul creditor al contului debitorului poprit efectul indisponibilizării acestor sume este unul instantaneu şi concret - întrucât priveşte sume existente în cont - referitor la încasările viitoare, ulterioare momentului comunicării adresei de înfiinţare a popririi (inclusiv cele provenind din creanţe cu executare succesivă a căror exigibilitate s-a produs după înfiinţarea popririi), sume inexistente la momentul înfiinţării popririi, acest efect de indisponibilizare se produce la momentul intrării în contul debitorului poprit a acestor sume, în temeiul aceleiaşi adrese de înfiinţare a popririi, fiind un efect virtual sau abstract al aceluiaşi act procedural emis de executorul judecătoresc.

72. În cursul urmăririi silite prin poprire, în cauzele soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, a intervenit incidentul suspendării executării silite fie provizorie, fie până la soluţionarea contestaţiei la executare, astfel încât s-a pus problema stabilirii regimului juridic al încasărilor viitoare în contul debitorului poprit, pe durata suspendării, fie pe calea unor cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătoreşti de suspendare provizorie, f e pe cale incidentală în cererile de validare a popririi, cerere ce poate fi promovată în temeiul art. 790 din Codul de procedură civilă, în cazul în care terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţiile stipulate de art. 787 din Codul de procedură civilă.

73. Suspendarea urmăririi silite prin poprire, indiferent că este suspendare legală (prevăzută, de exemplu, de art. 689 din Codul de procedură civilă), judecătorească [dispusă de instanţă în temeiul art. 719 - în acest caz, provizorie ori până la soluţionarea contestaţiei la executare - sau al art. 702 alin. (2) din Codul de procedură civilă] ori cea dispusă de executorul judecătoresc la cererea creditorului, aşadar, voluntară [în temeiul art. 701 alin. (2) din Codul de procedură civilă], are ca efect principal sistarea sau oprirea temporară a procedurii de urmărire silită în stadiul în care se află, efectele suspendării executării neputând fi asimilate desfiinţării popririi sau anulării actelor de executare efectuate până la momentul suspendării, întrucât acestea sunt chestiuni de fond ce nu pot fi soluţionate decât în cadrul prevăzut de lege, anume pe calea contestaţiei la executare, iar nu în procedura simplificată pe care o presupune soluţionarea acestui incident procedural, chiar pentru cazul suspendării judecătoreşti; mai mult decât atât, suspendării executării nu i se pot recunoaşte sau ataşa şi alte efecte decât cele expres prevăzute de lege.

74. Pentru lămurirea acestei chestiuni a efectelor suspendării urmăririi silite prin poprire cu privire la obligaţiile terţului poprit (instituţie de credit, în cazul popririi bancare) trebuie pornit de la conţinutul dispoziţiilor art. 784 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, dar şi de la observarea normei generale ce reglementează efectele suspendării executării silite - art. 701 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

75. Astfel, art. 784 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă prevede: „De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel.”

76. Iar art. 701 alin. (3) din Codul de procedură civilă stabileşte: „Pe perioada suspendării executării, actele de executare efectuate anterior, măsurile de executare dispuse de instanţa de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor şi conturilor bancare, rămân în fiinţă, în afară de cazul în care prin lege sau prin hotărâre judecătorească se dispune altfel.”

77. Aşadar, faţă de formularea clară a dispoziţiilor art. 701 alin. (3) din Codul de procedură civilă rezultă că pe durata suspendării executării actele de executare efectuate anterior, precum şi măsurile de executare dispuse de instanţa de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor şi conturilor bancare, îşi păstrează valabilitatea.

78. În contextul problemei de drept analizate se constată că, deşi formularea „măsurile de executare dispuse de executor” ar fi /ost suficientă pentru a se înţelege că poprirea bancară înfiinţată de executorul judecătoresc în condiţiile art. 783 din Codul de procedură civilă anterior suspendării rămâne în fiinţă, textul vine cu un plus de claritate şi se adresează şi terţului poprit, reglementând fără dubiu în sarcina sa obligaţia de menţinere a indisponibilizării conturilor bancare, cea din urmă prevedere având eficienţă în cazul în care terţului poprit i-a fost comunicată, anterior suspendării, adresa de înfiinţare a popririi în condiţiile art. 784 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă.

79. În contextul specific popririi, art. 784 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă se adresează terţului poprit, prin intermediul unei norme imperative, în sensul că stabileşte în sarcina sa interdicţia efectuării oricărei plăţi sau operaţiuni care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, interdicţie care este operantă inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire şi care subzistă de la data indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu.

80. De vreme ce indisponibilizarea generată prin adresa de înfiinţarea popririi, pentru terţul poprit, are întocmai semnificaţia dată de art. 783 alin. (2) din Codul de procedură civilă - interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit -, se poate constata că textul de la art. 784 alin. (1) teza a două reprezintă o reiterare a interdicţiei anterioare, coroborate cu efectul general al măsurii suspendării executării silite prevăzut de art. 701 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

81. Această obligaţie a terţului poprit este în vigoare din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu - fie în condiţiile art. 787 din Codul de procedură civilă, fie ca urmare a procedurii de validare a popririi, potrivit art. 790 şi următoarele din Codul de procedură civilă -, şi ea subzistă inclusiv în cazul în care în acest interval intervine măsura suspendării urmăririi silite prin poprire.

82. Prin urmare, din coroborarea celor două norme rezultă că, în cazul suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit (instituţia de credit) are atât obligaţia de a menţine măsura indisponibilizării conturilor bancare, cât şi obligaţia de a nu efectua nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel.

83. Rezultă că pentru perioada dintre momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi şi suspendarea executării rămân indisponibilizate atât soldul creditor al contului debitorului poprit, cât şi încasările ce au fost efectuate sau sumele ce au creditat contul debitorului poprit în intervalul cuprins între momentul înfiinţării popririi şi cel al suspendării executării, încasări care, în raport cu momentul înfiinţării popririi, se aflau în ipostaza încasărilor viitoare şi au provenit din creanţe ale căror scadenţe succesive, termen suspensiv sau condiţie suspensivă s-au împlinit până la data suspendării executării.

84. Nu ar putea fi primită interpretarea potrivit căreia obligaţiile terţului poprit, valabile pe durata suspendării executării, de a nu efectua nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate până la momentul suspendării executării şi cea de menţinere a indisponibilizării nu ar privi şi sumele ce au creditat contul debitorului poprit între intervalul înfiinţării popririi şi cel al suspendării urmăririi silite prin poprire bancară, având în vedere că indisponibilizarea se consumă succesiv, în temeiul aceleiaşi adrese de înfiinţare a popririi, la data fiecărei alimentări a contului pe care debitorul îl are deschis la instituţia de credit.

85. În ceea ce priveşte însă intervalul ulterior suspendării urmăririi silite prin poprire, dat fiind efectul esenţial al oricărei suspendări de executare de a opri temporar executarea silită în stadiul în care se află, rezultă că nu se poate admite că executarea silită ar putea continua dintr-un anumit punct de vedere (indisponibilizarea de către terţul poprit şi a încasărilor viitoare în contul debitorului poprit), iar din alt punct de vedere, că executarea este stopată - doar referitor la obligaţiile stabilite de lege în sensul celor prevăzute de art. 787 din Codul de procedură civilă.

86. O astfel de scindare a obligaţiilor terţului poprit nu este prevăzută de lege, astfel încât o atare distincţie nu îi este permisă nici interpretului legii potrivit principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

87. Mai mult decât atât, astfel cum s-a arătat, poprirea executorie reprezintă o formă de executare silită indirectă care, de regulă, constă în parcurgerea a două etape - înfiinţarea popririi ori indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare şi a altor bunuri mobile incorporate în mâinile terţului poprit, debitor al datornicului urmărit, şi în obligarea acestuia de a plăti direct creditorului urmăritor ceea ce datorează creditorului său (debitorul urmărit); în cazul în care terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite de lege, poprirea poate parcurge şi etapa de validare a popririi.

88. Atât indisponibilizarea sumelor ce alimentează contul debitorului poprit, ce reprezintă consecinţa directă şi imediată a emiterii adresei de înfiinţare a popririi de către executorul judecătoresc, cât şi obligaţiile ulterioare ale terţului poprit fac parte integrantă din procedura de executare silită indirectă prin poprire şi, în consecinţă, ele reprezintă acte de executare silită.

89. Prin urmare, în absenţa unor dispoziţii legale exprese în acest sens, nu se pot recunoaşte efecte parţiale ale măsurii suspendării urmăririi silite prin poprire, contrare celor prevăzute de art. 701 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

90. Totodată, se poate observa că legiuitorul însuşi în art. 701 alin. (4) din Codul de procedură civilă a stabilit în mod neechivoc: „Actele de executare efectuate în ziua soluţionării cererii având ca obiect suspendarea, fie şi provizorie, a executării silite sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare şi a contestaţiei la executare.”

91. Prin urmare, nu doar unele dintre actele de executare efectuate în ziua soluţionării cererii având ca obiect suspendarea sunt desfiinţate de drept, ci toate actele de executare au acest regim juridic; mai departe decurge şi consecinţa că nu doar actele de executare efectuate în ziua acordării suspendării executării sunt desfiinţate de drept, ci, a fortiori, şi actele de executare efectuate ulterior acestei zile, dacă este cazul.

92. În plus, se poate constata că pentru a se da eficienţă măsurii suspendării şi pentru a se evita continuarea executării silite dincolo de acordarea suspendării, acte de executare care ar intra sub incidenţa desfiinţării de drept prevăzute de art. 701 alin. (4) din Codul de procedură civilă, legiuitorul a stabilit în sarcina instanţei de executare obligaţia de a comunica executorului judecătoresc din oficiu şi de îndată încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite prin dispoziţiile art. 719 alin. (8) din Codul de procedură civilă.

93. Pe de altă parte, în cazul în care s-ar admite că indisponibilizarea sumelor ce sunt încasate de debitorul poprit în contul deschis la instituţia de credit - terţ poprit - ar continua şi după suspendarea executării, plata cauţiunii prevăzută de art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă de către cel care solicită suspendarea ar deveni lipsită de raţiunea sa de substanţă - acoperirea despăgubirilor la care contestatorul poate fi obligat pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, sens în care prevede art. 720 alin. (3) şi (6), În mod evident suspendarea executării având, cel puţin, un efect dilatoriu pentru procedura executării silite.

94. În sfârşit, în sensul aceleiaşi interpretări sunt şi dispoziţiile art. 223 alin. (4) şi (6), precum şi cele ale art. 236 alin. (17) din Legea nr. 207/2015.

95. În materia executării creanţelor bugetare şi fiscale legiuitorul a adoptat o soluţie mai detaliată şi extrem de clară cu privire la efectul suspendării executării silite prin poprirea bancară.

96. Astfel, potrivit textului art. 233 alin. (4) şi (6): „(4) Suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută, începând cu data şi ora comunicării către instituţiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire. (...) (6) în cazul terţilor popriţi, suspendarea executării silite are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor datorate de aceştia debitorului, atât a celor prezente, cât şi a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului de executare silită privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire.”

97. Pe de altă parte, art. 236 alin. (17) din Legea nr. 207/2015 stabileşte: „în cazul în care executarea silită este suspendată ori încetează, potrivit legii, organul de executare silită înştiinţează de îndată, în scris, instituţiile de credit ori, după caz, terţul poprit pentru sistarea, temporară, totală sau parţială a indisponibilizării conturilor şi reţinerilor. (...)”

98. Mecanismul măsurii suspendării executării silite prin poprire trebuie să funcţioneze în mod identic indiferent de calitatea creditorului, cu atât mai mult cu cât cele două proceduri de executare silită - de drept comun şi fiscală - ar putea fi alăturate, date fiind prevederile art. 783 alin. (8) din Codul de procedură civilă: „După înfiinţarea popririi, orice alt creditor al debitorului poprit va putea să poprească aceeaşi creanţă până la eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din poprire, cu respectarea dispoziţiilor art. 787.”, situaţie în care s-ar putea afla organul fiscal, prin intermediul executorului fiscal, pentru executarea unei creanţe bugetare ori fiscale.

99. Într-un astfel de caz s-ar putea ajunge ca un debitor urmărit pentru obligaţii bugetare ori fiscale sau, după caz, pentru obligaţii civile să beneficieze sau nu de suspendarea măsurilor de indisponibilizare a sumelor/încasărilor viitoare, în funcţie de autoritatea care a dispus înfiinţarea popririi şi, respectiv, măsura suspendării (fie executorul fiscal - în procedura fiscală, fie instanţa de executare sau executorul judecătoresc - în procedura de drept comun).

100. Mai mult decât atât, din soluţia adoptată pentru procedura fiscală se poate deduce intenţia neechivocă a legiuitorului cu privire la efectele măsurii suspendării executării silite - cu referire specială la efectul de sistare a indisponibilizării sumelor ce alimentează contul datornicului după dispunerea măsurii suspendării executării silite -, neputând fi identificată nicio raţiune viabilă pentru a se da o altă interpretare în procedura executării silite de drept comun prin poprire, chiar în absenţa unei reglementări în cuprinsul Codului de procedură civilă cu acelaşi standard de claritate a normei precum cel din procedura fiscală.

101. Pentru toate aceste considerente,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 784 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, suspendarea urmăririi silite prin poprire bancară înlătură obligaţia terţului poprit de a indisponibiliza şi încasările, în contul debitorului poprit, ulterioare suspendării.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 aprilie 2018.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Elena Adriana Stamatescu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.