MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 265/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 265         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 25 martie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 727 din 21 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său

 

Decizia nr. 839 din 14 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România

 

Decizia nr. 852 din 14 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

22. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2017 privind stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale cu privire la Centenarul României

 

135. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Regiei Autonome .Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, regie autonomă de interes naţional aflată sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

133. - Decizie privind numirea doamnei Oana Gianina Bulai în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

134. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, de către doamna Claudia-Florina Prisecaru a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice

 

135. - Decizie privind stabilirea atribuţiilor domnului Gabriel-Aurelian Panaitescu, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 727

din 21 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Garanţi Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.462/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.025D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.385D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. În Dosarul nr. 7.765/306/2016 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate în dosarele nr. 2.025D/2016 şi nr. 2.385D/2016, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.385D/2016 la Dosarul nr. 2 025D/2016, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

7. Prin încheierea din 20 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.462/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia a fost ridicată de Societatea Garanţi Bank - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect contestaţie formulată de creditor, în baza dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.025D/2016.

8. Prin încheierea din 17 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.765/306/2016, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3)t art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect contestaţie formulată de creditor, în baza dispoziţiilor Legii nr. 77/2016, şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.385D/2016.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că în ceea ce priveşte raporturile juridice născute sub imperiul reglementărilor anterioare, care nu prevedeau acest mecanism ele dare în plată fără consimţământul expres al părţilor, Constituţia stabileşte principiul neretroactivităţii legii, astfel că legea dării în plată apare în opoziţie clară cu reglementările constituţionale. Mai mult, prin efectul său retroactiv, legea încalcă principiul previzibilităţii şi accesibilităţii normei legale care garantează securitatea juridică. Astfel, legea dării în plată este imprevizibil introdusă în viaţa socială, în sensul că nimeni nu a putut prevedea o modificare atât de radicală a raporturilor juridice, cu atât mai mult cu cât aceste modificări nu sunt rodul voinţei ambelor părţi contractante.

10. În continuare, autorii excepţiei consideră că, prin faptul că art. 11 din Legea nr. 77/2016 interzice unor categorii de creditori să execute şi celelalte garanţii afectate unui credit, aplicându-se inclusiv contractelor existente la data intrării în vigoare a legii, se aduce atingere dreptului de proprietate. Ca atare, apreciază că, prin raportare la cerinţa de previzibilitate a legii, dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016 apar simultan ca arbitrare şi imprevizibile, fiind imposibil pentru un creditor să prevadă o astfel de modificare legislativă.

11. De asemenea, se arată că legiuitorul a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost respinse acţiunile în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale sau prin care au fost respinse contestaţii la executare formulate în procedura executării silite.

12. Totodată, se apreciază că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere principiului libertăţii contractuale şi modifică însuşi obiectul contractului de credit încheiat între părţi, element pur subiectiv şi asupra căruia părţile au dispus în mod liber.

13. În final, cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 din Constituţie, se consideră că dreptul de proprietate al băncii, asupra acestei creanţe este iremediabil afectat, prin efectul liberatoriu, constând în ştergerea creanţei reziduale a băncii, formată din diferenţa dintre soldul creditorului la momentul plăţii şi valoarea imobilului. Totodată, se mai susţine că Legea nr. 77/2016 restrânge dreptul de proprietate privată, fără ca niciuna dintre justificările cuprinse la art. 53 din Constituţie să existe.

14. Judecătoria Cornetu apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, legiuitorul având dreptul de a interveni şi a institui un nou mod de stingere a unei obligaţii.

15. Judecătoria Sibiu - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2).

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

17.  Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 aţin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): „Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori,

- Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.

- Art. 5 alin. (2): „Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principat, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.”-,

- Art. 8 alin. (5): „Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului,

- Art. 10: „(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.*

- Art. 11: „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aliate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată. “.

20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art.1 alin. (4) privind statul de drept coroborat cu art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti, art. 1 alin. (5) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 135 alin. (1) şi (2) privind economia, precum şi prevederilor art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, „Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor”. Potrivit art. 1 alin. (2) din lege, noţiunea de consumator în înţelesul acestei legi nu este una autonomă, ci ea este cea prevăzută în art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, („consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale*) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, („Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale*).

22. Or, în prezentele cauze, Curtea constată că au fost încheiate contracte de credit, pe de o parte, între Garanţi Bank - S.A. din Bucureşti şi Societatea Romconstruct Alliance - S.R.L. din Bucureşti la data de 22 iunie 2011, şi, pe de altă parte, între Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca şi CMI Dr. Kovacs Doina Adriana - Cabinet Stomatologic la data de 25 august 2008.

23. În aceste condiţii, Curtea observă că entităţile anterior menţionate nu sunt consumatori în sensul Legii nr. 77/2016, ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în privinţa raportului juridic astfel convenit.

24. Raportând aceste aspecte la condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei, Curtea reţine că aceasta „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20).

25. Prin urmare, întrucât Legea nr. 77/2016 nu priveşte situaţia persoanelor juridice, rezultă că ea nu are nicio incidenţă cu privire la contractele de credit încheiate de acestea, indiferent că a fost constituită o garanţie ipotecară de către garanţi persoane fizice.

26. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]”, dispoziţiile de lege care formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată

 

a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, este inadmisibilă.

27. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 570*) din 19 septembrie 2017, nepublicată în Monitorul Oficial al României, la data pronunţării prezentei decizii.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) şi art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Garanţi Bank - S.A. din Bucureşti, în Dosarul nr. 6 462/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu şi de Societatea Banca Transilvania - S.A. În Dosarul nr. 7.765/306/2016 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie,

Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu şi Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 570 din 19 septembrie 2017 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 42 din 17 ianuarie 2018.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 839

din 14 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, excepţie ridicată de Lucian-Constantin Costache, Alexandra Boştină, Florentina Raducan, Ştefania Roxana Stancu, Dana Iuliana Krizboi, Raluca-Gabriela Andreescu, Albert Rozenauer, Silviu-Gabriel Simion, Claudiu-Robert Saru, Ionuţ-Mădălin Dobre, Carmen Mitu, Laurenţiu Radu, Cristina Stan, Vlad-Ştefan Ionescu-Dimancea, Alexandra Atanasiu, Mircea Octavian Constantin, Claudiu Biţă, Sofia Balanescu şi Denisa Chelu în Dosarul nr. 536/93/2015 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.926D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă Mircea Octavian Constantin, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi partea Wizz Air Hungary KTF Budapest - Sucursala Otopeni, reprezentată de avocaţii Daniela Bistrae şi Andreea Birişiu. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.308D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Andreea Macovei şi Ioana Lucia Maria Niculescu în Dosarul nr. 12.791/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

4. La apelul nominal se prezintă partea Wizz Air Hungary KTF Budapest - Sucursala Otopeni, reprezentată de avocaţii Daniela Bistrae şi Andreea Birişiu. Lipsesc autorii excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.926D/2016 şi nr. 3.308D/2016, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Mircea Octavian Constantin şi reprezentanţii Wizz Air Hungary KTF Budapest - Sucursala Otopeni sunt de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.308D/2016 la Dosarul nr. 1.926D/2016, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul lui Mircea Octavian Constantin, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că autorii excepţiei au fost angajaţi ai Wizz Air, care, în primii ani a activat în România ca o societate cu răspundere limitată şi, ulterior, a devenit o sucursală. Nu înţelege de ce Legea nr. 223/2007 nu protejează şi drepturile angajaţilor sucursalelor companiilor aeriene şi face o diferenţă faţă de angajaţii filialelor ori ai societăţilor care au sediul în România, sub aspectul regimului juridic aplicabil. Consideră că tot personalul navigant constituit din cetăţeni români cu contracte individuale de muncă încheiate în România ar trebui să beneficieze de acelaşi tratament juridic.

7. Reprezentantul Wizz Air Hungary KTF Budapest - Sucursala Otopeni solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere atât motive de inadmisibilitate, cât şi de lipsă de temeinicie a criticilor de neconstituţionalitate formulate. În acest sens, arată că autorii excepţiei solicită, în fapt, o completare a Legii nr. 223/2007, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. De asemenea, arată că se invocă o discriminare între salariaţii unui angajator român în raport cu cei ai unui angajator străin prezent în România printr-o sucursală, dar nu prin raportare la dispoziţiile art. 16 şi art. 4 din Constituţie. Totodată, învederează Curţii că pretinsa discriminare nu priveşte drepturi fundamentale, ci drepturi suplimentare, asupra cărora legiuitorul român este liber să dispună în ceea ce priveşte condiţiile de acordare. Mai arată că reorganizarea Wizz Air ca sucursală a avut loc în temeiul unei politici a companiei aplicate în toate statele în care funcţionează.

8. Având cuvântul în replică, Mircea Octavian Constantin arată că, în urma reorganizării majorităţii companiilor aeriene ca sucursale, este posibil ca toţi angajaţii din domeniul aviaţiei din România să devină salariaţi ai acestor sucursale, astfel că Legea nr. 223/2007 să rămână fără aplicare.

9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorii excepţiei solicită completarea normei de lege criticate. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, ţinând cont de distincţia dintre filiale şi sucursale din punctul de vedere al tratamentului juridic aplicabil.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

10. Prin încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 536/93/2915, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România. Excepţia a fost ridicată de Lucian-Constantin Costache, Alexandra Boştină, Florentina Raducan, Ştefania Roxana Stancu, Dana Iuliana Krizboi, Raluca-Gabriela Andreescu, Albert Rozenauer, Silviu-Gabriel Simion, Claudiu-Robert Saru, Ionuţ-Mădălin Dobre, Carmen Mitu, Laurenţiu Radu, Cristina Stan, Vlad-Ştefan Ionescu-Dimancea, Alexandra Atanasiu, Mircea Octavian Constantin, Claudiu Biţă, Sofia Balanescu şi Denisa Chelu într-o cauză privind drepturi băneşti.

11. Prin încheierea din 19 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.791/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 223/2007. Excepţia a fost ridicată de Andreea Macovei şi Ioana Lucia Maria Niculescu într-o cauză privind drepturi băneşti.

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât exclud de la beneficiul drepturilor reglementate de Legea nr. 223/2007 personalul aeronautic civil navigant care îşi desfăşoară activitatea la o sucursală în România a unei companii străine. Precizează că sunt cetăţeni români, având contracte individuale de muncă încheiate în România.

13. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, dispoziţiile de lege criticate fiind contrare art. 16 din Constituţie.

14. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

15. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

16. Guvernul consideră că autorii excepţiei solicită o completare a textului de lege criticat, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. În mod distinct, arată că art. 3 din Legea nr. 223/2007 nu este contrar principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât acest act normativ reglementează la nivel naţional, conform principiului teritorialităţii legii civile, reglementat de art. 7 din Codul civil, iar dispoziţiile legale criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi, respectiv personalului aeronavigant ce a încheiat contract individual de muncă cu un angajator având sediul sau filială în România. Potrivit Ordinului ministrului transporturilor nr. 1.064/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, cheltuielile solicitate de reclamante prin cererea de chemare în judecată sunt suportate de angajator. Angajatorii avuţi în vedere sunt operatori aerieni, persoane juridice române. Potrivit Codului fiscal, prin „persoană juridică română” se înţelege „orice persoană juridică ce a fost înfiinţată şi funcţionează în conformitate cu legislaţia României”. Potrivit art. 225 din Codul civil, „Sunt de naţionalitate română toate persoanele juridice ai căror sediu, potrivit actului de constituire sau statutului, este în România. “ Potrivit legii societăţilor, filialele sunt societăţi cu personalitate juridică şi se înfiinţează în una dintre formele de societate prevăzute de lege şi în condiţiile prevăzute pentru acea formă. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit, iar sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor. Prin urmare, tratamentul juridic diferenţiat instituit de textul de lege are o justificare obiectivă sau rezonabilă, respectiv cea a aplicării legii române pentru persoana juridică ce are calitatea de angajator.

17. Avocatul Poporului arată, de asemenea, că dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât sucursala unei societăţi comerciale, spre deosebire de filiala acesteia, este o structură exterioară fără personalitate juridică, care „face parte din structura organică a societăţii primare fondatoare, singura care deţine calitatea de subiect de drept. Altfel spus, sucursala se analizează ca un dezmembrământ, o modalitate de descentralizare a activităţii societăţii-mame care o patronează.” Mai arată că sucursala este subordonată societăţii primare atât economic, cât şi juridic.

18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 3 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 18 iulie 2007, dispoziţii potrivit cărora „Personalul aeronautic civil navigant profesionist este categoria profesională din aviaţia civilă care, după absolvirea unei forme de învăţământ recunoscute şi certificate de către instituţiile abilitate ale statului, obţine licenţă şi calificare pe tip/clasă de aeronavă civilă, emise sau recunoscute de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, având atribuţii la bordul unei aeronave civile în timpul zborului, şi care este remunerat pentru executarea de activităţi aeronautice civile, în baza unui contract individual de muncă încheiat cu un angajator având sediul sau filială în România/

21. Autorii excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Legii nr. 223/2007 reglementează statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, care, datorită specificului activităţii desfăşurate, se delimitează ca o categorie specială de salariaţi ce se bucură de drepturi şi se supune unor obligaţii distincte, adiţionale faţă de cele prevăzute în legislaţia muncii. Legiuitorul, în temeiul competenţei sale constituţionale conferite de art. 61 din Legea fundamentală, a stabilit criteriile necesare pentru ca o persoană care are atribuţii la bordul unei aeronave civile în timpul zborului să fie încadrată în categoria personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România. Astfel, legiuitorul impune cerinţe privind calificarea şi certificarea emisă sau recunoscută de autorităţile române a personalului navigant, fără alte condiţii referitoare la cetăţenie ori la statul în care se încheie contractul individual de muncă. În schimb, în ceea ce priveşte angajatorul, prevede ca acesta să aibă sediul sau filiala în România, respectiv să fie persoană juridică română. Prin urmare, criteriul determinant pentru a circumscrie aplicarea legii priveşte angajatorul, urmărindu-se instituirea unor cerinţe de calificare, dar şi a unor drepturi corelative pentru personalul navigant angajat al unor persoane juridice române.

23. Curtea apreciază că această opţiune legislativă se circumscrie libertăţii constituţionale a legiuitorului, consacrate de art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a unor drepturi, cu atât mai mult cu cât acestea au un caracter special, ce derogă de la prevederile de drept comun. În acest sens, prin Decizia nr. 70 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 23 martie 2005, Curtea a statuat că „definirea domeniului de aplicare a unei legi şi crearea unui statut juridic special, în funcţie de anumite situaţii obiective avute în vedere, reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, pe care Curtea nu îl poate controla”.

24. Cât priveşte exigenţele impuse de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine, în acord cu cele statuate în jurisprudenţa sa, aşa cum este Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că „principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.”

25. Or, având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că personalul navigant prevăzut în ipoteza art. 3 din Legea nr. 223/2007 nu se află în aceeaşi situaţie cu personalul navigant care nu este angajat al unei persoane juridice de naţionalitate română. Prin urmare, Curtea apreciază că nu sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.

26. Pentru considerentele expuse. În temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucian-Constantin Costache, Alexandra Boştină, Florentina Raducan, Ştefania Roxana Stancu, Dana Iuliana Krizboi, Raluca-Gabriela Andreescu, Albert Rozenauer, Silviu-Gabriel Simion, Claudiu-Robert Saru, Ionuţ-Mădălin Dobre, Carmen Mitu, Laurenţiu Radu, Cristina Stan, Vlad-Ştefan Ionescu-Dimancea, Alexandra Atanasiu, Mircea Octavian Constantin, Claudiu Biţă, Sofia Balanescu şi Denisa Chelu în Dosarul nr. 536/93/2015 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă, precum şi de Andreea Macovei şi Ioana Lucia Maria Niculescu în Dosarul nr. 12.791/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 852

din 14 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Secapital S.a.R.L, din Luxemburg în Dosarul nr. 24.223/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.493D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, prin Adresele nr. 11,381 din 9.11.2017 şi nr. 11.489 din 14.11.2017, partea Manuela Cotelea, prin poştă electronică, a solicitat urgentarea soluţionării cauzei. Prin acelaşi mijloc de comunicare s-a răspuns părţii în sensul că dosarul are termen de judecată la data de 14 decembrie 2017 şi că procedura de citare s-a realizat potrivit Hotărârii Plenului Curţii Constituţionale nr. 2 din 24 octombrie 2017 privind aplicarea procedurii de citare prin publicitate în procedura în faţa Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 1 noiembrie 2017. De asemenea, prin Adresa nr. 12.274 din 12 decembrie 2017, partea Manuela Cotelea a revenit asupra solicitării sale susţinând că nu a primit niciun răspuns. Ca atare, potrivit notei telefonice aflate la dosarul cauzei, s-a procedat la contactarea telefonica a apărătorului părţii Manuela Cotelea căruia i s-au comunicat toate informaţiile.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu menţinerea jurisprudenţei în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 15 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 24.223/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Societatea Secapital S.a.R.L. din Luxemburg, într-o cauză având ca obiect acţiune în constatarea dării în plată, potrivit Legii nr. 77/2016.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea excepţiei susţine că întreaga procedură reglementată de Legea nr. 77/2016 este neconstituţională, având în vedere faptul că aceasta se aplică retroactiv unor situaţii născute sub legea veche. Ca atare, este vădită aplicarea retroactivă a legii civile şi oricât s-ar justifica, din punct de vedere social, „echilibrarea” despre care legea vorbeşte, aceasta nu poate avea ioc cu încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, principiu esenţial pentru legitimitatea şi funcţionarea statului de drept.

7. De asemenea, autoarea excepţiei apreciază că, prin dispoziţiile legale criticate, legiuitorul modifică condiţiile în care se recuperează creanţa, creând un dezechilibru injust între părţile contractului, care, dacă ar fi cunoscut, de la momentul încheierii acestuia, faptul că există riscul de a nu putea executa silit contractul până la concurenţa sumei împrumutate şi a costurilor aferente acestuia, nu ar mai fi încheiat contractul de credit sau l-ar fi încheiat în alte condiţii.

8. În final se arată că o garanţie a statului de drept o reprezintă garantarea proprietăţii indiferent de titularul ei. Or, Legea nr. 77/2016, pornind de la premisa conform căreia consumatorul este mereu în inferioritate, a distorsionat cadrul raporturilor dintre părţi, creând un dezechilibru/prejudiciu, care la momentul încheierii contractului de credit, nu era previzibil, şi anume imposibilitatea acoperirii întregii creanţe, precum şi a costurilor aferente acesteia, inclusiv prin mijloacele procedurale puse la dispoziţie prin forţa coercitivă a statului (executarea silită).

9. Judecătoria Braşov - Secţia civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, precum şi Legea nr. 77/2016, în ansamblul său. Dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 77/2016, criticate punctual, au următorul cuprins: „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.”

14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte o parte dintre dispoziţiile legale criticate, nu sunt respectate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, a căror existenţă rezultă din dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei[...J”r precum şi din dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale

16. Astfel, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte data încheierii contractului de credit, acesta a fost încheiat înaintea intrării în vigoare a noului Cod Civil, respectiv 1 octombrie 2011 Autoarea excepţiei a invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil („Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare”) şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016,

17. Faptul că în această cauză contractul de credit ce face obiectul cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti care a sesizat Curtea a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a două a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Se reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a două teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.

18. În continuare, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a constatat că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. Curtea a mai reţinut că, în cazul în care instanţa judecătorească nu ar avea posibilitatea să verifice îndeplinirea condiţiilor impreviziunii, aceste dispoziţii legale ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

19. Totodată, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, paragraful 122, Curtea a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională.

20. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Prin urmare, ţinând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menţionată, a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum şi cea a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3), (5), (6) şi art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

21. Cu privire la constituţionalitatea art. 11 teza întâi raportat la art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din lege, Curtea s-a mai pronunţat. Prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50-60, Curtea a reţinut că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin, (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare. Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată care este menită să împiedice mina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Ca atare, Curtea, având în vedere conţinutul normativ al art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a constatat că acestea reglementează o intervenţie etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituţional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condiţiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credinţă şi echitatea ce trebuie să guverneze această materie, însă, intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013). Curtea a mai constatat că, deşi creditorul obligaţiei deţine, în principiu, un bun, în sensul art. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezentat de creanţa care face obiectul contractului de credit, intervenţia statului operată prin textele de lege criticate urmăreşte un scop legitim ce se circumscrie conceptului de protecţie a consumatorului prin înlăturarea pericolului ruinei sale iminente, respectiv protecţia consumatorului prin evitarea punerii acestuia în situaţia de a plăti sume de bani corespunzătoare contractului de credit în condiţiile în care se invocă impreviziunea întemeiată pe art. 969 şi 970 din Codul civil din 1864, că măsura critică este adecvată, necesară şi respecta un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare. În consecinţă, având în vedere cele anterior expuse, Curtea a constatat că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuţie în niciun fel condiţiile de drept substanţial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabileşte un echilibru procedural corect între părţile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporţionalităţii ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietăţii private.

22. Cu privire la art. 11 teza întâi raportat la art. 8 alin, (5) din lege, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 44-49, constatând că textul criticat nu încalcă art. 44 din Constituţie, în măsura în care acesta este aplicat în condiţiile intervenirii impreviziunii. În caz contrar s-ar accepta, pe de o parte, ruina debitorului şi îmbogăţirea fără justă cauză a creditorului, contractul de credit nemaiputând constitui temeiul îmbogăţirii acestuia, ci situaţia imprevizibilă intervenită, iar, pe de altă parte, s-ar crea o vădită inegalitate între debitorii care, având în vedere aceeaşi situaţie de impreviziune, au reuşit să reziste acesteia pe un interval temporal mai extins sau mai restrâns. Or, acest criteriu, coroborat cu data intrării în vigoare a legii, este unul artificial şi arbitrar, întrucât impreviziunea trebuie evaluată în exclusivitate în funcţie de echilibrul contractual dintre părţi, fiind, aşadar, o chestiune ce ţine de dezechilibrarea prestaţiilor la care acestea s-au obligat datorită unui element exterior conduitei lor a cărui amploare nu putea fi prevăzută. Ca atare, stingerea datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat reprezintă o ficţiune juridică aplicabilă tuturor procedurilor de executare silită începute anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii, indiferent că bunul aferent garanţiei a fost vândut în cadrul acestei proceduri anterior/ulterior intrării în vigoare a legii, singura condiţie impusă de legiuitor fiind ca acestea să fie în curs la data depunerii notificării. Aşa fiind, ca urmare a stingerii datoriilor prin darea în plată a bunului în condiţiile legii criticate, executarea contractului încetează. Prin urmare, Curtea a constatat că soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie.

23. Referitor Sa critica de neconstituţionalitate a legii în ansamblul său, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragrafele 107 şi 108, Curtea a statuat că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea constată că regimul juridic general al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa, dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate, şi încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015) care în art. 348 reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că această critică de neconstituţionalitate extrinsecă este neîntemeiată”.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziţii legale,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza â două din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Secapital S.a.R.L. din Luxemburg în Dosarul nr. 24.223/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin.(1)-(3), (5), (6) şi art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi legea în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2017 privind stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale cu privire la Centenarul României

 

Având în vedere că în anul 2018 urmează să se desfăşoare manifestările prilejuite de aniversarea Centenarului României (1918-2018) şi a Primului Război Mondial,

ţinând cont de anvergura, numărul mare, complexitatea şi diversitatea acestor proiecte şi manifestări dedicate Centenarului României (1918-2018) şi Primului Război Mondial, precum şi de faptul că acestea sunt gestionate de către autorităţi diferite ca regim de finanţare şi de subordonare, se impune clarificarea mecanismului de bugetare şi finanţare special, pentru a asigura demararea finanţării cu celeritate.

În lipsa clarificării mecanismului de finanţare nu vor putea fi realizate asigurarea, repartizarea fondurilor bugetare şi o bună coordonare la nivel naţional a pregătirii manifestărilor, acţiunilor şi proiectelor de aniversare a Centenarului României (1918-2018) şi a Primului Război Mondial.

Totodată, date fiind complexitatea procedurilor referitoare la investiţii, precum şi întinderea în timp a acestora, se impune crearea cadrului legal care să permită realizarea şi finalizarea acestor obiective semnificative pentru marcarea Centenarului României (1918-2018) şi a Primului Război Mondial, respectiv reportarea sumelor neutilizate la finalul anului bugetar.

Având în vedere faptul că pentru a putea fi finanţate aceste proiecte investiţionale şi alte proiecte complexe dedicate aniversării Centenarului României (1918-2018) şi Primului Război Mondial, trebuie să parcurgă o serie de etape procedurale, legale, să obţină avize pentru documentaţiile tehnico-economice, avize ale unor comisii de specialitate şi să parcurgă procedurile de achiziţie etc., care necesită perioade lungi de timp, se impune reglementarea situaţiilor în care aceste proiecte nu pot fi finalizate în anul 2018.

Asigurarea funcţionării mecanismului de finanţare şi de coordonare la nivel naţional se impune a fi realizată în regim de urgenţă, date fiind necesitatea derulării acestor proiecte în anul 2018 şi finanţarea acestora cu celeritate.

Prin asigurarea de urgenţă a unui mecanism de finanţare a manifestărilor, acţiunilor şi proiectelor de aniversare a Centenarului României (1918--2018) şi a Primului Război Mondial se asigură realizarea interesului general care vizează respectarea principiului constituţional referitor la dreptul la acces la cultură.

Ţinând cont că neadoptarea în regim de urgenţă a unor măsuri determină un blocaj în realizarea acestor proiecte importante şi afectează negativ angajamentele guvernamentale,

în lipsa luării acestor măsuri normative de urgenţă va fi afectată negativ însăşi realizarea proiectelor dedicate Centenarului României (1918-2018) şi Primului Război Mondial, cu impact negativ major asupra marcării aniversării acestui moment crucial în istoria statului român.

În considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 5/2017 privind stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale cu privire la Centenarul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 iulie 2017, aprobată prin Legea nr. 57/2018, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 5, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) stabileşte, pe baza propunerilor centralizate şi evaluate de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, lista manifestărilor, acţiunilor şi proiectelor de aniversare a Centenarului României (1918-2018) şi a Primului Război Mondial, precum şi sumele aferente acestora, formulate şi asumate de ministerele, instituţiile publice şi entităţile implicate;”.

2. La articolul 6, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) La şedinţele Comitetului interministerial, în funcţie de tematica supusă dezbaterii, pot fi invitaţi să participe şi reprezentanţi ai altor ministere sau organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi reprezentanţi ai Administraţiei Prezidenţiale, ai mediului academic, ai organizaţiilor neguvernamentale şi reprezentanţi ai sindicatelor reprezentative pentru administraţia publică.”

3. La articolul 8, alineatele (1), (2) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Alocarea de la bugetul de stat a sumelor aferente manifestărilor, acţiunilor, obiectivelor de investiţii şi proiectelor de aniversare a Centenarului României (1918-2018) şi a Primului Război Mondial, formulate şi asumate de ministere, autorităţi, instituţii publice şi entităţi, cu excepţia întreprinderilor publice, se realizează, anual, în perioada 2018-2020, prin bugetul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, în limita sumei aprobate cu această destinaţie, după stabilirea acestora de către Comitetul interministerial.

(2) Pentru manifestările, acţiunile şi proiectele derulate la nivelul autorităţilor, instituţiilor publice şi entităţilor ai căror conducători sunt ordonatori principali de credite, precum şi instituţiilor din subordinea/coordonarea acestora, indiferent de sistemul de finanţare, inclusiv cele derulate de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale şi de instituţiile din subordinea/ coordonarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, precum şi pentru acele entităţi persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, alocaţiile de la bugetul de stat se cuprind, în condiţiile legii, în bugetul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale la titlul «Alte cheltuieli».

...................................................................................................................................

(4) Pentru manifestările, acţiunile şi proiectele derulate la nivelul unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale şi al instituţiilor publice aflate în subordonarea autorităţilor administraţiei publice locale, alocaţiile de la bugetul de stat se cuprind în bugetul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale la titlul «Transferuri între unităţi ale administraţiei publice» şi se acordă de către acesta sub formă de transfer către bugetele locale.”

4. După articolul 8 se introduc două noi articole, articolele 9 şi 10, cu următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Sumele rămase neutilizate la sfârşitul anului bugetar pentru acţiunile, proiectele, manifestările şi obiectivele de investiţii finanţate potrivit art. 8 alin. (1)-(3) se restituie la bugetul de stat, cu excepţia celor neutilizate de către instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), ordonatorii de credite finanţaţi parţial din venituri proprii restituie sumele neutilizate din contul de venituri bugetare în care au fost încasate în contul de cheltuieli bugetare al ordonatorului de credite de la care au fost primite,

(3) în aplicarea prevederilor alin. (1), creditele neutilizate la finele anului de către ordonatorii de credite finanţaţi integral de la bugetul de stat sunt anulate de drept, conform prevederilor art. 61 alin. (3) din Legea privind finanţele publice nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Prin derogare de la art. 58 din Legea privind finanţele publice locale nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sumele rămase neutilizate la sfârşitul anului bugetar de către unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale se reportează şi rămân la dispoziţia acestora, urmând a fi utilizate cu aceeaşi destinaţie, în anii următori, până la finalizarea obiectivelor de investiţii, proiectelor şi acţiunilor, dar nu mai târziu de sfârşitul anului 2020. Sumele rămase neutilizate după finalizarea obiectivelor de investiţie, proiectelor şi acţiunilor se restituie la bugetul de stat, dar nu mai târziu de sfârşitul anului 2020.

(5) Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi de către instituţiile publice aflate în subordonarea autorităţilor administraţiei publice locale, sumele rămase neutilizate după finalizarea obiectivelor de investiţie, proiectelor şi acţiunilor restituindu-se la bugetul local cel târziu la sfârşitul anului 2020, urmând ca bugetul local să le restituie la bugetul de stat în acelaşi termen.

Art. 10. - (1) Beneficiarii sumelor alocate conform art. 8 răspund, potrivit legii, de organizarea şi derularea procedurilor de atribuire a contractelor de bunuri/servicii/lucrări în conformitate cu prevederile legale privind achiziţiile publice, de respectarea prevederilor legale privind aprobarea documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice, precum şi de modul de utilizare a sumelor repartizate potrivit destinaţiei pentru care au fost alocate.

(2) Beneficiarii au obligaţia să transmită lunar Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale un raport privind calendarul manifestărilor, acţiunilor, precum şi stadiul proiectelor derulate.

(3) în completarea sumelor alocate conform art. 8, beneficiarii finanţării pot aloca, în condiţiile legii, sume din bugetele proprii, pentru finanţarea manifestărilor, acţiunilor şi proiectelor de aniversare a Centenarului României (1918- 2018) şi a Primului Război Mondial.”

Art. II. - (1) începând cu data intrării în vigoare Ghidului de identitate vizuală a Centenarului României (1918--2018) şi a Primului Război Mondial şi până la sfârşitul anului 2018, autorităţile şi instituţiile publice, precum şi instituţiile din subordinea, coordonarea sau autoritatea acestora, indiferent de modalitatea de finanţare, au obligaţia aplicării măsurilor de identitate vizuală prevăzute în acesta.

(2) Ghidul de identitate vizuală a Centenarului României (1918-2018) şi a Primului Război Mondial, prevăzut la alin. (1), se aprobă în termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin ordin al ministrului culturii şi identităţii naţionale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale este autorizat să acorde, la cererea persoanelor juridice, altele decât cele prevăzute la art. II alin. (1), în mod gratuit, utilizarea mărcii înregistrate CENTENAR^ 100 ROMÂNIA 1918-2018 SĂRBĂTORIM ÎMPREUNĂ, pe bază de contract de licenţă, conform Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul culturii şi identităţii naţionale,

George Vladimir Ivaşcu

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 21 martie 2018.

Nr. 22.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, regie autonomă de interes naţional aflată sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 1 lit. a) şi art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, regie autonomă de interes naţional aflată sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul generai al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian Marius Rîndunică,

secretar de stat

 

Bucureşti, 21 martie 2018.

Nr. 135.

 

ANEXĂ

 

AUTORITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE/LOCALE

Operatorul economic: Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”

Sediul/Adresa: str. Moliere nr. 6-8

Cod unic de înregistrare: RO 2351555

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2018

 

 

 

- mii lei –

 

INDICATORI

Nr. rd.

Propuneri an curent 2018

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1 = Rd.2 + Rd.5 + Rd.6)

1

293945,25

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

 

 

 

 

 

Venituri vânzări imobile OUG 15/2013

2 bis

0,06

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

4014,15

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7 = Rd.8 + Rd.20 + Rd.21)

7

365553,93

 

 

 

 

Cheltuieli vânzări imobile OUG 15/2013

7 bis

0,00

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

359656,33

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

15^304^5

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

14885,55

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

 117755,22

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială(Rd.13 + Rd.14)

12

113312,40

 

 

 

C1

cheltuieli cu salariile

13

103642,67

 

 

 

C2

bonusuri

14

- 9669,43

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

0,00

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente organe de conducere şi control,CA, AGA, CENZORI

17

461,57

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

3981,25

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

69710,71

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

5897,60

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

-71608,68

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

 

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

 

 

1

 

Rezerve legale

25

 

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

 

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

 

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

 

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local 1h cazul regiilor autonome, ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

 

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

e)

- dividende cuvenite ador acţionari

34

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

 

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

58337,27

 

1

 

Alocaţii da la buget

44

1177,00

 

 

 

I alocaţii bugetare aferente plătii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

58337,27

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

1972,00

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

2079.00

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială *)

50

4356,67

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) determinat pe baza cheltuielilor de natura salariala, recalculata cf. Legii anuale a bugetului de stat **)

51

3458,86

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

139,46

6

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu recalculata cf. Legii anuale a bugetului de stat

53

 

7

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/ persoană)

54

 

8

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

55

1243,61

9

 

Plăţi restante

56

 

10

 

Creanţe restante

57

166639.84

 

* rd. 50 = rd 154 din anexa de fundamentare nr.2

** rd. 51 = rd. 155 din anexa de fundamentare nr.2

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea doamnei Oana Gianina Bulai în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 15 lit. c), art. 19 şi al art. 21 alin. (1) lit. b)din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data de 26 martie 2018, doamna Oana Gianina Bulai se numeşte în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului, în domeniile educaţiei şi sănătăţii.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 26 martie 2018.

Nr. 133.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, de către doamna Claudia-Florina Prisecaru a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice

 

Având în vedere propunerea Ministerului Finanţelor Publice formulată prin Adresa nr. 5.789 din 6 februarie 2018, înregistrată la Cabinetul prim-ministrului cu nr. 5/632 din 6 februarie 2018, precum şi Avizul favorabil nr. 12.975/2018 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice de către doamna Claudia-Florina Prisecaru,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Claudia-Florina Prisecaru exercită, cu caracter temporar, funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 26 martie 2018.

Nr. 134.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind stabilirea atribuţiilor domnului Gabriel-Aurelian Panaitescu, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

Având în vedere propunerea formulată de viceprim-ministru, ministrul mediului, prin Adresa nr. 1.003/GLG din 13 martie 2018, înregistrată la Cabinetul prim-ministrului cu nr. 5/1.524 din 14 martie 2018,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Gabriel-Aurelian Panaitescu, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, este desemnat să îndeplinească atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Mediului, la nivelul judeţului Galaţi. Fişa de descriere a atribuţiilor şi responsabilităţilor şi a modului de raportare a activităţii desfăşurate se stabileşte prin ordin al viceprim-ministrului, ministrul mediului. Plata drepturilor salariale ale inspectorului guvernamental şi a celorlalte drepturi aferente se realizează de către Secretariatul General al Guvernului, în condiţiile legii, pe bază de pontaj şi raport lunar de urmărire a indicatorilor punctuali ai activităţii pe care o desfăşoară în teritoriu, aprobat de ordonatorul de credite şi/sau reprezentantul Ministerului Mediului. Evaluarea anuală se realizează, în condiţiile legii, pe baza raportărilor realizate în urma activităţii desfăşurate.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 26 martie 2018.

Nr. 135.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.