MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 272/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 272         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 28 martie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 29 alin. (11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

250/1.660/1.170. - Ordin al ministrului transporturilor, al ministrului finanţelor publice şi al ministrului muncii şi justiţiei sociale pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Societăţii Comerciale „ROFERSPED” - S.A., la care Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R. Marfă” - S A. deţine o participaţie majoritară

 

351. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Institutului Oncologic „Prof. dr. Ion Chiricuţă” Cluj-Napoca

 

373. - Ordin al ministrului transporturilor privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Autorităţii Feroviare Române – AFER

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 686

din 2 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 29 alin. (11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă În condiţii speciale şi ale art. 29 alin. (11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Remus Atodiresei şi alţii, prin Sindicatul Salariaţilor FRE Suceava, în Dosarul nr. 1.586/86/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.253D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă autorii excepţiei, prin avocatul Dan Gabriel Cioană, precum şi partea Societatea Energetică „Electrica” - S.A. din Bucureşti, prin consilier juridic Ana Maria Nistor. Lipseşte partea Societatea „Hidroelectrica” - S.A. din Bucureşti, prin administrator judiciar Euro Insol SPRL din Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.391D/2016. 2.530D/2016, 2.672D/2016. 2.797D/2016, 2.927D/2016, 2.969D/2016, 3.054D/2016 şi 3.569D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Dan Apetrei şi alţii, precum şi de Petru Amanolesei şi alţii, prin Sindicatul Salariaţilor FRE Suceava, şi de Emil Bulimar şi alţii, prin Sindicatul Energia Moldova, în dosarele nr. 1.584/86/2015. 1.585/86/2015 şi 2.880/86/2015 ale Curţii de Apei Suceava - Secţia I civilă, de Nicolae Gîrbăcea şi alţii, precum şi de Ovidiu Andronescu şi alţii, prin Sindicatul Liber Energetica Nucleară 90 în dosarele nr. 3.461/118/2016/a1 şi nr. 3.469/118/2015 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, de Alin Mîrzan şi alţii şi Constantin-Laurenţiu Ciutacu şi alţii în dosarele nr. 3.718/90/2015 şi nr. 1.928/90/2014 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi de Petrică Alb şi alţii în Dosarul nr. 452/111/2016 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal se prezintă autorii excepţiei, prin avocatul Dan Gabriel Cioană, precum şi partea Societatea Energetică „Electrica” - S.A. din Bucureşti, prin consilier juridic Ana Maria Nistor. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinita.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.253D/2016, 2.391 D/2016, 2.530D/2016, 2.672D/2016, 2.797D/2016, 2.927D/2016, 2.969D/2016, 3.054D/2016 şi 3.569D/2016, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul autorilor excepţiei, cel al Societăţii Energetică „Electrica” - S.A. din Bucureşti, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.391 D/2016, 2.530D/2016, 2.672D/2016, 2.797D/2016, 2.927D/2016, 2.969D/2016, 3.054D/2016 şi 3.569D/2016 la Dosarul nr. 2.253D/2016, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate instituie un sistem care nu permite salariatului să se adreseze direct instanţelor de judecată, ci interpun persoane care s-ar putea să aibă interese diferite de cele ale salariaţilor, respectiv angajatorul şi organizaţiile sindicale. De asemenea, menţionează că, prin deciziile nr. 12 şi nr. 14 din 23 mai 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat cu privire la acest aspect, astfel că aceste decizii nu sunt relevante în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Reprezentantul Societăţii Energetică „Electrica” - S.A. din Bucureşti arată că textele de lege criticate ca neconstituţionale nu fac decât să împuternicească Guvernul să reglementeze criteriile de stabilire a unor condiţii deosebite şi speciale de muncă. Astfel, în speţă, autorii excepţiei contestă de fapt prevederile hotărârilor Guvernului care reglementează aceste criterii, iar aceste hotărâri pot fi atacate în contencios administrativ. Pentru aceste motive, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, arată că stabilirea criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite sau speciale este o atribuţie exclusivă a legiuitorului şi nu afectează dreptul salariaţilor de a se adresa justiţiei pentru a reclama neîndeplinirea de către angajator sau alte persoane implicate a obligaţiilor ce le revin potrivi legii. De altfel, arată că asupra acestor chestiuni s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile nr. 12 şi nr. 14 din 23 mai 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.586/86/2015, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale ari 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 29 alin. (11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Remus Atodiresei şi alţii, reprezentaţi de Sindicatul Salariaţilor FRE Suceava, cu prilejul soluţionării apelurilor declarate de Societatea Energetică „Electrica” - S.A. din Bucureşti şi S.C. „Hidroelectrica” - S.A. din Bucureşti, prin administrator judiciar Euro Insol SPRL din Bucureşti, împotriva Sentinţei civile nr. 109 din 26 ianuarie 2016, pronunţate de Tribunalul Suceava - Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.586/86/2015, având ca obiect încadrarea autorilor prezentei excepţii de neconstituţionalitate în condiţii speciale şi deosebite de muncă.

10. Prin încheierea din 18 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.584/86/2015, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 29 alin. (11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Dan Apetrei şi alţii, reprezentaţi de Sindicatul Salariaţilor FRE Suceava, cu prilejul soluţionării apelului declarat de aceştia împotriva Sentinţei nr. 1.630 din 5 noiembrie 2015r pronunţate de Tribunalul Suceava - Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.584/86/2015, având ca obiect încadrarea autorilor prezentei excepţii de neconstituţionalitate în condiţii speciale şi deosebite de muncă.

11. Prin încheierea din 26 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.585/86/2015, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 29 alin. (11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Petru Amanolesei şi alţii, reprezentaţi de Sindicatul Salariaţilor FRE Suceava, cu prilejul soluţionării apelului declarat de E.On Distribuţie România - S A. din Târgu Mureş împotriva Sentinţei nr. 283 din 29 februarie 2016, pronunţate de Tribunalul Suceava - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.585/86/2015, având ca obiect încadrarea autorilor prezentei excepţii de neconstituţionalitate în condiţii speciale de muncă.

12. Prin Decizia civilă nr. 29/CM din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.461/118/2016/a1, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 29 alin. (11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Gîrbăcea şi alţii, cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva încheierii din 8 septembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă în Dosarul nr. 3.461/118/2016, având ca obiect încadrarea în condiţii speciale şi deosebite de muncă.

13. Prin încheierea din 20 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.718/90/2015, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 29 alin. (11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Alin Mîrzan şi alţii cu prilejul soluţionării unei cauze privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.

14. Prin încheierea din 20 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 452/111/2016, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006. Excepţia a fost ridicată de Petrică Alb şi alţii cu prilejul soluţionării unei acţiuni având ca obiect încadrarea în condiţii speciale de muncă.

15. Prin încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.880/86/2015, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (î)şl (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 29 alin. <11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Emil Bulimar şi alţii, reprezentanţi de Sindicatul Energia Moldova, cu prilejul soluţionării apelurilor declarate împotriva încheierii din 5 noiembrie 2015 şi a Sentinţei civile nr. 783 din 27 iunie 2016, pronunţate de Tribunalul Suceava - Secţia civilă în Dosarul nr. 2.880/86/2015, având ca obiect încadrarea în condiţii speciale de muncă.

16. Prin încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.469/118/2015, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1)şi(2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 29 alin. (11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Andronescu şi alţii, reprezentaţi de Sindicatul Liber Energetica Nucleară 90, cu prilejul soluţionării apelului formulat de aceştia împotriva Sentinţei civile nr. 1.376 din 2 iunie 2016, pronunţate de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 3.469/118/2015, având ca obiect încadrarea în condiţii speciale de muncă.

17. Prin încheierea din 19 decembrie 2016. pronunţată în Dosarul nr. 1,928/90/2014, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Constantin-Laurenţiu Ciutacu şi alţii cu prilejul soluţionării unei acţiuni referitoare la încadrarea în condiţii speciale de muncă.

18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens, arată că metodologia şi criteriile de încadrare a unor activităţi şi locuri de muncă în condiţii speciale, precum şi reevaluarea acestor locuri de muncă au fost reglementate prin hotărâri ale Guvernului, ceea ce le extrage de la controlul de constituţionalitate şi împiedică salariaţii să se adreseze direct instanţelor de judecată pentru constatarea anumitor situaţii cu caracter individual sau specifice unui grup de salariaţi. Mai arată că aplicarea prin legi a prevederilor art. 21 din Constituţie trebuie să garanteze în principal accesul direct la o instanţă de judecată şi numai în

secundar accesul prin intermediar, aşa cum sunt angajatorul, sindicatele sau reprezentanţii legali ori convenţionali. Or, printre titularii dreptului de a se adresa justiţiei în vederea contestării deciziilor privind încadrarea sau reevaluarea încadrării în condiţii speciale de muncă nu se regăsesc tocmai salariaţii, adică exact acea categorie de subiecţi pe care legiuitorul trebuia să o vizeze spre protecţie şi reparaţie ca urmare a condiţiilor speciale în care aceştia şi-au desfăşurat munca.

19. Totodată, autorii excepţiei consideră că Guvernul nu poate fi obiectiv în reglementarea criteriilor şi metodologiei de încadrare în condiţii speciale, întrucât stabileşte, pe de o parte, regulile după care salariaţii vor obţine în viitor pensiile, iar, pe de altă parte, stabileşte regulile după care are loc verificarea judecătorească a modalităţii de constituire a contribuţiilor pentru respectivele pensii. Totodată, arată că angajatorii se află în conflict de interese atunci când, pe de o parte, au calitatea de iniţiatori ai demersurilor ce duc la încadrarea în anumite condiţii a locurilor de muncă din propria unitate, iar, pe de altă parte, au scopul economic de a-şi reduce costurile cu forţa de muncă.

20. De asemenea, autorii excepţiei susţin că, prin reglementarea pe calea unor hotărâri de Guvern a criteriilor şi metodologiilor de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale, se obţin două categorii de salariaţi: una stabilită prin lege şi alta determinată arbitrar prin hotărârea Guvernului.

21. Pentru aceleaşi motive, autorii excepţiei arată că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare şi prevederilor cuprinse în paragraful 5 al preambulului la Directiva Consiliului 89/391/CEE privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, din care reiese că intenţia legiuitorului suprastatal a fost ca interesele salariaţilor să primeze în raport cu cele economice. De asemenea, amintesc că, potrivit art. 11 alin. (6) din aceeaşi directivă, salariaţii au dreptul să recurgă la autorităţi dacă apreciază că angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile. Or, autorităţi sunt considerate şi instanţele de judecată, acestea fiind ultimele cărora salariatul se poate adresa pentru garantarea respectării drepturilor sale. În sensul celor arătate, autorii excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la justiţie.

22. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie.

23. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 132 din 25 februarie 2010 şi nr. 1.224 din 20 septembrie 2011, referitor la constituţionalitatea instituirii unei proceduri administrative prealabile, fără caracter jurisdicţional. În acelaşi sens aminteşte şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 23 iunie 1986, pronunţată în Cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyer împotriva Belgiei, Hotărârea din 10 februarie 1983, pronunţată în Cauza Albert şi Le Compte împotriva Belgiei, sau Hotărârea din 24 mai 2005, pronunţată în Cauza Buzescu împotriva României. Prin urmare, făcând trimitere la Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, instanţa de judecată reţine că „instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu este contrară principiului liberului acces la justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe de judecată.” De asemenea, arată că neparcurgerea acestei proceduri sau nerespectarea termenelor legale care determină pierderea dreptului de acces la justiţie nu este de natură să demonstreze neconstituţionalitatea procedurii administrative prealabile, întrucât, aşa cum preciza Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.033 din 14 septembrie 2010, „liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări.”

24. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă consideră, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată şi arată că stabilirea prin lege şi în legislaţia secundară a criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale şi a procedurii de urmat în acest sens sunt atribuţii exclusive ale legiuitorului şi nu afectează dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru a reclama neîndeplinirea de către angajator sau de alte persoane a obligaţiilor rezultate din aceste acte normative.

25. Tribunalul Bihor - Secţia I civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale este atributul exclusiv al legiuitorului.

26. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere CU privire la excepţia de neconstituţionalitate.

27. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens invocă interpretările pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le-a dat dispoziţiilor de lege criticate prin deciziile nr. 12 şi 14 din 23 mai 2016.

28. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale şi aminteşte deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în această materie

29. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele for de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

30. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

31. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin, (2) şi (4) şi art. 20 alin, (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, şi dispoziţie art. 29 alin. (V) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 19 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 19/2000: „(2) Criteriile şi metodologia de încadrare a focurilor de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a Ministerului Sănătăţii.[...]

(4) Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în căzui în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).”;

- Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000: „Metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în urma consultării CNPAS.”;

- Art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006: „(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unităţile prevăzute în anexa nr. 2, care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare..”;

- Art. 29 alin. (1^) din Legea nr. 263/2010: „Locurile de muncă pot fi menţinute în condiţii deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligaţia de a normaliza condiţiile de muncă.”;

- Art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010: „(2) Periodic, din 5 în 5 ani locurile de muncă în condiţii speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiţii speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.

(3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. “

32. Curtea constată că dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 şi cele ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 nu mai sunt în vigoare, aceste acte normative fiind abrogate anterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate. Cu toate acestea, având în vedere obiectul acţiunilor în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege, Curtea apreciază că sunt aplicabile cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”, astfel că analiza de constituţionalitate se va referi şi la dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, precum şi la cele ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006.

33. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile articolelor de lege criticate încalcă dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, consideră că sunt înfrânte şi prevederile paragrafului 5 al preambulului la Directiva Consiliului 89/391/CEE privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L183/1989, prevederi referitoare la adoptarea de către Consiliu, prin intermediul directivelor, a cerinţelor minime pentru a promova îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, precum şi prevederile art. 11 alin. (6) din aceeaşi directivă, în care se arată că „lucrătorii şi reprezentanţii acestora au dreptul să recurgă, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, la autoritatea care răspunde de protecţia securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, în cazul în care consideră că măsurile luate şi mijloacele puse la dispoziţie de angajator nu corespund scopurilor de asigurare a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.

În timpul inspecţiilor, reprezentanţilor lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a prezenta autorităţilor competente observaţiile lor.”

34. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că una dintre criticile formulate de autorii acesteia vizează faptul că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii deosebite sau speciale s-a realizat prin hotărâri de Guvern, ceea ce a exclus aceste proceduri de la controlul de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională şi nu a asigurat caracterul obiectiv al reglementării. De asemenea, autorii excepţiei consideră că astfel s-au creat două categorii de salariaţi: unii ale căror criterii de încadrare în condiţii speciale sunt prevăzute de lege şi alţii pentru care criteriile de încadrare sunt stabilite prin hotărâri de Guvern. O altă critică se referă la faptul că între titularii dreptului de a ataca în faţa instanţelor de judecată deciziile privind refuzul de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale nu se găsesc şi salariaţii în mod individual, ci doar angajatorii, sindicatele şi reprezentanţii salariaţilor.

35 Analizând textele de lege prin prisma acestor critici de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 19/2000 a prevăzut reglementări diferite în ceea ce priveşte stabilirea şi acordarea dreptului la pensie, după cum titularul acestui drept şi-a desfăşurat munca în condiţii normale, deosebite sau speciale. Aceste deosebiri de tratament juridic au fost justificate de împrejurările concrete în care s-a desfăşurat activitatea profesională şi care au afectat într-o proporţie diferită capacitatea de muncă, impunând în cazul persoanelor care au lucrat în condiţii deosebite sau speciale stabilirea unor reglementări mai favorabile în ceea ce priveşte pensionarea.

36. În acest sens, art. 19 alin, (1) din Legea nr. 19/2000 defineşte locurile de muncă în condiţii deosebite ca fiind acelea care, „în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc.”Din chiar conţinutul acestei definiţii se întrevede necesitatea unei evaluări efective, concrete a diverselor locuri de muncă pentru a se aprecia dacă acestea întrunesc condiţiile stabilite prin art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, iar pentru aceasta legiuitorul a prevăzut în alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol de lege că metodologia şi criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, sens în care a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă În condiţii deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 martie 2001. Art. 13 din acest act normativ a prevăzut posibilitatea angajatorilor care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite de a formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Inspecţia Muncii, care trebuia să o soluţioneze în termen de 30 de zile.

37. Ulterior, Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007. Prin acest din urmă act normativ s-a prevăzut o procedură de reînnoire a avizelor de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii deosebite, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001, procedură care a fost prelungită prin acte normative succesive, până la data de 31 decembrie 2015 [art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, modificat prin articolul unic pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.173/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 30 decembrie 2014]. Dispoziţiile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare, au prevăzut posibilitatea angajatorilor care nu au obţinut reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite de a se adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.

38. La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care a abrogat Legea nr. 19/2000. Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 a prevăzut că „Sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora iar în alin. (11) - articol criticat în prezenta excepţie de neconstituţionalitate şi care a fost introdus în Legea nr. 263/2010 prin articolul unic din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 65/2015 pentru completarea art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 31 decembrie 2015 şi aprobată prin Legea nr. 108/2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2015 pentru completarea art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind Sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 30 mai 2016 - s-a stabilit că „Locurile de muncă pot fi menţinute în condiţii deosebite,  prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligaţia de a normaliza condiţiile de muncă.]n acest sens a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 31 decembrie 2015, care, abrogând Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, a prevăzut în art. 1 alin. (1) că, „începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre. Art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.014/2015 prevede că „Angajatorii care nu au obţinut reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se pot adresa direct instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii. “

39. În ceea ce priveşte locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, Curtea reţine că art. 20 din Legea nr. 19/2000 a realizat, iniţial, o enumerare exhaustivă a acestora, urmând ca, prin completările aduse prin articolul unic pct. 3 din Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002, să fie stabilite două categorii, în funcţie de sediul reglementării. Astfel, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 a stabilit în mod expres că sunt locuri de muncă în condiţii speciale „a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele i şi II de expunere la radiaţii; c) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;

d) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2. “În acelaşi timp însă, dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 - care constituie obiect al analizei de constituţionalitate - au deschis posibilitatea stabilirii prin lege şi a altor locuri de muncă în condiţii speciale, urmând ca „Metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în urma consultării CNPAS.”

40. În aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003. Art. 2 din acest act normativ a stabilit criteriile cumulative necesare pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiţii speciale, astfel: ,,a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001; b) desfăşurarea activităţii în condiţii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a); c) existenţa la locurile de muncă în condiţii speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturaţi, în condiţiile în care s-au luat măsurile tehnice şi organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislaţia de protecţie a muncii în vigoare; d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale şi înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; e) efecte asupra capacităţii de muncă şi stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacităţii de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.” Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 cuprinde o listă a locurilor de muncă în care se desfăşoară activităţi ce pot fi încadrate în condiţii speciale. În vederea obţinerii încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale, art. 3 din acelaşi act normativ stabileşte mai multe etape, ce trebuie parcurse în ordinea cronologică indicată. În cazul în care nu a fost acordat avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, iar plângerea formulată de angajatori şi/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor nu a fost soluţionată favorabil de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii, art. 13 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2003 prevede posibilitatea atacării deciziei acestor organe administrative la instanţa judecătorească competentă. Potrivit art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, „Angajatorii, împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii, pot solicita reevaluarea locurilor de muncă, respectând dispoziţiile prezentei hotărâri, până la data de 30 iunie 2005.”

41. La expirarea acestui termen, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, a fost adoptată Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, care a prevăzut în art. 1 alin. (1) şi (2) că

„Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1H, precum şi că „Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unităţile prevăzute în anexa nr. 2, care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare.”

42. Anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006 a preluat lista activităţilor care justifică încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, în timp ce anexa nr. 2 cuprinde o enumerare limitativă a unităţilor care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003.

43. Legea nr. 226/2006 a fost abrogată prin Legea nr. 236/2010, care, reglementând locurile de muncă în condiţii speciale, a prevăzut în ari. 30 o listă exhaustivă a acestora: „a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii; c) activităţile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi; d) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3; f) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.” Dispoziţiile anexelor nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010 preiau conţinutul anexelor nr. 1 şi 2 la Legea nr. 226/2006. Prevederile art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010, supuse analizei de constituţionalitate, prevăd necesitatea reevaluării periodice a încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale, precum şi faptul că procedura de reevaluare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. În aplicarea acestor dispoziţii de lege, a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 29 decembrie 2011. Potrivit art. 3 din acest act normativ, menţinerea încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale se realizează în condiţiile îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii: ,,a) existenţa activităţilor şi a unităţilor pentru care se solicită reevaluarea, în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010. cu modificările şi completările ulterioare; b) existenţa locurilor de muncă pentru care au fost acordate avizele de încadrare în condiţii speciale, la unităţile solicitante; c) existenţa, la locurile de muncă pentru care se solicită reevaluarea, a aceloraşi factori de risc identificaţi iniţial pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiţii speciale; d) identificarea prezenţei efectelor nocive asupra stării de sănătate a lucrătorilor identificate prin boli profesionale sau boli legate de profesiune, pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiţii speciale la locurile de muncă şi pentru care se solicită reevaluarea.” Art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 prevede etapele metodologiei de reevaluare a locurilor de muncă în condiţii speciale, care trebuie parcurse în ordine cronologică, iar art. 9 stabileşte posibilitatea atacării în contencios administrativ a hotărârii Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiţii speciale. Art. 12 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011, cu modificările ulterioare, a prevăzut că solicitarea reevaluării locurilor de muncă în condiţii speciale se poate face până la data de 1 iulie 2013.

44. Examinând acest parcurs legislativ, Curtea observă că reglementarea regimului locurilor de muncă în condiţii deosebite şi condiţii speciale s-a realizat pe cale legislativă, respectiv prin Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006 şi Legea nr. 263/2010. Dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 au definit locurile de muncă în condiţii deosebite, iar art. 20 din aceeaşi lege a enumerat acele locuri de muncă ce erau încadrate în condiţii speciale, deschizând însă posibilitatea nominalizării şi altora, prin lege, ceea ce a condus la adoptarea Legii nr. 226/2006. De asemenea, art. 3 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010 a definit locurile de muncă în condiţii deosebite şi a prevăzut în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 că sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora. Totodată, dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 au definit condiţiile de muncă în condiţii speciale, tar art. 30 alin. (1) a realizat o enumerare exhaustivă a acestora. Din această perspectivă, Curtea apreciază că este lipsită de temei susţinerea autorilor excepţiei referitoare la existenţa unor categorii diferite de salariaţi în funcţie de reglementarea criteriilor de încadrare în condiţii deosebite sau speciale de muncă prin lege sau prin hotărâri de Guvern.

45. Desigur, complexitatea problematicii referitoare la încadrarea unor locuri de muncă în condiţii deosebite sau speciale a făcut necesară adoptarea unor reglementări de ordin secundar, respectiv hotărâri ale Guvernului, prin care au fost precizate toate criteriile care, în mod cumulativ, erau necesare pentru a justifica încadrarea locurilor de muncă în condiţiile mai sus amintite şi care vizau nu doar tipul activităţii, ci şi elemente concrete, precum prezenţa la locul de muncă a factorilor de risc pentru sănătatea salariaţilor, măsurile concrete adoptate în scopul înlăturării acestor factori, efectele reale asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a factorilor de risc pentru sănătatea salariaţilor, măsurile concrete adoptate în scopul înlăturării acestor factori, efectele reale asupra securităţii şi sănătăţii în muncă şi altele asemenea. Totodată, evaluarea acestor elemente concrete a impus reglementarea unei metodologii etapizate, constând dintr-o serie de operaţiuni tehnice şi administrative necesar a fi urmate în ordine cronologică. De asemenea, reevaluarea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite sau speciale a necesitat adoptarea unor reglementări asemănătoare prin care s-au stabilit criteriile şi metodologia acestei proceduri. Or, detalierea prin hotărâri de Guvern a unor aspecte ce ţin de concretizarea dispoziţiilor unor texte de lege nu poate fi privită ca o opţiune de reglementare contrară prevederilor constituţionale. Din contră, prevederile art. 108 alin. (2) din Legea fundamentală consacră în mod expres posibilitatea Guvernului de a emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, iar în acest sens Curtea Constituţională a precizat în jurisprudenţa sa că „Parlamentul, ca unică putere legiuitoare a ţării, poate împuternici Guvernul să reglementeze anumite aspecte prin acte normative specifice, în temeiul dispoziţiilor art. 108 din Constituţia României” (Decizia nr. 686 din 20 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 25 iunie 2010).

46. În ceea ce priveşte critica privind încălcarea dreptului de acces la justiţie, Curtea constată că abilitarea Guvernului de a emite hotărâri în organizarea executării legilor nu poate fi privită ca un impediment pentru exercitarea dreptului de acces la justiţie, de vreme ce hotărârea Guvernului poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ care se poate pronunţa cu privire la legalitatea actului normativ. Faptul că o hotărâre de Guvern nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate decurge din împrejurarea că un astfel de act normativ reprezintă un act de reglementare secundară, dat în aplicarea legii. De altfel, în legătură cu acest aspect, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 163 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 4 aprilie 2013 a statuat că „instanţele de contencios administrativ nu au competenţa de a controla constituţionalitatea hotărârii Guvernului, ci doar legalitatea acesteia, întrucât actul de reglementare secundară este dat în aplicarea legii, ea organizând executarea legilor.”

47. Analizând în continuare susţinerile autorilor excepţiei vizând excluderea salariaţilor de la dreptul de a ataca în justiţie, în mod individual, deciziile ori hotărârile organelor administrative prin care s-a refuzat încadrarea unor locuri de muncă în condiţii deosebite sau speciale de muncă, Curtea observă că reglementarea accesului la justiţie împotriva actelor administrative mai sus arătate nu constituie obiect al textelor de lege criticate, ci, aşa cum s-a reţinut mai sus, al hotărârilor de Guvern date în aplicarea acestor texte. Prin urmare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”, instanţa de contencios constituţional nu poate analiza acest aspect.

48. Curtea apreciază însă că aspectele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin paragrafele 90 şi 91 ale Deciziei nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activităţii desfăşurate în condiţii deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, evidenţiază faptul că dreptul de acces la justiţie al salariaţilor cu prilejul desfăşurării procedurilor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii superioare de muncă a fost asigurat. Astfel, instanţa supremă a arătat că „încadrarea locurilor de muncă în condiţii superioare de muncă era de competenţa autorităţilor administrative, competenţă ce se exercita prin emiterea şi, după caz, refuzul de emitere a avizelor ori de reînnoire a celor deja acordate. Aceste acte administrative tipice ori asimilate, după caz, erau supuse controlului de plină jurisdicţie din partea instanţelor de contencios administrativ prin care se putea sancţiona pasivitatea ori neglijenţa angajatorului şi/sau a reprezentanţilor angajaţilor de a iniţia şi derula procedura pentru încadrarea locurilor de munca ale angajaţilor în condiţii deosebite. De asemenea, în ipoteza pasivităţii angajatorului de a declanşa procedura de încadrare în condiţii deosebite, potrivit art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sindicatele reprezentative, reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori responsabilul cu protecţia muncii aveau posibilitatea de a sesiza inspectoratele teritoriale de muncă pentru verificarea locurilor de muncă în interiorul termenului-limită prevăzut de metodologie în acest sens.”

49. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Remus Atodiresei şi alţii, de Dan Apetrei şi alţii, precum şi de Petru Amanolesei şi alţii, toţi reprezentaţi prin Sindicatul Salariaţilor FRE Suceava, precum şi de Emil Bulimar şi alţii, prin Sindicatul Energia Moldova, în dosarele nr. 1.586/86/2015, 1.584/86/2015, 1.585/86/2015 şi 2.880/86/2015 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, de Nicolae Gîrbăcea şi alţii, precum şi de Ovidiu Andronescu şi alţii, prin Sindicatul Liber Energetica Nucleară 90 în dosarele nr. 3.461/118/2016/a1 şi nr. 3.469/118/2015 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, de Alin Mîrzan şi alţii şi Constantin-Laurenţiu Ciutacu şi alţii în dosarele nr. 3.718/90/2015 şi nr. 1.928/90/2014 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi de Petrică Alb şi alţii în Dosarul nr. 452/111/2016 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (4) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 29 alin. (11) şi art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

MINISTERUL MUNCII ŞI JUSTIŢIEI SOCIALE

Nr. 250 din 28 februarie 2018

Nr. 1.660 din 23 martie 2018

Nr. 1.170 din 14 martie 2018

 

ORDIN

pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Societăţii Comerciale „ROFERSPED” - S.A., la care Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R. Marfă” - S.A. deţine o participaţie majoritară

 

În temeiul art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin directori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 17 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor, ministrul finanţelor publice şi ministrul muncii şi justiţiei sociale emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Societăţii Comerciale „ROFERSPED” - S.A., la care Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R. Marfă” - S.A. deţine o participaţie majoritară, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Societatea Comercială „ROFERSPED” - S.A. va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul transporturilor,

Ministrul finanţelor publice,

Ministrul muncii şi justiţiei sociale.

Lucian Şova

Eugen Orlando Teodorovici

Lia-Olguţa Vasilescu

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

Societatea Comercială „ROFERSPED” - S.A.

Bucureşti, sectorul 1, str. Turda nr. 98

Cod unic de înregistrare: R09825567

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2018

 

 

 

- mii lei –

 

INDICATORI

Nr. rd.

Propuneri an curent 2018

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1 = Rd.2 + Rd.5 + Rd.6)

1

136.110.,10

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

135.686,35

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

423,75

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7 = Rd.8 + Rd.20 + Rd.21)

7

132.029,10

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

131.299,10

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

124 841,77

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

14,00

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

6.188,84

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială(Rd.13 + Rd.14)

12

5.602,46

 

 

 

C1

cheltuieli cu salariile

13

4.977,32

 

 

 

C2

bonusuri

14

625,14

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

 

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente organe de conducere şi control,CA, AGA, CENZORI

17

462,00

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

 

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

254,49

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

730,00

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

4 081,00

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

664,00

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

3,417,00

 

1

 

Rezerve legale

25

 

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

 

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

3.417,00

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

341,70

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local 1h cazul regiilor autonome, ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

3.075,30

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

e)

- dividende cuvenite ador acţionari

34

3.075,30

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

341,70

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

611,36

 

1

 

Alocaţii da la buget

44

 

 

 

 

I alocaţii bugetare aferente plătii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

611,36

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

87

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

67

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială *)

50

6.471,43

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) determinat pe baza cheltuielilor de natura salariala, recalculata cf. Legii anuale a bugetului de stat **)

51

5.396,31

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

2.025,17

6

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu recalculata cf. Legii anuale a bugetului de stat

53

2.025,17

7

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/ persoană)

54

 

8

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

55

970.02

9

 

Plăţi restante

56

 

10

 

Creanţe restante

57

10.900,00

 

*) Rd.50 = Rd.155 din Anexa de fundamentare nr.2

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Institutului Oncologic „Prof. dr. Ion Chiricuţă” Cluj-Napoca

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei management şi structuri sanitare nr. S.P. 2.314/2018,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) şi art. 14 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare al Institutului Oncologic „Prof. dr. Ion Chiricuţă” Cluj-Napoca, conform anexei*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Structurile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Institutul Oncologic „Prof. dr. Ion Chiricuţă” Cluj-Napoca vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Sorina Pintea

 

Bucureşti, 19 martie 2018.

Nr. 351.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Autorităţii Feroviare Române - AFER

 

Având în vedere Referatul Direcţiei economice nr. 11.761 din 16.03.2018 prin care se propune spre aprobare bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Autorităţii Feroviare Române - AFER,

în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 8 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Autorităţii Feroviare Române - AFER, care funcţionează în subordinea Ministerului Transporturilor şi care se finanţează din venituri proprii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Defalcarea pe trimestre a indicatorilor prevăzuţi în bugetul de venituri şi cheltuieli al Autorităţii Feroviare Române - AFER se aprobă de către Consiliul de conducere al acesteia.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise în bugetul de venituri şi cheltuieli al Autorităţii Feroviare Române - AFER reprezintă limite maxime şi nu pot fi depăşite decât în cazuri justificate şi numai cu aprobarea ministrului transporturilor.

(2) în cazul în care în execuţie se înregistrează nerealizări ale veniturilor aprobate, Autoritatea Feroviară Română - AFER poate efectua cheltuieli proporţional cu gradul de realizare a veniturilor.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Lucian Şova

 

Bucureşti, 23 martie 2018.

Nr. 373.

 ANEXĂ

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2018 al Autorităţii Feroviare Române – AFER

 

 

 

 

- mii lei –

Cap./

Titlu

Subcap.

Articol

Paragraf

Alineat

Denumirea indicatorilor

Program 2018

A

B

C

D

1

00.01

10

 

VENITURI PROPRII TOTAL VENITURI

61.000,00

00.02

 

 

I. VENITURI CURENTE

56.900,00

29.00

 

 

C. VENITURI NEFISCALE

56.900,00

33.00

10

 

C2.VÂNZĂRI DE BUNURI SI SERVICII

56.900,00

33.10

 

 

VENITURI DIN PRESTĂRI DE SERVICII SI ALTE ACTIVITĂŢI

56.900,00

 

08

 

Venituri din prestări servicii

56.300,00

 

20

 

Venituri din cercetare

300,00

 

50

 

Alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi

300,00

39 10

 

 

II VENITURI DIN CAPITAL

100,00

 

50

 

Alte venituri din valorificarea unor bunuri

100,00

40.10

 

 

III. OPERAŢIUNI FINANCIARE

4.000,00

 

15

 

Sume utilizate din excedentul anului precedent pentru efectuarea de cheltuieli

4.000,00

84.10

50

 

CHELTUIELI TOTAL

 

 

 

 

I. Credite de angajament

61.000,00

 

 

 

II. Credite bugetare

61.000,00

01

 

 

CHELTUIELI CURENTE

 

 

 

 

I. Credite de angajament

58.400,00

 

 

 

II Credite bugetare

58.400,00

10

 

 

Titlul l. CHELTUIELI DE PERSONAL

 

 

 

 

I. Credite de angajament

41.910,00

 

 

 

II. Credite bugetare

41.910,00

 

10.01

 

Cheltuieli salariate în bani

 

 

 

 

I. Credite de angajament

40.395,00

 

 

 

II. Credite bugetare

40.395,00

 

 

01

Salarii de bază

 

 

 

 

I. Credite de angajament

31.940,00

 

 

 

II. Credite bugetare

31.940,00

 

 

05

Sporuri pentru condiţii de muncă

 

 

 

 

I. Credite de angajament

7.180,00

 

 

 

II. Credite bugetare

7.180,00

 

 

06

Alte sporuri

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

 

12

Indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii

 

 

 

 

I. Credite de angajament

207,00

 

 

 

II. Credite bugetare

207,00

 

 

13

Indemnizaţii de delegare

 

 

 

 

I. Credite de angajament

300,00

 

 

 

II. Credite bugetare

300,00

 

 

30

Alte drepturi salariate în bani

 

 

 

 

I. Credite de angajament

768,00

 

 

 

II. Credite bugetare

768,00

 

10.02

 

Cheltuieli salariale în natură

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

 

06

Vouchere de vacanţă

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

10.03

 

Contribuţii

 

 

 

 

I. Credite de angajament

1.515,00

 

 

 

II. Credite bugetare

1.515,00

 

 

01

Contribuţii de asigurări sociale de stat

 

 

 

 

I. Credite de angajament

360,00

 

 

 

II. Credite bugetare

360,00

 

 

02

Contribuţii de asigurări de şomaj

 

 

 

 

 

I. Credite de angajament

13.00

 

 

 

II. Credite bugetare

13,00

 

 

03

Contribuţii de asigurări sociale de sănătate

 

 

 

 

I. Credite de angajament

125,00

 

 

 

II. Credite bugetare

125,00

 

 

04

Contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă

 

 

 

 

I. Credite de angajament

6,00

 

 

 

II. Credite bugetare

6,00

 

 

06

Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

 

 

 

 

I. Credite de angajament

11,00

 

 

 

II. Credite bugetare

11,00

 

 

07

Contribuţia asiguratorie pentru muncă

 

 

 

 

I. Credite de angajament

1.000,00

 

 

 

II. Credite bugetare

1.000,00

20

 

 

Titlul II. BUNURI ŞI SERVICII

 

 

 

 

I. Credite de angajament

16.240,00

 

 

 

II. Credite bugetare

16.240,00

 

20 01

 

Bunuri şi servicii

 

 

 

 

I. Credite de angajament

3.433,00

 

 

 

II. Credite bugetare

3.433,00

 

 

01

Furnituri de birou

 

 

 

 

I. Credite de angajament

45,00

 

 

 

II. Credite bugetare

45,00

 

 

02

Materiale pentru curăţenie

 

 

 

 

I. Credite de angajament

13,00

 

 

 

II. Credite bugetare

13,00

 

 

03

Încălzit, iluminat şi forţă motrică

 

 

 

 

I. Credite de angajament

670,00

 

 

 

II. Credite bugetare

670,00

 

 

04

Apă, canal şi salubritate

 

 

 

 

I. Credite de angajament

135,00

 

 

 

II. Credite bugetare

135,00

 

 

05

Carburanţi şi lubrifianţi

 

 

 

 

I. Credite de angajament

300,00

 

 

 

II. Credite bugetare

300,00

 

 

06

Piese de schimb

 

 

 

 

I. Credite de angajament

80,00

 

 

 

II. Credite bugetare

80,00

 

 

07

Transport

 

 

 

 

I. Credite de angajament

50,00

 

 

 

II, Credite bugetare

50,00

 

 

08

Poştă, telecomunicaţii, radio, tv, internet

 

 

 

 

I. Credite de angajament

540,00

 

 

 

II. Credite bugetare

540,00

 

 

09

Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional

 

 

 

 

I. Credite de angajament

800,00

 

 

 

II. Credite bugetare

800,00

 

 

30

Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare

 

 

 

 

I. Credite de angajament

800,00

 

 

 

II. Credite bugetare

800,00

 

20.02

 

Reparaţii curente

 

 

 

 

I. Credite de angajament

1.000,00

 

 

 

II. Credite bugetare

1.000,00

 

20.04

 

Medicamente şi materiale sanitare

 

 

 

 

I. Credite de angajament

10,00

 

 

 

II. Credite bugetare

10,00

 

 

01

Medicamente

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

 

02

Materiale sanitare

 

 

 

 

I. Credite de angajament

10.00

 

 

 

II. Credite bugetare

10,00

 

20.05

 

Bunuri de natura obiectelor de inventar

 

 

 

 

I. Credite de angajament

107,00

 

 

 

 

II. Credite bugetare

107,00

 

 

01

Uniforme şi echipament

 

 

 

 

I. Credite de angajament

30,00

 

 

 

II. Credite bugetare

30,00

 

 

03

Lenjerie şi accesorii de pat

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

 

30

Alte obiecte de inventar

 

 

 

 

I. Credite de angajament

77,00

 

 

 

II. Credite bugetare

77,00

 

20.06

 

Deplasări, detaşări, transferări

 

 

 

 

I. Credite de angajament

1.000,00

 

 

 

II. Credite bugetare

1.000,00

 

 

01

Deplasări interne, detaşări, transferări

 

 

 

 

I. Credite de angajament

500,00

 

 

 

II. Credite bugetare

500,00

 

 

02

Deplasări în străinătate

 

 

 

 

I. Credite de angajament

500,00

 

 

 

II. Credite bugetare

500,00

 

20.11

 

Cărţi, publicaţii şi materiale documentare

 

 

 

 

I. Credite de angajament

40,00

 

 

 

II. Credite bugetare

40,00

 

20,12

 

Consultanţă şi expertiză

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

20.13

 

Pregătire profesională

 

 

 

 

I. Credite de angajament

900,00

 

 

 

II. Credite bugetare

900,66

 

20.14

 

Protecţia muncii

 

 

 

 

I. Credite de angajament

150,00

 

 

 

II. Credite bugetare

150,00

 

20.25

 

Cheltuieli judiciare şi extrajudiciare derivate din acţiuni în reprezentarea intereselor statului, potrivit dispoziţiilor legale

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

20.30

 

Alte cheltuieli

 

 

 

 

I. Credite de angajament

9.600,00

 

 

 

II. Credite bugetare

9.600,00

 

 

01

Reclamă şi publicitate

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

 

02

Protocol şi reprezentare

 

 

 

 

I. Credite de angajament

150,00

 

 

 

II. Credite bugetare

150,00

 

 

03

Prime de asigurare non-viaţă

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

 

04

Chirii

 

 

 

 

I. Credite de angajament

850,00

 

 

 

II. Credite bugetare

850,00

 

 

07

Fondul Preşedintelui/Fondul conducătorului instituţiei publice

 

 

 

 

I. Credite de angajament

10,00

 

 

 

II. Credite bugetare

10,00

 

 

30

Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii

 

 

 

 

I. Credite de angajament

8.590,00

 

 

 

II. Credite bugetare

8.590,00

55

 

 

Titlul VII. ALTE TRANSFERURI

 

 

 

 

I. Credite de angajament

50,00

 

 

 

II. Credite bugetare

50,00

 

55.02

 

Transferuri curente în străinătate (către organizaţii internaţionale)

 

 

 

 

I. Credite de angajament

50,00

 

 

 

II. Credite bugetare

50,00

 

 

01

Contribuţii şi cotizaţii la organisme internaţionale

 

 

 

 

I. Credite de angajament

50,00

 

 

 

 

II. Credite bugetare

50,00

57

 

 

Titlul IX. ASISTENTĂ SOCIALĂ

 

 

 

 

I. Credite de angajament

200,00

 

 

 

II. Credite bugetare

200,00

 

57.02

 

Ajutoare sociale

 

 

 

 

I. Credite de angajament

200,00

 

 

 

II. Credite bugetare

200,00

 

 

01

Ajutoare sociale în numerar

 

 

 

 

I. Credite de angajament

200,00

 

 

 

II. Credite bugetare

200,00

 

 

03

Tichete de creşă şi tichete sociale pentru grădiniţă

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

 

 

CHELTUIELI DE CAPITAL

 

 

 

 

I. Credite de angajament

2.600,00

 

 

 

II. Credite bugetare

2.600,00

71

 

 

Titlul XIII. ACTIVE NEFINANCIARE

 

 

 

 

I. Credite de angajament

2.600,00

 

 

 

II. Credite bugetare

2.600,00

 

71.01

 

Active fixe

 

 

 

 

I. Credite de angajament

2.600,00

 

 

 

II. Credite bugetare

2.600,00

 

 

01

Construcţii

 

 

 

 

I. Credite de angajament

400,00

 

 

 

II. Credite bugetare

400,00

 

 

02

Maşini, echipamente şi mijloace de transport

 

 

 

 

I. Credite de angajament

2.000,00

 

 

 

II. Credite bugetare

2.000,00

 

 

03

Mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

 

30

Alte active fixe

 

 

 

 

I. Credite de angajament

200,00

 

 

 

II. Credite bugetare

200,00

 

71.03

 

Reparaţii capitale aferente activelor fixe

 

 

 

 

I. Credite de angajament

-

 

 

 

II. Credite bugetare

-

 

Date de fundamentare a cheltuielilor de personal în bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2018:

1) Număr mediu de personal: 480 persoane;

2) Câştigul mediu brut lunar: 6.770 lei/salariat;

3) În câştigul mediu salarial brut lunar de la punctul 2) nu este cuprinsă şi suma aferentă salariilor Directorului General şi a directorilor de organisme (suma de 450 mii lei);

4) În cheltuielile salariale în bani sunt cuprinse şi: indemnizaţiile membrilor Consiliului de Conducere (suma de 207 mii lei), precum şi indemnizaţiile de delegare (suma de 300 mii lei);

5) În câştigul mediu salarial brut lunar nu este cuprinsă suma de 768 mii lei. reprezentând diferenţele salariale ce se vor achita urmare sentinţelor judecătoreşti definitive şi irevocabile.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.