MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 282/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 282         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 29 martie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 735 din 23 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ale art. 3, art. 4 alin. (2) şi ale art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 807 din 7 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

147. - Hotărâre privind reorganizarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda şi modificarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

169. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul mediului, privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 89/2013 pentru aprobarea Metodologiei privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din Rezerva pentru instalaţiile nou-intrate, pentru instalaţiile nou-intrate, pentru instalaţiile cu modificări semnificative de capacitate şi pentru instalaţiile care îşi încetează parţial sau total funcţionarea (închideri) pentru perioada 2013-2020

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 735

din 23 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ale art. 3, art. 4 alin. (2) şi ale art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia-Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ale art. 3, art. 4 şi ale art. 7 alin (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 282 alin (4) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vlad Mihai Hendea, Dan Marian Hendea şi Petru Mandachi în Dosarul nr. 200/84/2015 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 680D/2016

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin (2) din Legea nr. 187/2012. În acest sens, arată că autorul excepţiei face comparaţie între două instituţii juridice diferite, şi anume suspendarea condiţionată a executării pedepsei, reglementată doar de Codul penal din 1969, şi, respectiv, suspendarea sub supraveghere, aşa cum este aceasta prevăzută în noul Cod penal, în condiţiile în care nu există continuitate de reglementare în ceea ce priveşte suspendarea condiţionată. Referitor la dispoziţiile art. 3, art. 4 şi ale art. 7 alin (2) din Legea nr. 255/2013 şi ale art. 282 alin (4) lit. a) din Codul de procedură penală, criticate pe motiv că fac imposibilă aplicarea Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale, reprezentantul Ministerului Public consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, menţionează că decizia citată anterior prevede modul de aplicare, instanţa de judecată având la dispoziţie suficiente elemente în acest scop.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 27 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 200/84/2015, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ale art. 3, art. 4 şi ale art. 7 alin (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 282 alin (4) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Vlad Mihai Hendea - cu privire la dispoziţiile art. 15 alin, (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penai -, respectiv de Vlad Mihai Hendea, Dan Marian Hendea şi Petru Mandachi - referitor la prevederile art. 3, art. 4 şi ale art. 7 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală - cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia, Vlad Mihai Hendea, susţine că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor În cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii şi ale art. 61 alin. (1) potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Arată, în acest sens, că textul de lege criticat obligă instanţele de judecată să combine prevederile referitoare la regimul suspendării condiţionate din Codul penal din 1969 cu dispoziţiile din Partea generală a actualului Cod penal, care sunt aplicabile speţei, fiind creată astfel o a treia lege (lex tertia), în condiţiile în care o atare combinare a normelor din legi penale succesive este contrară Constituţiei, aşa cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014.

6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3, art. 4 alin. (2) şi ale art. 7 din Legea nr. 255/2013, precum şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, autorii excepţiei Vlad Mihai Hendea, Dan Marian Hendea şi Petru Mandachi consideră că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 147 alin. (4) potrivit căruia, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Consideră că dispoziţiile de lege criticate fac imposibilă aplicarea Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului* din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională, întrucât încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală. Invocă, în acest sens, considerentele deciziei mai sus menţionate, prin care Curtea a constatat că „nelegalitatea dispunerii, autorizării, consemnării sau administrării actului atrage sancţiunea nulităţii absolute sau relative, potrivit distincţiilor prevăzute la art. 281 şi 282 din Codul de procedură penală. Aşa fiind, realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condiţiilor legale prevăzute la art. 138-146 din Codul de procedură penală, inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere, are ca efect nulitatea probelor astfel obţinute şi, în consecinţă, imposibilitatea folosirii lor în procesul penal, conform art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală” (paragraful 32). Cu privire la efectele Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016, Curtea a reamintit caracterul erga omnes şi pentru viitor al deciziilor sale, prevăzut la art. 147 alin. (4) din Constituţie, reţinând că „aceasta înseamnă că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa cauzelor definitiv soluţionate până la data publicării sale, aplicându-se însă în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată [a se vedea Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 (paragraful 28)]. În ceea ce priveşte hotărârile definitive, această decizie poate servi ca temei de revizuire, în baza art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, în această cauză, precum şi în cauzele în care au fost ridicate excepţii de neconstituţionalitate similare, înaintea datei publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I” (paragraful 52). Totodată, din faptul că instanţa de contencios constituţional a admis, cu majoritate de voturi, excepţia de neconstituţionalitate mai sus menţionată, reiese că aceasta este, în primul rând, admisibilă, deşi autorii respectivei excepţii nu au fost interceptaţi în baza dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, ci în temeiul prevederilor art. 912 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968. Pentru acest motiv, autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate consideră că Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 este aplicabilă cauzei lor, care se află în curs de soluţionare, chiar dacă, în speţă, interceptările şi înregistrările au fost efectuate anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală. Or, deşi procedeul probatoriu a fost administrat sub imperiul vechiului Cod de procedură penală, potrivit dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (2) şi ale art. 7 din Legea nr. 255/2013, nulitatea poate fi invocată numai în condiţiile noului Cod de procedură penală. Din examinarea prevederilor art. 281 şi ale art. 282 din noul cod, rezultă că sancţiunea care intervine pentru nelegalitatea administrării probei, sub aspectul competenţei organelor abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere tehnică, este nulitatea relativă, care, potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (4) lit. a) din acest cod, poate fi invocată numai până la închiderea procedurii de cameră preliminară. Autorii excepţiei arată însă că, în cauză, această procedură era finalizată la momentul publicării Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind începută cercetarea judecătorească, astfel că nu au avut la dispoziţie nicio modalitate procesuală de a solicita şi obţine excluderea probelor nelegal administrate. Consideră că situaţia este total diferită de cea care a făcut obiectul deciziilor nr. 24 din 3 februarie 2015 şi nr. 627 din 8 octombrie 2015 - prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 -, intervenind elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii.

7. Tribunalul Sălaj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. De asemenea, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3, art. 4 alin. (2) şi ale art. 7 din Legea nr. 255/2013 şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, instanţa opinează că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că legea de procedură penală se supune principiului tempus regit actum, consacrat de prevederile art. 13 alin. (1) din Codul de procedură penală, fără a retroactiva sau a ultraactiva, ceea ce presupune că o activitate procesuală este şi rămâne valabilă dacă a fost realizată conform legii în vigoare la momentul efectuării sale, neputând fi anulată dacă legea se modifică sau se abrogă ulterior. Pe de altă parte, legea fixează pentru multe acte procesuale termenul înăuntrul căruia sau până la care este posibilă efectuarea lor. Potrivit formalismului legii procesuale penale - care are caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate şi urmăreşte satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale - a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului, fără a fi încălcate prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, ale art. 3, art. 4 alin. (2) şi ale art. 7 din Legea nr. 255/2013, precum şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 648 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 24 din 3 februarie 2015.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 648 din 11 noiembrie 2014, nr. 343 din 7 mai 2015 şi nr. 840 din 8 decembrie 2015.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, ale art. 3, art. 4 şi ale art. 7 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, precum şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorilor excepţiei, depuse în motivarea criticii, respectiv din faptul că art. 7 din Legea nr. 255/2013 are un singur alineat, reiese că excepţia priveşte, în realitate, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, ale art. 3, art. 4 alin. (2) şi ale art. 7 din Legea nr. 255/2013, precum şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor texte de lege, care au următorul cuprins:

- Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012: „(2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.”;

- Art. 3 din Legea nr. 255/2013: „Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi.”;

- Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013: „(2) Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în condiţiile Codului de procedură penală. “;

- Art. 7 din Legea nr. 255/2013: „Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe, judecata urmând a se desfăşura potrivit legii noi.

- Art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală: (4) încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată: a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;.

14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, ale ârt. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 61 alin. (1) potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, precum şi ale art. 147 alin. (4) potrivit căruia, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 255/2013 - care vizează cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală -, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, inculpaţii fiind trimişi în judecată ulterior datei de 1 februarie 2014, Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că „legătura cu soluţionarea cauzei” presupune atât aplicabilitatea dispoziţiilor de lege criticate în cauza dedusă judecăţii, cât şi pertinenţa excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiţia incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată în abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 329 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 14 septembrie 2017, paragraful 14, şi Decizia nr. 462 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 25 septembrie 2017, paragraful 13).

16. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 255/2013 este inadmisibilă.

17. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, autorii excepţiei critică faptul că, în speţă, nu a fost posibil să se dea eficienţă Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, deşi, prin decizia menţionată, Curtea a stabilit că aceasta se va aplica, în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată (paragraful 52). În acest sens, arată că, în speţă, procedura de cameră preliminară a fost finalizată anterior publicării deciziei mai sus menţionate în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel că, având în vedere termenul impus de dispoziţiile art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, deşi cauza se afla pe rolul instanţei de judecată, nu a fost posibilă invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016 ca temei pentru anularea proceselor-verbale de redare a conţinutului înregistrărilor efectuate în cauză prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către Serviciul Român de Informaţii.

18. Curtea reţine că autorii excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 3 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, ci sunt nemulţumiţi, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare de către instanţa de judecată a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, respectiv a normelor de procedură penală ce reglementează regimul nulităţii relative, autorii excepţiei urmărind excluderea din dosar a anumitor probe considerate ca fiind obţinute în mod nelegal. Or, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din data de 21 iulie 2017, paragraful 14, şi Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din data de 16 august 2017, paragraful 14), aceste aspecte intrând în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea apreciază că a răspunde unor atari critici ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

19. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

20. Referitor la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, Curtea reţine că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie - invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 298 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că situaţia din speţa dedusă controlului de constituţionalitate se caracterizează prin faptul că cel condamnat, fiindu-i aplicată suspendarea condiţionată a executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969, a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită în termenul de încercare, procesul său fiind pendinte la data intrării în vigoare a noului Cod penal. Această situaţie tranzitorie este reglementată de art. 15 din Legea nr. 187/2012, care prevede că măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal, iar regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969 Având în vedere că instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituţie priveşte modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, precum şi motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia (paragraful 23).

21. Prin decizia mai sus menţionată, Curtea a observat, de asemenea, că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pus în balanţă, în momentul formulării criticilor de neconstituţionalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiţionate şi de individualizare a pedepsei pentru noua infracţiune, având în vedere, pe de-o parte, instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal din 1969), iar, pe de altă parte, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal). Or, cele două instituţii sunt instituţii diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislaţie, la art. 861, cât şi în noul Cod penal, la art. 91-98. Astfel, chiar dacă, potrivit art. 96 alin. (5) din Codul penal în vigoare, pedeapsa principală pentru noua infracţiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce priveşte, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Aşa fiind, Curtea a apreciat că declararea neconstituţionalităţii textului de lege criticat din perspectiva susţinută nu poate atrage aplicarea în speţă a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal (paragraful 24). Curtea a reţinut, totodată, că modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate a fost dezlegată prin Decizia nr. 13 din 6 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prilej cu care s-a statuat că, „în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiţionată a executării, care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplineşte condiţiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiţionate se realizează potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior” (paragraful 26).

22. Cât priveşte critica potrivit căreia textul de lege criticat obligă instanţele de judecată să combine prevederile referitoare te regimul suspendării condiţionate din Codul penal din 1969 cu dispoziţiile din Partea generală a actualului Cod penal, care sunt aplicabile speţei, fiind creată, astfel, o a treia lege (lex tertia) - în condiţiile în care o atare combinare a normelor din legi penale succesive este contrară Constituţiei, aşa cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 -, Curtea a reţinut că principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat presupune existenţa unui control reciproc între puterile statului, sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuţiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept şi democratic, pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului (Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011). Controlul textelor de lege invocate ca temei de drept, realizat de instanţa învestită cu soluţionarea unei cauze penale, corespunde atribuţiilor constituţionale ale instanţelor judecătoreşti. Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţie, în activitatea de înfăptuire a justiţiei, judecătorii se supun numai legii, a cărei interpretare se realizează în mod necesar în procesul soluţionării cauzelor, întrucât interpretarea este o fază indispensabilă aplicării legii. În aceste condiţii, prin interpretarea şi aplicarea de către instanţă a textelor de lege criticate nu se realizează un „transfer” de competenţă din sfera puterii legislative în sfera puterii judecătoreşti (paragraful 27).

23. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, Decizia nr. 221 din 2 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 15 iunie 2015, Decizia nr. 632 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 24 noiembrie 2015, Decizia nr. 666 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 20 noiembrie 2015, Decizia nr. 682 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 27 noiembrie 2015, Decizia nr. 692 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 682 din 25 noiembrie 2015, şi Decizia nr. 715 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 20 noiembrie 2015. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (2) şi ale art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vlad Mihai Hendea, Dan Marian Hendea şi Petru Mandachi în Dosarul nr. 200/84/2015 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vlad Mihai Hendea în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 807

din 7 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicata de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.258/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.169D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită faţă de acestea.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.175D/2016, nr. 2.404D/2016, nr. 2.947D/2016, nr. 222D/2017 şi nr. 376D/2017, având ca obiect excepţiile de neconstituţionalitate, cu obiect identic, ridicate de Societatea Raiffeisen - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.432/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.252/285/2016 al Judecătoriei Rădăuţi, în Dosarul nr. 13.209/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 10.504/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi de către Societatea Bancpost S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.337/ 280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită faţă de acestea.

5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.175D/2016, nr. 2.404D/2016, nr. 2.947D/2016, nr. 222D/2017 şi nr. 376D/2017 la Dosarul nr. 2.169D/2016. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.175D/2016, nr. 2.404D/2016, nr. 2.947D/2016, nr. 222D/2017 şi nr. 376D/2017 la Dosarul nr. 2.169D/2016, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În susţinere se raportează la concluziile formulate, anterior, în aceeaşi şedinţă publică, în cauze referitoare la excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, în sensul respingerii acestora, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 3 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.258/55/2016, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Raiffeisen - S.A. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată.

8. Prin încheierea din 20 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.432/318/2016, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Raiffeisen - S.A. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată.

9. Prin încheierea din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4 252/285/2016, Judecătoria Rădăuţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Raiffeisen - S.A. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată.

10. Prin încheierea din 8 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.209/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Raiffeisen -* S.A. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată.

11. Prin încheierea din 7 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.504/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Raiffeisen - S.A. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată.

12. Prin încheierea din 20 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.337/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 (cu excepţia tezei I) din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată.

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele arată că se încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietare în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinaţia bunului, afectat iniţial garantării executării unui contract de credit, în bun ce serveşte ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menţine, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părţi sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 dispune că dispoziţiile sale derogă de la Codul civil, fără a se indica expres textul/articolul de la care se derogă. În sfârşit, întrucât regimul juridic general al proprietăţii trebuie să fie reglementat, potrivit Constituţiei, prin lege organică, şi dispoziţiile derogatorii de la acest regim trebuie să fie reglementate prin lege organică, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Legii nr. 77/2016.

14. Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii arată că, întrucât modalitatea de rambursare, prin plată, a creditului este un element asupra căruia părţile contractului cad de acord, obligatoriu şi definitiv, la momentul încheierii acestuia, aceasta reprezintă o situaţie juridică consumată la momentul încheierii contractului. De aceea nu se poate susţine că părţile realizează un nou acord cu fiecare plată a ratei de credit.

15. În continuare, se mai arată că, la data încheierii contractului, legislaţia nu prevedea ca modalitate alternativă de stingere a obligaţiei darea în plată. Din acest motiv, o intervenţie ulterioară a legiuitorului, în sensul obligării creditorului de a accepta darea în plată a imobilului ce face obiectul garanţiei, înşală aşteptarea legitimă a creditorului de la momentul încheierii contractului şi este, ca atare, retroactivă.

16. Autoarele excepţiei apreciază că se încalcă şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. Prin Legea nr. 77/2016 se instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât acestea pun creditorul într-o poziţie de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaşte dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, situaţie de natură să îl plaseze într-o poziţie privilegiată pe debitor, cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale.

17. Din perspectiva dreptului fundamental de proprietate se susţine că acesta este în mod evident limitat, întrucât statul intervine în acordul de voinţă deja format cu privire la stingerea împrumutului. În acest fel se ajunge la o veritabilă expropriere, realizată în favoarea unei terţe persoane de drept privat, fără a exista, însă, o garanţie oferită creditorului.

18. Autoarea arată că scopul urmărit de legiuitor - degrevarea de datorii a unei categorii limitate de debitori din contractele de credit bancar - nu constă în satisfacerea unui interes general. Susţine că legea criticată nu respectă condiţia referitoare la necesitatea restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate, întrucât legiuitorul avea la dispoziţie instituţia juridică a impreviziunii, mai puţin restrictivă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate privată.

19. Cu referire la încălcarea principiului proporţionalităţii, autoarea susţine că nu există o justificare raţională pentru stabilirea unui tratament juridic identic pentru situaţii diferite, cu efectul instituirii unei poveri excesive asupra creditorului. Tratamentul juridic al debitorilor care se pot prevala de dispoziţiile legii criticate este identic atâta vreme cât aceasta nu stabileşte criterii de diferenţiere a debitorilor care se află în imposibilitate de plată faţă de cei care nu se află în această situaţie. Consecinţa unei asemenea omisiuni este că banca este obligată să suporte, în mod nejustificat, atingerile aduse dreptului său de proprietate generate de liberarea de datorie inclusiv a debitorilor care nu se află în imposibilitate efectivă de plată.

20. Autoarele mai arată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 45 din Constituţie sub un dublu aspect, iar, în final, susţin că, întrucât Legea nr. 77/2016 aduce atingere art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 şi art. 53 din Constituţie, este evidentă încălcarea art. 1 din Constituţie.

21. Judecătoria Arad - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată, fără a-şi motiva, însă, opinia.

22. Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.

23. Judecătoria Rădăuţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată, fără a-şi motiva, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, opinia.

24. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.

25. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii nr. 222D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.

26. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 (cu excepţia tezei I) din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.

27. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

29. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, care au următorul conţinut:

- Art. 1 alin. (3): „3)Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.”;

- Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul ara dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.”;

- Art. 5 alin. (2): ,,2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.”;

- Art. 8 alin. (5): „(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.”;

- Art. 10: „(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.”;

- Art. 11: „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aliate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată. “

31. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 135 alin. (2) referitor la economie, precum şi principiile accesibilităţii şi previzibilităţii legii.

32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în toate contractele de credit ce au făcut obiectul cauzelor judecătoreşti în care fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate conexate în cauza de faţă, părţile acestora sunt, pe de o parte, autoarele excepţiilor Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti şi Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti şi, pe de alte parte, diverse persoane juridice.

33. Această situaţie de fapt este similară celei în care Curtea a pronunţat Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018. Astfel, în decizia precitată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, „Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor.” Potrivit art. 1 alin. (2) din lege, noţiunea de consumator, în înţelesul acestei legi, nu este una autonomă, ci ea este cea prevăzută în art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007 [„consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sala comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale] şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012 [.Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale”.).

34. Prin urmare, consumator nu poate fi o persoană juridică, în sensul dreptului comun al acestei noţiuni (a se vedea, în acest sens, dispoziţiile art. 187 din Codul civil, potrivit căruia „Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general*). Or, în aceste condiţii, Curtea a apreciat că persoanele juridice care au încheiat contractele de credit cu autoarele excepţiilor de constituţionalitate nu sunt consumatori, în sensul Legii nr. 77/2016, ceea ce înseamnă că dispoziţiile acestei legi nu sunt aplicabile în privinţa raportului juridic astfel convenit.

35. Raportând aceste aspecte la condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că aceasta „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului” [a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august2015, paragraful 26, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20] Prin urmare, întrucât Legea nr. 77/2016 nu priveşte situaţia persoanelor juridice, rezultă că ea nu are nicio incidenţă cu privire la contractele de credit încheiate de acestea, indiferent că a fost constituită o garanţie ipotecară de către garanţi persoane fizice.

36. Garanţii persoane fizice nu pot, la rândul lor, invoca dispoziţiile Legii nr. 77/2016, atât timp cât contractul de credita avut ca împrumutat o persoană juridică; o asemenea posibilitate o au doar garanţii ipotecari ai împrumutatului - persoană fizică.

37. Prin urmare, textele legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, drept care excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

38, Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Raiffeisen Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.258/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, în Dosarul nr. 8.432/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.252/285/2016 al Judecătoriei Rădăuţi, în dosarele nr. 13.209/303/2016 şi nr. 10.504/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi de Către Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.337/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secţia civilă, Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, Judecătoriei Rădăuţi, Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind reorganizarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda şi modificarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. III alin. (1) din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, precum şi al art. 10 alin. (2), art. 14 alin. (1), art. 16 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se reorganizează Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, cu sediul în municipiul Turda, Strada Agriculturii nr. 27, judeţul Cluj, instituţie de drept public organizată ca instituţie publică, cu personalitate juridică, în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, denumită în continuare Staţiunea.

Art. 2. - (1) Patrimoniul Staţiunii este constituit din bunuri aparţinând domeniului public şi privat al statului, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, precum şi din bunuri proprii, datorii şi alte active, conform situaţiilor financiare anuale întocmite potrivit prevederilor art. 28 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

(2) Staţiunea administrează, în prezent, suprafaţa de teren de 626,841 ha, din care:

a) 620,371 ha, aparţinând domeniului public al statului, indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 3.1 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările şi completările ulterioare. Suprafaţa de teren iniţială de 671,79 ha din anexa nr. 3.1 la Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare, a fost diminuată cu 51,419 ha, în temeiul prevederilor Legii nr. 53/2012 privind transmiterea unor suprafeţe de teren din domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” - Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda în domeniul public al municipiului Turda şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda, judeţul Cluj, şi a Deciziei civile nr. 516/2014 pronunţate de Tribunalul Cluj;

b) 6,47 ha, aparţinând domeniului privat al statului, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 7.4 la Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - (1) Staţiunea are ca obiect principal activitatea de cercetare-dezvoltare în domeniul culturii plantelor de câmp şi desfăşoară şi următoarele activităţi codificate potrivit Ordinului preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN:

a) diviziunea 01 Agricultura, vânătoarea şi servicii anexe; grupa 011 Cultivarea plantelor nepermanente, clasa 0111 Cultivarea cerealelor, exclusiv orez, plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase; clasa 0112 Cultivarea orezului; clasa 0113 Cultivarea legumelor şi a pepenilor, a rădăcinoaselor şi tuberculilor; clasa 0115 Cultivarea tutunului; clasa 0116 Cultivarea plantelor pentru fibre textile; clasa 0119 Cultivarea altor plante din culturi nepermanente; grupa 012 Cultivarea plantelor din culturi permanente; clasa 0121 Cultivarea strugurilor; clasa 0122 Cultivarea fructelor tropicale şi subtropicale; clasa 0124 Cultivarea fructelor seminţoase şi sâmburoase; clasa 0125 Cultivarea fructelor, arbuştilor fructiferi, căpşunilor, nuciferilor şi a altor pomi fructiferi; clasa 0126 Cultivarea fructelor oleaginoase; clasa 0128 Cultivarea condimentelor, plantelor aromatice medicinale şi a plantelor de uz farmaceutic; clasa 0129 Cultivarea altor plante permanente; grupa 013 Cultivarea plantelor pentru înmulţire; clasa 0130 Cultivarea plantelor pentru înmulţire; grupa 014 Creşterea animalelor; clasa 0141 Creşterea bovinelor de lapte; clasa 0142 Creşterea altor bovine; clasa 0143 Creşterea cailor şi a altor cabaline; clasa 0145 Creşterea ovinelor şi caprinelor; 0146 Creşterea porcinelor; clasa 0147 Creşterea păsărilor; clasa 0149 Creşterea altor animale; grupa 015 Activităţi în ferme mixte, cultura vegetală combinată cu creşterea animalelor; clasa 0150 Activităţi în ferme mixte, cultura vegetală combinată cu creşterea animalelor; grupa 016 Activităţi auxiliare agriculturii şi activităţi după recoltare; clasa 0161 Activităţi auxiliare pentru producţia vegetală; clasa 0162 Activităţi auxiliare pentru creşterea animalelor; clasa 0163 Activităţi după recoltare; clasa 0164 Pregătirea seminţelor;

b) diviziunea 10 industria alimentară; grupa 105 Fabricarea produselor lactate; clasa 1051 Fabricarea produselor lactate şi a brânzeturilor; grupa 106 Fabricarea produselor de morărit, a amidonului şi produselor de amidon; clasa 1061 Fabricarea produselor de morărit; grupa 107 Fabricarea produselor de brutărie şi a produselor făinoase; clasa 1071 Fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor şi a produselor proaspete de patiserie; grupa 109 Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor; clasa 1091 Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă;

c) diviziunea 11 Fabricarea băuturilor; clasa 1102 Fabricarea vinurilor din struguri;

d) diviziunea 45 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi motocicletelor, grupa 453 Comerţ cu piese şi accesorii pentru autovehicule; clasa 4531 Comerţ cu ridicata de piese şi accesorii pentru autovehicule;

e) diviziunea 46 Comerţ cu ridicata cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete; grupa 462 Comerţ cu ridicata al produselor agricole brute şi al animalelor vii; clasa 4621 Comerţ cu ridicata al cerealelor, seminţelor, furajelor şi tutunului neprelucrat; grupa 463 Comerţ cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului; clasa 4631 Comerţ cu ridicata al fructelor şi legumelor; clasa 466 Comerţ cu ridicata al altor maşini, echipamente şi furnituri; grupa 4661 Comerţ cu ridicata al maşinilor agricole, echipamentelor şi furniturilor; grupa 4662 Comerţ cu ridicata al maşinilor unelte;

f) diviziunea 47 Comerţ cu amănuntul cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor; grupa 472 Comerţ cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor şi al produselor de tutun în magazine specializate; clasa 4721 Comerţ cu amănuntul al fructelor şi legumelor proaspete în magazine specializate; clasa 4724 Comerţ cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie şi a produselor zaharoase în magazine specializate;

g) diviziunea 58 Activităţi de editare; grupa 581 Activităţi de editare a cărţilor, ziarelor, revistelor şi alte activităţi de editare; clasa 5819 Alte activităţi de editare;

h) diviziunea 62 Activitatea de servicii în tehnologia informaţiei; grupa 620 Activitatea de servicii în tehnologia informaţiei; clasa 6209 Alte activităţi de servicii privind tehnologia informaţiei;

i) diviziunea 69 Activităţi juridice şi de contabilitate; grupa 691 Activităţi juridice; clasa 6910 Activităţi juridice; grupa 692 Activităţi de contabilitate şi audit financiar, consultanţă în domeniul fiscal; clasa 6920 Activităţi de contabilitate şi audit financiar, consultanţă în domeniul fiscal;

j) diviziunea 70 Activităţi ale direcţiilor, centralelor, birouri administrative centralizate; Activităţi de management şi de consultanţă în management; grupa 702 Activităţi de consultanţă în management; clasa 7022 Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management;

k) diviziunea 72 Cercetare-dezvoltare; grupa 721 Cercetare în ştiinţe naturale şi inginerie; clasa 7211 Cercetare-dezvoltare în biotehnologie, clasa 7219 Cercetare-dezvoltare în alte ştiinţe naturale şi inginerie;

l) diviziunea 78 Activităţi de servicii privind forţa de muncă; grupa 782 Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului; clasa 7820 Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului;

m) diviziunea 85 învăţământ; grupa 855 Alte forme de învăţământ; clasa 8559 Alte forme de învăţământ neclasificate altundeva „n.c.a”.

(2) Staţiunea desfăşoară şi dezvoltă relaţii ştiinţifice internaţionale, relaţii de cooperare şi de comerţ interior şi exterior cu diferite instituţii, organizaţii şi operatori economici, potrivit prevederilor art. 32 alin (1) din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Pentru realizarea unor proiecte şi lucrări în domeniul agricol, Staţiunea se poate asocia cu alte unităţi de cercetare-dezvoltare de interes public şi privat, cu instituţii de învăţământ acreditate şi cu operatori economici din ţară şi din străinătate, cu avizul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Finanţarea activităţii Staţiunii se realizează din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, potrivit prevederilor art. 35 din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6. - Staţiunea poate beneficia prin alocare directă de fonduri din bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin bugetul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, pentru proiecte de interes naţional strategic de lungă durată şi pentru conservarea şi valorificarea resurselor genetice vegetale şi animale, potrivit prevederilor art. 27 lit. c) din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - (1) Staţiunea organizează şi conduce evidenţa contabilă potrivit planului de conturi pentru instituţii publice.

(2) Situaţiile financiare se aprobă de consiliul de administraţie al Staţiunii şi se depun la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, potrivit prevederilor art. 34 lit. f) din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 8. - (1) Personalul Staţiunii reorganizate se preia de noua unitate fără concurs.

(2) Preluarea personalului se realizează cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora şi ale Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare.

(3) Salarizarea personalului Staţiunii se realizează potrivit prevederilor legale în vigoare care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(4) Pentru activităţi cu caracter sezonier, Staţiunea poate încheia contracte de prestări servicii pe perioadă determinată, cu persoane fizice sau juridice.

Art. 9. - Numărul maxim de posturi aprobat pentru Staţiune este de 219.

Art. 10. - (1) Veniturile şi cheltuielile Staţiunii se cuprind în bugetul de venituri şi cheltuieli al acesteia, reprezentând limite maxime care nu pot fi depăşite. Angajarea cheltuielilor se efectuează proporţional cu gradul de realizare a veniturilor.

(2) Staţiunea întocmeşte bugetul de venituri şi cheltuieli care se aprobă prin decizie a preşedintelui Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, în calitate de ordonator secundar de credite, la propunerea prezidiului acesteia.

(3) Excedentele rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al Staţiunii se regularizează la sfârşitul anului cu bugetul din care se finanţează, în limita sumelor primite de la acesta,

Art. 11. - (1) Staţiunea efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin unitatea Trezoreriei Statului în a cărei rază administrativ-teritorială este înregistrată fiscal.

(2) Operaţiunile de încasări şi plăţi în valută se pot efectua prin conturi deschise la instituţii de credit selectate de către Staţiune.

Art. 12. - (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare şi structura organizatorică ale Staţiunii se aprobă prin decizie a preşedintelui Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, la propunerea consiliului de administraţie.

(2) Directorul instituţiei îndeplineşte atribuţiile ordonatorului terţiar de credite potrivit prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 13. - (1) Conducerea Staţiunii este asigurată de:

a) consiliul de administraţie format din 5 membri;

b) director.

(2) Din componenţa consiliului de administraţie fac parte: un reprezentant al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, un reprezentant al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, preşedintele consiliului ştiinţific, directorul unităţii, care este şi preşedintele consiliului de administraţie, şi un specialist în domeniu, din cadrul unităţii.

(3) Numirea şi revocarea membrilor consiliului de administraţie se fac prin decizie a preşedintelui Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”.

(4) Pentru activitatea desfăşurată în calitate de membru al consiliului de administraţie, acesta poate beneficia de o indemnizaţie lunară stabilită de preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, dar nu mai mult de 10% din salariul de bază al directorului unităţii, în funcţie de resursele financiare disponibile, potrivit prevederilor art. 34 lit. a) din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Conducerea executivă a Staţiunii este asigurată de director, numit prin decizie a preşedintelui Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, pentru un mandat de 4 ani, conform rezultatelor concursului organizat în condiţiile legii, mandat care poate fi reînnoit o singură dată pentru o perioadă de cel mult 4 ani, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

(6) Drepturile şi obligaţiile directorului se stabilesc prin contract de management încheiat cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, care constituie anexă la contractul individual de muncă.

(7) Persoana care ocupă funcţia de director are funcţia de bază la staţiune, potrivit prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

(8) Atribuţiile conducerii se stabilesc în regulamentul de organizare şi funcţionare al Staţiunii.

Art. 14. - Activitatea ştiinţifică a Staţiunii este coordonată de un consiliu ştiinţific al cărui regulament de organizare şi funcţionare se aprobă de consiliul de administraţie al Staţiunii, în condicile legii.

Art. 15. - Staţiunea are în dotare un parc auto format din: două autoturisme pentru transportul persoanelor din aparatul propriu şi pentru activităţile de cercetare-dezvoltare, un autolaborator şi patru autoturisme de teren.

Art. 16. - Se aprobă trecerea bunului având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2 din domeniul public al statului în domeniul privat al statului şi în administrarea Staţiunii, pentru scoaterea din funcţiune, în vederea valorificării şi, după caz, casării, potrivit prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din funcţiune, casare şi valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001.

Art. 17. - Bunurile imobile având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 3 pot fi închiriate, prin licitaţie publică, în condiţiile prevăzute de lege. Sumele rezultate din închirierea bunurilor se colectează de staţiune într-un cont de disponibil, din care aceasta virează, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la încasare, o cotă de 50% ca venit la bugetul de stat şi o cotă de 50% ca venit la bugetul propriu al Staţiunii.

Art. 18. - Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

a) scăderea suprafeţei de teren de 1.185,649 ha din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, de la nr. M.F. 101838, ca urmare a aplicării prevederilor anexei nr. 3.2, anexei nr. 7.4 şi anexei nr. 8 poziţia nr. 4 la Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Deciziei civile nr. 516/2014 pronunţată de Tribunalul Cluj;

b) actualizarea valorilor de inventar, a descrierii tehnice şi a datelor de identificare ale bunurilor din domeniul public al statului, potrivit anexei nr. 1, având în vedere reevaluarea acestora;

c) trecerea bunului imobil având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din domeniul public în domeniul privat al statului şi administrarea Staţiunii.

Art. 19. - Prin derogare de la prevederile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, cu modificările şi completările ulterioare, anexele nr. 1-3 nu cuprind numărul cărţii funciare pentru imobile.

Art. 20. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

Ministrul cercetării şi inovării,

Nicolae Burnete

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian Marius Rândunică,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 21 martie 2018.

Nr. 147.

 

ANEXA Nr. 1

 

Bunurile din domeniul public şi privat al statului aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda C.U.1.202077

 

1. Bunurile din domeniul public al statului

 

Nr. M.F.

Cod de clasificare

Denumire

Descriere tehnică

(pe scurt)

Adresa

Valoarea de inventar

(lei)

0

1

2

3

4

5

101722

8.28.10

Magazie pentru produse agricole

Parter, zidărie din cărămidă, S = 592 mp

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

184.320

101726

8.27.07

Saivan pentru oi

Sc = 990 mp; stâlpi din beton, pereţi din cărămidă, capacitate 1090 capete

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

280.283

101729

8.27.07

Adăpost pentru porcine

Pereţi din cărămidă, fundaţie beton; Sc = 666 mp, parter

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

91.276

101730

8.27.07

Maternitate scroafe

Sc = 792 mp; parter

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

90.865

101732

8.28.10

Magazie pentru produse agricole

Sc = 340 mp; P + E; Sd = 680 mp

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

185.254

101736

8.28.04

Hală de stoarcere a strugurilor

Sc = 277.08 mp; parter

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

199.891

101738

8.28.10

Magazie pentru produse agricole

Parter, zidărie din cărămidă, Sc = 626 mp

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

168.594

101745

8.28.13

Construcţie centrală termică

Sc = 85,55 mp; parter

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

87.004

101746

8.28.10

Construcţie uscător ştiuleţi porumb

Sc = 200 mp; parter

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

155.425

101764

8.28.10

Magazie pentru cereale

Sc = 864 mp; S + P; Sd = 1.728 mp

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

1.008.779

101769

8.28.10

Staţie de uscare, condiţionare a seminţelor

Sc = 272,5 mp, P + 8; Sd = 2.180 mp

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

3.779.333

101808

8.28.03

Clădire pentru laborator cercetare

S + 2E, S = 627 mp; Sd = 1.881 mp

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

1.915.248

101838

8.05.03

Total suprafaţă

S = 620,371 ha

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

6.838.148

 

 

TOTAL

 

 

14.984.420

 

2. Bunuri din proprietatea privată a statului

 

Nr. crt.

Grupa

Denumirea

Valoarea de inventar (lei)

Situaţia juridică

1.

-

Terenuri (6,47 ha, conform anexei nr. 7.4 din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare)

146.067

În administrare

2.

1

Construcţii

-

-

3.

2

Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii

-

-

4.

3

Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale

-

-

 

 

Total

146.067

 

 

ANEXA Nr. 2

 

Bunurile din domeniul public al statului şi din administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda C.U.I. 202077 care trec în domeniul privat al statului, în vederea scoaterii din funcţiune, casării/valorificării, în condiţiile legii

 

Nr. M.F.

Cod de clasificare

Denumire

Descriere tehnică

(pe scurt)

Adresa

Valoarea de inventar

(lei)

0

1

2

3

4

5

101812

8.27.07

Adăpost pentru porcine

Pereţi din cărămidă, fundaţie beton, suprafaţa 272 mp

Ţara: România; judeţul Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

251

 

ANEXA Nr. 3

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale bunurilor imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda - C.U.I. 202077 care pot fi închiriate, în condiţiile legii

 

Nr. M.F.

Cod de clasificare

Denumire

Descriere tehnică

(pe scurt)

Adresa

Valoarea de inventar

(lei)

0

1

2

3

4

5

101722

8.28.10

Magazie pentru produse agricole

parter, zidărie din cărămidă, S= 592 mp

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

184.320

101726

8.27.07

Saivan pentru oi

Sc = 990 mp; stâlpi din beton, pereţi din cărămidă, capacitate 1090 capete

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

280.283

101730

8.27.07

Maternitate scroafe

Sc = 792 mp; parter

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

90.865

101736

8.28.04

Hală de stoarcere a strugurilor

Sc = 277,08 mp; parter

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

199.891

101745

8.28.13

Construcţie centrală termică

Sc = 85,55 mp; parter

Ţara: România; judeţul: Cluj; municipiul Turda, Str. Agriculturii nr. 27

87.004

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 89/2013 pentru aprobarea Metodologiei privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din Rezerva pentru instalaţiile nou-intrate, pentru instalaţiile nou-intrate, pentru instalaţiile cu modificări semnificative de capacitate şi pentru instalaţiile care îşi încetează parţial sau total funcţionarea (închideri) pentru perioada 2013-2020

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 35.027/E.O.A.S. din 9 ianuarie 2018, întocmit de Direcţia economie verde, schimbări climatice şi dezvoltare durabilă,

ţinând seama de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 19/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministru, ministrul mediului, emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 89/2013 pentru aprobarea Metodologiei privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din Rezerva pentru instalaţiile nou-intrate, pentru instalaţiile nou-intrate, pentru instalaţiile cu modificări semnificative de capacitate şi pentru instalaţiile care îşi încetează parţial sau total funcţionarea (închideri) pentru perioada 2013-2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 şi 104 bis din 21 februarie 2013, cu completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - Autoritatea competentă are următoarele atribuţii:

a) primeşte formularul de cerere de modificare a cantităţilor alocate cu titlu gratuit din partea operatorului împreună cu documentele prevăzute la art. 15;

b) evaluează documentaţia primită;

c) pe baza formularului depus de către operator şi a raportului de verificare întocmit de către un verificator acreditat stabileşte numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate pentru instalaţiile nou-intrate (de tip «greenfield»);

d) pentru instalaţiile care au extindere semnificativă de capacitate, pe baza formularului depus de către operator şi a raportului de verificare întocmit de către un verificator acreditat, stabileşte noul număr final total al certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră alocate,

e) în cazul instalaţiilor care au reducere semnificativă de capacitate, pe baza formularului depus de către operator şi a raportului de verificare întocmit de către un verificator acreditat, stabileşte noul număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate;

f) stabileşte noua alocare totală finală la zero, în cazul instalaţiilor care au încetat funcţionarea;

g) în cazul instalaţiilor cu încetare parţială a funcţionării, stabileşte noul număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate;

h) în cazul instalaţiilor cu revenire după încetarea parţială, când nivelul de activitate depăşeşte 50% din nivelul iniţial de activitate, stabileşte noul număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate;

i) pentru instalaţiile nou-intrate (de tip «greenfield»), pentru instalaţiile care au extindere sau reducere semnificativă de capacitate, pentru instalaţiile cu încetare parţială/revenire după încetare parţială transmite tabelele de alocare la Comisia Europeană în vederea evaluării şi includerii în decizia de alocare luată de Comisia Europeană;

j) notifică Comisia Europeană cu privire la instalaţiile care au încetat funcţionarea;

k) notifică operatorul cu privire la decizia de alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din Rezervă sau cu privire la decizia de respingere a solicitării pentru alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, după caz.”

2. După articolul 13 se introduce un nou articol, articolul 14, cu următorul cuprins:

„Art. 14. - Autoritatea competentă acceptă numai cereri care au fost transmise în termen de un an de la începutul funcţionării normale/în forma modificată a instalaţiei sau subinstalaţiei respective şi întocmeşte o listă cu solicitările depuse unde se specifică numărul de înregistrare şi data.”

3. La capitolul III, titlul secţiunii 2 se modifică după cum urmează:

„Secţiunea 2

Obligaţiile operatorului care solicită alocare din Rezerva pentru instalaţiile nou-intrate

4. La articolul 15 alineatul (1), literele d) şi f) se abrogă.

5. La articolul 15 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,e) în cazul instalaţiilor nou-intrate, al instalaţiilor cu extindere/reducere semnificativă de capacitate, verifică dacă modificările fizice produse în instalaţie au condus la modificări semnificative de capacitate şi stabileşte data de începere a funcţionării normale/modificate, capacitatea nouă/adăugată/ redusă şi alţi parametri relevanţi.”

6. La articolul 15, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Operatorii instalaţiilor aflate sub schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră au obligaţia de a transmite autorităţii competente, până la data de 31 decembrie a fiecărui an, orice modificare de capacitate relevantă prevăzută sau efectivă şi nivelul activităţii şi funcţionării instalaţiei în anul respectiv, conform formularului prevăzut în anexa nr. 4 la metodologie. Modificările relevante reprezintă schimbări ce ar putea avea un impact asupra alocării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră către instalaţii.”

7. La articolul 15, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) operatorii instalaţiilor care nu au primit alocare cu titlu gratuit.”

8. La articolul 17, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,Art. 17. - (1) Decizia privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din Rezervă şi numărul de certificate alocate în fiecare an rămas din perioada 2013-2020 se comunică operatorului în termen de 15 zile de la primirea înştiinţării din partea Comisiei Europene.”

9. În tot cuprinsul anexei, sintagma „autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului” se înlocuieşte cu denumirea „Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul mediului,

Eugen Constantin Uricec,

secretar de stat

 

Bucureşti, 14 februarie 2018.

Nr. 169.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.