MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 283/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 283         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 29 martie 2018

 

SUMAR

 

ACTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

16. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic şi social european şi Comitetul Regiunilor Acţiuni ale UE în vederea îmbunătăţirii conformării cu legislaţia de mediu şi a guvernanţei de mediu COM(2018)10

 

17. - Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu şi Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Un cadru de monitorizare pentru economia circulară COM (2018) 29

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

149. - Hotărâre privind înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unor imobile şi darea acestora în administrarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea pentru Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Adjud

 

151. - Hotărâre privind acordarea unor ajutoare de urgenţă familiilor cetăţenilor români afectaţi de explozia de la uzina chimică din Kralupy nad Vltavou, Republica Cehă

 

152. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Societăţii Comerciale „Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române - TAROM” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.592. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind procedura de avizare a personalului care gestionează contribuţia financiară elveţiană pentru coeziunea Uniunii Europene

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 11 din 19 februarie 2018 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

ACTE ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic şi social european şi Comitetul Regiunilor Acţiuni ale UE în vederea îmbunătăţirii conformării cu legislaţia de mediu şi a guvernanţei de mediu COM(2018)10

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1904, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/121 adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 20 martie 2018, Camera Deputaţilor:

1. Atrage atenţia asupra faptului că orizontul de timp propus pentru programul de acţiune, şi anume perioada 2018-2019, apare ca excesiv de optimist având în vedere amploarea direcţiilor de acţiune şi recomandă o abordare graduală, cu un orizont de timp mai larg sau o concentrare pe acţiunile-cheie, în special pe cele necesare, mai urgente, din raţiuni de convergenţă a statelor membre.

2. Recomandă abordarea mar curajoasă a sectorului de afaceri în sistemele de guvernantă propuse şi ar aprecia transmiterea unor precizări cu privire la modul în care planul de măsuri propus are în vedere reducerea practicilor de concurenţă neloială.

3. Recomandă detalierea cererii de asistenţă din partea practicienilor care lucrează în întreaga Uniune Europeană, pe care se fundamentează o parte a măsurilor propuse, atât pentru clarificarea legăturii cu cadrul concret al guvernanţei de mediu, cât şi pentru a oferi informaţii asupra subiectelor care preocupă cetăţenii.

4. Subliniază că, alături de competenţa profesională generală, inspectorilor de mediu le este necesară experienţa în domeniul supravegheat, pentru a asigura realismul şi fezabilitatea recomandărilor şi îndrumărilor în acţiunile de control.

5. Subliniază că promovarea de oportunităţi de finanţare pentru asigurarea conformării cu legislaţia de mediu trebuie să includă politici în beneficul tuturor şi participarea sectorului privat, pentru a se atinge obiectivele de dezvoltare durabilă.

6. Îşi manifestă reţinerea cu privire la utilitatea unui portal mai extins privind punerea în aplicare a politicilor de mediu, având în vedere dificultatea comparării legislaţiilor particulare ale statelor membre în această formă, diferenţele în ordinea juridică a statelor membre şi legătura dintre politicile de mediu şi cele economice, în cadrul general al dezvoltării durabile.

7. Îşi manifestă reţinerea cu privire la utilitatea unui document de orientare referitor la bunele practici privind strategiile de combatere a infracţiunilor legate de mediu, în domeniul ocrotirii biodiversităţii, deoarece sunt prea diverse condiţiile de habitat ale speciilor şi diversitatea cauzelor şi a condiţiilor în care au loc asemenea infracţiuni, chiar şi pe teritoriul unui stat membru, şi recomandă, în schimb, ca buhele practici să fie discutate periodic de către autorităţile naţionale, sub auspiciile Comisiei Europene.

8. Consideră că un document referitor la bunele practici privind strategiile de combatere a infracţiunilor legate de mediu reprezintă un demers ambiţios, dar că referirea documentată la rapoartele şi documentele existente ar prezenta mai multă flexibilitate şi ar răspunde mai bine evoluţiilor tehnologice moderne decât o colecţie de practici, iar, sub aspectul consumului mai redus de resurse, ar denota o mai atentă preocupare pentru banii contribuabililor europeni.

9. Îşi manifestă reţinerea cu privire la utilitatea unui document de orientare privind bunele practici în asigurarea conformării cu legislaţia de mediu în zonele rurale referitor la sol şi apă, în afară de aspectele privind gestiunea deşeurilor, considerând că este prematur pentru sol, având în vedere faptul că Uniunea Europeană a luat în considerare recent tema biodiversităţii solului, şi recomandă continuarea şi intensificarea finanţării colectării de cunoştinţe în acest domeniu.

10. Consideră că pregătirea de orientări tehnice privind inspecţiile instalaţiilor pentru deşeurile provenite din industriile extractive trebuie să fie precedată de sintetizarea cunoştinţelor despre tehnologiile respective şi recomandă o abordare a rezultatelor tehnologiilor, pentru a ţine seama de viteza progresului tehnic, precum şi o abordare graduală, cu plasarea orientărilor tehnice dincolo de orizontul de timp 2019.

11. Consideră că implicarea cetăţenilor în activităţi ştiinţifice este o direcţie de acţiune care ţine seama de utilitatea unui volum mare de informaţii, dar subliniază că o astfel de acţiune trebuie să se bazeze pe interesul cetăţenilor, circumstanţe care necesită un timp îndelungat şi o largă participare a factorilor interesaţi în cadrul reţelei „Natura 2000”.

12. Consideră că implicarea cetăţenilor în activităţi ştiinţifice începe cu educarea copiilor şi tinerilor în acest sens şi recomandă includerea acestei direcţii de acţiune în planul de lucru al Comisiei Europene în domeniu.

13. Subliniază că utilizarea de informaţii geospaţiale pentru asigurarea conformării necesită cunoştinţe şi îndemânări de bază care ar trebui să fie asigurate prin sistemele de educaţie naţionale sau prin activităţi educative nonformale şi impune eforturi sporite din partea agenţiilor europene implicate, pentru a se asigura accesibilitatea datelor şi instrumentelor de prelucrare.

14. Îşi manifestă reţinerea şi preocuparea cu privire la valoarea adăugată creată de Forumul privind conformarea CU legislaţia de mediu şi guvernanta de mediu în oferirea de orientare pentru planul de acţiune, întrucât atât componenţa, cât şi procedurile de funcţionare ale acestuia trebuie să asigure neutralitatea şi imparţialitatea recomandărilor sale şi pragmatismul componentelor tehnice ale recomandărilor, condiţii de natură să creeze bariere suplimentare şi aşteptări nerealiste de la guvernanţa de mediu.

Recomandă includerea expertizei din sectorul de afaceri.

15. Apreciază implicarea propusă pentru reţelele de practicieni, dar îşi exprimă preocuparea cu privire la administrarea punerii în aplicare a acţiunilor propuse, înţeleasă ca un proces bazat pe o colaborare extinsă, având în vedere deosebirile dintre sistemele naţionale de educaţie şi de cercetare dintre statele membre, care vor furniza o parte a resurselor umane implicate.

16. Subliniază că instrumentele de finanţare la nivelul Uniunii Europene, cum ar fi programul LIFE şi Fondul pentru securitate internă, sunt chemate să răspundă unei multitudini de tipuri de solicitări, ceea ce generează presiuni asupra resurselor de finanţare şi restrâng capacitatea acestora de adaptare la societatea cunoaşterii.

Recomandă evaluarea măsurii în care organizarea şi regulamentele acestor instrumente au capacitatea de a răspunde cererii create de noile provocări tehnologice, evaluarea eficienţei utilizării fondurilor Uniunii Europene şi a modului în care repartizarea proiectelor finanţate pe teritoriul Uniunii corespunde obiectivelor de coeziune.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 28 martie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PETRU-GABRIEL VLASE

 

Bucureşti, 28 martie 2018.

Nr. 16.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu şi Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Un cadru de monitorizare pentru economia circulară COM (2018) 29

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/122 adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 20 martie 2018, Camera Deputaţilor;

1. Apreciază cadrul de monitorizare simplu şi eficace care consolidează şi evaluează progresul către o economie circulară, reducând în acelaşi timp sarcina administrativă, şi consideră că structura acestuia, aşa cum este încărcată pe pagina de internet a agenţiei Eurostat, corespunde în mare parte acestui deziderat.

2. Recomandă ca de pe pagina de internet a indicatorilor economiei circulare să fie puse legături către descrieri detaliate a semnificaţiei acestora şi către ghiduri de interpretare, existente sau care ar putea fi elaborate în acest scop, prin intermediul unei iniţiative a Comisiei Europene, astfel încât să fie facilitată înţelegerea unitară a indicatorilor de către statele membre ale UE.

3. Consideră că raportarea indicatorului referitor la tehnologiile inovatoare legate de economia circulară reprezintă o ocazie pentru a analiza contribuţia lor la economia circulară în comparaţie cu situaţiile similare din zonele unde acestea cunosc o dezvoltare accelerată.

4. Îşi exprimă reţinerea cu privire la relevanţa indicatorului referitor la numărul de brevete emise în legătură cu reciclarea şi materiile prime secundare, deoarece acesta nu are capacitatea de a evidenţia rezultatele aplicării în practică a inovaţiei şi recomandă explorarea posibilităţii de a introduce în locul său un indicator care să evalueze ecoinovarea şi care să se refere la aplicarea inovaţiilor în sfera economiei circulare, posibil prin raportarea statistică sau voluntară de către sectorul de afaceri implicat.

5. Subliniază că timpul de răspuns al indicatorilor la schimbările intervenite în economia Uniunii Europene şi pe piaţă diferă în funcţie de tipul acestora şi recomandă, din acest motiv, evaluarea frecvenţei de colectare şi a relevanţei datelor pe parcursul implementării sistemului de monitorizare a economiei circulare, în scopul evidenţierii caracteristicilor temporale ale răspunsului indicatorilor la măsurile de stimulare a economiei circulare.

6. Recomandă ca materiile prime critice să facă obiectul unei politici de încurajare la nivelul Uniunii Europene, de diversificare a materiilor prime şi de sprijinire a tehnologiilor inovatoare care utilizează alte materii prime cu o disponibilitate mai largă în lume, având în vedere că sistemul de indicatori facilitează o astfel de analiză comparativă.

7. Consideră că interfaţa utilizată pentru indicatori prezintă utilitate şi pentru publicul larg şi propune extinderea sa cu o pagină de internet cu rol educativ dedicată copiilor şi tinerilor.

8. Atrage atenţia asupra faptului că, deşi indicatorii utilizaţi au scopul de a evidenţia avansul în economia circulară, avansul nu reiese cu claritate din rezultatele calculelor sau prin utilizarea instrumentului de vizualizare deoarece prevalează viziunea separată a progresului înregistrat în acţiunile individuale pe care indicatorii le măsoară.

Propune elaborarea unui indicator sintetic, agregat dintre cei existenţi, care să permită orientarea interpretării setului de indicatori în sensul economiei circulare sau identificarea unei alte modalităţi de prezentare, care să evoce nemijlocit avansul în economia circulară, fapt care ar prezenta avantaje şi pentru procesele de decizie interesate.

9. Recomandă cuplarea monitorizării economiei circulare cu monitorizarea rezultatelor politicilor Uniunii Europene de sprijinire a tehnologiile avansate - cele privind energia regenerabilă şi cele spaţiale în special -, cuplare posibilă prin reconfigurarea indicatorului privind inovarea sau prin preluarea indicatorilor economiei circulare în raportările privind politicile Uniunii Europene în aceste domenii.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 28 martie 2018, cu respectarea prevederilor ari. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PETRU-GABRIEL VLASE

 

Bucureşti, 28 martie 2018.

Nr. 17.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unor imobile şi darea acestora în administrarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliara Vrancea pentru Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Adjud

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 863 lit. d), art. 867 alin. (1) şi art. 868 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea pentru Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Adjud a unor imobile având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 10 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu-Codruţ Ştefănescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 21 martie 2018.

Nr. 149.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor care se înscriu în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi care se dau în administrarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea pentru Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Adjud

 

Nr.

Crt.

Nr. MFP

Cod de clasificare

Denumire

Date de identificare

Anul

dobândirii/ dării în folosinţă

Valoarea de inventar

(lei)

Situaţia juridică

Situaţia juridică actuală: concesiune/ închiriat/ dat cu titlu gratuit

Tip bun

Descriere tehnică

(pe scurt)

Vecinătăţi

(după caz, pe scud)

Adresa

Baza legală

În administrare/ concesiune

1

Ministerul Finanţelor Publice va atribui un număr nou.

8.29.08

Sediu

administrativ

Biroul

de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Adjud

Construcţia C1,

Sc = Sd = 129 mp.

Su = 111,23 mp, regim de înălţime parter, construită din bea, acoperită cu carton termoizolant, nr. cadastral 56758-C1

Teren intravilan - 129 mp.

nr. cadastral 56753, CF nr. 56758 Adjud

N - str. Şiret

S - CF 53137

E - lot 1 şi lot 4

V - alee acces

Municipiul Adjud, judeţul Vrancea, str. Şiret, bl. 109

2016

333.494

Contract de vânzare nr. 844/8.11.2016, rectificat prin încheierea de completare-rectificare nr. 2/21.08.2017

În administrarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea CUI 9703691

 

Imobil

2

Ministerul Finanţelor Publice va atribui un număr nou.

8.29.08

Arhivă

Biroul

de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Adjud

Construcţie situată la parterul blocului cu regimul de înălţime P + 4,

Sc = Sd = 56 mp,

Su = 48,03 mp, cote-părţi comune - dependinţe comune ale imobilului = 2074/45094,

Nr. cadastral 50128-C1-U33, CF nr. 50128-C1-U33 S teren = 16,01 mp, ce reprezintă cota de 1601/34800, nr. cadastral 64, CF 50128 Adjud

N - lot 1

S - alee acces bloc

E - lot 3

V - lot 2

Municipiul Adjud, judeţul Vrancea, str. Şiret, bl. 109, sc. 1

2016

144.006

Contract de vânzare nr. 844/8.11.2016, rectificat prin încheierea de completare-rectificare nr. 2/21.08.2017

În administrarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea CUI 9703691

 

Imobil

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind acordarea unor ajutoare de urgenţă familiilor cetăţenilor români afectaţi de explozia de la uzina chimică din Kralupy nad Vltavou, Republica Cehă

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 28 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se acordă ajutoare de urgenţă în valoare de câte 45.000 lei pentru fiecare dintre familiile persoanelor decedate în urma exploziei produse în data de 22 martie 2018 la uzina chimică din Kralupy nad Vltavou, în Republica Cehă.

(2) Lista persoanelor decedate este conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Prin derogare de la art. 38-393 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ajutoarele de urgenţă prevăzute la art. 1 se acordă fără a fi necesare completarea cererii şi efectuarea anchetei sociale.

Art. 3. - (1) Ajutoarele de urgenţă prevăzute la art. 1 se plătesc de către agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială aveau domiciliul persoanele decedate.

(2) Plata se efectuează unui membru al familiei cu capacitate deplină de exerciţiu al drepturilor civile, care poate fi soţie, rudă până la gradul IV sau afin, pe baza copiei documentului de identitate al persoanei care încasează ajutorul şi a certificatului de deces al victimei exploziei, certificate pentru conformitate cu originalul de către persoana care primeşte documentele.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 29 martie 2018.

Nr. 151.

 

ANEXĂ

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele persoanei decedate

Adresa

Judeţul

1.

Brânzaru Constantin

Satul Chirca nr. 30, comuna Mogoşani

Dâmboviţa

2.

Ştefan Georgian Cătălin

Satul Boteni, str. Dinculeşti nr. 143, comuna Conţeşti

Dâmboviţa

3.

Pândele Ion

Satul Pisculeşti nr. 26, comuna Tinosu

Prahova

4.

Mihăilescu Marian-Iulian

Municipiul Ploieşti, str. Soldat Erou Arhip. Nicolae nr. 1D, bl. M16, sc. A, et. 3, ap. 16

Prahova

5.

Stan Lucian Gabriel

Int. Simbolului nr. 11, bl. 1, sc. 2, et. 4, ap. 39, sectorul 3

Bucureşti

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Societăţii Comerciale „Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române - TAROM” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor

 

Având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2018 nr. 2/2018,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin directori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 al Societăţii Comerciale „Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române - TAROM” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

 

PRIM-MINISTRU

 

 

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

 

 

Contrasemnează:

 

p. Ministrul transporturilor,

Ministrul finanţelor publice,

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Mircea Florin Biban,

Eugen Orlando Teodorovici

Lia-Olguţa Vasilescu

secretar de stat

 

 

 

Bucureşti, 29 martie 2018.

Nr. 152.

 

ANEXĂ

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

Societatea Comercială „Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM” - S.A.

Sediul/Adresa: localitatea Otopeni, Calea Bucureştilor nr. 224 F

Cod unic de înregistrare: R0477647

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2018

 

 

 

- mii lei –

 

INDICATORI

Nr. rd.

Propuneri 2018

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1 = Rd.2 + Rd.5 + Rd.6)

1

1.504.740,71

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

1.445.861,99

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

58.878,72

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7 = Rd.8 + Rd.20 + Rd.21)

7

1.504.713,24

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

1.444.345,22

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

1.038.821,13

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

690,50

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

227.890,75

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială(Rd.13 + Rd.14)

12

171.061,04

 

 

 

C1

cheltuieli cu salariile

13

167.536,71

 

 

 

C2

bonusuri

14

3.624,33

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

32.137,21

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

12.521,03

 

 

 

C4

cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

2.821,97

 

 

 

C5

Cheltuieli cu contribuţiile datorate de angajator

18

21.870,53

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

176.942,84

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

60.368,02

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

27,47

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

 

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

 

 

1

 

Rezerve legale

25

1,37

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

26,1

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

 

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

 

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

 

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

e)

- dividende cuvenite ador acţionari

34

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

 

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama si publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

440.247,80

 

1

 

Alocaţii de la buget, din care:

44

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plătii angajamentelor din anii precedenţi

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

440.247,80

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

1.877

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

1.780

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială *)

50

7.970,64

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoana) determinat pe baza cheltuielilor de natura salariala, recalculata cf. Legii anuale a bugetului de stat **)

51

7.970,64

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

812,28

6

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu recalculata cf. Legii anuale a bugetului de stat (mii lei/persoană)

53

812,28

7

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/ persoană)

54

 

8

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1) x 1000

55

999,98

9

 

Plăţi restante

56

 

10

 

Creanţe restante

57

2.980,00

 

*) Rd.50 = Rd.154 din Anexa de fundamentare nr. 2

**) Rd.51 = Rd.155 din Anexa de fundamentare nr. 2

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind procedura de avizare a personalului care gestionează contribuţia financiară elveţiană pentru coeziunea Uniunii Europene

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 pentru stabilirea criteriilor pe baza cărora se aplică majorarea prevăzută la art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Pentru structurile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 28 şi 29 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 pentru stabilirea criteriilor pe baza cărora se aplică majorarea prevăzută la art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, se desemnează Direcţia generală pregătire ECOFIN şi asistenţă comunitară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de Unitate naţională de coordonare pentru contribuţia financiară elveţiană pentru coeziunea Uniunii Europene, să acorde aviz prin care se atestă că structurile şi personalul care gestionează contribuţia financiară elveţiană pentru coeziunea Uniunii Europene îndeplinesc criteriile prevăzute la art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018.

(2) Pentru structura prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 se desemnează Direcţia generală managementul resurselor umane să acorde aviz prin care se atestă că structura şi personalul care gestionează contribuţia financiară elveţiană pentru coeziunea Uniunii Europene îndeplinesc criteriile prevăzute la art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018

Art. 2. - (1) în vederea obţinerii avizului, structurile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 28 şi 29 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 vor înainta Ministerului Finanţelor Publice o cerere însoţită de documentele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. c), d) şi f)-h) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018.

(2) Cererea însoţită de documentele aferente se depune la registratura Ministerului Finanţelor Publice în atenţia Direcţiei generale pregătire ECOFIN şi asistenţă comunitară.

(3) în vederea obţinerii avizului, structura prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 va înainta Direcţiei generale managementul resurselor umane o cerere însoţită de documentele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. c), d) şi f)-h) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018.

(4) Modelul cererii privind solicitarea de aviz pentru personalul prevăzut la alin. (1) şi (3) care are ca obiect de activitate gestionarea contribuţiei financiare elveţiene pentru coeziunea Uniunii Europene este prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 3. - (1) în fiecare an, până la data de 31 decembrie, Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de Unitate naţională de coordonare, comunică pentru anul următor structurilor menţionate la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27-29 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 numărul de posturi alocate acestora aferente gestionării contribuţiei financiare elveţiene pentru coeziunea Uniunii Europene,

(2) în cazul în care are loc o diminuare a numărului de posturi distribuite pentru anul următor faţă de anul curent, structurile în cauză trebuie să transmită Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare, numele persoanelor care nu mai beneficiază de majorare salarială.

(3) în cazul în care are loc o creştere a numărului de posturi distribuite faţă de anul curent, structurile în cauză trebuie să transmită Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare, o cerere privind solicitarea de aviz pentru personalul nou-propus, care are ca obiect de activitate gestionarea contribuţiei financiare elveţiene pentru coeziunea Uniunii Europene.

(4) în cazul structurii menţionate la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, în vederea încadrării în numărul de posturi distribuit pentru anul următor, Unitatea naţională de coordonare reprezentată de Direcţia generală pregătire ECOFIN şi asistenţă comunitară comunică Direcţiei generale managementul resurselor umane din cadrul Ministerului Finanţelor Publice numele persoanelor care nu mai beneficiază de majorarea salarială, în cazul în care are loc o reducere a numărului de posturi distribuite faţă de anul curent, sau transmite spre avizare cererea privind solicitarea de aviz pentru personalul nou-propus care are ca obiect de activitate gestionarea contribuţiei financiare elveţiene pentru coeziunea Uniunii Europene, în cazul în care are loc o creştere a numărului de posturi faţă de anul curent

(5) în situaţia în care, în cadrul structurilor menţionate la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27-29 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 al căror personal beneficiază de majorările salariale în condiţiile art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 intervin modificări de personal, atribuţii, organizare şi/sau funcţionare, structurile menţionate la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 28 şi 29 vor comunica Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 15 zile lucrătoare, aceste aspecte, împreună cu documentele constatatoare, iar structura menţionată la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27 va comunica Direcţiei generale managementul resurselor umane, în termen de 15 zile lucrătoare, aceste aspecte, împreună cu documentele constatatoare.

(6) Pe perioada cuprinsă între data de la care au survenit modificările menţionate la alin. (5) şi data soluţionării noii solicitări de aviz de către Ministerul Finanţelor Publice, personalul avizat iniţial beneficiază de majorarea salarială, pe răspunderea ordonatorului de credite, dacă modificările nu constituie încălcări ale criteriilor stabilite la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27-29 şi alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018.

Art. 4. - (1) Direcţia generală pregătire ECOFIN şi asistenţă comunitară, în calitate de Unitate naţională de coordonare, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea documentelor menţionate la art. 2 alin. (1) de la structurile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 28 şi 29 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, elaborează avizul consultativ favorabil sau negativ asupra cererii privind solicitarea de aviz, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, pe care o supune spre semnare ministrului finanţelor publice.

(2) Direcţia generală managementul resurselor umane, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea documentelor menţionate la art. 2 alin. (3) de la structura prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, elaborează avizul consultativ favorabil sau negativ asupra cererii privind solicitarea de aviz, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, pe care o supune spre semnare ministrului finanţelor publice.

(3) Avizul favorabil sau negativ asupra cererii privind solicitarea de aviz pentru personalul care are ca obiect de activitate gestionarea contribuţiei financiare elveţiene pentru coeziunea Uniunii Europene şi care face parte din structurile de la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27-29 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 se acordă în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea, în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, a documentaţiei complete supuse avizului.

Art. 5. - Motivele de acordare a avizului negativ asupra cererii privind solicitarea de aviz sunt:

a) netransmiterea de către structura care solicită eliberarea avizului a unuia sau mai multor documente dintre cele enumerate la art. 2 alin. (1) sau (3);

b) neîndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27-29 şi la alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018;

c) nerespectarea condiţiilor de formă a cererii de aviz, aprobată prin prezentul ordin;

d) netransmiterea tuturor informaţiilor solicitate de către Ministerul Finanţelor Publice pentru eliberarea avizului;

e) neîncadrarea în numărul posturilor distribuite de către Ministerul Finanţelor Publice în cadrul structurilor solicitante.

Art. 6. - Structura care a primit aviz negativ poate înainta o nouă cerere doar după remedierea problemelor constatate, menţionate în scrisoarea de răspuns emisă de Ministerul Finanţelor Publice.

Art. 7. - (1) Avizul favorabil acordat se poate modifica sau retrage de către Ministerul Finanţelor Publice la cererea motivată, potrivit competenţelor, a Direcţiei generale pregătire ECOFIN şi asistenţă comunitară, aprobată de către ministrul finanţelor publice, în cazul în care Direcţia generală pregătire ECOFIN şi asistenţă comunitară, în calitate de Unitate naţională de coordonare, constată încălcări ale prevederilor art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 28 şi 29 şi alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018.

(2) După remedierea problemelor constatate care au stat la baza retragerii avizului favorabil, eliberarea unui nou aviz favorabil se va face la cerere, potrivit aceloraşi reguli generale.

Art. 8. - Atribuţiile de aprobare a proiectelor de ordin privind majorarea salarială cu până la 35% a salariului de bază, soldei de funcţie/salariului de funcţie, indemnizaţiei de încadrare pentru personalul din cadrul structurilor menţionate la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27-29 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, precum şi neacordarea acestei majorări sunt îndeplinite de persoana care are competenţa legală de numire în funcţie a personalului respectiv.

Art. 9. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 10. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.285/2011 privind procedura de avizare a personalului care gestionează contribuţia financiară elveţiană în vederea implementării Programului de cooperare elveţiano-român vizând reducerea disparităţilor economice şi sociale din cadrul Uniunii Europene extinse, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 7 iulie 2011.

Art. 11. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice.

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 9 martie 2018.

Nr. 1.592.

 

ANEXA Nr. 1

 

[Antetul instituţiei/structurii solicitante]

Nr. ........................... din ...........................

 

CERERE

privind solicitarea de aviz pentru personalul care are ca obiect de activitate gestionarea contribuţiei financiare elveţiene

 

Stimate domnule/Stimată doamnă ministru,

în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 pentru stabilirea criteriilor pe baza cărora se aplică majorarea prevăzută la art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 3 din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.592/2018 privind procedura de avizare a personalului care gestionează contribuţia financiară elveţiană pentru coeziunea Uniunii Europene, vă rugăm să eliberaţi un aviz favorabil prin care să fie atestat faptul că următoarele persoane din cadrul .................................................................. (denumirea instituţiei publice care solicită avizul favorabil) care au ca obiect de activitate gestionarea contribuţiei financiare elveţiene pentru coeziunea Uniunii Europene şi îndeplinesc criteriile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) pct. 27-29 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018, pot beneficia de stimularea financiară reglementată la art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018:

 

Nr. crt.

Persoanele pentru care se solicită avizarea favorabilă

(nume, prenume)

Funcţia

Structura din care fac parte

(direcţia generală, direcţia, serviciul, biroul, compartimentul)

Calificativ obţinut în urma evaluării performanţelor individuale ale personalului

(Se completează conform ultimei evaluări a performanţelor individuale, efectuată conform prevederilor legale.)

1.

..................................................................

..................................................................

..................................................................

..................................................................

2.

..................................................................

..................................................................

..................................................................

..................................................................

 

Persoana de contact din cadrul instituţiei noastre, desemnată în acest sens, este doamna/domnul .................................................................. (tel. ...................................... , fax ......................................, e-mail ......................................).

Anexăm prezentei cereri următoarele documente menţionate la art. 8 alin. (1) lit. c), d) şi f)-h) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018.

 

Cu stimă,

......................................

(prenume, nume)

......................................

(funcţia)

[L.S.]

 

 

Domnului/Doamnei ......................................

ministrul finanţelor publice

 

 

ANEXA Nr. 2

 

Ministerul Finanţelor Publice

Nr. .........................../ ...........................

 

[Instituţia/structura solicitantă]

[Date de contact]

 

Ref. Cererea nr. .........................../ ........................... privind solicitarea de aviz pentru personalul care are ca obiect de activitate gestionarea contribuţiei financiare elveţiene pentru coeziunea Uniunii Europene din cadrul ........................................................ (denumirea structurii care solicită avizul favorabil)

 

În temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi art. 7 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 29/2018 pentru stabilirea criteriilor pe baza cărora se aplică majorarea prevăzută la art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 2 din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.592/2018 privind procedura de avizare a personalului care gestionează contribuţia financiară elveţiană pentru coeziunea Uniunii Europene,

având în vedere Cererea nr. ........................... din ........................... privind solicitarea de aviz pentru personalul care are ca obiect de activitate gestionarea contribuţiei financiare elveţiene pentru coeziunea Uniunii Europene din cadrul ........................................................ (denumirea structurii care solicită avizul favorabil)

 

în urma analizării următoarelor documente prezentate;

1. ........................................................ ;

2. ........................................................ ;

Ministerul Finanţelor Publice propune acordarea avizului favorabil/negativ*) asupra Cererii ........................................................ (denumirea instituţiei publice/structurii care solicită avizul favorabil) nr. ...........................  din ........................... pentru persoanele menţionate în anexă.

În cazul persoanelor pentru care s-a hotărât respingerea cererii, noua cerere se va retransmite Ministerului Finanţelor Publice după remedierea motivelor constatate şi menţionate în anexă.

 

........................................................

(prenume, nume) ministrul finanţelor publice

[L-S.]

 

*) Motivele care au stat la baza acordării avizului negativ se menţionează în anexa la prezentul aviz.

 

Ministerul Finanţelor Publice

Anexă la .........................../ ...........................  

 

LISTA

persoanelor pentru care se propune acordarea avizului favorabil/negativ asupra cererii de către Ministerul Finanţelor Publice, conform Cererii nr. din .privind solicitarea de aviz pentru personalul care are ca obiect de activitate gestionarea contribuţiei financiare elveţiene din cadrul

.........................................................................................................................

(denumirea instituţiei/structurii publice care solicită avizul favorabil)

 

 

Nr. crt.

Persoana pentru care s-a solicitat avizul

(nume, prenume)

Funcţia

Structura din care face parte

(direcţia generală, direcţia, serviciul, biroul, compartimentul)

Aviz

(eliberare aviz favorabil/ aviz negativ)

Observaţii

(motive pentru acordarea avizului negativ*)

1.

 

 

 

 

 

2.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

........................................................

(prenume, nume)

ministrul finanţelor publice

[L.S.]

 

*) Conform art. 5 din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.592/2018 privind procedura de avizare a personalului care gestionează contribuţia financiară elveţiană pentru coeziunea Uniunii Europene.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 11

din 19 februarie 2018

 

Dosar nr. 2.639/1/2017

 

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al

Secţiei I civile - preşedintele completului

Viorica Cosma - judecător la Secţia I civilă

Paula C. Pantea - judecător la Secţia I civilă

Bianca Elena Ţăndărescu - judecător la Secţia I civilă

Creţu Dragu  - judecător la Secţia I civilă

Simona Gina Pietreanu - judecător la Secţia I civilă

Beatrice Ioana Nestor - judecător la Secţia I civilă

Lavinia Dascălu - judecător la Secţia I civilă

Aurelia Rusu - judecător la Secţia I civilă

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept învestit cu soluţionarea sesizării ce formează obiectul Dosarului nr. 2.639/1/2017 a fost constituit conform dispoziţiilor ari. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă raportat la art. XIX din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, şi ale art. 274 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Lavinia Curelea, preşedintele delegat al Secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, în Dosarul nr. 2.280/111/2016, aflat pe rolul acestei instanţe.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar s-a depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, ce a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, şi că părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a dispus, prin încheierea din 29 mai 2017, în Dosarul nr. 2.260/111/2016, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la modul de interpretare a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 165/2013) şi art. 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 10/2001), în sensul de a stabili dacă instanţa poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de dispoziţie emisă în temeiul legilor de retrocedare, de către entitatea legal învestită cu emiterea unei astfel de dispoziţii.

2. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 octombrie 2017.

II. Expunerea succintă a procesului

3. Prin acţiunea înregistrată la data de 27 mai 2016 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul X a chemat în judecată pe pârâta S C. Y - S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că pârâta refuză să îşi îndeplinească obligaţiile ce îi revin prin Sentinţa civilă nr. xxx/C din 3 iunie 2013 a Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor prin Decizia civilă nr. xxx/R din 4 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi, în consecinţă, să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de dispoziţie prin care să se stabilească calitatea sa de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător cotei de 33% din terenurile în suprafaţă de 5.019 mp din top 16/1, 267 mp din top 11 şi 915 mp din top 17, în valoare de 130 euro/mp şi din construcţiile vechi în valoare de 1.417.845 lei, imobile înscrise în CF xxxx Oradea şi CF xxxxx Oradea.

4. În motivarea acţiunii a arătat că, prin Sentinţa civilă nr. xxx/C din 3 iunie 2013 a Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor prin Decizia civilă nr. xxx/R din 4 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, s-a stabilit calitatea sa de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător cotei de 33% din terenurile şi din construcţiile mai sus amintite, cu obligarea pârâtei de a emite în favoarea sa dispoziţie în temeiul Legii nr. 10/2001 şi de a se conforma dispoziţiilor cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 247/2005).

5. După ce hotărârea a devenit irevocabilă, ca efect al pasivităţii pârâtei de a se conforma obligaţiilor ce i-au fost impuse, reclamantul a întreprins toate demersurile în vederea emiterii dispoziţiei de stabilire a calităţii sale de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, apelând inclusiv la executorul judecătoresc, cu o cerere de aplicare a penalităţilor, întemeiată pe dispoziţiile art. 906 din Codul de procedură civilă, urmată de o acţiune În instanţă, conform prevederilor alin. (4) al acestui articol.

6. Prin încheierea nr. xxxx din 6 aprilie 2015 a Judecătoriei Oradea, definitivă, pârâta a fost obligată la plata unei penalităţi de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data de 13 februarie 2015 şi până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Ulterior, prin încheierea nr. xxxx din 26 octombrie 2015 a Judecătoriei Oradea, pârâta a fost obligată la plata sumei de 24.400 lei cu titlu de penalităţi pe perioada 13 februarie 2015-30 septembrie 2015.

7. Niciuna dintre hotărârile judecătoreşti amintite nu a fost executată.

8. În aceste condiţii, reclamantul a susţinut că imposibilitatea în care se află, de a beneficia de dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, stabilite printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, constituie o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor, devenind astfel incidente prevederile art. 1 din. Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia). Pentru înlăturarea acestui abuz, ca şi a consecinţelor sale, în lipsa unei alte măsuri legale, singura soluţie care se impune este pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de dispoziţia prevăzută de legislaţia reparatorie.

9. În drept, a invocat dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001.

10. Prin Sentinţa nr. xxx/C din 24 octombrie 2016, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a respins acţiunea reţinând că, deşi susţinerile reclamantului sunt confirmate de probe, iar pârâta nici până la ora actuală nu a emis dispoziţia la care a fost obligată prin Sentinţa nr. xxx/C din 3 iunie 2013 a Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, instanţa nu este îndreptăţită ea însăşi la emiterea unei dispoziţii întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001, singura căreia îi revine această competenţă fiind pârâta din prezenta cauză, în calitate de entitate învestită de lege cu soluţionarea notificării în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv de regimul comunist.

11. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, reiterând argumentele prezentate în faţa primei instanţe,

12. În şedinţa publică din 29 mai 2017, apelantul-reclamant, prin avocat, a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, prin care să se stabilească dacă instanţa poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de dispoziţie emisă în temeiul legilor de retrocedare, de către entitatea legal învestită cu emiterea unei astfel de dispoziţii.

13. Prin încheierea pronunţată la această dată, sesizarea a fost considerată admisibilă, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii.

III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

14. Prin încheierea pronunţată la 29 mai 2017, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, constatând că de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor invocate depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât în speţă se solicită pronunţarea de către instanţă a unei dispoziţii prin care să se stabilească calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil preluat de stat anterior anului 1989. Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, din consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a Statuat printr-o altă hotărâre şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

15. În afara susţinerilor din şedinţa publică din 29 mai 2017, apelantul-reclamant nu a invocat alte argumente.

16. Intimata-pârâtă nu şi-a exprimat punctul de vedere.

17. După comunicarea raportului întocmit de judecătorul-raportor, părţile nu au exprimat puncte de vedere asupra chestiunii de drept deduse judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

18. Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 2.280/111/2016, după ce a redat conţinutul dispoziţiilor legale relevante, a arătat că acestea prevăd modalitatea în care entităţile deţinătoare ale imobilelor ce pot fi retrocedate procedează în vederea acordării măsurilor reparatorii către persoanele îndreptăţite, conform legilor de retrocedare.

19. Instanţele de judecată pot stabili dacă notificatorii, foştii proprietari sau succesorii acestora, sunt îndreptăţiţi la măsurile reparatorii prevăzute de legile de retrocedare şi să oblige entităţile notificate să emită dispoziţie de stabilire a măsurilor reparatorii cuvenite.

20. Competenţa instanţelor de judecată este stabilită de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, iar printre măsurile pe care instanţa le poate dispune nu se găseşte pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de dispoziţie emisă de entitatea învestită cu notificarea.

21. În lipsa unor dispoziţii legale exprese, instanţele nu se pot substitui unor autorităţi administrative, societăţi comerciale ori altor persoane juridice. În fapt, se solicită instanţei să se pronunţe într-o materie care excedează competenţei sale, ceea ce nu poate fi primit.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

22. Jurisprudenţa Curţii de Apel Oradea: instanţa de trimitere a comunicat că la nivelul Secţiei I civile a Curţii şi al Tribunalului Bihor s-a apreciat că art. 26 din Legea nr. 10/2001 stabileşte competenţa instanţelor de judecată, iar în lipsa unor dispoziţii exprese acestea nu se pot substitui unor autorităţi administrative. S-au depus Sentinţa nr. 181/C din 24 octombrie 2016 a Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, nedefinitivă, şi încheierea de sesizare din 29 mai 2017 a Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, ambele pronunţate în Dosarul nr. 2.280/111/2016, în care s-a formulat sesizarea. Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a apreciat, dimpotrivă, că o asemenea hotărâre poate fi pronunţată, ataşând Sentinţa nr. 89/D din 1 aprilie 2016, definitivă prin Decizia nr. 884/A din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă.

Jurisprudenţa altor instanţe din ţară:

23. Curtea de Apel Alba Iulia a comunicat că la nivelul Secţiei I civile a Curţii practica este în sensul că se analizează pe fond cererea şi, dacă se constată că persoana este îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001, se dispune obligarea pârâtului să emită dispoziţie în acest sens. S-a ataşat, spre exemplificare, Decizia nr. 900 din 13 iunie 2017.

Opinia judecătorilor Secţiei I civile a Tribunalului Sibiu este că, în cazul în care entitatea învestită nu a emis nicio dispoziţie, instanţa obligă la emiterea unei astfel de dispoziţii. În cazul în care s-a emis o dispoziţie de respingere a notificării în întregul său sau de respingere a cererii de restituire în natură, instanţa va dispune obligarea la emiterea dispoziţiei în sensul rezultat din actele dosarului, dar nu va pronunţa o hotărâre care să ţină loc de dispoziţie. S-a depus Sentinţa nr. 636 din 3 iunie 2016.

Judecătorii Secţiei I civile a Tribunalului Hunedoara au apreciat, în considerarea Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţii Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 764 din 12.11.2007 (Decizia nr. XX/2007) şi a plenitudinii de competenţă a instanţelor în soluţionarea acţiunilor în materia Legii nr. 10/2001, că instanţa învestită poate soluţiona direct o astfel de notificare, ce nu a fost soluţionată prin dispoziţia primarului sau, după caz, prin decizia organelor de conducere ale unităţii deţinătoare a imobilului, cu condiţia de a se solicita în mod expres, de către reclamant, prin acţiune sau contestaţie. S-au anexat sentinţele nr. 375 din 2 martie 2015 şi nr. 302 din 23 februarie 2015.

24. Curtea de Apel Braşov a comunicat punctul de vedere unanim al judecătorilor Secţiei civile a Curţii, prin care s-a susţinut că atribuţia de a emite o dispoziţie revine numai entităţii legal învestite, respectiv organelor administrative prevăzute expres de art. 21 din Legea nr. 165/2013 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001. Instanţa judecătorească, în virtutea principiului separaţiei puterilor în stat, nu se poate substitui organelor administrative prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act administrativ. Cel mult, instanţa poate obliga la emiterea unei dispoziţii ori, în caz de soluţionare negativă a notificării ori de refuz de soluţionare, să dispună ea însăşi, în aplicarea Deciziei nr. XX/2007.

S-a ataşat Sentinţa nr. 468 din 25 mai 2017 a Tribunalului Covasna - Secţia I civilă, definitivă prin Decizia nr. 363/R din 4 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.

25. Curtea de Apel Bucureşti a comunicat că opinia majoritara este în sensul că instanţele nu pot pronunţa o hotărâre care să ţină loc de dispoziţie emisă în temeiul legilor de retrocedare de către entitatea legal învestită cu emiterea unei astfel de dispoziţii (Secţiile a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi a IV-a civilă ale Curţii, o parte a judecătorilor Secţiei â IV-a civile a Tribunalului Bucureşti, Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Teleorman şi Tribunalul Ilfov). În sprijinul acestei opinii s-a arătat că dispoziţiile legale invocate nu atribuie o astfel de competenţă instanţei, ce nu se poate substitui unor autorităţi administrative cu competenţe în materie. Dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 au făcut deja obiectul interpretării, odată cu pronunţarea Deciziei nr. XX/2007. În speţă, refuzul nejustificat al unităţii deţinătoare, respectiv al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, a fost deja dedus judecăţii, iar prin hotărâre definitivă instanţa a statuat atât asupra calităţii de persoană îndreptăţită, cât şi asupra felului măsurii reparatorii aplicabile, obligând entitatea învestită la emiterea dispoziţiei prevăzute de lege. De asemenea, reclamantul a urmat inclusiv faza executării silite a acestei hotărâri judecătoreşti. Faţă de refuzul pârâtei de a emite dispoziţia, creditorul are posibilitatea de a apela la dispoziţiile art. 892 din Codul de procedură civilă, conform Deciziei nr. 16 din 6 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 13 aprilie 2017.

A fost exprimată şi o opinie minoritară, în sens contrar (o parte a judecătorilor Secţiei a IV-a civile şi majoritatea judecătorilor Secţiei a V-a civile ale Tribunalului Bucureşti). În sprijinul acestei opinii s-a argumentat că, din moment ce instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond notificarea în situaţiile în care entitatea învestită de lege nu îşi îndeplineşte obligaţiile în acest sens, potrivit Deciziei nr. XX/2007, atunci hotărârea pronunţată de instanţă are tocmai această valoare, respectiv de a ţine loc de dispoziţie care ar Fi trebuit să fie emisă de entitatea învestită de lege. S-a constatat, de asemenea, că pot exista situaţii în care, în funcţie de petitul cererii de chemare în judecată, instanţa să dispună doar obligarea de a emite dispoziţia de soluţionare a notificării într-un anumit sens sau situaţii în care instanţa, deşi a soluţionat pe fond notificarea, să dispună şi obligarea entităţii învestite de lege să emită decizia, conform dispoziţiilor instanţei de judecată. În această din urmă situaţie, decizia emisă are valoarea unui act administrativ de punere în executare a hotărârii judecătoreşti, care reprezintă actul juridic prin care a fost soluţionată notificarea.

În ilustrarea ambelor opinii s-a depus un număr semnificativ de hotărâri judecătoreşti relevante.

26. Curtea de Apel Cluj a comunicat punctul de vedere al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, în sensul că nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de dispoziţie, emisă în temeiul legilor de retrocedare, de entitatea legal învestită cu emiterea unei astfel de dispoziţii, însă, pentru argumentele care au stat la baza adoptării Deciziei nr. XX/2007, instanţa este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.

La nivelul Curţii se apreciază că această problemă a fost deja dezlegată prin Decizia nr. XX/2007.

27. Curtea de Apel Craiova a comunicat că nu a identificat practică în materie, însă opiniile exprimate de instanţe sunt neunitare, ambele ipoteze fiind considerate posibile.

28. Curtea de Apel Galaţi a comunicat punctul de vedere majoritar, potrivit căruia instanţele au competenţa de a stabili calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii şi de a obliga entităţile notificate să emită dispoziţii de stabilire a măsurilor reparatorii cuvenite. În lipsa unor dispoziţii legale exprese, instanţele nu se pot substitui unor autorităţi administrative, astfel încât să dispună pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de dispoziţie.

29. Curtea de Apel Piteşti a comunicat punctul de vedere al Tribunalului Argeş, potrivit căruia instanţele pot pronunţa o hotărâre care să ţină loc de dispoziţie, emisă în temeiul legilor de retrocedare, de către entitatea învestită legal cu emiterea unei astfel de dispoziţii, având în vedere ipoteza în care nu se analizează de către entitatea învestită îndreptăţirea la restituirea în condiţiile legii sau la acordarea măsurilor în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă în condiţiile legii.

30. Curtea de Apel Ploieşti a comunicat opinia judecătorilor Secţiei I civile a Tribunalului Prahova, în sensul că instanţele pot pronunţa o hotărâre care să ţină loc de dispoziţie.

31. Curtea de Apel Timişoara a comunicat opinia teoretică potrivit căreia instanţa nu are posibilitatea legală de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de dispoziţie de restituire, faţă de faptul că Legea nr. 10/2001 prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile, ceea ce nu înseamnă privarea persoanei de dreptul la un tribunal. Invocă unificarea jurisprudenţei prin Decizia nr. XX/2007.

32. Curtea de Apel Târgu Mureş a comunicat că la nivelul instanţelor din raza sa de competenţă se conturează două opinii: într-o primă opinie se susţine că instanţele nu pot pronunţa o asemenea hotărâre, având în vedere lipsa unei dispoziţii legale în acest sens; instanţele ar putea, cel mult, să pronunţe hotărâri prin care să oblige entitatea învestită să emită decizii/dispoziţii de retrocedare. Cea de-a două opinie, în sensul că instanţele pot pronunţa astfel de hotărâri, este ilustrată de Sentinţa nr. 1.202 din 15 octombrie 2015 a Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

33. Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materia ce face obiectul sesizării şi nici nu au comunicat opinii teoretice ale judecătorilor.

34. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei Judiciare - Serviciul Judiciar Civil nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

35. În urma verificărilor efectuate se constată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale supuse interpretării, sub alte aspecte decât cele vizate de prezenta sesizare.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

36. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorul-raportor a apreciat că încheierea de sesizare nu cuprinde niciun raţionament judiciar care să conducă la concluzia că este vorba despre identificarea unor texte de lege lacunare ori controversate şi care să necesite o rezolvare de principiu, în scopul împiedicării apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie; de asemenea a considerat că nu este îndeplinită nici cerinţa noutăţii prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece posibilitatea ca instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să soluţioneze pe fond notificarea, suplinind în acest mod lipsa unei dispoziţii de soluţionare, care ar fi trebuit să fie emisă de unitatea învestită cu notificarea, a fost statuată prin Decizia nr. XX/2007.

IX. Înalta Curta da Casaţia şi Justiţia

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Asupra admisibilităţii sesizării

37. În privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

38. Verificându-se întrunirea acestor condiţii, se constată că ele se regăsesc doar parţial, sesizarea neîndeplinind toate exigenţele procedurale menţionate pentru a fi admisibilă.

39. Astfel, litigiul în cadrul căruia s-a pus problema sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile (având ca obiect acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi art. 21 din Legea nr. 165/2013) se află în curs de judecată în apel, pe rolul curţii de apel, care este ultima instanţă în materie, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. Curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului urmează să soluţioneze cauza prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza care face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apei învestite să soluţioneze cauza, fiind îndeplinite primele trei condiţii arătate.

40. În ceea ce priveşte condiţia referitoare la necesitatea ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în doctrină s-a arătat că declanşarea mecanismului de preîntâmpinare a jurisprudenţei neunitare presupune existenţa unei chestiuni de drept reale, iar nu aparente, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte, nu orice problemă de drept putând face obiectul unei astfel de sesizări.

41. În mod similar, în jurisprudenţa dezvoltată la nivelul instanţei supreme în legătură cu pronunţarea unei hotărâri prealabile s-a statuat că în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie CU procedura pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii (a se vedea, de exemplu, deciziile Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficiat al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016).

42. Pentru a evita transformarea mecanismului procedural reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă într-o cauză nejustificată de prelungire a procedurii judiciare şi pentru a nu se deturna această procedură de la scopul său firesc, acela al unificării practicii judiciare prin rezolvarea de către instanţa supremă a unei chestiuni de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei, instanţa de trimitere trebuie să arate în încheierea de sesizare care este problema de drept punctuală care necesită cu pregnanţă a fi lămurită şi în ce constă dificultatea de interpretare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept.

43. În speţă, încheierea de sesizare a Curţii de Apel Oradea nu cuprinde niciun raţionament judiciar care să conducă la concluzia că este vorba de identificarea unor texte de lege lacunare ori controversate şi care să necesite o rezolvare de principiu, în scopul împiedicării apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie.

44. Instanţa de trimitere se rezumă la indicarea textelor legale pe care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea (art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi art. 21 din Legea nr. 165/2013), solicitând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lămurească dacă, în temeiul acestor prevederi legale, se poate pronunţa de către instanţa de judecată o hotărâre care să ţină loc de dispoziţie, prin care să se stabilească calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat de stat anterior anului 1989, ceea ce reprezintă însuşi obiectul cererii de chemare în judecată, aşadar însăşi problema de fond asupra căreia instanţa de judecată trebuie să se pronunţe în apel, iar nu doar o chestiune de drept care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea acesteia, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

45. Or, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016), operaţiunea de interpretare şi aplicare a textului de lege la diferite circumstanţe ce caracterizează fiecare litigiu nu poate fi atribuită completului constituit pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, ci revine instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei. Instanţei de judecată îi revine rolul de a realiza o interpretare cazuală sau judiciară, care presupune ca, anterior soluţionării cauzei, să studieze circumstanţele particulare ale speţei deduse judecăţii, să realizeze calificarea juridică a cererii şi, ulterior, interpretarea normei de drept şi aplicarea acesteia, pentru emiterea actului jurisdicţional final.

46. Întrucât obiectul procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă constă în interpretarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, care sunt determinante pentru soluţionarea pe fond a cauzei, iar finalitatea demersului constă în împiedicarea apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie, se apreciază că instanţa supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu înseşi interpretarea şi aplicarea legii în scopul soluţionării cauzei respective, atribut ce intră şi trebuie să rămână în sfera de competenţă a instanţei de judecată.

47. De asemenea nu este îndeplinită cerinţa caracterului de noutate al chestiunii de drept asupra căreia se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile.

48. În speţă, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că pârâta refuză să îşi îndeplinească obligaţiile stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească anterioară, irevocabilă şi, în consecinţă, să se pronunţe o nouă hotărâre care să ţină loc de dispoziţie prin care să se stabilească calitatea sa de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător cotei de 33% din terenurile care au format obiectul notificării.

49. Se impune precizarea că, prin hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în litigiul anterior purtat între aceleaşi părţi, s-a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător cotei de 33% din imobilele notificate şi, totodată, prin aceeaşi hotărâre judecătorească, pârâta a fost obligată să emită în favoarea reclamantului dispoziţie în temeiul Legii nr. 10/2001 în sensul arătat şi să se conformeze dispoziţiilor cuprinse în titlul VII al Legii nr. 274/2005.

50. Soluţionând cauza în primă instanţă, tribunalul a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că instanţa nu poate emite o dispoziţie întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, deoarece singura căreia îi revine competenţa în acest sens este entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în sarcina căreia această obligaţie a fost stabilită prin hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în litigiul purtat anterior între aceleaşi părţi.

51. Fiind învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamant, instanţa de apel a identificat ca problemă de drept, susceptibilă a fi supusă examinării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe calea procedurii speciale prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, aceea „dacă instanţa poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de dispoziţie emisă în temeiul legilor de retrocedare, de către entitatea legal învestită cu emiterea unei astfel de dispoziţii”, apreciind că de lămurirea acestei probleme depinde soluţionarea pe fond a cererii reclamantului privind „pronunţarea de către instanţă a unei dispoziţii prin care să se stabilească calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat de stat anterior anului 1989”.

52. Însă această problemă de drept nu îndeplineşte cerinţa noutăţii, prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece modalitatea în care persoana îndreptăţită poate solicita instanţei de judecată să sancţioneze refuzul nejustificat al pârâtei de a emite dispoziţia de soluţionare a notificării a fost stabilită prin Decizia nr. XX/2007.

53. În aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.

54. În acest caz, actul juridic prin care se soluţionează notificarea este chiar hotărârea judecătorească prin care se stabileşte calitatea de persoană îndreptăţită şi dreptul acesteia la măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent.

55. Trebuie observat că, în litigiul pendinte, reclamantul solicită pronunţarea unei noi hotărâri, care să ţină loc de dispoziţie, hotărâre prin care să se stabilească faptul că reclamatul are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent pentru aceleaşi imobile, în aceeaşi cotă procentuală şi în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, considerând că doar o asemenea hotărâre i-ar asigura accesul efectiv la măsurile reparatorii în echivalent recunoscute în favoarea sa. Or, aşa cum s-a arătat, hotărârea judecătorească anterioară pronunţată în aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. XX/2007, constituie actul juridic prin care s-a soluţionat pe fond notificarea, stabilindu-se atât calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită, cât şi dreptul acestuia la măsuri reparatorii în echivalent.

56. Ca atare, raportându-ne strict la modul de formulare a întrebării de către instanţa de apel şi la petitul cererii de chemare în judecată a cărui soluţionare se consideră că ar depinde de această problemă de drept, se constată că cerinţa noutăţii prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă nu este îndeplinită, deoarece posibilitatea instanţei de judecată de a pronunţa o hotărâre prin care să soluţioneze pe fond notificarea, suplinind în acest mod lipsa unei dispoziţii de soluţionare care ar fi trebuit să fie emisă de unitatea învestită cu notificarea, a fost statuată prin Decizia nr. XX/2007.

57. Pentru toate aceste considerente,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.280/111/2016, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind modul de interpretare a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a stabili dacă instanţa poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de dispoziţie emisă în temeiul legilor de retrocedare, de către entitatea legal învestită cu emiterea unei astfel de dispoziţii.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2018.

 

PREŞEDINTELE DELEGAT AL SECŢIEI I CIVILE

LAVINIA CURELEA

Magistrat-asistent,

Elena Adriana Stamatescu

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.