MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 818         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 24 septembrie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 317 din 10 mai 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

 

Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

 

ACTE ALE BIROULUI ELECTORAL CENTRAL

 

1/H. - Hotărâre privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor şi oficiilor electorale constituite la referendumul naţional pentru revizuirea Constituţiei din 6 şi 7 octombrie 2018

 

2/H. - Hotărâre de interpretare a art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Preşedintelui României şi a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 47 din 18 iunie 2018 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 317

din 10 mai 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ari. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Simona Babici-Gheorghe, în Dosarul nr. 5.453/83/2013 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 266 D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la cele reţinute în Deciziile Curţii Constituţionale nr. 653 din 17 octombrie 2017 şi nr. 207 din 17 aprilie 2018.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia nr. 446/CA/2Q16 - R, pronunţată în Dosarul nr. 5.453/83/2013/a1 - R, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost invocată de Simona Babici-Gheorghe, într-o cauză având ca obiect anularea unui ordin al prefectului, de eliberare a autorului din funcţia de conducere deţinută, ordin emis în temeiul art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 şi art. 48 lit. a) din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 600/2005. Se mai reţine faptul că Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionalitate cu excepţia de neconstituţionalitate, însă, recursul formulat, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost admis de către Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a sesizat Curtea Constituţională.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că poliţistul este funcţionar public cu statut special, învestit cu exerciţiul autorităţii publice, astfel încât statutul său cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă. Eliberarea din funcţia publică, în cazul acestuia, ca aplicare a sancţiunii trecerii într-o funcţie inferioară, este o modalitate de modificare a raportului de serviciu. De aceea, modificarea raportului de serviciu, prin eliberarea din funcţia publică, trebuie reglementată prin lege organică. Delegarea către un membru al Guvernului a atribuţiilor de a stabili aceste norme, de a individualiza cazurile care atrag eliberarea din funcţie şi de a desemna persoanele care au competenţe în acest sens, prin acte administrative, aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) din Constituţie.

6. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, pentru aceleaşi considerente pe care s-au întemeiat deciziile Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014 şi nr. 637 din 13 octombrie 2015.

7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, pentru considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 sunt neconstituţionale făcând referire la Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de Ministerul Afacerilor Interne, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 133/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 27 iunie 2011, având următorul cuprins: „Competenţele emiterii actelor administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii.”

13. Cu privire la denumirea actuală a autorităţii administraţiei publice centrale, la care face referire art. 22 alin. (7), din Legea nr. 360/2002, Curtea observă că, în prezent, funcţionează Ministerul Afacerilor Interne, înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 884 din 22 decembrie 2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 29 martie 2013.

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), referitor la statul român, alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi alin. (5), potrivit căruia „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit căruia statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, şi lit. p) referitor la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s~a mai pronunţat asupra unor critici similare prin Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, paragrafele 40-42, şi Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1,002 din 18 decembrie 2017, paragraful 33.

16. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, din perspectiva respectării cerinţelor de calitate şi previzibilitate ale legii, Curtea a observat că aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, termenul „competenţe” cuprins în art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 are un înţeles clar, respectiv „persoană competentă”, care emite actele administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului.

17. Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit cărora prin lege organică se reglementează statutul funcţionarilor publici şi lit. p) referitor la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială, Curtea a constatat că desemnarea prin ordin a persoanelor competente să decidă asupra naşterii, modificării, suspendării şi încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului nu constituie un „element esenţial” al respectivelor raporturi, în sensul celor reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

18. Totodată, Curtea a reţinut că nu este încălcat nici art. 1 alin. (4) din Constituţie, privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece desemnarea persoanei respective se poate face prin ordin al ministrului, cu obligaţia respectării art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. Potrivit acestora, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, iar acestea trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.

19. De altfel, în prezenta cauză, Curtea observă că autorul excepţiei critică, în principal, eliberarea din funcţia publică de conducere, ca urmare a aplicării unei sancţiuni disciplinare, fără a identifica, însă, textele de lege ce au constituit temeiul acesteia. Or, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte identificarea textelor de lege criticate.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simona Babici-Gheorghe în Dosarul nr. 5.453/83/2013 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 430

din 21 Iunie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

 

 

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Creta Lucian Liviu, Bodea Toader, Sălăgean Ioan, Marcu Marian Mircea, Roşea Iuliu Mircea, Hudrea Adrian, Bota Nicolae, Almăşan Călin Horaţiu, Moldovan Mircea Dumitru, Arion Marinel, Moca Gheorghiu Dorel, Popescu Marian, Codrea Augustin, Tanţău Ion, Balcău Ioan, Miron Vasile Remus şi Vulturar Florin Nicolae în Dosarul nr. 1.754/117/2016* al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, într-o cauză având ca obiect anulare acte administrative şi obligaţie de a face.

2. La apelul nominal se prezintă, în calitate de reprezentant al autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Ovidiu Podaru, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului avocat Ovidiu Podaru, care apreciază că s-ar fi impus conexarea Dosarului nr. 151D/2018 cu o serie de dosare, anterior strigate în şedinţa publică, având în vedere obiectul acestora.

4. Domnul avocat pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, şi anume noţiunea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989-Luptător cu Rol Determinant care se regăseşte în prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004. Cu referire la această noţiune, se arată că vizează acele persoane care şi-au pus viaţa în pericol, respectiv au apărat şi ocupat obiective de importanţă deosebită. În al doilea rând, arată că definiţia instituie o dublă limitare, respectiv nu este vizată orice persoană care şi-a pus viaţa în pericol, ci numai dacă această conduită a avut loc în perioada 14-22 decembrie 1989 şi în localităţile în care au existat persoane ucise, rănite sau reţinute până la fuga dictatorului. În al treilea rând, domnul avocat subliniază că din numărul total de 1.166 de decese care s-au înregistrat în timpul Revoluţiei, numai 271 dintre acestea s-au întâmplat înainte de fuga dictatorului. Domnul avocat apreciază că, de aici, se poate conchide că nu se poate considera, în niciun caz, că, până la momentul fugii dictatorului, Revoluţia ar fi triumfat definitiv. Sau, alternativ, chiar dacă, retrospectiv, s-ar putea considera că momentul fugii dictatorului este momentului triumfului Revoluţiei, cei care, în acel moment, şi-au pus viaţa în pericol nu aveau cum să ştie acest lucru.

5. În continuare, domnul avocat susţine că prevederile criticate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât instituie un tratament discriminatoriu între, pe de o parte, cei care şi-au pus viaţa în pericol înainte de 22 decembrie 1989, ora 12:10, momentul fugii dictatorului şi, pe de altă parte, între cei care şi-au pus în pericol viaţa ulterior acestui moment. În plus, într-un mod şi mai absurd, potrivit domnului avocat, se încalcă prevederile constituţionale menţionate şi prin prisma faptului că nu există egalitate de tratament nici între persoanele care şi-au pus viaţa în pericol înainte de fuga dictatorului. Cu titlu de exemplu, domnul avocat arată că, având în vedere că, la Turda, de unde provin şi autorii excepţiei de neconstituţionalitate, Revoluţia a început, cu siguranţă, înainte de fuga dictatorului, iar toate cele 12 decese ale unor persoane din Turda s-au înregistrat ulterior fugii dictatorului, niciuna dintre persoanele din Turda care şi-au pus viaţa în pericol înainte de acest moment nu se încadrează în textul criticat.

6. În sfârşit, domnul avocat mai arată că prevederile criticate încalcă şi securitatea raporturilor juridice. Astfel, sub aspectul stabilităţii normei, este încălcată securitatea întrucât, deşi în situaţia de fapt nu a intervenit nicio modificare, s-a schimbat, brusc şi imprevizibil, norma care o reglementează. În plus, se încalcă şi exigenţele de claritate a normei, întrucât nu transpare raţiunea avută în vedere de legiuitor pentru instituirea unui tratament diferenţiat între categorii de persoane care, în egală măsură, şi-au pus viaţa în pericol.

7. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

8. Prin încheierea din 14 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.754/117/2016*, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit m urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Excepţia a fost ridicată de Creţa Lucian Liviu, Bodea Toader, Sălăgean Ioan, Marcu Marian Mircea, Roşea Iuliu Mircea, Hudrea Adrian, Bota Nicolae, Almăşan Călin Horaţiu, Moldovan Mircea Dumitru, Arion Marinel, Moca Gheorghiu Dorel, Popescu Marian, Codrea Augustin, Tanţău Ion, Balcău Ioan, Miron Vasile Remus, Vulturar Florin Nicolae, reclamanţi într-o cauză având ca obiect anulare acte administrative şi obligaţie de a face.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că se poate observa că Luptători cu rol determinant este singura categorie în privinţa căreia se aplică criteriul localităţii în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute până la fuga dictatorului, persoanele din categoria luptători remarcaţi prin fapte deosebite trebuind doar să îndeplinească condiţia aducerii unei contribuţii în perioada 14-25 decembrie 1989. Aşadar, în cazul altor categorii de participanţi la Revoluţie nu se menţionează această condiţie temporală suplimentară.

10. Autorii arată că, dacă s-ar fi aflat în Timişoara sau Bucureşti şi ar fi desfăşurat în aceste oraşe activităţile pentru care li s-au recunoscut meritele speciale de luptători până în prezent, atunci intrarea în vigoare a noilor modificări nu i-ar fi afectat cu nimic, deoarece în Timişoara sau în Bucureşti au existat persoane ucise înainte de fuga dictatorului, Timişoara şi Bucureştiul fiind, în plus, oraşe determinate concret prin normele metodologice. Fiind însă în alt oraş şi opunându-se aceluiaşi regim comunist, autorii arată că pot dobândi calitatea de luptător cu rol determinant numai în măsura în care eventuale decese, arestări sau răniri s-au produs înainte de fuga dictatorului.

11. Se mai arată că persoanele care au decedat, au fost rănite sau reţinute înainte de fuga dictatorului nu sunt egale cu cele care au decedat, au fost rănite sau reţinute după acest moment Astfel, dacă o persoană a fost rănită la ora 12:10 este un luptător cu rol determinant, dar dacă a fost rănită cu două minute mai târziu, nu mai are această calitate. În mod evident, ambele persoane ar trebui să fie tratate în mod egal şi nu în baza unui criteriu arbitrar temporal, cel al fugii dictatorului,

12. În sfârşit, autorii arată că încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, ca o valenţă a dreptului la siguranţă reglementat de art. 23 din Constituţie, se evidenţiază prin faptul că nu există nicio raţiune clară pentru care s-a instituit criteriul fugii dictatorului şi, ulterior, al determinării acestui moment ca fiind ora 12:10.

13. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, instanţa apreciază că modificările succesive de legislaţie, cum sunt şi cele instituite prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, modificări prin care se schimbă sau se instituie criterii noi potrivit cărora beneficiarii iniţiali ai certificatelor de revoluţionar obţinute în baza Legii nr. 42/1990 îşi pierd drepturile, aduc atingere principiului securităţii raporturilor juridice. Pe de altă parte, şi stabilirea calităţii de luptător cu rol determinant, în funcţie de noi criterii instituite, respectiv momentul fugii dictatorului şi al localităţii, aduce atingere art. 16 din Constituţie. Astfel, în funcţie de aceste

criterii arbitrare şi subiective, revoluţionarii sunt încadraţi într-o categorie sau alta cu deosebiri semnificative de regim juridic, fără o justificare obiectivă.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu constituie o restrângere a exerciţiului unor drepturi, ci reprezintă reglementarea dată prin lege pentru respectarea condiţiilor exprese pe care trebuie să le îndeplinească persoanele în vederea atribuirii certificatelor.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile avocatului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din data de 30 decembrie 2014.

Dispoziţiile normative criticate au următorul cuprins:

„Art. I. - Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]

4. La articolul 3 alineatul (1), literele a), b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«a) Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta:

b) Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989:

1. Luptător Rănit-atribuit celor care au fost răniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta, dacă au fost răniţi prin utilizarea armelor de foc ori a tehnicii de luptă de către forţele represive, prin loviri sau alte violenţe comise de reprezentanţi ai acestora.

2. Luptător Reţinut - atribuit celor care au fost puşi în detenţie preventivă, până în data de 22 decembrie 1989, de forţele de represiune, ca urmare a participării la acţiunile pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

3. Luptător cu Rol Determinant - atribuit celor care în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanşarea şi victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar, doar în localităţile în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului.

4. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, Pi perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989.

c) Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică. “»

19. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 23 alin. 1 care se referă la inviolabilitatea siguranţei persoanei.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată în condiţiile în care, în timp, Curtea Constituţională a pronunţat numeroase decizii prin care a analizat constituţionalitatea unor dispoziţii ale Legii nr. 341/2004 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Astfel, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 785 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017 (paragrafele 22-26), că, în memoria celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de recunoaştere a meritelor celor care s-au remarcat în mod deosebit în lupta pentru răsturnarea regimului totalitar, ca recompensă a societăţii pentru contribuţia adusă la înfăptuirea Revoluţiei din 1989, a fost adoptată Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, cu modificările şi completările ulterioare. În baza dispoziţiilor acestei legi, titlurile care puteau fi acordate luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 erau: „Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989” şi „Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, precum şi drepturile ce se cuveneau beneficiarilor acestor titluri.

21. Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, a abrogat Legea nr. 42/1990, însă a menţinut unele dintre soluţiile legislative anterioare. Astfel, este păstrată denumirea titlurilor „Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989” şi „Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, iar titlul „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989” se referă, în noua reglementare, la trei categorii, şi anume „Luptător Rănit”, „Luptător Reţinut” şi „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite”.

22. Curtea a reţinut că Legea nr. 341/2004 stabilea acordarea unor drepturi persoanelor care au obţinut titlurile prevăzute de lege, printre care, potrivit art. 4, şi dreptul la o indemnizaţie lunară reparatorie, în condiţiile legii. Acordarea titlurilor se făcea prin preschimbarea certificatelor eliberate în perioada 1990-1997 privind calităţile şi titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990.

23. Curtea a observat că, printr-o serie de acte normative, în perioada 2012-2014, indemnizaţia lunară reparatorie, prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, de care beneficiau, în condiţiile legii, persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din lege, respectiv titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, nu s-a acordat.

24. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 au fost modificate şi completate unele dispoziţii din Legea nr. 341/2004, care stabilesc categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi drepturile corespondente deţinerii acestor titluri. Astfel, sunt păstrate denumirile titlurilor de „Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989” şi „Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, iar titlul „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989”, în noua formă a legii, se referă la patru categorii, şi anume „Luptător Rănit”, „Luptător Reţinut”, „Luptător cu Rol Determinant” şi „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite”. În acest sens, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, titlurile instituite se vor acorda în condiţiile legii, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990, doar pentru cazurile în care solicitantul este posesor al certificatului şi titular al brevetului de atestare a titlului, acordat de către Preşedintele României, prin decret prezidenţial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Totodată, noul conţinut normativ al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 prevede acordarea unei indemnizaţii de gratitudine lunară persoanelor care au obţinut titlurile de „Luptător cu Rol Determinant”, cărora li s-au eliberat noile certificate, potrivit noii reglementări.

25. Pe fundalul acestor consideraţii formulate în jurisprudenţa sa anterioară, precum şi în considerarea naturii obiectivului urmărit în adoptarea Legii nr. 341/2004 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, respectiv de exercitare a recunoştinţei faţă de eroii-martiri, persoanele care au avut rol determinant pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Curtea reţine că Parlamentul, în calitate de organ reprezentativ al poporului român, precum şi Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, au decis să dea expresie unor valori care, prin natura lor, ţin de moralitate. Este ilustrativ, în acest sens, că titlurile enumerate la art. 3 din Legea nr. 341/2004 au fost instituite „Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989” [a se vedea art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004],

26 Curtea s-a raportat, de altfel, într-o manieră similară cu privire la natura drepturilor instituite, prin Legea nr. 341/2004, arătând, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, că recunoştinţa oh respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, nu trebuie raportate la conţinutul art. 1 alin. (3) din Constituţie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăşi obligaţia morală a întregii societăţi de a-şi manifesta gratitudinea faţă de aceste persoane. Curtea a conchis că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (a se vedea, în acelaşi sens, şi deciziile nr. 785 din 15 decembrie 2016, paragraful 32, şi nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 51).

27. În condiţiile în care obligaţia având ca obiect recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii este de natură morală şi îi revine societăţii, în întregul ei, legiuitorul, originar sau delegat, se bucură, în ceea ce priveşte conţinutul determinat al reglementării, inclusiv al celei criticate în prezenta cauză, de o marjă de apreciere relativ întinsă, iar, în mod corelativ, Curtea Constituţională va analiza constituţionalitatea reglementării criticate într-o manieră deferenţială. În consecinţă, criteriile pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate le apreciază ca fiind discriminatorii vor putea fi considerate ca fiind contrare art. 16 din Constituţie, în măsura în care sunt, în mod vădit, lipsite de obiectivitate şi raţionalitate.

28. Astfel, examinând cele două criterii presupus a fi arbitrare, respectiv cel al momentului fugii dictatorului şi cel al localităţilor în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, Curtea constată că legiuitorul delegat şi-a exercitat, În mod legitim, marja largă de apreciere de care se bucură. Deşi Curtea nu poate exclude, a priori, ca astfel de criterii să fie susceptibile de critici rezonabile, ea este chemată să examineze, având în vedere marja largă de apreciere a legiuitorului delegat, şi, eventual, să sancţioneze doar acele criterii lipsite, în mod vădit, de raţionalitate şi de obiectivitate.

29. Curtea reţine că legiuitorul delegat, prin limitarea categoriei prevăzute de dispoziţiile criticate - Luptător cu Rol Determinant - la persoanele care şi-au pus viaţa în pericol până la momentul fugii dictatorului, nu a acţionat în mod arbitrar. Şi aceasta pentru că nu se poate nega că, în ciuda complexităţii evenimentelor Revoluţiei Române din 1989, momentul fugii dictatorului nu ar reprezenta un moment cu o importanţă aparte în derularea acestora. De asemenea, Curtea reţine că nu se poate susţine că delimitarea pe care legiuitorul delegat a introdus-o între, pe de o parte, persoanele care şi-au pus viaţa în pericol în acele localităţi în care au rezultat persoane decedate, reţinute sau rănite şi, pe de altă parte, între persoanele care şi-au pus viaţa în pericol în localităţi în care nu au rezultat persoane decedate, reţinute sau rănite este lipsită de temei, arbitrară. Într-adevăr, chiar dacă, în principiu, este posibil ca o reglementare, prin natura ei generală, să genereze aplicări care nu sunt conforme cu scopul urmărit la adoptarea ei, aceasta nu înseamnă că se transformă într-o reglementare arbitrară, lipsită de obiectivitate şi, deci, susceptibilă de a fi considerată că se situează în conflict cu prevederile art. 16 din Constituţie.

30. Curtea reaminteşte că, în Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 16 martie 2016, paragraful 29, respingând criticile formulate, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, faţă

de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, a reţinut că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunţata în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49).

31. În sfârşit, Curtea observă că autorii mai arată că încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, ca o valenţă a dreptului la siguranţă reglementat de art. 23 din Constituţie, se evidenţiază prin faptul că nu există nicio raţiune dară pentru care s-a instituit criteriul fugii dictatorului şi, ulterior, al determinării acestui moment ca fiind ora 12:10 Aceste prevederi constituţionale nu sunt, însă, incidente în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, câtă vreme obiectul acesteia nu constă în norme de reglementare primară în materie penală şi/sau contravenţională.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Creţa Lucian Liviu, Bodea Toader, Sălăgean Ioan, Marcu Marian Mircea, Roşea Iuliu Mircea, Hudrea Adrian, Bota Nicolae, Almăşan Călin Horaţiu, Moldovan Mircea Dumitru, Arion Marinel, Moca Gheorghiu Dorel, Popescu Marian, Codrea Augustin, Tanţău Ion, Balcău Ioan, Miron Vasile Remus şi Vulturar Florin Nicolae, în Dosarul nr. 1.754/117/2016* al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

ACTE ALE BIROULUI ELECTORAL CENTRAL

 

BIROUL ELECTORAL CENTRAL

REFERENDUMUL NAŢIONAL PENTRU REVIZUIREA CONSTITUŢIEI DIN 6 ŞI 7 OCTOMBRIE 2018

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor şi oficiilor electorale constituite la referendumul naţional pentru revizuirea Constituţiei din 6 şi 7 octombrie 2018

 

Având în vedere prevederile art. 25-28, precum şi ale art. 62 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile art. 7-15, precum şi ale art. 17-18 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 62 din Legea nr. 3/2000, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 11 alin. (9) din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare,

Biroul Electoral Central hotărăşte:

Art. 1. - Se aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor şi oficiilor electorale constituite la referendumul naţional pentru revizuirea Constituţiei din 6 şi 7 octombrie 2018, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Biroului Electoral Centrai,

Marius Ionel Ionescu

 

Bucureşti, 23 septembrie 2018.

Nr. 1 /H.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare a birourilor şi oficiilor electorale constituite la referendumul naţional pentru revizuirea Constituţiei din 6 şi 7 octombrie 2018

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Birourile şi oficiile electorale sunt alcătuite numai din cetăţeni cu drept de vot.

(2) În realizarea atribuţiilor ce revin birourilor şi oficiilor electorale, membrii acestora exercită o funcţie ce implică autoritatea de stat. Exercitarea corectă şi imparţială a funcţiei de membru al biroului electoral este obligatorie. Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz.

(3) Nimeni nu poate fi în acelaşi timp membru a două sau mai multor birouri sau oficii electorale.

(4) Procesele-verbale întocmite cu prilejul constituirii şi completării birourilor şi oficiilor electorale atestă calitatea de membru al biroului sau oficiului electoral, după caz.

Art. 2. - (1) Delegaţii formaţiunilor politice în birourile şi oficiile electorale nu pot primi şi nu pot exercita alte însărcinări în afara celor prevăzute de Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Delegaţii formaţiunilor politice în birourile şi oficiile electorale pot fi înlocuiţi la cererea celor care i-au propus în condiţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Biroul sau oficiul electoral din care delegatul face parte ia act de înlocuirea acestuia prin proces-verbal.

(3) Calitatea de membru al unui birou sau oficiu electoral încetează de drept în condiţiile art. 10 din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Birourile şi oficiile electorale lucrează legal în prezenţa majorităţii membrilor care le compun şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. În caz de egalitate de voturi, votul preşedintelui este hotărâtor.

Art. 4. - (1) Şedinţele birourilor şi oficiilor electorale sunt conduse de preşedinţi.

(2) Prezenţa la şedinţe a membrilor birourilor şi oficiilor electorale este obligatorie.

(3) în cazuri justificate, preşedinţii birourilor şi oficiilor electorale pot aproba ca unii membri ai acestora să lipsească de la şedinţe.

(4) La şedinţele birourilor şi oficiilor electorale nu participă decât membrii birourilor şi ai oficiilor electorale şi personalul din aparatul tehnic auxiliar care asigură secretariatul şedinţelor; atunci când este cazul, pot participa reprezentanţii altor instituţii publice având atribuţii, potrivit legii, în desfăşurarea referendumului, cu aprobarea prealabilă a biroului sau a oficiului electoral.

Art. 5. - (1) Convocarea membrilor birourilor şi oficiilor electorale la şedinţe se face telefonic, prin mesaj text, alte mijloace electronice sau prin e-mail, de regulă cu cel puţin 6 ore înainte, cu excepţia situaţiilor urgente, când se face de îndată de către preşedinte.

(2) în convocarea membrilor birourilor şi oficiilor electorale se precizează ora, motivul, locul de desfăşurare a şedinţei şi se comunică materialele ce sunt propuse a fi luate în discuţie.

Art. 6. - (1) Proiectul ordinii de zi a şedinţei se propune de către preşedinte şi se aprobă cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

(2) Membrii biroului sau oficiului electoral pot face propuneri pentru completarea ordinii de zi ori pentru eliminarea unora dintre problemele înscrise în aceasta.

(3) Propunerile de modificare a ordinii de zi se supun aprobării biroului sau oficiului electoral. Dacă acestea sunt aprobate, preşedintele este obligat să le supună dezbaterii.

Art. 7. - (1) Problemele înscrise pe ordinea de zi se supun dezbaterii biroului sau oficiului electoral în ordinea înscrierii.

(2) Schimbarea ordinii de dezbatere a problemelor înscrise pe ordinea de zi se poate face numai cu aprobarea membrilor biroului sau oficiului electoral, la propunerea preşedintelui ori a unuia dintre membri.

Art. 8. - (1) Membrii biroului sau oficiului electoral pot participa la dezbateri în ordinea înscrierii la cuvânt şi numai după acordarea acestuia de către preşedinte.

(2) în luările de cuvânt, membrii birourilor sau oficiilor electorale au obligaţia de a se limita strict la problema pusă în discuţie.

(3) Preşedintele poate limita sau retrage cuvântul acordat, în situaţia în care vorbitorul se abate de la subiectul aflat în discuţie. Dacă cel în cauză nu se supune, preşedintele poate suspenda şedinţa.

Art. 9. - (1) în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, birourile şi oficiile electorale adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi şi cu respectarea prevederilor art. 3.

(2) Votul se exprimă deschis şi poate fi numai „pentru” sau „împotrivă” şi va fi consemnat ca atare în procesul-verbal de şedinţă.

(3) în caz de egalitate de voturi, votul preşedintelui este hotărâtor.

(4) Hotărârile se semnează de preşedinte şi de membrii care au participat la adoptarea lor.

(5) Lipsa semnăturilor unor membri nu influenţează valabilitatea hotărârii dacă aceasta a fost adoptată în condiţiile alin. (1) şi cu respectarea dispoziţiilor art. 3.

(6) Hotărârile se aduc la cunoştinţă publică, după caz, prin afişare la sediul propriu, prin comunicare către părţile interesate, prin orice alt mijloc de publicitate, precum şi prin postare pe internet, conform prezentului regulament.

(7) Hotărârile birourilor şi oficiilor electorale se aduc la cunoştinţă publică numai cu semnătura preşedintelui biroului sau oficiului electoral, după caz.

Art. 10. - (1) Birourile şi oficiile electorale sunt obligate să ţină evidenţa întâmpinărilor, contestaţiilor, a altor cereri privind referendumul, precum şi a hotărârilor adoptate.

(2) După fiecare şedinţă, birourile şi oficiile electorale întocmesc un proces-verbal de şedinţă, care se semnează de preşedinte şi de persoana care l-a întocmit. Acesta poate fi consultat, la cerere, de către membrii biroului sau oficiului electoral şi nu poate fi făcut public.

(3) în procesul-verbal prevăzut la alin. (2) vor fi consemnate următoarele: membrii biroului sau oficiului electoral prezenţi la şedinţă; problemele înscrise pe ordinea de zi; ordinea de zi aprobată de biroul electoral; sintetic, soluţiile propuse pentru fiecare punct al ordinii de zi; voturile exprimate; hotărârea sau măsura adoptată pentru fiecare punct al ordinii de zi.

Art. 11. - (1) Durata programului zilnic de lucru cu publicul se afişează la sediile birourilor şi oficiilor electorale şi este respectată cu stricteţe. Acesta nu poate avea mai puţin de 6 ore şi trebuie fixat între orele 10,00-17,00.

(2) în zilele în care se împlinesc termene privind activităţi care ţin de competenţa lor, birourile şi oficiile electorale îşi încheie programul de lucru cu publicul la ora 24,00.

(3) în zilele votării, birourile şi oficiile electorale asigură permanenţa.

Art. 12. - Hotărârile birourilor şi oficiilor electorate prin care

se soluţionează cereri, sesizări, întâmpinări, contestaţii sau, după caz, plângeri trebuie să conţină în mod obligatoriu:

a) denumirea, numărul şi adresa sediului biroului sau oficiului electoral, precum şi, dacă este cazul, adresa de e-mail, numărul de telefon şi/sau fax;

b) data şedinţei;

c) datele de identificare ale contestatorului;

d) obiectul întâmpinării/contestaţiei;

e) probele care au fost administrate;

f) susţinerile altor părţi interesate, dacă este cazul;

g) soluţia dată şi măsurile luate de biroul electoral, cu arătarea motivelor, de fapt şi de drept;

h) calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia, unde este cazul;

i) semnăturile membrilor biroului sau oficiului electoral, conform art. 9.

 

CAPITOLUL II

Dispoziţii speciale

 

Art. 13. - (1) Pentru aplicarea prevederilor legii, precum şi pentru soluţionarea cererilor, întâmpinărilor şi contestaţiilor, Biroul Electoral Central adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru toate autorităţile, instituţiile publice, birourile şi oficiile electorale, organismele cu atribuţii în materia referendumului şi participanţii la referendum de la data aducerii la cunoştinţa publică.

(2) Pentru interpretarea unitară a legii, Biroul Electoral Central adoptă hotărâri care sunt general obligatorii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 14. - Biroul Electoral Central, birourile electorale de circumscripţie şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate îşi vor desemna câte un purtător de cuvânt din rândul membrilor lor, care este abilitat să asigure legătura acestora cu mass-media prin prezentarea comunicărilor oficiale.

Art. 15. - Preşedinţii birourilor şi ai oficiilor electorale stabilesc care dintre problemele cu care acestea au fost sesizate sunt de natură a fi supuse dezbaterii biroului sau oficiului electoral.

Art. 16. - (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, precum şi pentru soluţionarea plângerilor, a întâmpinărilor şi a contestaţiilor, birourile electorale de circumscripţie şi biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate adoptă hotărâri care sunt obligatorii în cadrul circumscripţiei în care funcţionează pentru toate organismele electorale, participanţii la referendum, autorităţile şi instituţiile publice.

(2) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, precum şi pentru soluţionarea întâmpinărilor şi a contestaţiilor, oficiile electorale adoptă hotărâri care sunt obligatorii în cadrul sectorului în care funcţionează pentru toate birourile electorale ale secţiilor de votare, participanţii la referendum, autorităţile şi instituţiile publice.

Art. 17. - Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, Biroul Electoral Central, birourile electorale de circumscripţie, biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate şi oficiile electorale pot emite adrese, sub semnătura preşedintelui biroului sau oficiului electoral, după caz, al căror conţinut este adoptat în condiţiile art. 3.

Art. 18. - (1) Contestaţiile împotriva constituirii, componenţei şi activităţii birourilor electorale ale secţiilor de votare din străinătate sunt transmise, de îndată, prin mijloace electronice la biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate, prin grija misiunilor diplomatice şi a consulatelor.

(2) Biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate asigură comunicarea, în condiţiile prevăzute de alin. (1), către părţile interesate a hotărârilor prin care s-au soluţionat contestaţiile împotriva constituirii, componenţei şi activităţii birourilor electorale ale secţiilor de votare din străinătate.

Art. 19. - Membrii birourilor electorale ai secţiilor de votare asigură buna desfăşurare a votării conform dispoziţiilor preşedintelui biroului electoral al secţiei de votare.

Art. 20. - Biroul Electoral Central îşi încetează activitatea la 48 de ore de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a rezultatului referendumului, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 3/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 21. - Birourile electorale de circumscripţie, biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate şi oficiile electorale îşi încetează activitatea la data încheierii verificării proceselor-verbale privind rezultatul referendumului pe care le-au întocmit.

Art. 22. - (1) Pe toată perioada exercitării atribuţiilor privind organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei din 6 şi 7 octombrie 2018, personalul tehnic auxiliar se subordonează birourilor sau oficiilor electorale a căror activitate o sprijină.

(2) Personalul tehnic auxiliar are obligaţia de a respecta normele de conduită profesională prevăzute de Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, republicată.

Art. 23. - (1) Personalul tehnic auxiliar are următoarele atribuţii:

a) realizează lucrările de secretariat ale biroului sau oficiului electoral;

b) asigură redactarea proceselor-verbale de şedinţă, a hotărârilor şi a celorlalte acte emise de birourile şi oficiile electorale;

c) elaborează proiecte de hotărâri la solicitarea biroului sau oficiului electoral, după caz;

d) asigură relaţia cu publicul a biroului electoral sau a oficiului electoral, după caz;

e) îndeplineşte orice alte sarcini dispuse de birourile şi oficiile electorale, necesare realizării acţiunilor prevăzute de lege.

(2) Statisticienii care fac parte din personalul tehnic auxiliar asigură suportul tehnic necesar centralizării rezultatelor votării de birourile şi oficiile electorale.

 

BIROUL ELECTORAL CENTRAL

REFERENDUMUL NAŢIONAL PENTRU REVIZUIREA CONSTITUŢIEI DIN 6 ŞI 7 OCTOMBRIE 2018

 

HOTĂRÂRE

de interpretare a art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Preşedintelui României şi a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului

 

În temeiul art. 25 alin. (22) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare,

Biroul Electoral Central hotărăşte:

Art. 1. - În interpretarea art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Preşedintelui României, aprobată prin Legea nr. 65/2008, şi a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare, cerinţa de a avea „grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului” se referă numai la organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Biroului Electoral Central,

Marius Ionel Ionescu

 

Bucureşti, 23 septembrie 2018.

Nr. 2/H.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 47

din 18 iunie 2018

 

Dosar nr. 613/1/2018

 

Iulia Cristina Tarcea - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Cosma - judecător la Secţia I civilă

Beatrice Ioana Nestor - judecător la Secţia I civilă

Mihaela Paraschiv - judecător la Secţia I civilă

Bianca Elena Ţăndărescu - judecător la Secţia I civilă

Adina Georgeta Nicolae - judecător la Secţia I civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă

Ruxandra Monica Duţă - judecător la Secţia a II-a civilă

Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Valentina Vrabie - judecător la Secţia a II-a civilă

Ana-Hermina Iancu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător Sa Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Gheza Attila Farmathy - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 613/1/2018, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin, (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 40.326/3/2013, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „recalcularea pensiei potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; cu modificările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 Iii c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor (Hotărârea Guvernului nr. 737/2010), Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 19/2000) şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, aprobată prin Legea nr. 109/2012 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011), respectiv care este stagiul de cotizare necesar prevăzut de art. 44 şi 45 din Legea nr. 19/2000, folosit pentru determinarea punctajului mediu anual, pentru personalul navigant din aviaţia civilă - ore de zbor - condiţii speciale de muncă, ale căror drepturi de pensie au fost deschise după anul 2001”.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a depus, prin consilier juridic, un punct de vedere asupra chestiunii de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 8 martie 2017, în Dosarul nr. 40.326/3/2013, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menţionată.

2. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 martie 2018, cu nr. 613/1/2018, termenul pentru soluţionarea dosarului fiind stabilit la 18 iunie 2018.

II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

3. Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare

„Art. 44. - Asiguraţii prevăzuţi la art. 20 lit. a), c) şi d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2) ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporţională a vârstelor standard de pensionare, în condiţiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele nr. 4 şi 5.”

„Art. 45. - Personalul navigant din aviaţia civilă beneficiază de prevederile art. 43 alin. (2) şi ale art. 44, în condiţiile realizării unui număr minim de ore de zbor, salturi, respectiv starturi, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, a Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, în urma consultării cu CNPAS. Hotărârea Guvernului va fi adoptată în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

III. Expunerea succintă a procesului

4. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 17 decembrie 2013, cu nr. 40.326/3/2013, reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Judeţeană de Pensii Ilfov a formulat contestaţie împotriva celor două decizii de pensionare emise la 1 noiembrie 2013, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea acestora, aprobarea unei expertize tehnice de specialitate în calcularea pensiilor, obligarea primei pârâte la emiterea unor noi decizii, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, dar şi a Sentinţei nr. xxxx din 21 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale (Sentinţa nr. xxxx din 21 martie 2013); obligarea pârâtelor la plata diferenţelor dintre pensia cuvenită şi cea plătită efectiv, începând din data de 1 septembrie 2010 şi până la zi, comunicarea buletinelor de calcul în baza cărora se vor emite noile decizii, conform Sentinţei civile nr. xxxx din 21 martie 2013 (calculul punctajelor anuale şi calculul sporurilor), avându-se în vedere întreaga perioadă de activitate înscrisă în carnetul de muncă; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

5. În fapt, reclamantul a arătat că deciziile contestate au fost emise în baza Sentinţei nr. xxxx din 21 martie 2013, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. xxxx din 22 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. În decizia revizuită din 1 noiembrie 2013 s-a menţionat că numărul de puncte realizate este de 110,54265, reprezentând 30 ani şi 5 luni, punctajul mediu anual fiind 3,63428. Reclamantul contestă numărul de puncte realizate, susţinând că nu cuprinde punctele realizate în anii de după 2004, respectiv anii 2007-2009. Cu privire la cea de-a două decizie din 1 noiembrie 2013, revizuită în conformitate cu prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), reclamantul contestă numărul de puncte suplimentare pentru grupe de muncă. Punctajul menţionat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti în deciziile contestate nu cuprinde şi anii de după 2004, respectiv 2007- 2009. Reclamantului nu i s-au comunicat „buletinele de calcul”, aşa cum a dispus instanţa de fond prin sentinţa invocată.

6. Pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, susţinând că la determinarea punctajelor anuale corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, aşa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă, potrivit dispoziţiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010. De asemenea, sunt relevante dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul ministrului muncii nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare şi evidenţă a carnetului de muncă raportat la prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010, care dispune că la determinarea punctelor lunare până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Alte sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, trebuie evidenţiate împreună cu salariile aferente în statele de plată şi pentru care s-a datorat şi s-a virat contribuţia de asigurări sociale. Mai mult, la calcularea drepturilor de pensie nu pot fi avute în vedere veniturile atestate prin adeverinţe, având în vedere dispoziţiile art. 127 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, care prevăd în mod clar care sunt sporurile ce pot fi valorificate la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, acestea fiind menţionate în anexa nr. 15.

7. Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că în speţă nu se contestă legalitatea unui act administrativ emis de pârâtă

8. La data de 21 octombrie 2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în procedura hotărârii prealabile, în vederea lămuririi sintagmei din cuprinsul art. 44 şi art. 45 din Legea nr. 19/2000 referitoare la „stagiul de cotizare necesar” luat în calcul pentru determinarea punctajului mediu anual - coroborate cu art. 167 lit. b) din acelaşi act normativ - aplicabil personalului navigant din aviaţia civilă - ore de zbor - a cărui activitate este de 30 de ani în condiţii speciale de muncă şi ale cărui drepturi la pensie au fost deschise după anul 2001, respectiv în anul 2004. Cererea a fost reiterată la termenul din 8 februarie 2017, când a fost pusă în discuţia părţilor.

9. Prin încheierea din 8 martie 2017, sesizarea a fost considerată admisibilă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus şi suspendarea judecăţii.

IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

10. Prin încheierea pronunţată la 8 martie 2018, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele argumente:

- tribunalul, legal învestit cu soluţionarea unui litigiu de asigurări sociale aflat în curs de judecată, urmează să pronunţe o hotărâre judecătorească executorie;

- răspunsul la întrebarea adresată de instanţă este necesar în vederea soluţionării pe fond a cauzei, întrucât interpretarea modului de aplicare a stagiului de cotizare raportat la situaţia de fapt expusă constituie problema fundamentală de soluţionare a cauzei pendinte;

- chestiunea în cauză are caracter de noutate, în sensul că nu s-a identificat o jurisprudenţă constantă şi unitară asupra problemei în discuţie; de asemenea, întrebarea priveşte interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, prin prisma modalităţii de aplicare în timp a unei dispoziţii legale; ea are ca obiect o problemă de drept reală, iar nu aparentă, ce priveşte interpretarea diferită sau contradictorie a dispoziţiei legale.

V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

11. Reclamantul a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept referitoare la lămurirea sintagmei „stagiul de cotizare necesar” prevăzut de art. 44 şi 45 din Legea nr. 19/2000, luat în calcul pentru determinarea punctajului mediu anual aplicabil personalului navigant din aviaţia civilă, care a lucrat 30 de ani în condiţii speciale de muncă şi al cărui drept la pensie s-a deschis ulterior anului 2001. A apreciat că la calcularea pensiei ce i se cuvine sunt aplicabile dispoziţiile art. 77 alin. (3), art. 44, art. 20 lit. c) şi art. 45 din Legea nr. 19/2000, întrucât la ieşirea la pensie i s-a redus vârsta de pensionare cu 19 ani şi a îndeplinit minimul de ore de zbor de 300 ore/an, având peste 16.000 de astfel de ore.

12. Pârâtele nu au exprimat puncte de vedere.

13. După comunicarea raportului, pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a depus, prin consilier juridic, în termenul prevăzut de art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a apreciat că sesizarea este inadmisibilă, faţă de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece completul care a iniţiat sesizarea nu este învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. De asemenea, a apreciat că este şi lipsită de interes pentru partea care a promovat-o, situaţia juridică supusă dezlegării nefiind de natură a influenţa modalitatea de stabilire a drepturilor sale de pensie, reperul tehnic utilizat pentru calculul punctajului mediu anual al unei persoane, beneficiare a unei pensii din sistemul public, fiind sintagma „stagiu complet de cotizare realizat, iar nu „stagiul de cotizare realizat “, acesta devenind un reper tehnic desuet.

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

14. Completul de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei în Dosarul nr. 40.326/3/2013 nu a exprimat un punct de vedere asupra chestiunii de drept,

VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

15. Curtea de Apel Bucureşti, în a cărei circumscripţie se află instanţa de trimitere, a comunicat că la nivelul Secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale practica este în sensul că art. 44 şi 45 din Legea nr. 19/2000 nu reglementează utilizarea unui stagiu complet de cotizare, derogator, la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 77, ci reducerea proporţională a vârstelor standard de pensionare, în condiţiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare conform prevederilor cuprinse în anexele nr. 4 şi 5, inclusiv în ceea ce priveşte personalul navigant prevăzut la art. 20 lit. c), care a realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la alin. (2) al art. 43, respectiv mai mic de 25 de ani.

Practica Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale este în sensul că stagiul complet de cotizare necesar pentru determinarea punctajului nu este cel din anexele nr. 4 şi 5 din Legea nr. 19/2000, la care fac trimitere art. 44 şi 45, ci stagiul complet de cotizare general sau prevăzut de alte texte.

La nivelul Secţiei civile a Tribunalului Giurgiu punctul de vedere al judecătorilor este unitar în sensul că, în ipoteza vizată, se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi 5. Stagiul de cotizare a fost reglementat de legiuitor în corelaţie cu vârsta standard de pensionare, potrivit anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000, care reprezintă dreptul comun în materie de vârste standard şi stagii complete de cotizare.

Tribunalul Ilfov apreciază că stagiul de cotizare necesar în ipoteza de lucru trebuie raportat la numărul minim de ore de zbor, salturi şi starturi aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 581/2001 privind criteriile de încadrare a personalului navigant din aviaţia civilă în condiţii speciale de muncă (Hotărârea Guvernului nr. 581/2001), stagiile totale de cotizare necesare fiind prevăzute în anexele nr. 4 şi 5 din Legea nr. 19/2000.

Au fost depuse hotărâri judecătoreşti relevante pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

16. Jurisprudenţa celorlalte instanţe din ţară

Curtea de Apel Bacău a comunicat Sentinţa nr. 644/C din 23 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă, definitivă prin nerecurare. Magistraţii Tribunalului Neamţ au exprimat opinia potrivit căreia la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale la pensie, astfel cum este reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestor drepturi, în măsura în care este mai favorabil beneficiarului.

Curtea de Apel Braşov a comunicat punctul de vedere exprimat de membrii Secţiei civile, potrivit căruia, la stabilirea stagiului de cotizare pentru personalul navigant din aviaţia civilă - ore de zbor, ale cărui drepturi la pensie s-au deschis după anul 2001, sunt avute în vedere prevederile art. 45 din Legea nr. 19/2000, precum şi ale art. 1, art. 2 lit. c) şi ale anexei la Hotărârea Guvernului nr. 581/2001, respectiv se are în vedere numărul minim de 300 de ore de zbor/an. Dispoziţiile sunt menţinute prin Legea nr. 263/2010, încât cerinţele privitoare la numărul minim de ore de zbor/an trebuie îndeplinite pentru realizarea stagiului de cotizare în grupa specială de muncă, de 20 de ani, cu beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare.

Textele de lege sunt clare şi nu necesită, în opinia acestei secţii, alte explicaţii, fiind de observat că se solicită instanţei supreme dezlegarea speţei, deşi aplicarea normei se face în funcţie de situaţia fiecărei persoane, care poate fi diferită în ce priveşte stagiul de cotizare calculat conform normelor în discuţie.

Curtea de Apel Constanţa a comunicat că la nivelul Secţiei I civile au fost identificate doar două decizii în această materie, drept pentru care nu se poate constata că s-a cristalizat o opinie.

S-au depus deciziile nr. 314/AS din 21 mai 2013 şi nr. 391/AS din 25 noiembrie 2015.

Curtea de Apel laşi a comunicat punctul de vedere exprimat de Tribunalul laşi, potrivit căruia, în aplicarea art. 45 din Legea nr. 19/2000, operaţiunea de stabilire a stagiului de cotizare în condiţii superioare de muncă de personalul navigant din aviaţia civilă - ore de zbor - trebuie să înceapă prin utilizarea mecanismului de calcul stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 581/2001. Odată ce s-a stabilit stagiul de cotizare în condiţii superioare de muncă, determinat pe baza numărului de ore de zbor realizate, beneficiile atrase de prestarea activităţii în grupă superioară de muncă sunt aceleaşi pentru toate categoriile de pensionari. În concluzie, aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 581/2001 realizează adaptarea specificului activităţii personalului din aviaţie la mecanismul juridic al Legii nr. 19/2000.

Curtea de Apel Ploieşti a comunicat că nu a identificat cauze în care să fi fost ridicată chestiunea de drept în discuţie.

Opinia majoritară exprimată de judecătorii Secţiei I civile a Tribunalului Dâmboviţa este că pentru personalul navigant din aviaţia civilă ale cărui drepturi la pensie au fost deschise după anul 2001, stagiul de cotizare folosit pentru determinarea punctajului mediu anual se determină potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.

17. Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materie şi nici nu au exprimat opinii teoretice.

18. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

19. În urma verificărilor efectuate se constată că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 44 şi 45 din Legea nr. 19/2000.

20. Cât priveşte dispoziţiile art. 43 alin, (1) şi (2) raportat la art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, Curtea Constituţională a constatat, prin Decizia nr. 1.295 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2011, că „dispoziţiile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 reglementează modul de calcul al punctajului mediu anual, făcându-se trimitere la prevederile de lege care stabilesc stagiul complet de cotizare general aplicabil. Având în vedere faptul că desfăşurarea muncii în condiţii speciale impune un regim juridic diferit, care presupune, între altele, şi reducerea stagiului de cotizare obligatoriu, aşa cum prevede art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000, art. 77 alin. (2) din aceeaşi lege stabileşte că punctajul mediu anual se va stabili în funcţie de stagiul de cotizare prevăzut pentru această situaţie deosebită. Aceasta este o soluţie firească, în acord cu principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, principiu care nu presupune omogenitate, astfel că situaţii diferite justifică şi chiar impun un tratament juridic diferenţiat.

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

21. Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea este inadmisibilă, deoarece autorul sesizării judecă pricina în primă instanţă, chestiunea caracterului executoriu al hotărârii ce urmează a fi pronunţate nefiind prevăzută printre condiţiile de admisibilitate reglementate de art. 519 din Codul de procedură civilă.

X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

22. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Asupra admisibilităţii sesizării

23. În privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să o soluţioneze; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

24. Astfel fiind, procedura sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, privită ca mecanism procedural nou şi ca parte a reformării sistemului procesual civil, are drept scop uniformizarea jurisprudenţei şi asigurarea predictibilităţii acesteia, aşa încât, spre deosebire de recursul în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară intervenită deja în rândul instanţelor judecătoreşti, ea are semnificaţia unui remediu a priori care urmăreşte să preîntâmpine practica judiciară neunitară.

25. În vederea atingerii scopului menţionat, legiuitorul a instituit sus-amintitele condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, conturând, prin urmare, cadrul legal al instituţiei analizate.

26. Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.”

27. Verificând admisibilitatea sesizării supuse analizei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată îndeplinirea numai în parte a condiţiilor prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, după cum se va arăta în continuare.

28. Astfel, prima cerinţă este întrunită întrucât Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale urmează să se pronunţe într-un litigiu în materia asigurărilor sociale, de competenţa exclusivă, în primă instanţă, a tribunalului.

29. Autorul sesizării a fost învestit în primă instanţă, în Dosarul nr. 40.326/3/2013, cu soluţionarea unei contestaţii la deciziile de pensionare şi de revizuire a pensiei, emise în anul 2013, în temeiul Legii nr. 119/2010, Legii nr. 19/2000, respectiv al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 şi al Legii nr. 263/2010, litigiu în materia asigurărilor sociale.

30. Potrivit art. 7 alin. (1)din Legea nr. 119/2010: „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.”

31. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 s-a reglementat, potrivit art. 1 alin. (1), revizuirea din oficiu a unor pensii care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, fără a se prevedea dispoziţii procedurale derogatorii de la dreptul comun în materia asigurărilor sociale pentru contestarea deciziilor emise în temeiul acestei ordonanţe.

32. Potrivit art. 196 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată de la data intrării în vigoare a acestei legi (1 ianuarie 2011, conform art. 193), pentru procedura de contestare a deciziilor de pensionare urmând a se aplica prevederile art. 152-156 din Legea nr. 263/2010.

33. Aceste prevederi dispun în sensul că:

„Art. 152. - Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.”

„Art. 153. - Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:

a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială;

b) modul de stabilire a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, în cazul contractului de asigurare socială;

c) înregistrarea şi evidenţa contribuţiei de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială;

d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestării privind deciziile de pensii;

e) deciziile comisiilor medicale regionale de contestaţii date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de muncă;

f) Abrogată prin punctul 140 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2017 începând cu 1.01.2018.

g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii;

h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie încheiate în baza prezentei legi;

i) contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi;

j) Abrogată prin punctul 140 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2017 începând cu 1.01.2018 “

„Art. 154. - (1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”

„Art. 155. - (1) împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.

(2) Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive. “

„Art. 156. - Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

34. Aşadar; legea speciala nu prevede dispoziţii derogatorii de la dreptul comun procedural decât în ceea ce priveşte competenta teritorială.

35. În analiza demersului judiciar iniţiat, Tribunalul Bucureşti Secţia a VII l-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a apreciat că cea de-a două condiţie de admisibilitate a sesizării, prin care se pretinde ca instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă, ar putea fi omisă, din perspectiva faptului că, deşi nu va pronunţa în pricina în curs de soluţionare o hotărâre judecătorească definitivă, va pronunţa în schimb o hotărâre judecătorească executorie.

36. În acest fel, autorul sesizării a nesocotit prevederile legale instituite pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile şi, ca atare, însuşi scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea menţionatului mecanism procedural, respectiv pe acela de uniformizare a jurisprudenţei şi de asigurare a predictibilităţii acesteia.

37. Hotărârea prin care instanţa judecătorească se pronunţă în ultimă instanţă consacră o stare de drept definitivă astfel că, pentru preîntâmpinarea unor dezlegări diferite şi de necontestat în chestiuni litigioase asemănătoare, prezintă importanţă cerinţa ca autorul sesizării să judece pricina în ultimă instanţă, ocazie cu care poate identifica problema de drept legată de apariţia unor interpretări diferite sau contradictorii ale unor texte de lege.

38. Într-adevăr, după cum sunt sau nu susceptibile de executare, hotărârile judecătoreşti pot fi grupate în două categorii: hotărâri executorii şi hotărâri neexecutorii. Prin aceasta se are în vedere faptul că hotărârea poate constitui sau nu titlu executoriu. Cu toate acestea, chestiunea caracterului executoriu al hotărârii judecătoreşti pronunţate în primă instanţă nu se numără printre condiţiile de admisibilitate, expres reglementate de legiuitor, pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, situaţie în care neîntrunirea cerinţei analizate, ca instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă, atrage după sine inadmisibilitatea prezentei sesizări şi inutilitatea verificării existenţei celorlalte condiţii cumulative de admisibilitate.

39. Pentru toate aceste considerente,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de munca şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 40.326/3/2013, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

„Recalcularea pensiei potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cu modificările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, aprobată prin Legea nr. 109/2012, respectiv care este stagiul de cotizare necesar, prevăzut de art. 44 şi 45 din Legea nr. 19/2000, folosit pentru determinarea punctajului mediu anual, pentru personalul navigant din aviaţia civilă - ore de zbor - condiţii speciale de muncă, ale căror drepturi de pensie au fost deschise după anul 2001”.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2018.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE IULIA

CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Elena Adriana Stamatescu