MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 828         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 27 septembrie 2018

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

742. - Hotărâre privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor

 

759. - Hotărâre privind actualizarea valorii de inventar şi a adresei poştale a unui imobil situat în municipiul Bucureşti, aflat în domeniul public al statului, pentru revocarea dreptului de administrare al Consiliului Local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti şi darea acestuia în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, precum şi pentru modificarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

760. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.294. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind modificarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 168/2017 pentru aprobarea Ghidului solicitantului aferent măsurii II.4 „Investiţii productive în acvacultura - creşterea eficienţei energetice, energie regenerabil㔠din Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 48 din 18 iunie 2018 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1), art. 9 lit. d), e) şi o) şi ale art. 34 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. IV lit. b) din Legea nr. 177/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi al art. 4 alin. (1), art. 9 lit. d), e) şi o) şi al art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, publicată în Monitorul Oficiat al României, Partea I, nr. 286 din 11 decembrie 1995, se modifică după cum urmează:

1. Titlul hotărârii va avea următorul cuprins:

„HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului privind verificarea şi expertiza rea tehnică a proiectelor, expertizarea tehnică a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, precum şi verificarea calităţii lucrărilor executate”

2. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

- Art. 1 - Se aprobă Regulamentul privind verificarea şi expertizarea tehnică a proiectelor, expertizarea tehnică a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, precum şi verificarea calităţii lucrărilor executate, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.”

3. Anexa se modifică şi înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - În termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri:

a) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice elaborează procedura privind atestarea verificatorilor de proiecte şi a experţilor tehnici în construcţii, care se aprobă prin ordin al ministrului în conformitate cu art. 41 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu completările ulterioare, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;

b) Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. elaborează procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia şi diriginţilor de şantier care se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice în conformitate cu art. 41 alin. (2) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I; procedura va cuprinde, printre altele, şi atribuţiile specifice ale responsabililor tehnici cu execuţia şi diriginţilor de şantier, precum şi modalitatea de anulare, pe cale administrativă, a autorizaţiei de responsabil tehnic cu execuţia sau diriginte de şantier.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Ministrul apărării naţionale,

Mihai-Vîorel Fifor

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Petru Andea,

secretar de stat

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

p. Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Cristian-Gabriel Winzer,

secretar de stat

 

Bucureşti, 13 septembrie 2018.

Nr. 742.

 

ANEXĂ

(Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 925/1995)

 

REGULAMENT

privind verificarea şi expertizarea tehnică a proiectelor, expertizarea tehnică a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, precum şi verificarea calităţii lucrărilor executate

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Prezentul regulament privind verificarea şi expertizarea tehnică a proiectelor, expertizarea tehnică a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, precum şi verificarea calităţii lucrărilor executate, denumit în continuare regulament, stabileşte şi detaliază activităţile, atribuţiile şi modul de exercitare a dreptului de practică al specialiştilor cu activitate în construcţii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu completările ulterioare.

(2) Verificarea şi expertizarea tehnică a proiectelor, precum şi expertizarea tehnică a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor în ceea ce priveşte respectarea reglementărilor tehnice referitoare la cerinţele fundamentale prevăzute de Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, se efectuează de către specialişti cu activitate în construcţii, atestaţi de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Verificarea execuţiei lucrărilor de construcţii în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor fundamentale prevăzute de Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, se efectuează de către specialişti cu activitate în construcţii, autorizaţi de către Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C.

(3) Construcţiile, precum şi instalaţiile aferente acestora, denumite în continuare construcţii, care fac obiectul activităţilor stabilite la alin. (2) sunt cele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare.

(4) Categoria de importanţă a construcţiilor se determină în conformitate cu metodologia de stabilire a categoriei de importanţă a construcţiilor, aprobată prin ordin al ministrului de resort, emis în baza Hotărârii Guvernului nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Construcţiile provizorii care sprijină sau înlocuiesc temporar o construcţie definitivă sau părţi ale acesteia se încadrează în categoria de importanţă a construcţiei definitive pe care o sprijină sau o înlocuiesc temporar.

Art. 2. - În sensul prezentului regulament, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) verificator de proiecte - specialist cu activitate în construcţii atestat în unul sau mai multe domenii/subdomenii de construcţii şi specialităţi pentru instalaţiile aferente construcţiilor, care efectuează verificarea proiectelor în ceea ce priveşte respectarea reglementărilor tehnice şi cerinţelor fundamentale aplicabile prevăzute de lege;

b) expert tehnic - specialist cu activitate în construcţii atestat în unul sau mai multe domenii/subdomenii de construcţii şi specialităţi pentru instalaţiile aferente construcţiilor, care efectuează expertiza tehnică a construcţiilor, a execuţiei lucrărilor de construcţii şi, în situaţiile prevăzute de lege, efectuează expertizarea tehnică a proiectelor;

c) responsabil tehnic cu execuţia - specialist cu activitate în construcţii autorizat, cu atribuţii privind asigurarea calităţii execuţiei lucrărilor de construcţii pe care le coordonează, din punct de vedere tehnic, pe tot parcursul procesului de execuţie;

d) diriginte de şantier - specialist cu activitate în construcţii autorizat, cu atribuţii privind verificarea execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii, în conformitate cu documentaţiile tehnice/documentaţiile tehnico-economice aferente.

Art. 3. - Activităţile prevăzute la art. 1 alin. (2) se efectuează de către specialişti cu activitate în construcţii, după cum urmează:

a) verificator de proiect atestat, pentru activităţile de verificare a proiectelor;

b) expert tehnic atestat, pentru expertizarea tehnică a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor;

c) responsabil tehnic cu execuţia şi diriginte de şantier, pentru activităţile de verificare a calităţii lucrărilor executate.

Art. 4. - (1) Pentru profesiile reglementate de verificator de proiect atestat şi expert tehnic atestat în România, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice este autoritatea competentă în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3), coroborate cu cele ale lit. A pct. 8 din anexa nr. 3 la Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pentru profesiile reglementate de responsabil tehnic cu execuţia şi diriginte de şantier în România, Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. este autoritatea competentă în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3), coroborate cu cele ale lit. A pct. 9 din anexa nr. 3 la Legea nr. 200/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice organizează atestarea tehnico-profesională a verificatorilor de proiecte şi a experţilor tehnici, pe domenii/subdomenii de construcţii şi specialităţi pentru instalaţiile aferente construcţiilor, precum şi confirmarea periodică privind exercitarea dreptului de practică al acestora.

(4) Potrivit art. 21 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. organizează autorizarea responsabililor tehnici cu execuţia şi a diriginţilor de şantier, precum şi confirmarea periodică privind exercitarea dreptului de practică al acestora.

Art. 5. - Specialiştii cu activitate în construcţii, prevăzuţi la art. 2, îşi pot desfăşura activitatea în condiţiile legii, ca:

a) persoană fizică autorizată să desfăşoare activităţi În mod individual şi independent, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016;

b) acţionar/angajat/asociat al unei persoane juridice care are ca obiect de activitate inclusiv cod CAEN 71 Activităţi de arhitectură şi inginerie; activităţi de testări şi analiză tehnică.

 

CAPITOLUL II

Verificarea tehnică a proiectelor

 

Art. 6. - (1) Verificarea tehnică a proiectelor se efectuează de către specialist/specialişti cu activitate în construcţii atestat/atestaţi ca verificator/verificatori de proiecte, pe domenii/subdomenii de construcţii şi specialităţi pentru instalaţiile aferente construcţiilor.

(2) Verificarea tehnică a proiectelor se realizează potrivit legii, prin grija şi responsabilitatea investitorului/proprietarului/ administratorului, după caz, pe domenii/subdomenii de construcţii şi specialităţi pentru instalaţiile aferente construcţiilor, corespunzător cerinţelor fundamentale aplicabile stabilite de proiectant/proiectanţi şi precizate în proiect.

(3) Verificatorul de proiecte este angajat al investitorului/proprietarului/administratorului şi efectuează verificări numai pentru domeniile/subdomeniile de construcţii şi specialităţile pentru instalaţiile aferente construcţiilor pentru care este atestat, corespunzător cerinţelor fundamentale aplicabile.

Art. 7. - (1) Verificatorul de proiecte îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii potrivit domeniului/ domeniilor şi/sau subdomeniului/subdomeniilor de construcţii şi/sau specialităţii/specialităţilor pentru instalaţiile aferente construcţiilor pentru care a fost atestat:

a) verifică documentaţia tehnică pentru obţinerea avizelor solicitate prin certificatul de urbanism;

b) verifică în cadrul obiectivelor noi de investiţii: proiectul pentru autorizarea/desfiinţarea executării lucrărilor, proiectul tehnic de execuţie, respectiv piesele scrise dintre care fac parte, nelimitativ, memoriul tehnic general, breviare de calcul, caiete de sarcini, instrucţiuni tehnice de execuţie şi/sau exploatare, programul de control al calităţii execuţiei lucrărilor de construcţii şi piesele desenate, după caz;

c) verifică în cazul intervenţiilor la construcţii existente: documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţii, proiectul pentru autorizarea/desfiinţarea executării lucrărilor şi proiectul tehnic de execuţie, respectiv piesele scrise dintre care fac parte, nelimitativ, memoriul tehnic general, breviare de caicul, caiete de sarcini, instrucţiuni tehnice de execuţie şi/sau exploatare, programul de control al calităţii execuţiei lucrărilor de construcţii şi piesele desenate, inclusiv detaliile de execuţie elaborate pe baza expertizei tehnice a construcţiilor existente şi, după caz, a studiilor, auditului ori analizelor de specialitate în raport cu Specificul investiţiei, după caz;

d) verifică documentele tehnice întocmite, după caz, pe parcursul execuţiei lucrărilor, de către proiectant/proiectanţi, cu acordul scris al investitorului/proprietarului/beneficiarului/ administratorului;

e) întocmeşte, respectiv semnează şi ştampilează referatul de verificare a proiectului care cuprinde, printre altele, date şi informaţii referitoare la respectarea/nerespectarea, după caz, a reglementărilor tehnice şi asigurarea cerinţelor fundamentale aplicabile;

f) verifică, pentru toate tipurile de obiective de investiţii şi exprimă corespunzător în referatul de verificare a proiectului, concordanţa dintre soluţia tehnică descrisă în memoriile tehnice pe specialităţi, tehnologia de execuţie propusă pentru realizarea obiectivului de investiţii şi caietele de sarcini corespunzătoare, concordanţă reflectată inclusiv în listele de cantităţi de lucrări din proiectul tehnic de execuţie. Evaluările cantităţilor de materiale de construcţii, numărul şi tipul utilajelor şi

echipamentelor, al forţei de muncă şi al manoperei, precum şi transportul acestora sunt în responsabilitatea proiectantului de specialitate şi vor fi integrate în devizul general estimativ al proiectului prin grija şi responsabilitatea proiectantului general;

g) semnează şi ştampilează documentaţiile verificate dacă acestea sunt corespunzătoare din punctul de vedere al cerinţelor stabilite în lege.

(2) Verificatorul de proiecte întocmeşte şi ţine la zi registrul de evidenţă a proiectelor verificate.

Art. 8. - În conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1), coroborate cu art. 26 alin. (1) şi art. 30 din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, potrivit domeniului/ domeniilor şi/sau subdomeniului/subdomeniilor de construcţii şi/sau specialităţii/specialităţilor pentru instalaţiile aferente construcţiilor pentru care a fost atestat, verificatorul de proiecte:

a) nu poate verifica, semna şi ştampila proiectul/proiectele întocmite de el, proiectul/proiectele la a căror elaborare a participat sau proiectul/proiectele pentru care, în calitate de expert tehnic atestat, a elaborat raportul de expertiză tehnică;

b) răspunde în mod solidar cu proiectantul în ceea ce priveşte asigurarea nivelului de calitate a construcţiei/ construcţiilor pentru realizarea cerinţelor fundamentale aplicabile prevăzute în proiect, precum şi pentru concordanţa dintre soluţia tehnică descrisă în memoriile tehnice pe specialităţi, tehnologia de execuţie propusă pentru realizarea obiectivului de investiţii şi caietele de sarcini corespunzătoare, concordanţă reflectată inclusiv în listele de cantităţi de lucrări din proiectul tehnic de execuţie;

c) efectuează verificarea, din punct de vedere tehnic, a unei documentaţii tehnice/proiect numai pentru domeniul/domeniile şi/sau subdomeniul/subdomeniile de construcţii şi/sau specialitatea/specialităţile pentru instalaţiile aferente construcţiilor, corespunzător cerinţei/cerinţelor fundamentale pentru care a fost atestat.

 

CAPITOLUL III

Expertizarea tehnica a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor

 

Art. 9. - (1) Expertizarea tehnică a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, denumită în continuare expertizare tehnică, este o activitate complexă care cuprinde, după caz, încercări, relevee, analize şi evaluări, necesare determinării stării tehnice a unei construcţii existente sau nefinalizate, a modului în care au fost executate lucrările de construcţie sau a modului în care un proiect respectă reglementările tehnice în vederea asigurării cerinţelor fundamentale aplicabile prevăzute de lege.

(2) Expertizarea tehnică se poate realiza şi în următoarele situaţii:

a) intervenţii la construcţii existente;

b) în cazul dezastrelor sau accidentelor datorate factorilor naturali sau antropici sau activităţilor tehnologice, în vederea evaluării stării tehnice a construcţiilor avariate;

c) la solicitarea autorităţii contractante sau a beneficiarului privind proiectul/proiectele sau execuţia lucrărilor şi a construcţiilor;

d) pentru evaluarea construcţiilor existente la acţiuni seismice şi, după caz, stabilirea de măsuri de intervenţie;

e) în vederea determinării calităţii tehnice a unor proiecte.

Art. 10. - Expertizarea tehnică se realizează de către expert/experţi tehnici atestat/atestaţi, în condiţiile legii, pe domenii/subdomenii de construcţii şi specialităţi pentru instalaţiile aferente construcţiilor, corespunzător cerinţelor fundamentale, la solicitarea, după caz, a proprietarilor, administratorilor, investitorilor, autorităţilor cu atribuţii de control, instanţelor judecătoreşti şi/sau a altor părţi interesate.

Art. 11. - (1) în cazul producerii unor evenimente deosebite din cauza unor factori naturali sau antropici, potrivit prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, la solicitarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. sau, după caz, a structurilor proprii de control din cadrul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, prevăzute la art. 34 din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, în vederea evaluării stării tehnice a construcţiilor avariate este obligatorie participarea experţilor tehnici atestaţi pe domeniile/ subdomeniile de construcţii şi specialităţile pentru instalaţiile aferente construcţiilor, corespunzătoare construcţiei/ construcţiilor avariate, în vederea stabilirii condiţiilor de utilizare în continuare ori de dezafectare a acestora.

(2) în cazul în care expertul tehnic ajunge la concluzia că se impune, în mod justificat, luarea unor măsuri imediate, în vederea prevenirii unor accidente cu urmări grave - victime omeneşti sau pagube materiale, acesta le va aduce la cunoştinţă, în scris, proprietarului/administratorului construcţiei sau investitorului, după caz, care este obligat să le pună în aplicare.

(3) în situaţia prevăzută la alin. (1), până la asigurarea prezenţei expertului/experţilor tehnic/tehnici, după caz, Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. sau structurile proprii de control din cadrul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, prevăzute la art. 34 din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, pot dispune măsurile tehnice imediate, de primă necesitate, conform unei proceduri elaborate de Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. şi aprobate prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, conform unor proceduri elaborate la nivelul structurilor prevăzute la art. 34 din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare.

Art. 12. - (1) Expertul tehnic realizează expertiza tehnică în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice aplicabile la data realizării acesteia.

(2) Concluziile şi, după caz, soluţiile şi măsurile de intervenţie propuse şi fundamentate de expertul tehnic în raportul de expertiză tehnică se însuşesc de către proprietarul/ administratorul construcţiei şi stau la baza deciziei de intervenţie pentru punerea în siguranţă a construcţiei în scopul realizării cerinţelor fundamentale aplicabile sau desfiinţarea acesteia, după caz. Expertul tehnic răspunde, potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) şi ale art. 30 din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, pentru soluţiile date.

(3) Raportul de expertiză tehnică întocmit, semnat şi ştampilat de către expertul tehnic:

a) constituie parte a temei de proiectare pentru elaborarea documentaţiilor tehnico-economice pentru executarea lucrărilor de intervenţie sau, după caz, de desfiinţare a construcţiei existente, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data elaborării acestora;

b) se înregistrează în registrul propriu de evidenţă şi în registrul electronic la autoritatea competentă şi se predă, în original, beneficiarului/investitorului/proprietarului, însoţit de copia legitimaţiei de atestare.

(4) Expertul tehnic verifică, semnează şi ştampilează documentaţiile tehnice, în toate fazele de elaborare ale acestora, în domeniile/subdomeniile de construcţii şi specialităţile de instalaţii pentru care este atestat şi a întocmit expertiza tehnică, pentru confirmarea conformităţii acestora cu raportul de expertiză tehnică.

(5) Expertul tehnic întocmeşte şi ţine la zi registrul de evidenţă a expertizelor tehnice efectuate.

 

CAPITOLUL IV

Verificarea calităţii lucrărilor executate

 

Art. 13. - Verificarea calităţii lucrărilor executate la construcţiile noi şi la intervenţiile la construcţiile existente în vederea asigurării nivelului de calitate corespunzător cerinţelor fundamentale prevăzute de Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, se efectuează de către:

a) executanţi, prin responsabili tehnici cu execuţia autorizaţi;

b) investitori, prin diriginţi de şantier autorizaţi.

Art. 14. - (1) Responsabilul tehnic cu execuţia îşi desfăşoară activitatea ca angajat al operatorului/operatorilor economic/economici care execută lucrări de construcţii, în vederea asigurării nivelului de calitate corespunzător cerinţelor fundamentale prevăzute de lege, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare.

(2) Dirigintele de şantier îşi desfăşoară activitatea ca angajat al investitorului în vederea verificării execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii, pe tot parcursul lucrărilor, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare.

Art. 15. - (1) Responsabilul tehnic cu execuţia şi dirigintele de şantier îşi desfăşoară activitatea numai în domeniul/ domeniile, respectiv subdomeniul/subdomeniile de construcţii în care au fost autorizaţi.

(2) Responsabilul tehnic cu execuţia şi dirigintele de şantier întocmesc şi ţin la zi registrul de evidenţă a activităţii şi a lucrărilor de construcţii la care au participat.

Art. 16. - Persoana fizică atestată sau autorizată nu poate exercita, la aceeaşi investiţie, decât una dintre următoarele activităţi:

a) verificator de proiecte;

b) expert tehnic;

c) responsabil tehnic cu execuţia;

d) diriginte de şantier.

Art. 17, - (1) Responsabilul tehnic cu execuţia îndeplineşte, în condiţiile legii, în principal, următoarele atribuţii:

a) cunoaşte prevederile proiectului tehnic de execuţie, verificat conform legii;

b) verifică existenţa fişelor şi proiectelor tehnologice de execuţie, a procedurilor de realizare a lucrărilor corespunzătoare caietelor de sarcini din proiectul tehnic de execuţie, planurilor de verificare a execuţiei, proiectelor de organizare a execuţiei lucrărilor, precum şi graficele de realizare a construcţiilor, altele decât cele prevăzute în proiectul tehnic de execuţie;

c) participă la toate fazele de verificare a execuţiei lucrărilor, inclusiv la fazele determinante prevăzute în planul de control al calităţii lucrărilor de construcţii;

d) pune la dispoziţia investitorului documentaţia de execuţie întocmită, în vederea constituirii/completării, după caz, a cărţii tehnice a construcţiei;

e) opreşte execuţia lucrărilor de construcţii când constată neconformităţi care pot afecta calitatea acestora;

f) opreşte execuţia lucrărilor de construcţii în cazul în care se produc accidente tehnice şi/sau constată abateri de la prevederile proiectului tehnic de execuţie, înştiinţează Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. sau, după caz, structurile proprii de control din cadrul instituţiilor prevăzute la art. 34 din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, şi permite reluarea lucrărilor numai după remedierea acestora.

(2) Dirigintele de şantier îndeplineşte, în condiţiile legii, în principal, următoarele atribuţii:

a) cunoaşte prevederile proiectului pentru autorizarea executării/desfiinţării lucrărilor de construire şi ale proiectului tehnic de execuţie, verificat potrivit legii;

b) verifică existenţa fişelor şi proiectelor tehnologice de execuţie, a procedurilor de realizare a lucrărilor, planurilor de verificare a execuţiei, proiectelor de organizare a execuţiei lucrărilor, precum şi graficele de realizare a construcţiilor, actualizate prin eventualele dispoziţii de şantier emise pe parcursul derulării lucrărilor;

c) asigură secretariatul comisiei de recepţie la terminarea lucrărilor şi întocmeşte, în numele investitorului/proprietarului/ administratorului, documentele de recepţie la terminarea lucrărilor şi constituie cartea tehnică a construcţiei;

d) participă la toate fazele de verificare a execuţiei lucrărilor, inclusiv la fazele determinante prevăzute în planul de control al calităţii lucrărilor de construcţii;

e) opreşte execuţia lucrărilor de construcţii când constată neconformităţi care pot afecta calitatea acestora;

f) opreşte execuţia lucrărilor de construcţii şi înştiinţează Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. sau, după caz, structurile proprii de control din cadrul instituţiilor prevăzute la art. 34 din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, în cazul în care se produc accidente tehnice şi/sau constată abateri de la prevederile proiectului tehnic de execuţie.

Art. 18. - Încălcarea prevederilor prezentului regulament de către verificatorii de proiecte, experţii tehnici, responsabilii tehnici cu execuţia şi diriginţii de şantier atrage răspunderea juridică a acestora, în condiţiile legii.

Art. 19. - Potrivit prevederilor Legii nr. 10/1995, republicată, CU completările ulterioare, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoane cu atribuţii de control din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. sau, după caz, din cadrul structurilor proprii de control ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, prevăzute la art. 34 din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

 

Art. 20. - Prevederile prezentului regulament se aplică tuturor factorilor implicaţi în verificarea proiectelor, expertizarea tehnică a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor şi verificarea calităţii lucrărilor executate.

Art. 21. - În aplicarea prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, dreptul de practică al specialiştilor cu activitate în construcţii atestaţi/autorizaţi, după caz, se acordă pe durată nedeterminată şi se confirmă periodic, din 5 în 5 ani, prin verificarea îndeplinirii cerinţelor iniţiale de atestare/autorizare şi prin vizarea legitimaţiei emise odată cu atestatul/autorizaţia.

Art. 22. - (1) în aplicarea prevederilor art. 9 lit. o) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, pentru confirmarea periodică a dreptului de practică, specialiştii cu activitate în construcţii atestaţi/autorizaţi participă în calitate de cursanţi la minimum un program de formare/perfecţionare profesională continuă în domeniul pentru care sunt atestaţi/autorizaţi, organizat de către o instituţie sau organizaţie acreditată de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior - ARACIS.

(2) Prin excepţie de Sa prevederile alin. (1), se consideră program de formare/perfecţionare profesională continuă predarea de cursuri în calitate de cadru didactic universitar, al căror conţinut este dovedit de fişa disciplinei, corespunzătoare domeniilor pentru care se solicită dovada formării profesionale continue, în domeniile/subdomeniile şi specialităţile în care specialiştii sunt atestaţi/autorizaţi, fiind inclusă în evaluarea necesară pentru confirmarea periodica a dreptului de practică a specialiştilor atestaţi/autorizaţi.

Art. 23 - în vederea gestionării datelor şi informaţiilor privind specialiştii în construcţii atestaţi, respectiv autorizaţi, precum şi a monitorizării activităţii acestora, se înfiinţează:

a) un registru electronic de evidenţă a verificatorilor de proiecte atestaţi şi, respectiv, un registru electronic de evidenţă a experţilor tehnici atestaţi, gestionate şi actualizate periodic de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice;

b) un registru electronic de evidenţă a responsabililor tehnici cu execuţia şi, respectiv, un registru electronic de evidenţă a diriginţilor de şantier, gestionate şi actualizate periodic de Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C.

Art. 24. - (1) Din veniturile proprii constituite la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în baza prevederilor art. 43 alin. (4) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, se efectuează cheltuieli curente şi cheltuieli de capital pentru participarea specialiştilor în calitate de membri în comisiile de examinare/contestaţii pentru atestarea tehnico-profesională ca verificatori de proiecte şi experţi tehnici, astfel cum este prevăzut la art. 43 alin. (5) lit. c) şi d), alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/1995, republicată, cu completările ulterioare, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de venituri proprii ale Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

(2) Indemnizaţia pentru participarea specialiştilor, în calitate de membri, în comisiile de examinare/contestaţii pentru atestarea tehnico-profesională a verificatorilor de proiecte şi a experţilor tehnici, alţii decât personalul de specialitatea al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, se instituie în regim de plată cu ora, potrivit prevederilor Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile din anexa nr. 1 cap. I lit. A din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea valorii de inventar şi a adresei poştale a unui imobil situat în municipiul Bucureşti, aflat în domeniul public al statului, pentru revocarea dreptului de administrare al Consiliului Local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti şi darea acestuia în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, precum şi pentru modificarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al prevederilor art. 867 alin. (1), art. 868 şi 869 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar a imobilului, aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Consiliului Local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti, înregistrat în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului la poziţia cu nr. MFP 159740, ca urmare a reevaluării conform prevederilor legale în vigoare, precum şi actualizarea adresei poştale la care este situat imobilul, în urma actualizării datelor tehnice din cartea funciară, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - (1) Se aprobă revocarea dreptului de administrare al Consiliului Local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti asupra unui imobil, aflat în proprietatea publică a statului, prevăzut în anexa la Hotărârea nr. 291/2011 privind schimbarea titularului dreptului de administrare a unor părţi de imobile aflate în proprietatea publică a statului, cu completările ulterioare.

(2) Se aprobă darea în administrarea Ministerului Apărării Naţionale a imobilului prevăzut la alin. (1), în vederea realizării unui campus universitar pentru Academia Tehnică Militară.

Art. 3. - Datele de identificare ale imobilului prevăzut la art. 2 asupra căruia se revocă dreptul de administrare al Consiliului Local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti şi se dă în administrarea Ministerului Apărării Naţionale sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 4. - Predarea-preluarea imobilului prevăzut la art. 2 se face pe bază de protocol încheiat între Ministerul Apărării Naţionale şi Consiliul Local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti, prin structurile specializate, nominalizate la nivelul celor două instituţii, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 5. - Ministerul Apărării Naţionale şi Consiliul Local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti îşi vor actualiza în mod corespunzător datele din evidenţele cantitativ-valorice şi de cadastru şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, vor opera modificările corespunzătoare în anexele proprii la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul apărării naţionale,

Mihai-Viorel Fifor

Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 20 septembrie 2018.

Nr. 759.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului situat în municipiul Bucureşti, aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Consiliului Local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti, la care se actualizează valoarea de inventar, ca urmare a reevaluării acestuia conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi adresa poştală, în urma actualizării datelor tehnice din cartea funciară

 

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Adresa

Elementele-cadru de descriere tehnică/ Carte funciară/Nr. cadastrale

Valoarea bunului imobil înscrisă în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

(lei)

Valoarea de inventar actualizată ca urmare a reevaluării bunului

(lei)

Administratorul

bunului/CUI

159740

8.19.01

Imobil

Municipiul Bucureşti,

sectorul 5,

Şos. Antiaeriană nr. 6D

1. Construcţii:

Fundaţie construcţia 1 - 218783 - C2:

- suprafaţă construită - 964 mp

- suprafaţă desfăşurată - 964 mp

Fundaţie construcţia 2 - 218783 - C3:

- suprafaţă construită - 964 mp

- suprafaţă desfăşurată - 964 mp

Fundaţie construcţia 3 - 218783 - C4:

- suprafaţă construită - 562 mp

- suprafaţă desfăşurată - 562 mp

Fundaţie construcţia 4 - 218783 - C5:

- suprafaţă construită - 562 mp

- suprafaţă desfăşurată - 562 mp

Fundaţie construcţia 5 - 218783 - C6:

- suprafaţă construită - 2.182 mp

- suprafaţă desfăşurată - 2.182 mp

Total suprafaţă construită - 5.234 mp

Total suprafaţă desfăşurată - 5.234 mp

2. Teren:

- Suprafaţa terenului 137.578 mp

CF 218783

Nr. cad. 218783

146.128

25.962.729,95

Statul român, în administrarea Consiliului Local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti

CUI - 4433953

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale bunului imobil situat în municipiul Bucureşti, aflat în domeniul public al statului, asupra căruia se revocă dreptul de administrare al Consiliului Local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti şi care se dă în administrarea Ministerului Apărării Naţionale

 

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Adresa

Elementele-cadru de descriere tehnică/ Carte funciară/Nr. cadastrale

Valoarea părţii bunului care se transmite

(lei)

Persoana juridica de la care se transmite imobilul/CUI

Persoana juridică la care se transmite imobilul/CUI

159740

8.19.01

Imobil

Municipiul Bucureşti,

sectorul 5,

Şos. Antiaeriană nr. 6D

1 Construcţii:

Fundaţie construcţia 1 -218783 - C2:

- suprafaţă construită - 964 mp

- suprafaţă desfăşurată - 964 mp

- valoare contabilă - 93.669,37 lei

Fundaţie construcţia 2 - 218783 - C3:

- suprafaţă construită - 964 mp

- suprafaţă desfăşurată - 964 mp

- valoare contabilă - 93.669,37 lei

Fundaţie construcţia 3 - 218783 - C4:

- suprafaţă construită - 562 mp

- suprafaţă desfăşurată - 562 mp

- valoare contabilă - 36.736,34 lei

Fundaţie construcţia 4 - 218783 - C5:

- suprafaţă construită - 562 mp

- suprafaţă desfăşurată - 562 mp

- valoare contabilă - 36.736,34 lei

Fundaţie construcţia 5 - 218783 - C6:

- suprafaţă construită - 2.182 mp

- suprafaţă desfăşurată - 2.182 mp

- valoare contabilă - 424.038,53 lei

Total suprafaţă construită-5.234 mp

Total suprafaţă desfăşurată-5234 mp

Total valoare contabilă-684.849,95 lei

2. Teren:

Suprafaţa terenului -137.578 mp

Valoare contabilă - 25.277.880 lei

CF 218783 Nr. cad. 218783

25.962.729,95

Statul român, din

administrarea Consiliului Local al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti CUI-4433953

Statul român, în administrarea Ministerului Apărării Naţionale

CUI -4183229

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 18 iulie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 6, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Numărul maxim de posturi aprobat este de 925, exclusiv demnitarii, din care pentru aparatul central 382, iar pentru comisariatele regionale pentru protecţia consumatorilor 543.”

2. La anexa nr. 1, sintagma „Numărul total de posturi 397 - exclusiv demnitarii” se înlocuieşte cu sintagma „Numărul total de posturi 382 - exclusiv demnitarii”.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Dănuţ Andruşcă

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,

Marius Pîrvu

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 20 septembrie 2018.

Nr. 760.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 168/2017 pentru aprobarea Ghidului solicitantului aferent măsurii II.4 „Investiţii productive în acvacultură - creşterea eficienţei energetice, energie regenerabil㔠din Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale pescuit - Autoritatea de management pentru POPAM nr. 325.626 din 17.07.2018,

în baza prevederilor:

- Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2.328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1.198/2006 şi (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului şi a Regulamentului (UE) nr. 1.255/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului;

- Regulamentului (UE) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului nr. 1.605/2002 al Consiliului;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, politicii comune de pescuit şi politicii maritime integrate la nivelul Uniunii Europene, precum şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2014-2020 şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul garantării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 56/2016, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 816/2016 privind aprobarea Listei detaliate a cheltuielilor eligibile pentru operaţiunile finanţate, inclusiv cheltuielile de personal ale Autorităţii de management, în cadrul Programului operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 21 din Hotărârea Guvernului nr. 347/2016 privind stabilirea cadrului general de implementare a operaţiunilor cofinanţate din Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime prin Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 168/2017 pentru aprobarea Ghidului solicitantului aferent măsurii II.4 „Investiţii productive în acvacultură - creşterea eficienţei energetice, energie regenerabil㔠din Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 14 iunie 2017, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Dănuţ Alexandru Potor,

secretar de stat

 

Bucureşti, 3 august 2018.

Nr. 1.294.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 48

din 18 Iunie 2018

 

Dosar nr. 703/1/2018

 

Iulia Cristina Tarcea - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Raluca Moglan - judecător la Secţia I civilă

Sorinela-Alina Macavei - judecător la Secţia I civilă

Beatrice Ioana Nestor - judecător la Secţia I civilă

Bianca Elena Ţăndărescu - judecător la Secţia I civilă

Adina Georgeta Nicolae - judecător la Secţia I civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă

Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Valentina Vrabie - judecător la Secţia a II-a civilă

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă

Ana-Hermina Iancu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Gheza Attila Farmathy - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Adriana Florina Secreţeanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Dana Iarina Vartires - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 703/1/2018 este constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 6.839/99/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind depuse de către părţi puncte de vedere formulate în scris privind chestiunea de drept supusă judecăţii. Nu a fost identificată practică judiciară la nivelul instanţelor naţionale.

Doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că nu există chestiuni prealabile, iar completul rămâne în pronunţare asupra admisibilităţii sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin încheierea din data de 20 februarie 2018, îndreptată prin încheierea din 8 martie 2018, în Dosarul nr. 6,839/99/2016, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor capitolului III din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 4 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, schimbarea poziţiei în clasificarea legală din „muzeu de importanţă regional㔠în „muzeu de importanţă naţională”în anul 2015 determină la nivel salariat drepturile corespunzătoare noilor condiţii de încadrare şi, în această ipoteză, care este elementul referenţial de raportare al noilor drepturi salariale în condiţiile în care la nivelul autorităţii administraţiei publice locale tutelare nu există o funcţie similară în plată.

Modificarea drepturilor salariale, în ipoteza ridicată la prima întrebare, vizează toţi salariaţii care îşi desfăşoară activitatea într-un „muzeu de importanţă naţional㔠sau aceasta se aplică exclusiv funcţiilor prevăzute în capitolul III din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010.”

II. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată

2. Prin acţiunea formulată, Uniunea Sindicatelor Libere din învăţământul Preuniversitar Iaşi, În numele şi pentru reclamanţii - membri de sindicat, angajaţi la Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi, a solicitat obligarea Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi la salarizarea corectă a reclamanţilor în conformitate cu rangul de muzeu de importanţă naţională acordat prin Hotărârea Guvernului nr. 862/2015 privind acordarea titulaturii de muzeu de importanţă naţională Muzeului Literaturii Române Iaşi, precum şi pentru aprobarea schimbării denumirii acestuia (Hotărârea Guvernului nr. 862/2015) şi la plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite, începând cu data de 21 octombrie 2015 şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea Consiliului Judeţean Iaşi la alocarea fondurilor necesare stingerii acestor obligaţii băneşti.

3. Reclamanţii au motivat că, deşi la data de 21 octombrie 2015 a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 862 din 14 octombrie 2015, prin care a fost acordată Muzeului Literaturii Române Iaşi titulatura de muzeu de importanţă naţională, aceştia nu âu fost salarizaţi corespunzător coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi în anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), aplicabili muzeelor naţionale sau de importanţă naţională, ci au continuat să fie remuneraţi în mod nelegal, prin aplicarea coeficienţilor de ierarhizare aferenţi celorlalte categorii de muzee.

4. Prin Sentinţa civilă nr. 585 din 27 martie 2017, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea şi a obligat pârâtul Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi să realizeze reîncadrarea salarială a reclamanţilor începând cu data de 21 octombrie 2015 prin luarea în considerare a grilei de salarizare corespunzătoare caracterului de muzeu de importanţă naţională al angajatorului pârât. A obligat pârâtul Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi să plătească fiecărui reclamant diferenţele dintre drepturile salariate efectiv încasate şi cele cuvenite, începând cu data de 21 octombrie 2015 şi până la data reîncadrării efective, în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie şi majorat cu dobânda legală. A obligat pârâţii Consiliul Judeţean Iaşi şi Unitatea administrativ-teritorială a judeţului Iaşi, prin reprezentant preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, să aloce pârâtului Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi fondurile necesare plăţii drepturilor băneşti.

5. În esenţă, tribunalul a reţinut că schimbarea clasificării muzeului pârât prin Hotărârea Guvernului nr. 862/2015 are drept consecinţă directă majorarea salariilor personalului încadrat la acest muzeu, întrucât, potrivit capitolului III din anexa nr. IV - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Cultură”, Unităţi de cultură - la Legea-cadru nr. 284/2010, salariile personalului încadrat în muzee de importanţă naţională sunt mai mari decât cele stabilite pentru personalul încadrat în alte categorii de muzee.

6. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Consiliul Judeţean Iaşi şi Unitatea administrativ-teritorială a judeţului Iaşi, prin reprezentant preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, precum şi Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi.

7. Consiliul Judeţean Iaşi şi Unitatea administrativ-teritorială a judeţului Iaşi au criticat sentinţa doar sub aspectul soluţiei adoptate în ceea ce priveşte calitatea lor procesuală pasivă.

8. Pârâtul Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi, în motivarea apelului, a arătat că instanţa nu a avut în vedere faptul că nu toţi angajaţii-reclamanţi sunt încadraţi în funcţiile specifice prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 în anexa nr. IV la capitolul III - Salarii de bază din sistemul muzeelor publice din România. Astfel, o parte dintre angajaţii reclamanţi sunt încadraţi în funcţii specifice altor grile de salarizare din domenii precum cercetare ştiinţifică, redacţii literare, specialişti IT, compartimente comune administrative, aspect ce creează imposibilitatea reîncadrării acestora la un nivel de salarizare superior specific statutului de muzeu de importanţă naţională, întrucât grilele respective, nefiind specifice domeniului muzeal, nu prevăd diferenţieri ale nivelului salarial pe criteriu de importanţă naţională sau locală.

9. A mai arătat apelantul-pârât Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi că reîncadrarea salarială doar a personalului ce ocupă funcţii prevăzute în grila de salarizare specifică muzeelor naţionale, pe un nivel salarial superior specific rangului de muzeu de importanţă naţională, ar crea o nedreptate şi o discriminare faţă de ceilalţi salariaţi ce lucrează în aceeaşi instituţie, dar la alte compartimente şi care şi-au adus aportul în egală măsură la dobândirea rangului de muzeu naţional şi îşi desfăşoară activitatea în continuare potrivit exigenţelor specifice actualului rang al instituţiei. Mai mult decât atât, s-ar crea o discriminare între salariaţii menţionaţi mai sus, angajaţi ai Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi, faţă de salariaţii ce lucrează în compartimentele similare de la celelalte muzee de rang naţional ce beneficiază de nivelul salarial specific muzeelor de importanţă naţională. Cu toate acestea, aplicarea întocmai a prevederilor sentinţei apelate contravine parţial prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010.

III. Aspectele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

10. Prin încheierea de sesizare din data de 20 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.839/99/2016, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele aspecte:

11. De lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015) depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât:

12. Prin Hotărârea Guvernului nr. 862/2015, Muzeul Literaturii Române Iaşi a dobândit titulatura de muzeu de importanţă naţională, anterior clasificarea acestuia fiind de muzeu de importanţă regională.

13. Necesitatea interpretării dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, obiect al cererii de dezlegare prealabilă, este determinată de cadrul legislativ adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, care impune distincţie între reîncadrare, care se face potrivit legii-cadru de salarizare, ale cărei anexe nu se aplică, şi plata efectivă a drepturilor salariale, astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din data de 9 februarie 2016,

14. Iniţierea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă se fundamentează pe necesitatea lămuririi modalităţii de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor normative invocate prin sesizare, în condiţiile în care, în ceea ce priveşte salarizarea reclamanţilor, trebuie avut în vedere că unitatea pârâtă este o autoritate ce beneficiază, în temeiul art. 4 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 215/2001), de autonomie financiară, iar pe de altă parte, că în raporturile de muncă ale reclamanţilor condiţiile de reîncadrare s-au modificat ca urmare a dobândirii titulaturii de muzeu naţional, însă această titulatură este unică la nivelul autorităţii publice - Consiliul Judeţean Iaşi.

15. Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre.

16. S-a subliniat că aspectele ce fac obiectul sesizării sunt chestiuni de drept, în sensul _art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, solicitându-se Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie statuarea asupra modalităţii de interpretare şi aplicare a unor texte legale în vigoare, asupra cărora instanţa supremă nu a statuat, aşa cum rezultă din jurisprudenţa sa.

17. Relativ la condiţia noutăţii, s-a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în jurisprudenţa sa, a statuat că noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de un act normativ recent intrat în vigoare, care are un potenţial mai mare de a conţine probleme noi de drept, susceptibile să creeze practică neunitară, ci şi de o reglementare mai veche, cu condiţia însă ca instanţa să fie chemată să se pronunţe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată1. Condiţia noutăţii trebuie privită, în contextul legiferării sale, ca unul dintre elementele de diferenţiere între cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanţelor judecătoreşti (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariţiei unei astfel de practici (control a priori). Însă, deşi nu este menţionată expressis verbis ca o condiţie de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, este necesar ca sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să aibă drept obiect o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită şi care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii1 2.

18. Plecând de la finalitatea mecanismului hotărârii prealabile şi având în vedere rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de unificator al practicii judiciare, s-a apreciat că aspectele dezbătute satisfac cerinţa noutăţii.

19. Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data sesizării.

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

20. După comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţile au formulat următoarele puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept:

21. Apelantul-pârât Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii pronunţării unei hotărâri prealabile instituite de art. 519 din Codul de procedură civilă.

22. Asupra chestiunii de drept supuse judecăţii, cu privire la prima întrebare, a considerat că schimbarea clasificării din muzeu de importanţă regională în muzeu de importanţă naţională justifică şi schimbarea condiţiilor de muncă, ceea ce are drept consecinţă acordarea unui nivel superior de salarizare tuturor angajaţilor, potrivit noilor condiţii de muncă.

23. Cu privire la a două întrebare, s-a arătat că, întrucât anterior anului 2009 toţi angajaţii unui muzeu de importanţă naţională beneficiau de un spor de 20%, ulterior dobândirii clasificării de muzeu de importanţă naţională, toţi angajaţii Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi ar trebui să beneficieze de un nivel de salarizare corespunzător clasificării dobândite de instituţie.

24. Intimata-reclamantă Uniunea Sindicatelor Libere din învăţământul Preuniversitar Iaşi, în numele şi pentru reclamanţii-membri de sindicat, a considerat, de asemenea, că prezenta sesizare este admisibilă.

25. Pe fondul chestiunii de drept, referitor la prima întrebare, a arătat că, în lipsa elementului de referinţă impus de lege, şi anume existenţa unei funcţii similare în plată în instituţia/autoritatea publică respectivă, ar trebui să ne raportăm la nivelul acordat pentru funcţii similare în plată dintr-o instituţie similară, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care pentru unele instituţii norma legală ar rămâne fără efecte juridice, în timp ce, pentru altele, va produce efecte juridice şi vor fi valorificate drepturile instituite, beneficiind de un tratament diferenţiat, ceea ce nu poate fi intenţia legiuitorului.

26. Dat fiind faptul că finalitatea metodei analogiei este chiar cea de completare a lacunelor legislative în vederea identificării de soluţii pentru situaţiile concrete, neprevăzute de lege, s-a considerat că aceasta este cea mai oportună, în acest sens fiind învederate şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016.

27. În privinţa celei de-a două întrebări, intimata-reclamantă a arătat că susţine punctul de vedere învederat instanţei de apel, şi anume acela că toţi salariaţii care îşi desfăşoară activitatea într-un muzeu de importanţă naţională trebuie să beneficieze de drepturile aferente acestei categorii muzeale, adică de drepturile corespunzătoare noilor condiţii de lucru, nu doar cei prevăzuţi în capitolul III din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010.

V. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

28. Completul de judecată al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a arătat următoarele:

29. Prin Decizia nr. 32/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit c㠄în raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale, şi cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, şi plata efectivă a drepturilor sala riale.”

30. Pe de o parte, în ceea ce priveşte încadrarea de la data dobândirii titulaturii de „muzeu de importanţă naţională”, încadrarea personalului trebuie realizată potrivit capitolului III din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010.

31. Însă, în cadrul Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi nu întreg personalul este susceptibil a fi încadrat în capitolul III din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010, parte dintre aceştia fiind încadraţi în capitolul II din anexa nr. I, capitolul II din anexa nr. II şi capitolul IV din anexa nr. IV la legea-cadru, aceste anexe neprevăzând diferenţieri ale nivelului de salarizare între instituţii, în funcţie de rangul acestora.

32. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte salarizarea, există o distincţie între personalul salariat al muzeelor de importanţă naţională anterior datei de 1 ianuarie 2010 şi cel al muzeelor care au dobândit această titulatură ulterior.

33. Pentru cea dintâi categorie, anterior anului 2010, personalul din cadrul muzeelor era salarizat conform Ordonanţei Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 177/2008, cu modificările şi completările următoare (Ordonanţa Guvernului nr. 10/2008), anexa nr. IV/2a, potrivit punctului 2 al Notei, „Salariile de bază pentru salariaţii (...) muzeelor naţionale şi muzeelor de importanţă naţională stabilite potrivit legii (...). pot fi cu până la 20% mai mari, în limita fondului de salarii aprobat prin buget (...)”.

34. Odată cu aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009) - care abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 10/2008, cu excepţia art. 23,25 şi 302 -, sporul de până la 20% de care au beneficiat salariaţii muzeelor naţionale şi muzeelor de importanţă naţională


1 Decizia nr. 14/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015.

2 Decizia nr. 3/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 3 aprilie 2015.

 

a fost introdus în salariul de bază atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere, conform art. 30 alin. (1), fiind menţinut în acest fel şi după aplicarea Legii-cadru nr. 284/2010 şi Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (Legea nr. 285/2010).

35. În ceea ce priveşte cea de-a două categorie, s-au aplicat dispoziţiile actelor normative privind salarizarea, în principal Legea-cadru nr. 330/2009 şi actele ulterioare.

36. Faţă de succesiunea actelor normative şi efectele acestora în timp, apare o diferenţiere de salarizare în ceea ce priveşte salariaţii muzeelor care aveau gradul de muzee de importanţă naţională la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 şi care aveau şi au păstrat în plată sporul de 20% în salariul de bază şi salariaţii muzeelor care au dobândit gradul de muzee de importanţă naţională ulterior, în speţa de faţă în anul 2015 (situaţia Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi) şi care nu au inclus sporul de 20% în salariul de bază, având salarizarea specifică muzeelor de importanţă naţională.

37. Cadrul legislativ începând cu anul 2015 [Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările ulterioare (Legea nr. 71/2015), Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare], urmăreşte o salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice şi înlăturarea discriminărilor create de aplicarea în timp a legilor succesive ale salarizării, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

38. Dobândind, în anul 2015, rangul de muzeu de importanţă naţională, devin incidente prevederile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, potrivit cărora în cazul schimbării condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea personalul beneficiază de drepturile corespunzătoare noilor condiţii, la nivelul acordat pentru funcţiile similare în plată din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat. Însă, în cadrul autorităţii administrative tutelare - Consiliul Judeţean Iaşi nu există o funcţie similară în plată, întrucât acesta nu mai tutelează niciun muzeu de importanţă naţională. Ca atare, lipseşte elementul referenţial impus de norma legală, impunându-se a se determina modalitatea de aplicare a dispoziţiei, în condiţiile în care la nivelul instituţiei/autorităţii publice nu există o funcţie similară în plată, în sensul arătat de actul normativ, iar funcţiile similare de la nivel central (în subordinea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale) beneficiază de alte tipuri de alocări bugetare.

39. Nu se poate aprecia că, în lipsa elementului de referinţă - funcţie similară în plată, salarizarea personalului muzeal rămâne neschimbată, în condiţiile în care actul normativ reclamă salarizarea corespunzător noilor condiţii.

40. Nu în ultimul rând, a mai arătat instanţa de trimitere, se impune a fi lămurit şi dacă toţi salariaţii care îşi desfăşoară activitatea într-un „muzeu de importanţă naţional㔠beneficiază de drepturile aferente acestei categorii muzeale sau se aplică exclusiv funcţiilor prevăzute în capitolul III din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010.

41. Această lămurire se impune din perspectiva faptului că există diferenţă între reîncadrare, care se face potrivit legii-cadru de salarizare, ale cărei anexe nu se aplică, şi plata efectivă a drepturilor salariale, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 32/2015.

42. În acest sens, salariaţii muzeali cu funcţii de cercetător ştiinţific, operator date, redactor, îngrijitor, paznic referent etc. (care în baza Legii-cadru nr. 284/2010 sunt încadraţi în capitolul II din anexa nr. II şi capitolul IV din anexa nr. IV la legea-cadru) din cadrul celorlalte muzee de importanţă naţională au beneficiat de sporul de 20% anterior anului 2009 (în calitate de salariaţi ai acestor tipuri de muzee) şi au menţinut în plată acest spor şi ulterior apariţiei Legii-cadru nr. 330/2009 şi Legii-cadru nr. 284/2010, chiar dacă nu sunt cuprinşi în capitolul III din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010.

43. În acelaşi timp, salariaţii muzeelor (cu funcţii de cercetător ştiinţific, operator date, redactor, îngrijitor, paznic referent etc., care sunt încadraţi în capitolul II din anexa nr. II şi capitolul IV din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010) ce au dobândit titulatura de muzeu de importanţă naţională ulterior anului 2010 (în speţă, în 2015) nu sunt cuprinşi în capitolul III din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

44. În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat că nu au practică judiciară cu privire la chestiunea de drept sesizată.

45. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 774/C/1049/111-5/2018 din 10 aprilie 2018, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, În prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

VIL Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

46. Nu au fost identificate decizii relevante ale Curţii Constituţionale referitor la chestiunea de drept în discuţie.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

47. Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

48. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctele de vedere formulate de către părţi şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

49. În ceea ce priveşte admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

50. Textul de lege citat instituie următoarele condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, cerinţe care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

- cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a curţii de apel sau a tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

- ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

- chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate;

- asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

51. Primele trei condiţii enumerate sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost sesizată de un complet al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, învestit în ultimă instanţă cu soluţionarea unui conflict de muncă, potrivit dispoziţiilor art. 208 raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 96 pct. 2 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

52. Curtea de Apel Iaşi este legal învestită cu soluţionarea unui apel într-o cauză având ca obiect un conflict de muncă; hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă este supusă numai apelului, astfel că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi va fi definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.

53. În ceea ce priveşte condiţia ca sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, sunt de reţinut următoarele:

54. Deşi dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu definesc noţiunea de „chestiune de drept”, în jurisprudenţa constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că analiza aspectelor generale de admisibilitate trebuie să aibă în vedere faptul că procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept reale, esenţiale şi controversate, care se impune cu evidenţă a fi lămurită şi care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

55. Condiţia dificultăţii chestiunii de drept nu este prevăzută în mod explicit de dispoziţiile art. 519-520 din Codul de procedură civilă, însă rezultă în mod evident din interpretarea coroborată a acestora.

56. Dificultatea chestiunii de drept rezultă din posibilitatea reală de a interpreta diferit sau contradictoriu norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, iar stabilirea dificultăţii, drept condiţie a admisibilităţii, este absolut necesară pentru a se verifica dacă instanţei supreme i se solicită soluţionarea de principiu a unei probleme de drept, astfel cum impun dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, sau este chemată, în fapt, să soluţioneze chiar litigiul în cauză.

57. În acest scop, examinând succint cauza ce are ca obiect apelul în care a fost formulată sesizarea, rezultă că cererea de Chemare în judecată a fost formulată faţă de împrejurarea că, prin Hotărârea Guvernului nr. 862/2015, Muzeul Literaturii Române Iaşi, aflat în subordinea Consiliului Judeţean Iaşi, a dobândit titulatura de muzeu de importanţă naţională, anterior clasificarea acestuia fiind de muzeu de importanţă regională, iar prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anexa nr. IV - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Cultură”, la capitolul III, sunt stabilite distinct salariile de bază din sistemul muzeelor publice din România, pentru muzee de importanţă naţională, respectiv alte muzee; prin sentinţa apelată, pârâtul Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi a fost obligat să realizeze reîncadrarea salarială a reclamanţilor, angajaţi ai muzeului, începând cu data de 21 octombrie 2015, prin luarea în considerare a grilei de salarizare corespunzătoare caracterului de muzeu de importanţă naţională, şi să plătească fiecărui reclamant diferenţele de drepturi salariate.

58. Pârâtul Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi, în motivarea apelului prin care a solicitat modificarea în parte a sentinţei, a arătat că instanţa nu a avut în vedere faptul că nu toţi angajaţii reclamanţi sunt încadraţi pe funcţiile specifice prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010, la anexa nr. IV, capitolul III, o parte dintre reclamanţi fiind încadraţi pe funcţii specifice altor grile de salarizare din alte domenii, aspect care creează imposibilitatea reîncadrării acestora la un nivel de salarizare superior specific statutului de muzeu de importanţă naţională, întrucât grilele respective nu prevăd diferenţieri ale nivelului salarial pe criteriu de importanţă naţională sau locală; a mai invocat apelantul faptul că reîncadrarea salarială doar a personalului ce ocupă funcţii prevăzute în grila de salarizare specifică muzeelor naţionale ar crea o nedreptate şi o discriminare faţă de ceilalţi salariaţi care lucrează la aceeaşi instituţie, dar la alte compartimente, iar, pe de altă parte, ar crea o discriminare între aceşti salariaţi şi salariaţii ce lucrează în compartimentele similare de la celelalte muzee de rang naţional, care beneficiază de nivelul salarial specific muzeelor de importanţă naţională.

59. În acest context, titularul sesizării se întreabă, plecând de la ipoteza că schimbarea poziţiei în clasificarea legală din „muzeu de importanţă regionali” în „muzeu de importanţă naţională”, în anul 2015, determină la nivel salarial drepturile corespunzătoare noilor condiţii de încadrare, care este elementul referenţial de raportare al noilor drepturi salariate, în situaţia în care la nivelul autorităţii administraţiei publice locale tutelare nu există o funcţie similară în plată, şi dacă modificarea drepturilor salariale, în aceeaşi ipoteză, vizează toţi salariaţii care îşi desfăşoară activitatea într-un „muzeu de importanţă naţional㔠sau aceasta se aplică exclusiv funcţiilor prevăzute în capitolul III din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010.

60. Din cele reţinute rezultă că acestea sunt probleme concrete ale cauzei, asupra cărora părţile au puncte de vedere diferite. Practic, ceea ce se urmăreşte prin întrebările formulate este, pe de o parte, determinarea modalităţii de aplicare în cauză a dispoziţiilor legale, prin identificarea unui element de referinţă în ceea ce priveşte drepturile corespunzătoare noilor condiţii de încadrare a reclamanţilor, iar, pe de altă parte, stabilirea faptului dacă modificarea drepturilor salariale se aplică tuturor reclamanţilor sau numai unora dintre aceştia. Ambele aspecte ce formează întrebările se raportează la o situaţie concretă, particulară şi singulară, ce priveşte dobândirea de către Muzeul Literaturii Române Iaşi a titulaturii de „muzeu de importanţă naţională”, ceea ce conduce la concluzia că se tinde, în fapt, la soluţionarea fondului cauzei, iar nu la dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept care prezintă dificultate.

61. Or, art. 519 din Codul de procedură civilă se referă la interpretarea propriu-zisă a conţinutului unor dispoziţii legale în sensul dezlegării de principiu a unei chestiuni de drept care prezintă dificultate şi de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei, cu scopul de a împiedica apariţia unei jurisprudenţe neunitare în materie.

62. Modalitatea de aplicare a dispoziţiilor legale în împrejurările particulare ale cauzei excedează dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă. Interpretarea şi aplicarea legii în scopul soluţionării unei cauze, în raport cu situaţia de fapt şi circumstanţele proprii fiecărui litigiu, revin instanţei de judecată care a fost învestită cu soluţionarea cauzei, sunt în sfera de competenţă a acesteia şi nu a completului sesizat în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

63. Interpretarea normelor de drept civil este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situaţiei de fapt concrete din cauză, iar instanţa de judecată este ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice.

64. Stabilirea concretă a drepturilor corespunzătoare noilor condiţii de încadrare, identificarea unui element de referinţă de raportare a drepturilor salariale, aplicarea sau nu a unor grile de salarizare reprezintă chestiuni ce privesc soluţionarea cauzei şi se realizează în funcţie de situaţia de fapt şi circumstanţele concrete ale speţei, cu interpretarea şi aplicarea actelor normative incidente în materie de salarizare, în succesiunea acestora, a principiilor care stau la baza sistemului de salarizare, astfel cum sunt reglementate de legiuitor, şi ţinând seama de deciziile obligatorii pronunţate deja de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în această materie şi de Curtea Constituţională.

65. Identificarea normelor legale Incidente şi interpretarea acestora în vederea aplicării în cauză, folosind metodele de Interpretare a normelor juridice, sunt în atribuţia exclusivă a judecătorului care soluţionează litigiul, căruia îi revine obligaţia de a judeca direct şi efectiv, în baza rolului constituţional, cu respectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incomplet㔠şi a dispoziţiilor art. 22 din Codul de procedură civilă, care prevăd că: „(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. (...)”

66. Existenţa unei lacune legislative, respectiv lipsa unei reglementări în ceea ce priveşte regimul juridic al Muzeului Literaturii Române Iaşi care, după dobândirea titulaturii de muzeu de importanţă naţională, nu a trecut în subordinea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, ci a rămas sub tutela autorităţii locale, nu îşi poate găsi remediul în pronunţarea unei hotărâri prealabile.

67. Prin urmare, nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate privind existenţa unei chestiuni de drept de care să depindă soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost formulată sesizarea de pronunţare a unei hotărâri prealabile.

68. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 6.839/99/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor capitolului III din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 4 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, schimbarea poziţiei în clasificarea legală din „muzeu de importanţă regional㔠în „muzeu de importanţă naţional㔠în anul 2015 determină la nivel salariat drepturile corespunzătoare noilor condiţii de încadrare şi, în această ipoteză, care este elementul referenţial de raportare al noilor drepturi salariale în condiţiile în care la nivelul autorităţii administraţiei publice locale tutelare nu există o funcţie similară în plată

Modificarea drepturilor salariale, în ipoteza ridicată la prima întrebare, vizează toţi salariaţii care îşi desfăşoară activitatea într-un „muzeu de importanţă naţional㠓 sau aceasta se aplică exclusiv funcţiilor prevăzute în capitolul III din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 284/2010

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2018.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Mihaela Lorena Mitroi