MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 831         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 28 septembrie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 43 din 30 ianuarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3-8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi ale legii în ansamblul său

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

761. - Hotărâre privind transmiterea unui imobil aflat în domeniul public al statului din administrarea Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.057. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind împuternicirea persoanelor din cadrul aparatului de inspecţie economico-financiară de a efectua controlul, a constata contravenţiile şi a aplica sancţiunile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 43

din 30 ianuarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3-8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi ale legii în ansamblul său

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6-8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.935/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 337D/2017.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 362D/2017, nr. 375D/2017, nr. 400D/2017, nr. 409D/2017, nr. 422D/2017, nr. 424D/2017, nr. 432D/2017, nr. 433D/2017, nr. 444D/2017, nr. 468D/2017, nr. 469D/2017, nr. 470D/2017, nr. 471 D/2017, nr. 472D/2017, nr. 492D/2017, nr. 494D/2017, nr. 508D/2017, nr. 521D/2017, nr. 524D/2017, nr. 526D/2017, nr. 527D/2017, nr. 528D/2017, nr. 530D/2017, nr. 571D/2017, nr. 590D/2017, nr. 593D/2017, nr. 595D/2017, nr. 599D/2017, nr. 615D/2017, nr. 617D/2017, nr. 630D/2017, nr. 643D/2017, nr. 661 D/2017, nr. 662D/2017, nr. 663D/2017, nr. 669D/2017 şi nr. 670D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 23.097/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.384/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.440/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.125/ 301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.071/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.390/197/2016 al Judecătoriei Braşov – Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.164/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 17.019/ 303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.320/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 11.280/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S A din Bucureşti în Dosarul nr. 12.641/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.289/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 13.319/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.175/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16,390/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 27.859/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.189/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 24.229/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 23.111/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.234/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 18.178/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.978/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.668/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.816/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.714/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti, Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.670/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 26.975/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 16.244/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti, Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.576/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 13.491/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.939/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti - Sucursala Ploieşti în Dosarul nr. 11.865/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti, Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.578/290/2016 al Judecătoriei Reşiţa, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 22.743/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.746/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.580/306/2016 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.161/212/2016/a 1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 362D/2017, nr. 375D/2017, nr. 400D/2017, nr. 409D/2017. nr. 422D/2017. nr. 424D/2017, nr. 432D/2017, nr. 433D/2017, nr. 444D/2017, nr. 468D/2017, nr. 469D/2017, nr. 470D/2017, nr. 471D/2017, nr. 472D/2017, nr. 492D/2017, nr. 494D/2017, nr. 508D/2017, nr. 521D/2017, nr. 524D/2017, nr. 526D/2017, nr. 527D/2017, nr. 528D/2017, nr. 530D/2017, nr. 571D/2017, nr. 590D/2017, nr. 593D/2017, nr. 595D/2017, nr. 599D/2017, nr. 615D/2017, nr. 617D/2017, nr. 630D/2017, nr. 643D/2017, nr. 661D/2017, nr. 662D/2017, nr. 663D/2017, nr. 669D/2017 şi nr. 670D/2017 la Dosarul nr. 337D/2017.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 362D/2017, nr. 375D/2017, nr. 40QD/2017, nr. 409D/2017, nr. 422D/2017, nr. 424D/2017, nr. 432D/2017, nr. 433D/2017, nr. 444D/2017, nr. 468D/2017, nr. 469D/2017, nr. 470D/2017, nr. 471D/2Q17, nr. 472D/2017, nr. 492D/2017, nr. 494D/2017, nr. 508D/2017, nr. 521D/2017, nr. 524D/2017, nr. 526D/2017, nr. 527D/2017, nr. 528D/2017, nr. 530D/2017, nr. 571D/2017, nr. 590D/2017, nr. 593D/2017, nr. 595D/2017, nr. 599D/2017, nr. 615D/2017, nr. 617D/2017, nr. 630D/2017, nr. 643D/2017, nr. 661D/2017, nr. 662D/2017, nr. 663D/2017, nr. 669D/2017 şi nr. 670D/2017 la Dosarul nr. 337D/2017, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca parţial inadmisibilă şi ca parţial neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În sensul celor menţionate, reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 19 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.935/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [337D/2017].

9. Prin încheierea din 27 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 23.097/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [362D/2017].

10. Prin încheierea din 18 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.384/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi art. 6 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti [375D/2017],

11. Prin încheierea din 20 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.440/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 6 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [400D/2017].

12. Prin încheierea din 2 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.125/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S A. din Bucureşti [409D/2017].

13. Prin încheierea din 30 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2,071/337/2016, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 6 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [422D/2Q17].

14. Prin încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.390/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S,A, din Bucureşti [424D/2017],

15. Prin încheierea din 27 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.164/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia elementelor în privinţa cărora s-a reţinut neconstituţionalitatea prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 a Curţii Constituţionale, precum şi legea în integralitatea sa, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti [432D/2017].

16. Prin încheierea din 27 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.019/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia elementelor în privinţa cărora s-a reţinut neconstituţionalitatea prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 a Curţii Constituţionale, precum şi ale legii în integralitatea sa, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda [433D/2017].

17. Prin încheierea din 3 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.320/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - SA. din Bucureşti [444D/2017].

18. Prin încheierea din 19 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.280/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională  cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda [468D/2Q17].

19. Prin încheierea din 18 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12,641/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblu, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S A. din Bucureşti [469D/2017].

20. Prin încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.289/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională CU excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia elementelor în privinţa cărora s-a reţinut neconstituţionalitatea prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 a Curţii Constituţionale, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti [470D/2017],

21. Prin încheierea din 2 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13,319/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia elementelor în privinţa cărora s-a reţinut neconstituţionalitatea prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 a Curţii Constituţionale, precum şi ale legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda [471D/2017].

22. Prin încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.175/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 11, excluzând sintagma „precum ş/ din valorizarea bunurilor imobile” din teza întâi, din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti [472D/2017].

23. Prin încheierea din 27 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.390/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [492D/2017].

24. Prin încheierea din 27 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 27.859/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda [494D/2017].

25. Prin încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.189/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [508D/2017].

26. Prin încheierea din 7 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.229/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda [521D/2017].

27. Prin încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 23.111/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [524D/2017].

28. Prin încheierea din 2 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.234/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti (526D/2017)

29. Prin încheierea din 3 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.178/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda [527D/2017].

30. Prin încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.978/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti [528D/2017],

31. Prin încheierea din 9 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.668/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin, (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, cu excepţia elementelor în privinţa cărora s-a reţinut neconstituţionalitatea prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 â Curţii Constituţionale, precum şi a legii în ansamblu, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - SA din Bucureşti [530D/2017].

32. Prin încheierea din 30 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.816/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti [571D/2017].

33. Prin încheierea din 6 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.714/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [590D/2017].

34. Prin încheierea din 8 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.670/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S A., Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [593D/2017].

35. Prin încheierea din 7 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 26.975/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda [595D/2Q17].

36. Prin încheierea din 9 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16,244/271/2016, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda [599D/2017].

37. Prin încheierea din 6 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11 576/196/2016, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti, Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [615D/2017],

38. Prin încheierea din 27 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.491/212/2016, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 teza întâi, excluzând sintagma „precum şi din valorizarea bunurilor imobile” din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda [617D/2017].

39. Prin încheierea din 7 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.939/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [630D/2017].

40. Prin încheierea din 6 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.865/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank România - SA. din Bucureşti - Sucursala Ploieşti [643D/2017].

41. Prin încheierea din 25 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.578/290/2016, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti, Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [661D/2017].

42. Prin încheierea din 8 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.743/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda [662D/2017].

43. Prin încheierea din 8 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.746/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti [663D/2017].

44. Prin încheierea din 7 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.580/306/2016, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 6 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) - S A. din Bucureşti [669D/2017].

45. Prin încheierea nr. 1.429 din 6 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.161/212/2016/a 1, Judecătoria Constanţă - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti [670D/2017].

46. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia arată, în esenţă, că se încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, precum şi cel al securităţii raporturilor juridice, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietate în patrimoniul său. Legea reglementează, prin dispoziţiile, scopul şi efectele sale, un mecanism de intervenţie forţată, exterioară, care modifică raporturi contractuale preexistente prin schimbarea obiectului obligaţiei şi a regimului juridic al contractului. Concret, împotriva ordinii de drept şi a securităţii juridice, legea reglementează dreptul debitorilor de a rambursa creditul anticipat şi de a nova obiectul obligaţiei, în lipsa verificărilor prealabile cu privire la existenţa interesului legitim justificator şi în lipsa unei compensaţii juste şi echitabile pentru creditori. Astfel, se poate observa că legea instituie o discriminare între creditori, pe de o parte, şi debitori, pe de altă parte.

47. Se mai arată că, în situaţia unui concurs de urmărire cu alţi creditori (ipotecari sau chirografari), în cazul în care debitorul mai are bunuri libere de sarcini, legea creează situaţia preferenţială pentru ceilalţi creditori, discriminând creditorii diligenţi care şi-au constituit o garanţie. În urma ştergerii datoriei ipotecare, doar ceilalţi creditori (care nu au calitatea de instituţie de credit, instituţie financiară nebancară sau cesionar al acestora ce beneficiază de ipotecă) vor rămâne cu un drept de urmărire asupra celorlalte bunuri din patrimoniul debitorului.

48. Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, arată că, întrucât modalitatea de rambursare, prin plata ratelor creditului, este un element asupra căruia părţile contractului cad de acord, obligatoriu şi definitiv, la momentul încheierii acestuia, aceasta reprezintă o situaţie juridică consumată la momentul încheierii contractului. Autoarele de neconstituţionalitate arată

că dispoziţiile Legii nr. 77/2016 sunt neconstituţionale, întrucât acestea sunt aplicabile contractelor de credit încheiate anterior intrării în vigoare a legii, precum şi executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor. Din acest motiv, o intervenţie ulterioară a legiuitorului, în sensul obligării creditorului de a accepta darea în plată a imobilului ce face obiectul garanţiei, înşală aşteptarea legitimă a creditorului de la momentul încheierii contractului şi este, ca atare, retroactivă. Din perspectiva dreptului fundamental de proprietate, se susţine că acesta este în mod evident limitat, întrucât statul intervine în acordul de voinţă deja exprimat cu privire la stingerea împrumutului.

49. Prin dispoziţiile criticate este afectat dreptul de proprietate al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate arată că deţin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispoziţiile legale prin care se prevede recuperarea creanţei numai în limita valorii imobilului adus garanţie şi supus transferului forţat de proprietate afectează dreptul lor de proprietate. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate mai arată că scopul urmărit de legiuitor - degrevarea de datorii a unei categorii limitate de debitori din contractele de credit bancar - nu constă în satisfacerea unui interes general. Se mai susţine că legea criticată nu respectă condiţia referitoare la necesitatea restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate, întrucât legiuitorul avea la dispoziţie instituţia juridică a impreviziunii, mai puţin restrictivă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate privată. Se afirmă că legea criticată reprezintă un exces de reglementare, aceasta contribuind la mărirea inflaţiei legislative şi contestarea măsurilor în justiţie.

50. Cu referire la încălcarea principiului proporţionalităţii, autoarele de neconstituţionalitate susţin că nu există o justificare raţională pentru stabilirea unui tratament juridic identic pentru situaţii diferite, cu efectul instituirii unei poveri excesive asupra creditorului. Tratamentul juridic al debitorilor care se pot prevala de dispoziţiile legii criticate este identic atâta vreme cât aceasta nu stabileşte criterii de diferenţiere a debitorilor care se află în imposibilitate de plată, de cei care nu se află în această situaţie. Consecinţa unei asemenea omisiuni este că banca este obligată să suporte, în mod nejustificat, atingerile aduse dreptului său de proprietate generate de liberarea de datorie inclusiv a debitorilor care nu se află în imposibilitate efectivă de plată. Deşi accesul liber la activitatea economică şi la libera iniţiativă este garantat prin Constituţie, dispoziţiile legale criticate limitează această garanţie sub două aspecte. Operaţiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activităţile principale ale autorilor excepţiei, sunt limitate sub aspectul operaţiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele şi executările anterioare intrării sale în vigoare.

51. În fine, se mai arată că, potrivit domeniului de reglementare a legii, aceasta se aplică şi în cazul contractelor de credit de consum referitoare la bunuri imobile rezidenţiale care intră în sfera de reglementare a Directivei 2014/17/UE. Potrivit art. 23 din Directiva 2014/17/UE, statele membre pot să reglementeze un cadru legal care să asigure cel puţin dreptul consumatorului de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, în condiţii specificate, sau să fie în vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar. Cu toate acestea, în art. 23 alin. (5) din Directiva 2014/17/UE se prevede în mod clar că astfel de reglementări nu pot fi aplicate cu efect retroactiv. În acelaşi sens dispune şi art. 43 din Directivă, dispoziţiile fiind clare în sensul stabilirii aplicării lor doar pentru viitor, neputând fi aplicate cu efect retroactiv, ci doar contractelor de credit încheiate după data de 21 martie 2016. Din această perspectivă, este evidentă contradicţia dintre reglementarea europeană şi cea naţională.

52. Judecătoria Braşov - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 424D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

53. Judecătoria Brăila - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 615D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

54. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 670D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar în Dosarul nr. 617D/2017, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

55. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 508D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

56. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 643D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

57. Judecătoria Oradea - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 599D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte.

58. Judecătoria Reşiţa apreciază în Dosarul nr. 661D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

59. Judecătoria Sibiu - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 669D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

60. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă apreciază în Dosarul nr. 521D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, iar în Dosarul nr. 630D/2017, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

61. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază în Dosarul nr. 444D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,

62. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 590D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte, în dosarele nr. 662D/2017 şi nr. 663D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în Dosarul nr. 593D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiata, iar în dosarele nr. 337D/2017 şi nr. 362D/2017, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

63. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 409D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, sar în dosarele nr. 492D/2017, nr. 494D/2017, nr. 524D/2017 şi nr. 571D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

64. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază în Dosarul nr. 595D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

65. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 400D/2017.

66. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă apreciază în dosarele nr. 375D/2017, nr. 470D/2017, nr. 471D/2017, nr. 472D/2017, nr. 527D/2017, nr. 528D/2017 şi nr. 530D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, iar în dosarele nr. 432D/2017, nr. 433D/2017, nr. 468D/2017, nr. 469D/2017 şi nr. 526D/2017, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

67. Judecătoria Zalău apreciază în Dosarul nr. 422D/2017 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

68. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

69. Guvernul a formulat punctul său de vedere, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 375D/2017, nr. 424D/2017, nr. 444D/2017, nr. 468D/2017, nr. 472D/2017, nr. 492D/2017, nr. 494D/2017, nr. 508D/2017, nr. 571D/2017, nr. 590D/2017, nr. 593D/2017, nr. 617D/2017, nr. 662D/2017 şi nr. 669D/2017, în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate, ca neîntemeiate, respectiv inadmisibile, în acord cu jurisprudenţa instanţei constituţionale, şi anume Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016.

70. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

71. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

72. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 3-8, art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul Său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, în Dosarul nr. 521D/2017, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 1 alin. (3), şi nu pe cele ale art. 1 din Legea nr. 77/2016. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): „Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.

- Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a I se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.

- Art. 4: „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cei puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

(2) în situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.;

- Art. 5: (1) în vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îi informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.

(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi si abilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor. precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.

(4) Cu cel puţin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părţile transmit acestuia informaţiile şi înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.

(5) Toate costurile notariale şi, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.”;

- Art. 6: „(1) De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.

(2) în situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari.

(3) Demersurile prevăzute la art. 5 şi art. 7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de garanţii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau ai succesorilor săi.

(4) Acţiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi:”;

- Art. 7: (1) în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.

(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate.

(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

(5) în situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

(6) în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile ari. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.”;

- Art. 8: (1) în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor.

(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.

(3) Până la soluţionarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menţine suspendarea oricărei plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

(4) Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului

- Art. 10:,,(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.”;

- Art. 11: „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată. “

73. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componentele sale referitoare la calitatea legii şi principiul securităţii raporturilor juridice, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 care consacră principiul egalităţii în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) care consacră dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 referitor la condiţiile pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, art. 135 referitor la economie, art. 136 alin. (5) privind proprietatea privată şi în art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine că autoarele acesteia au înţeles să se raporteze şi la prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. m) referitor la reglementarea regimului juridic general al proprietăţii prin lege organică.

74. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate. Astfel, atât Legea nr. 77/2016, în ansamblul său, cât şi prevederile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (2), art. 6-8, art. 10 şi ale art. 11 din acest act normativ au făcut obiect al controlului de constituţionalitate, sens în care Curtea Constituţională s-a pronunţat, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la majoritatea dispoziţiilor constituţionale invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017.

75. În prezenta cauză, Curtea constată că, în ceea ce priveşte o parte dintre dispoziţiile legale criticate, sunt încălcate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, a căror existenţă rezultă din dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...]privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei” precum şi din dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.

76. În jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a reţinut ca element comun situaţiei de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în dosarele respective, excepţii soluţionate prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. În plus, Curtea a reţinut că autoarele excepţiei au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016 fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil („Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare*) şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016.

77. Astfel, Curtea va reţine, referitor la situaţia de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea, că acele contracte de credit dintre autoarele excepţiei de neconstituţionalitate şi consumatori au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011 (fără a aduce în discuţie eventualele acte subsecvente încheiate în legătură cu contractul de credit astfel convenit). Curtea reţine, în plus, că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016 fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil („Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare*) şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016.

78. Faptul că respectivele contracte de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentele dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a două a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea va reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a două teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016 şi, implicit, a noului Cod civil.

79. Având în vedere situaţia consumatorului, care este parte la contractul de credit, în măsura în care nu a fost supus executării silite, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei”[...], Curtea va reţine că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate şi, prin urmare, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016.

80. Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, la paragraful 120, Curtea a constatat că „prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească. În condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr. 77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8 ori în cadrul art. 9 din aceeaşi lege”. Curtea a precizat, astfel, la paragraful 121, că „instanţa judecătorească care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016 (predarea imobilului şi ştergerea datoriilor principale şi accesorii)”. Astfel, Curtea a constatat că prevederile art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.

81. Totodată, la paragraful 122, Curtea a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională. Astfel, analizând problema constituţionalităţii acestei sintagme din cuprinsul art. 11 al Legii nr. 77/2016, Curtea a constatat că obiectul contractelor de credit îl reprezintă sume de bani, şi nu bunuri imobile. În condiţiile în care art. 11 teza întâi prevede ca un criteriu de sine stătător criteriul devalorizării bunurilor imobile ce fac obiectul garanţiei aduse de debitor, se ajunge la o încălcare a dreptului de proprietate privată asupra sumelor de bani ale împrumutătorului (instituţiei de credit), drept prevăzut de art. 44 din Constituţie. Curtea a constatat că un astfel de criteriu care a fost prevăzut alternativ cu cel al riscurilor ce izvorăsc din contractul de credit şi, deci, folosit de sine stătător este incompatibil cu aplicarea impreviziunii de către instanţa judecătorească, astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Faptul că garanţia adusă se devalorizează nu are legătură cu executarea contractului de credit; acest criteriu ar putea, în schimb, să fie folosit în coroborare cu principiul echităţii ca parte a teoriei impreviziunii, astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Astfel, instanţa judecătorească urmează să evalueze dezechilibrul prestaţiilor rezultate din contractul de credit şi prin recurgerea la acest criteriu atunci când contractul de credit a fost convenit în vederea achiziţionării unui imobil. Prin urmare, Curtea a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite este neconstituţională.

82. În acest context, Curtea va reţine că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Prin urmare, ţinând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menţionată, a fost publicată anterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi cea a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1), (2), (3), (5) şi (6) şi art. 8 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite este inadmisibilă.

83. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, care se referă la lege în ansamblul său, Curtea reţine că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii, Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea constată că regimul juridic general al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa, dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate, şi încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015), care în art. 348 reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că această critică de neconstituţionalitate extrinsecă este neîntemeiată (a se vedea Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragrafele 107 şi 108).

84. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi prin raportare la celelalte dispoziţii legale criticate, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 135 privind economia.

85. Astfel, cu privire la critica autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate privind nerespectarea principiului neretroactivităţii legii civile, Curtea a statuat prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 94 şi următoarele, că regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credinţă şi echitatea atunci când are loc o schimbare fundamentală a condiţiilor de executare a contractului. Curtea a reţinut că prevederile puse în principal în discuţie prin prisma încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie sunt cele ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, iar din analiza acestor prevederi legale rezultă faptul că ele se aplică şi contractelor aflate în curs de derulare. Expresia „în derulare” a fost folosită de legiuitor pentru a acoperi şi cazul prevăzut de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, respectiv faza executării silite începute înainte de intrarea în vigoare a legii.

86. Cu referire la această critică, Curtea a reţinut că majoritatea contractelor de împrumut vizate de legea criticată au fost încheiate în perioada 2007-2009, acestor contracte fiindu-le aplicabil cadrul legal de la acea dată. Curtea a reţinut că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, Curtea a subliniat că prevederile acesteia nu retroactivează.

87. Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituţie referitor la principiul egalităţii, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia noţiunea fundamentală de egalitate în faţa legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferenţiat unor situaţii distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, în acest fel se asigură deplina respectare a acestui principiu constituţional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi, deci, instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrarie, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat”. Cu referire la criticile autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că deosebirile obiective dintre categoria profesioniştilor şi cea a consumatorilor sunt suficient de relevante şi semnificative încât să justifice opţiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct.

88. Cu privire la critica referitoare la dreptul de proprietate, la paragraful nr. 128 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate

89. Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, Curtea a reţinut, în plus (prin Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 28 noiembrie 2017, paragraful 104) faţă de ceea ce reiese din motivarea Curţii din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Ori dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii -, legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cele ale liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, paragraful 16, că „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.”

90. Cu privire la invocarea art. 148 din Constituţie, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că, în cauzele deduse judecăţii, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi â Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 148 nu au incidenţă în cauză.

91. Totodată, în ceea ce priveşte prevederile art. 5 alin. (3) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, în dinamica jurisprudenţială în materie, prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 48, Curtea a statuat că „prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, decizie interpretativă, Curtea nu a constatat neconstituţionalitatea pură şi simplă a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, ci a stabilit, în calitatea sa de garant al supremaţiei Constituţiei (art. 142 din Legea fundamentată), condiţiile în care dispoziţiile legale antereferite se subsumează exigenţelor Constituţiei. Or, în cazul deciziilor interpretative, în măsura în care aspectele de neconstituţionalitate deduse din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează înţelesul normei juridice care a fost exclus din sfera cadrului constituţional, Curtea a reţinut că, în analiza acestora, nu este incident art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 146 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, sau Decizia nr. 843 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016, paragraful 25). Atunci când critica de neconstituţionalitate a unei normei juridice priveşte un înţeles sau înţelesuri ale acesteia care se bucură, în continuare, de prezumţia de constituţionalitate şi care nu au fost excluse din cadrul constituţional prin decizia interpretativă, este evident că instanţa constituţională este competentă să analizeze fondul excepţiei de neconstituţionalitate” [a se vedea şi Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, paragraful 28],

92. Prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50-60, Curtea a reţinut că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare.

93. În acest context, Curtea a reţinut că suspendarea antemenţionată se aplică atât în situaţia în care creditorul obligaţiei de plată nu formulează contestaţie împotriva notificării transmise, cât şi în situaţia în care acesta din urmă formulează o asemenea contestaţie. Astfel, în lipsa formulării contestaţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din lege, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părţi acceptă faptul că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în condiţiile intervenirii impreviziunii, părţile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de art. 5 alin. (3) din lege. De-abia după expirarea termenului menţionat se poate încheia actul de dare în plată. Pe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum şi termenul de negociere, executarea plăţilor derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un instrument juridic prin intermediul căruia echilibrează poziţia economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condiţiile intervenirii impreviziunii. Ar fi fost, de altfel, nefiresc ca, pe această perioadă, contractul să fi continuat să se execute ca atare, mai ales că este una preprocesuală, de negociere între părţi, în care sunt cercetate posibilităţile de continuare a executării contractului de credit, prin adaptarea acestuia la noile condiţii socioeconomice. În schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestaţie, notificarea este afectată de o condiţie rezolutorie, aceea a admiterii contestaţiei de către instanţa judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiţie se împlineşte, pe toată perioada în care curge termenul de formulare a contestaţiei şi a judecăţii, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, notificarea are drept efect şi suspendarea plăţilor rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie şi conexă acesteia.

94. De asemenea, Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată, menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată.

95. Curtea, având în vedere conţinutul normativ al art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a constatat că acestea reglementează o intervenţie etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituţional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condiţiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credinţă şi echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Însă, intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în condiţiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituţie, cunosc limitări implicit admise rezultate atât din evoluţia şi confruntarea acestora în timp, cât şi din perspectiva titularilor lor [(în acest sens, cu privire la testul de proporţionalitate, a se vedea Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013); (cu privire la caracterul evolutiv al conceptelor constituţionale, a se vedea Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, şi Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015)].

96. În acest context, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42, instanţa de contencios constituţional a analizat dacă măsura criticată este adecvată, necesară şi dacă respectă un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele individuale. Astfel s-a reţinut că, în mod abstract, suspendarea executării plăţilor este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanţa acesteia şi finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată şi finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvenţă logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat. De asemenea, Curtea a constatat că măsura legală criticată este necesară, legiuitorul având deplina competenţă constituţională, în temeiul art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de a proteja într-un mod efectiv interesele patrimoniale ale cetăţenilor săi, atunci când în paradigma executării contractului - de credit în cazul de faţă - intervine un aspect care ţine de impreviziune. Din întreg arsenalul de măsuri pe care legiuitorul le avea la îndemână a apelat la suspendarea temporară a plăţilor rezultate din contractul de credit, măsură ce trebuie calificată ca având un grad de intruziune moderat asupra dreptului de proprietate al creditorului, aspect dedus atât prin natura sa juridică de măsură vremelnică/provizorie, cât şi din posibilitatea creditorului dea-şi vedea executată creanţa întru totul, în măsura în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată. Desigur, astfel cum s-a precizat, această opţiune a legiuitorului nu este cea mai puţin intruzivă, ipoteză în care legiuitorul ar fi trebuit să lase instanţei judecătoreşti competenţa de a decide ea însăşi, eventual prin procedura ordonanţei preşedinţiale sau suspendarea executării silite, după caz, dacă se impune măsura suspendării în mod temporar a plăţii sumelor de bani aferente contractului de credit. Totuşi, Curtea a constatat că această orientare legislativă a ţinut seama de realităţile socioeconomice existente, aspect cu privire la care legiuitorul are o largă marjă de apreciere, precum şi de particularităţile şi specificul circumstanţelor referitoare la iminenţa începerii sau continuării procedurii de executare silită cu efecte iremediabile asupra consumatorului, respectiv la relaţia profesionist-consumator în care acesta din urmă se află într-o situaţie de inferioritate economică. De aceea, în cazul în care între părţi există o neînţelegere apărută cu privire la existenţa impreviziunii în contracte, legiuitorul, în mod corect, a apreciat ca fiind necesară o suspendare de drept a executării unui asemenea contract, până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive în cauză, care tranşează problema litigioasă dintre părţi.

97. În continuare, Curtea a reţinut că măsura criticată configurează un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare, în sensul că pune în balanţă, pe de o parte, protecţia imediată şi nemijlocită a consumatorilor, aşadar, a unei largi sfere de persoane care, deşi situate într-un raport de egalitate juridică, formală cu profesioniştii, totuşi, sub aspectul puterii lor economice, apreciate în mod individual, se află într-o evidentă relaţie de inferioritate, şi, pe de altă parte, interesul profesioniştilor de a-şi vedea executate sumele de bani rezultate din contractele de credit. Intervenind în acest domeniu sensibil, legiuitorul, în marja sa de apreciere, derivată din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, a reglementat această măsură într-un domeniu limitat (contract de credit) şi în condiţii restrictive (condiţii de admisibilitate în marja impreviziunii), protejând, cu efect imediat şi provizoriu, persoanele expuse acestui risc major intervenit în executarea contractului, risc calificat de Curtea Constituţională ca fiind unul supraadăugat. Ar fi fost contrastant cu însăşi noţiunea de impreviziune ca, pe perioada în care notificarea de dare în plată este depusă, debitorul de bună-credinţă al obligaţiei să fie ţinut să plătească în continuare sume nominale de bani care, sub aspectul cuantumului lor, aduc în discuţie impreviziunea, întrucât Curtea, în analiza sa, pleacă de la premisa axiomatică a art. 57 din Constituţie. În aceste condiţii, nu este de admis ca o realitate juridică, formală, rezultată din contractul de credit să prevaleze asupra regulilor de echitate şi bună-credinţă care guvernează materia contractelor civile.

98. De asemenea, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată de profesionist, prestaţiile băneşti datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligaţiei, în acest caz, având dreptul şi la repararea prejudiciului, în măsura în care instanţa judecătorească a constatat reaua-credinţă a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016.

99. În consecinţă, Curtea a constatat că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuţie în niciun fel condiţiile de drept substanţial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabileşte un echilibru procedural corect între părţile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporţionalităţii ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietăţii private (pentru cele de mai sus expuse, a se vedea Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42)

100. În ceea ce priveşte celelalte aspecte relevate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, iar Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său. În acest sens pot fi enumerate, spre exemplu, Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 14 februarie 2017, Decizia nr. 639 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, Decizia nr. 695 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 15 martie 2017, Decizia nr. 696 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 13 aprilie 2017, Decizia nr. 15 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 7 aprilie 2017, Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017, Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, Decizia nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 22 mai 2017, Decizia nr. 94 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 4 august 2017, Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, Decizia nr. 238 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 11 august 2017, Decizia nr. 240 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 29 mai 2017, Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, Decizia nr. 358 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 3 octombrie 2017, Decizia nr. 359 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 1 noiembrie 2017, Decizia nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017, Decizia nr. 391 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 31 octombrie 2017, Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 28 noiembrie 2017, Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 11 decembrie 2017, Decizia nr. 565 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 29 ianuarie 2018, Decizia nr. 566 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2018, Decizia nr. 567 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 30 ianuarie 2018, Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 21 decembrie 2017, Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018, Decizia nr. 614 din 5 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 22 ianuarie 2018, precum şi Decizia nr. 617 din 10 octombrie 2017 1, Decizia nr. 618 din 10 octombrie 2017 2, Decizia nr. 619 din 10 octombrie 2017 3 şi Decizia nr. 620 din 10 octombrie 20174, nepublicate la data pronunţării prezentei decizii.

101. Faţă de această împrejurare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

102. Distinct de cele prezentate mai sus, Curtea reţine că revine instanţelor de judecata competenţa de a stabili cadrul procesual în care se soluţionează litigiul dedus judecăţii, în funcţie de stadiul derulării contractului de credit şi de data încheierii acestuia, aplicând în mod corespunzător dispoziţiile legale specifice fiecărei faze procesuale în parte, împreună cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale asociată acestora. Totodată, Curtea reiterează faptul că este rolul instanţelor de judecată să interpreteze normele legale şi să facă aplicarea acestora în funcţie de conţinutul normativ, respectiv dacă sunt norme de drept substanţial sau de drept procesual şi dacă sunt de imediată aplicare, precum şi cu privire (a prioritatea acestora, în funcţie de caracterul de normă specială sau de drept comun (a de vedea Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, paragrafele 40 şi 42).

103. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în privinţa dispoziţiilor art. 8 alin. (5), ale art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, ale art. 11 teza întâi sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile”, ale art. 11 teza întâi raportate la prevederile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1), (2), (3), (5) şi (6) şi art. 8 alin. (1),

(2), (3) şi (4) din Legea nr. 77/2016, precum şi ale art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, şi cu majoritate de voturi în privinţa prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4), precum şi la celelalte prevederi criticate din Legea nr. 77/2016,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la prevederile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1), (2), (3), (5) şi (6) şi art. 8 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 77/2016, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016. excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.935/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 23 097/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.384/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14,440/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.125/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.071/337/2016 al Judecătoriei Zalău, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.390/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S A. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.164/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 17.019/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.320/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 11.280/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.641/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.289/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 13.319/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.175/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.390/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 27.859/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.189/233/2016 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 24.229/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 23.111/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.234/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 din Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 18.178/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.978/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.668/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.816/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. În Dosarul nr. 14.714/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti, Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.670/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 26.975/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 16.244/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti, Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.576/196/2016 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 13.491/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.939/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti - Sucursala Ploieşti în Dosarul nr. 11.865/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - SA. din Bucureşti, Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - SA din Bucureşti în Dosarul nr. 4.578/290/2016 al Judecătoriei Reşiţa, de Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Olanda în Dosarul nr. 22.743/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.746/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.580/306/2016 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.161 /212/2016/a 1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi părţi în dosarele aceloraşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4), precum şi la celelalte prevederi criticate din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, sunt constituţionale, prin raportare la criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, Judecătoriei Brăila - Secţia civilă, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, Judecătoriei Reşiţa, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 1 din Bucureşti - Secţia I civilă, Judecătoriei Sectorului 1 din Bucureşti - Secţia a II-a civilă, Judecătoriei Sectorului 2 din Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 4 din Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 5 din Bucureşti, Judecătoriei Sectorului 6 din Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Zalău şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2018.

 

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 


1 Decizia nr. 617 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 3 iulie 2018.

2 Decizia nr. 618 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 21 mai 2018.

3 Decizia nr. 619 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 3 iulie 2018.

4 Decizia nr. 620 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 7 iunie 2018.

 

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui imobil aflat în domeniul public al statului din administrarea Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău

 

Având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 867 alin, (1), art. 868 alin. (1) şi al art. 869 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea datelor de identificare ale imobilului înregistrat în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi în administrarea Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului cu nr. MFP 40199 din anexa nr. 27 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a modificării elementelor de descriere tehnică cuprinse în cartea funciară nr. 60275-CI-U97 şi a actualizării valorii de inventar, ca urmarea reevaluării, în condiţiile legii, potrivit anexei nr. 1.

Art. 2. - (1) Se aprobă transmiterea imobilului prevăzut la art. 1, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, potrivit datelor prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit alin. (1)se realizează pe bază de protocol încheiat între părţi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi Ministerul Afacerilor Interne îşi vor actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, vor opera modificările necesare în anexele nr. 1 şi 27 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Dănuţ Andruşcă

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Preşedintele Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului,

Florian Daniel Geantă

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 20 septembrie 2018.

Nr. 761.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului din domeniul public al statului aflat în administrarea Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului - cod fiscal 11795573

 

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea bunului care face obiectul actului normativ

Datele de identificare ale imobilului

Valoarea de inventar

(lei)

Descrierea tehnică

Adresa

40199

8.29.07

Imobil

Cartea funciară nr. 60275-C1-U97:

sediu firmă compus din: parter: suprafaţa utilă 23,42 mp, suprafaţa construită 33,17 mp, parter: suprafaţa utilă 28,56 mp, suprafaţa construită 37,82 mp, parter: suprafaţa utilă 16,26 mp, suprafaţa construită 23,39 mp, mezanin: suprafaţa utilă 396,37 mp, suprafaţa construită 498,04 mp, teren exclusiv 101,94 mp, suprafaţa construită 592,42 mp.

Ţara: România;

judeţul Bacău;

MRJ Bacău;

str. Nicolae Bălcescu nr. 5

1.671.217,52

 

 

 

 

Teren cotă indiviză 35,65 mp

 

37.123,18

 

 

 

 

 

Total: 1.708.340,70

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului aflat în domeniul public al statului care se transmite din administrarea Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău

 

Nr. MFP

Descrierea tehnică

Adresa imobilului

Valoarea de inventar

(lei)

Baza legală

Persoana juridică de la care se transmite imobilul

Persoana juridică la care se transmite imobilul

Codul de clasificaţie

Denumirea imobilului

40199

Carte funciară nr. 60275-C1-U97: sediu firmă compus din: parter: suprafaţa utilă 23,42 mp, suprafaţa construită 33,17 mp, parter: suprafaţa utilă 28,56 mp, suprafaţa construită 37,82 mp, parter: suprafaţa utilă 16,26 mp, suprafaţa construită 23,39 mp, mezanin: suprafaţa utilă 396,37 mp, suprafaţa construită 498,04 mp Teren exclusiv 101,94 mp Suprafaţa construită 592,42 mp Teren cotă indiviză 35,65 mp

Judeţul Bacău,

str. Nicolae Bălcescu nr. 5,

localitatea Bacău

1.708.340,70

Hotărârea Guvernului nr. 719/1995

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului CIF 11795573

Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău

CUI 4187255

8.19.01

04-114

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind împuternicirea persoanelor din cadrul aparatului de inspecţie economico-financiară de a efectua controlul, a constata contravenţiile şi a aplica sancţiunile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică

 

Având în vedere prevederile art. 65 şi art. 68 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 22/2007,

în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se împuternicesc persoanele din cadrul aparatului de inspecţie economico-financiară, aşa cum este definit de art. 3 alin. (1) din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 101/2012, să efectueze controlul în conformitate cu prevederile art. 65, să constate contravenţiile prevăzute la art. 67 şi să aplice sancţiunile prevăzute la art. 68 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 22/2007.

Art. 2. - Direcţia generală de inspecţie economico-financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, precum şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală vor lua măsuri pentru aplicarea şi ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 7 septembrie 2018.

Nr. 3.057.