MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 187 (XXXI) - Nr. 22         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 9 ianuarie 2019

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 663 din 30 octombrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.040/2018. - Hotărâre privind actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului pentru un imobil aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Unitatea Militară 0854 Fălticeni

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

341/2018. - Ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare pentru aprobarea Ghidului de securitate nucleară privind pregătirea retehnologizării instalaţiilor nucleare

 

1.673/2018. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 15 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Vâlcea

 

1.853/2018. - Ordin al ministrului transporturilor privind aprobarea Normelor specifice pentru deservirea trenurilor de marfă de către un singur agent - mecanicul de locomotivă şi modificarea şi completarea unor regulamente şi instrucţiuni din domeniul feroviar

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

99/2018. - Hotărâre privind acordarea vizei anuale pentru desfăşurarea activităţilor de audit financiar, altele decât auditul statutar, pentru auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România, începând cu anul 2019

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 663

din 30 octombrie 2018

referitoare la excepţia da neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Geanin-Loredan Buraga în Dosarul nr. 250/40/2017 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.765D/2017.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, asistat de avocatul Tudor Vasile, cu împuternicire depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 362D/2018, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

4. La apelul nominal răspunde avocatul Tudor Vasile, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, cu împuternicire depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public şi reprezentantul autorului excepţiei sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 362D/2018 la Dosarul nr. 1 765D/2017, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, dintr-o nouă perspectivă, cea a încălcării principiului proporţionalităţii şi a accesului liber la justiţie, în componenta referitoare la dreptul la o instanţă. Principiul proporţionalităţii trebuie avut în vedere şi de legiuitor în reglementarea sancţiunilor incompatibilităţilor. Astfel, susţine că sancţiunea pentru incompatibilitate prevăzută de textul de lege criticat nu trebuie aplicată automat, fără a se ţine cont de gravitatea faptei, întrucât, altfel, există riscul de a se aplica sancţiuni disproporţionate. Susţine că, dacă sancţiunea este adecvată scopului urmărit de legiuitor, ea nu este necesară, pentru că acest scop poate fi atins şi prin controlul instanţei de contencios administrativ. Constituţia garantează, în art. 126 alin. (6), controlul judecătoresc al actelor administrative, însă acesta presupune existenţa unei competenţe depline a instanţelor de contencios administrativ, iar nu a unei competenţe limitate doar la a lua act de incompatibilitatea constatată prin act administrativ. Astfel, ar trebui ca instanţa de contencios administrativ să aibă competenţa deplină de a se pronunţa cu privire la întreaga stare de fapt şi să aibă şi competenţa de a anula actul respectiv.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 28 aprilie 2017 şi prin încheierea din 7 martie 2018, pronunţate în Dosarul nr. 250/40/2017, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Geanin-Loredan Buraga, într-o cauză având ca obiect anularea Ordinului din 3 ianuarie 2017, emis de prefectul judeţului Botoşani, prin care s-au constatat încetarea de drept a mandatului său de primar al comunei Mihălăşeni şi decăderea din dreptul de a mai exercita o funcţie sau O demnitate publică pe o perioadă de trei ani, având în vedere raportul de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate, rămas definitiv prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 7 decembrie 2016, raport prin care s-a constatat existenţa stării de incompatibilitate.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.765D/2017, autorul acesteia susţine că supremaţia Constituţiei asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor şi impune înlăturarea oricărui viciu de neconstituţionalitate. Consacrând un principiu caracteristic oricărui regim politic democratic, art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale garantează dreptul oricărei persoane de a fi aleasă şi, odată aleasă, dreptul de a-şi exercita mandatul, iar eventualele restricţii ale acestor drepturi trebuie să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale cu scopul urmărit (Comisie, Decizia din 21mai 1997, pronunţată în Cauza Gantchev împotriva Bulgariei; Hotărârea din 11 iunie 2002, pronunţată în Cauza Selim Sadak şi alţii împotriva Turciei). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, principiul proporţionalităţii impune ca, în toate cazurile, actele instituţiilor să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, astfel încât, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puţin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate prin aceasta nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu scopurile vizate (Cauza C-189/01 Jippes şi alţii, Hotărârea din 12 iulie 2001, paragraful 81; Cauza C-558/07 S.P.C.M. s.a., Hotărârea din 7 iulie 2009, paragraful 41; Cauza C-379/08 şi C-380/08 ERG s.a., Hotărârea din 9 martie 2010, paragraful 86; Cauza C-343/09 Afton Chemical Limited, Hotărârea din 8 iulie 2010, paragraful 45). Principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile între sancţiune şi comportament, fiind inacceptabile caracterul automat şi nediferenţiat al unei interdicţii şi lipsa oricărei analize a proporţionalităţii din partea instanţelor (a se vedea în acest sens Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1 iulie 2008, pronunţată în Cauza Calmanovici împotriva României, paragraful 153). O interdicţie globală care se aplică în mod automat indiferent de natura sau gravitatea faptei şi de situaţia personală depăşeşte mana de apreciere acceptabilă (Cauza Hirst împotriva Regatului Unit). Conform principiului proporţionalităţii, principiu integrat conţinutului normativ al drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - adică să nu depăşească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului şi proporţionată - corespunzătoare scopului urmărit (deciziile Curţii Constituţionale nr. 266 din 21 mai 2013, nr. 462 din 17 septembrie 2014 şi nr. 279 din 23 aprilie 2015). Aplicând principiul proporţionalităţii, se susţine că dreptul la exercitarea mandatului este inclus în dreptul de a fi ales, care este un drept fundamental. Încetarea de drept a mandatului şi interdicţia de a nu mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă, scopul urmărit de legiuitor fiind unul legitim, respectiv asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale (Decizia Curţii Constituţionale nr. 562 din 12 iulie 2016). Dispoziţiile de lege criticate, prin care se aduc restrângeri dreptului de a fi ales, sub aspectul componentei dreptului la exercitarea mandatului, sunt, în abstracto, adecvate îndeplinirii scopului urmărit.

10. Referitor la caracterul necesar al măsurii încetării de drept a mandatului şi al aplicării automate a interdicţiei de a mai ocupa o funcţie eligibilă pentru o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, autorul excepţiei consideră că se depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea scopului urmărit. Astfel, scopul legitim ar putea fi îndeplinit şi în cazul în care măsura nu ar fi aplicată de drept şi în mod automat, fără nicio diferenţiere, ci ar fi supusă controlului de proporţionalitate exercitat în mod real şi efectiv de către instanţa de judecată.

În consecinţă, măsura nu apare ca fiind proporţională cu scopul legitim urmărit, neexistând un raport rezonabil, de echilibru, între cerinţele de interes general referitoare la exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi protecţia drepturilor fundamentale individuale, care impune ca exerciţiul dreptului la exercitarea mandatului să nu fie atins în mod excesiv sau arbitrar în lipsa unei analize a proporţionalităţii între sancţiune, comportament şi gravitatea faptei. Încetarea de drept a mandatului şi decăderea electivă sunt sancţiuni juridice care nu trebuie să fie însă aplicate în mod automat, ci în funcţie de gravitatea faptelor şi actelor materiale care sunt incompatibile cu funcţia exercitată. Faptele de incompatibilitate trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea juridică. Nu este de admis ca mandatul unei persoane care ocupă o funcţie eligibilă să înceteze de drept pentru încălcări minore ale regulilor în materie de incompatibilităţi care nu au avut şi nu au produs niciun efect negativ asupra activităţii exercitate în cadrul funcţiei şi demnităţii publice şi care nu pot produce nici în viitor asemenea efecte. Din acelaşi considerent, nici sancţiunea decăderii prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 nu ar trebui aplicată în cazul unor fapte nesemnificative, dreptul de a fi ales, care include şi dreptul de a exercita mandatul, fiind un drept fundamental esenţial, care trebuie să fie exercitat în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Constituţie. Nu poate fi justificat un sistem care aplică o privare de eligibilitate în mod global şi obligatoriu tuturor aleşilor locali care au încălcat obligaţiile legale privind conflictul de interese sau starea de incompatibilitate, care aplică sancţiunea privării de dreptul de a fi ales în mod automat, indiferent de natura sau gravitatea faptei, de circumstanţele reale sau personale (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza Hirst împotriva Regatului Unit, paragrafele 70 şi 82). Privarea de eligibilitate în mod automat, fie şi temporar, pentru existenţa unei incompatibilităţi, nu ar putea fi considerată necesară într-o societate democratică în care trebuie să prevaleze principiul preeminenţei dreptului, care include drepturi esenţiale, precum drepturile electorale. Privarea automată de dreptul de a fi ales nu corespunde unei nevoi sociale imperioase şi aduce atingere puterii suverane a electoratului. Se susţine că decăderea automată din mandat prin simpla încălcare a unor reguli de incompatibilitate, fără a exista şi un control de proporţionalitate a acestei măsuri, constituie o încălcare a drepturilor electorale şi a principiului proporţionalităţii, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

11. În final, autorul excepţiei arată că nu a exercitat în mod efectiv şi real funcţia de administrator, astfel încât simpla înscriere la registrul comerţului a calităţii de administrator, neurmată însă de exercitarea efectivă a acestei funcţii, în condiţiile în care societatea nu şi-a desfăşurat activitatea, nu este de natură să afecteze în mod real transparenţa în exercitarea demnităţii publice. Scopul Legii nr. 176/2010, respectiv prevenirea corupţiei instituţionale, nu a fost afectat din moment ce funcţia de administrator nu a fost exercitată niciodată, iar societatea comercială nu şi-a desfăşurat activitatea.

12. În Dosarul nr. 362D/2018, autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin, în esenţă, dreptului de acces liber la justiţie, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 192 din 3 aprilie 2014 şi nr. 369 din 30 mai 2017. Dreptul la exercitarea unei căi de atac rezultă, în mod evident, din conţinutul dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, sintagma „în condiţiile legii” referindu-se doar la regulile privind exercitarea acestei căi de atac, reguli referitoare la termen, instanţa competentă şi procedura de judecată. Dispoziţiile art. 20 din Constituţie impun prioritatea de aplicare a reglementărilor internaţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale, Curtea Constituţională statuând că „art. 20 alin. (1) din Constituţie impune interpretarea art. 21 privind accesul liber la justiţie din Legea fundamentală prin prisma înţelesului dat acestui drept de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa” (a se vedea în acest sens Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011). Totodată, „prevederile Convenţiei europene fac parte din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru judecătorul naţional de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa” (a se vedea în acest sens Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010). Art. 6 paragraful 1 din Convenţie cere ca reclamantul să-şi vadă cauza analizată de un tribunal ce corespunde definiţiei europene a „instanţei”. Prin „instanţă” se înţelege un organism judiciar cu jurisdicţie deplină, care trebuie să exercite un control complet de legalitate, care trebuie să fie competent să examineze toate chestiunile de fapt şi de drept relevante cauzei şi să reformeze deciziile  autorităţii administrative (Hotărârea din 23 octombrie 1995, pronunţată în Cauza Schmautzer împotriva Austriei, Hotărârea din 28 iunie 1990, pronunţată în Cauza Obermeier împotriva Austriei, Hotărârea din 21 septembrie 1993, pronunţată în Cauza Zumbotel împotriva Austriei, Hotărârea din 13 februarie 2003, pronunţată în Cauza Chevrol împotriva Franţei). Controlul judecătorului nu trebuie limitat la o simplă examinare a motivaţiei faptelor şi la corectitudinea procedurii, întrucât dreptul de acces la un tribunal ar fi golit de conţinut. O limitare a competenţei judecătorului prin legarea acestuia de constatările de fapt şi de drept ale autorităţilor administrative, cu excluderea aprecierii oportunităţii sancţiunii sau a posibilităţii de a revizui şi anula deciziile administrative, inclusiv prin aplicarea principiului proporţionalităţii, nu satisface exigenţele de acces la o instanţă cu jurisdicţie deplină (Hotărârea din 3 martie 2004, pronunţată în Cauza Silvesters Horeca Service împotriva Belgiei).

13. De asemenea, se invocă dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Un asemenea control trebuie însă să fie complet şi deplin, iar nu unul formal, prin care judecătorul doar să ia act de constatările de fapt şi de drept ale emitentului actului administrativ, validându-l. Având în vedere principiul preeminenţei dreptului, se susţine că a avea acces la justiţie, dar numai pentru a-ţi vedea respinsă acţiunea în condiţiile în care instanţa de judecată exercită doar un control pur formal asupra actului administrativ de încetare a mandatului, iar nu un control deplin asupra tuturor chestiunilor de fapt şi de drept, inclusiv din perspectiva proporţionalităţii, nu corespunde exigenţelor art. 6 paragraful 1 din Convenţie, privind dreptul de accesa o instanţă cu jurisdicţie deplină. Din această perspectivă, judecata acţiunii în contencios administrativ, exercitata în temeiul art. 69 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 215/2001, nu corespunde exigenţelor constituţionale în sensul că nu asigură o protecţie efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în condiţiile în care sancţiunea încetării de drept a mandatului şi decăderea din dreptul de a mai exercita o funcţie publică operează în mod automat, iar instanţa de judecată se transformă într-un „simplu votant pozitiv al ordinului emis de prefect” Din acest motiv, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 constituie obstacole în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie, fiind contrare dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece limitează exerciţiul procesual al judecătorului de contencios administrativ şi independenţa sa în realizarea actului de justiţie, accesul la justiţie fiind doar unul teoretic şi iluzoriu.

14. Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia, în sensul că legiuitorul poate stabili sancţiuni cu privire la încălcarea prevederilor legale privind regimul incompatibilităţilor, iar imposibilitatea efectuării unui control asupra proporţionalităţii sancţiunii de către instanţa judecătorească nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16. Guvernul, în Dosarul nr. 1.765D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 483 din 21 noiembrie 2013 şi nr. 418 din 3 iulie 2014. În Dosarul nr. 362D/2018, Guvernul nu şi-a exprimat punctul de vedere.

17. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.765D/2017, precizează că îşi păstrează punctul de vedere exprimat în deciziile nr. 483 din 21 noiembrie 2013, nr. 391 din 2 iulie 2014 şi nr. 167 din 17 martie 2015, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. În Dosarul nr. 362D/2018, Avocatul Poporului nu şi-a exprimat punctul de vedere.

18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent la şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, având următorul conţinut:

- Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 393/2004: „Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri; [. .] b) incompatibilitate

- Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010: „Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau Faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.”

21. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, raportate la prevederile constituţionale ale art. 1 alin, (5) şi art. 16, a constatat că dispoziţiile art. 25 alin. (2) teza a două din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma „aceeaşi funcţie” se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din altă perspectivă, autorul excepţiei neinvocând neconstituţionalitatea sintagmei „aceeaşi funcţie”, cuprinsă de aceste norme, ci neconstituţionalitatea sancţiunii decăderii din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică.

22. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5), potrivit căruia „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, se susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 6 paragraful 1, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora, prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2016. De asemenea, dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, Decizia nr. 562 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 3 noiembrie 2016, sau prin Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017, Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

24. Cu privire la critica referitoare la încălcarea dreptului de a fi ales, prin Decizia nr. 562 din 12 iulie 2016, paragraful 13, Curtea, invocând jurisprudenţa sa În materie, a reţinut, în esenţă, Că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie sancţiunea decăderii persoanei eliberate sau destituite din funcţie ca urmare a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicţie de 3 ani priveşte funcţiile sau demnităţile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepţia celor electorale. Curtea a reţinut că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicţii în ceea ce priveşte funcţiile şi demnităţile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a două din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcţiilor eligibile. Astfel, interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă, Curtea statuând că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii - asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, fără a încălca normele constituţionale privind dreptul de a fi ales. De asemenea, prin Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017, paragraful 31, Curtea a reţinut că dreptul de a exercita în mod netulburat funcţia dobândită ca urmare a opţiunii electorale nu este un drept absolut, fiind protejat de prevederile Constituţiei atât timp cât se realizează cu respectarea condiţiilor prevăzute de aceasta şi de legi, iar consecinţele legale pe care le antrenează nerespectarea condiţiilor de exercitare a unei funcţii nu pot fi considerate o restrângere a exerciţiului acelei funcţii, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 37 din Constituţie.

25. Referitor la critica privind încălcarea accesului liber la justiţie, prin dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004, prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, paragrafele 21-26, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate stabilesc reguli privind încetarea mandatului de primar, în cazul constatării stării de incompatibilitate. Astfel, în caz de incompatibilitate, mandatul primarului încetează înainte de termen, în temeiul legii, respectiv al art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 şi al art. 69 alin. (2) din Legea nr. 215/2001. În cazul încetării înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată această împrejurare, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 393/2004. În acelaşi sens, prevederile art. 69 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 stabilesc că prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului de primar. Corelând prevederile art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 cu ansamblul reglementărilor în materie, cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, legiuitorul a stabilit obligaţia Agenţiei Naţionale de Integritate de a comunica prefectului raportul de evaluare prin care s-a reţinut starea de incompatibilitate a primarului.

26. Pe de altă parte, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 91 alin. (5) din Legea nr. 161/2003, asigurând respectarea liberului acces la justiţie, dau posibilitatea primarului de a contesta ordinul prefectului în faţa instanţei de contencios administrativ. În aceste condiţii, Curtea a constatat că normele de lege criticate atribuie prefectului rolul de a „constata”, respectiv de „a lua act” de încetarea mandatului de primar, în caz de incompatibilitate. Aşadar, în acest caz, prefectul îndeplineşte, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcţionării autorităţii administraţiei publice, în condiţii de imparţialitate, fără a fi pusă în discuţie crearea unui raport de subordonare între primar şi prefect. Curtea a constatat că ordinul emis de prefect, în temeiul acestei atribuţii legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că se ia act de o situaţie juridică preexistentă, clarificându-se şi definitivându-se astfel raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice.

27. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 126 din Constituţie, privind instanţele judecătoreşti, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016*, paragraful 27, că, în vederea eliminării arbitrarului şi posibilităţii exercitării unei puteri discreţionare, abuzive a prefectului în această materie, prevederile art. 69 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 215/2001 asigură controlul judecătoresc al ordinului prefectului, în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 11 din Carta europeană a autonomiei locale.

28. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, privind calitatea legii, respectiv claritatea şi previzibilitatea acesteia, prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, paragrafele 30 şi 31, Curtea a reţinut că, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul prevederii legale, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Instanţa europeană a mai reţinut că, dat fiind principiul generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat că „una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive şi că numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie”. Ca atare, ţinând cont de acestea, Curtea a constatat că cele trei acte normative, respectiv Legea nr. 161/2003, Legea nr. 176/2010 şi Legea nr. 393/2004, cuprind norme dare, precise şi previzibile, iar aplicarea lor coroborată oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora - în cazul de faţă primarul - să înţeleagă sensul lor, putând să îşi adapteze conduita acestora.

29. Referitor la pretinsa încălcare a principiului proporţionalităţii, prevăzut de art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 339 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 18 august 2017, paragraful 23, Curtea a reţinut că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, ci o garanţie de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care îndeplinesc funcţii publice, prin asigurarea imparţialităţii, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese (a se vedea în acest sens Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013). Ca atare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 53 din Legea fundamentală şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are incidenţă în cauză.

30. Referitor la susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora nu există un control deplin care să poată fi exercitat de către instanţa judecătorească asupra situaţiei de fapt, Curtea reţine că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, de protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese. În acest sens sunt Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, şi Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017.

31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

32. Pentru aceleaşi argumente, Curtea constată că nu sunt încălcate nici celelalte dispoziţii din Constituţie invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

33. În plus, Curtea reţine că, în acelaşi dosar în care a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.765D/2017, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, „în sensul de a lămuri ce fel de control poate efectua instanţa de contencios administrativ asupra ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.” Respingând, ca inadmisibilă, sesizarea, prin Decizia nr. 69 din 9 octombrie 2017, paragraful 52, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut că sancţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 176/2010 .operează automat atunci când sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, fără a fi necesar un act de autoritate prin care să se constate intervenită decăderea. Norma legală are ca efect interdicţia pentru persoana vizată de a ocupa o funcţie dintre cele menţionate în textul legii, această interdicţie putând să îi fie opusă, în temeiul simplei declarări a stării de incompatibilitate, ori de câte ori persoana respectivă îşi manifestă intenţia de a accede la o funcţie de această natură, fără a mai fi necesar ca prefectul să se fi pronunţat cu privire la acest aspect. Faptul că în ordinul prin care prefectul constată că a încetat de drept mandatul de primar sunt enunţate aceste consecinţe juridice este lipsit de relevanţă, decăderea decurgând oricum din lege, independent de poziţia prefectului cu privire la această sancţiune, iar instanţa de judecată nu ar putea înlătura aceste consecinţe pe criterii de oportunitate, întrucât ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat, substituindu-se puterii legislative”. Totodată, s-a reţinut că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată de autorul excepţiei nu se referă la situaţii comparabile cu cea din speţă. De asemenea, la paragraful 55 al acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut că, „în speţă, este vorba de încetarea mandatului de primar ca urmare a constatării unei situaţii nelegale imputabile persoanei (starea de incompatibilitate) şi de interdicţia de a mai ocupa funcţii eligibile pe o perioadă de trei ani”, fiind „nerelevant faptul că încetarea de drept a mandatului şi decăderea din dreptul de a mai ocupa funcţii eligibile se aplică în mod automat pentru toate situaţiile de incompatibilitate, opţiunea legiuitorului situându-se în marja de apreciere a statului, acesta fiind în drept să considere că, ori de câte ori au fost încălcate normele privind incompatibilitatea, persoana vinovată nu mai poate fi învestită cu exerciţiul autorităţii publice o perioadă limitată de timp”. În acelaşi sens s-a invocat Hotărârea din 21 octombrie 2014, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Naidin împotriva României, prin care s-a apreciat că o interdicţie de ocupare a unei funcţii publice aplicată în mod automat tuturor persoanelor cu privire la care s-a constatat că au avut calitatea de lucrători sau colaboratori ai fostei securităţi este conformă cu Convenţia, inclusiv sub aspectul proporţionalităţii.

34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Geanin-Loredan Buraga în Dosarul nr. 250/40/2017 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 octombrie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului pentru un imobil aflat în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Unitatea Militară 0854 Fălticeni

 

Având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar, ca urmare a finalizării unor lucrări de investiţii şi reevaluării, a imobilului cu nr. MFP 34894, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Afacerilor interne - Unitatea Militară 0854 Fălticeni, potrivit datelor prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 28 decembrie 2018.

Nr. 1.040.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului aflat în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Unitatea Militară 0854 Fălticeni, a cărui valoare de inventar se modifică în urma realizării unor lucrări de investiţii şi reevaluării

 

Nr. MFP

Codul de clasificaţie

Denumirea imobilului

Adresa imobilului

Persoana juridică ce administrează imobilul

Valoarea de inventar actualizată

(lei)

34894

8.19.01

45-23

Judeţul Suceava

Ministerul Afacerilor Interne - Unitatea Militară 0854

Fălticeni (CUI) 4244679

11.876.891,72

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR NUCLEARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Ghidului de securitate nucleară privind pregătirea retehnologizării instalaţiilor nucleare

 

În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 729/2018 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare,

având în vedere art. 5 alin. (1) şi art. 35 lit. a) din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, luând în considerare Referatul nr. 16.897 din 5.12.2018,

preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Ghidul de securitate nucleară privind pregătirea retehnologizării instalaţiilor nucleare, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare,

Alexandru Eremia

 

Bucureşti, 12 decembrie 2018.

Nr. 341.

 

ANEXĂ

 

GHID

de securitate nucleară privind pregătirea retehnologizării instalaţiilor nucleare

 

CAPITOLUL I

Domeniu, scop, definiţii

 

SECŢIUNEA 1

Domeniu şi scop

 

Art. 1. - Prin prezentul ghid se stabilesc recomandările Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, denumită în continuare CNCAN, privind pregătirea retehnologizării instalaţiilor nucleare.

Art. 2. - Recomandările din prezentul ghid se aplică titularilor de autorizaţie pentru instalaţiile nucleare aflate în faza de exploatare care au luat decizia implementării unor activităţi de retehnologizare complexe, în cadrul unei opriri cu o durată mai mare decât opririle planificate de rutină.

Art. 3. - Recomandările din prezentul ghid se aplică următoarelor categorii de instalaţii nucleare:

a) centrale nuclearoelectrice;

b) reactoare de cercetare;

c) reactoare de demonstraţie;

d) reactoare nucleare pentru producerea de energie şi izotopi pentru scopuri medicale;

e) alte instalaţii nucleare pentru care CNCAN recomandă aplicarea acestui ghid în procesul de autorizare.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Definiţii

 

Art. 4. - (1) Termenii utilizaţi în prezentul ghid sunt definiţi în normele de securitate nucleară emise de CNCAN, cu excepţia acelora ale căror definiţii se regăsesc în textul prezentului ghid.

(2) Prin retehnologizarea unei instalaţii nucleare, în sensul prezentului ghid, se înţelege reparaţia capitală, modernizarea şi îmbunătăţirea, prin înlocuirea şi/sau modificarea unor echipamente sau sisteme ale instalaţiei, în scopul extinderii semnificative a duratei de exploatare a acesteia, în conformitate cu analizele de securitate nucleară şi evaluările de inginerie; retehnologizarea creează oportunitatea îmbunătăţirii securităţii nucleare la nivelul cerut de reglementările şi standardele modeme, inclusiv prin utilizarea celor mai noi soluţii tehnice şi cunoştinţe din domeniul proiectării şi exploatării instalaţiilor nucleare; retehnologizarea nu presupune schimbarea în ansamblu a tehnologiei instalaţiei nucleare.

(3) Abrevierea SSCE se utilizează pentru a face referire în mod generic la sistemele, structurile, componentele şi echipamentele unei instalaţii nucleare, inclusiv software-ul pentru instrumentaţie şi control.

 

CAPITOLUL II

Recomandări generale privind pregătirea activităţilor de retehnologizare

 

Art. 5. - Se recomandă ca titularul de autorizaţie să stabilească şi să transmită spre evaluare la CNCAN strategia şi planul de retehnologizare pentru instalaţia nucleară, în variantele preliminare, cu cel puţin 5 ani înainte de data la care se intenţionează începerea efectivă a activităţilor de retehnologizare.

Art. 6. - (1) Strategia de retehnologizare va menţiona obiectivele activităţilor de retehnologizare şi principalele direcţii de acţiune avute în vedere pentru planificarea şi implementarea retehnologizării în condiţii optime.

(2) Planul de retehnologizare pentru o instalaţie nucleară va conţine cel puţin informaţiile specificate în anexa la prezentul ghid.

(3) în situaţia în care, la emiterea iniţială a pianului de retehnologizare, nu sunt disponibile toate informaţiile specificate în anexa la prezentul ghid, se va menţiona în plan modul în care se va asigura obţinerea acestora în timp util pentru buna desfăşurare a activităţilor de retehnologizare.

(4) Planul de retehnologizare pentru instalaţia nucleară se va actualiza anual, până la începerea efectivă a activităţilor de retehnologizare.

Art. 7. - (1) La elaborarea planului de retehnologizare pentru instalaţia nucleară, titularul de autorizaţie va lua în considerare cel puţin următoarele aspecte:

a) necesitatea îmbunătăţirii securităţii nucleare, prin alinierea, în măsura în care este fezabil, la cele mai noi standarde şi bune practici internaţionale curente în domeniul securităţii nucleare;

b) asigurarea măsurilor adecvate pentru continuarea exploatării instalaţiei nucleare în condiţii de securitate nucleară, rezultate ca necesare din managementul îmbătrânirii şi revizuirea periodică a securităţii nucleare;

c) starea fizică a SSCE, ţinând cont de toate informaţiile relevante disponibile, inclusiv de înregistrările privind bazele de proiectare, calificarea la condiţii de mediu, calificarea la evenimente externe, procedurile de operare, inspecţiile, verificările, reparaţiile, modificările, testele, îmbătrânirea şi/sau obsolescenţa, analizele/studiile de securitate nucleară, rezultatele activităţilor de cercetare şi experienţa de exploatare internă şi internaţională, inclusiv fiabilitatea în exploatare şi condiţiile anormale recurente;

d) necesitatea înlocuirii SSCE pentru care marjele de securitate nucleară s-au diminuat semnificativ şi care nu pot fi înlocuite în opririle planificate de rutină;

e) necesitatea înlocuirii sistemelor, echipamentelor şi componentelor uzate moral, pentru care nu se mai găsesc piese de schimb şi/sau care au înregistrat o performanţă scăzută în exploatare, în baza rezultatelor de monitorizare a performanţelor de fiabilitate a SSCE;

f) necesitatea implementării de modificări de proiect identificate ca oportune pentru îmbunătăţirea securităţii nucleare şi/sau protecţiei la radiaţii ionizante, conform cu standardele industriale modeme în domeniul proiectării şi exploatării instalaţiilor nucleare şi care nu pot fi realizate în cadrul unor opriri planificate de rutină;

g) bazele de autorizare pentru instalaţia nucleară respectivă;

h) reglementările, codurile şi standardele aplicabile;

i) rezultatele celei mai recente revizuiri periodice a securităţii nucleare;

j) experienţa naţională şi internaţională în implementarea activităţilor de retehnologizare pentru instalaţii nucleare similare, cu documentarea lecţiilor învăţate din aceste proiecte şi a modului în care acestea sunt utilizate efectiv de titularul de autorizaţie pentru a-şi îmbunătăţi propriile planuri, proceduri şi pregătirea personalului;

k) activităţile pentru care sunt necesare expertiză tehnică de specialitate şi/sau scule, dispozitive, echipamente şi instrumente speciale, care nu sunt disponibile în cadrul organizaţiei titularului de autorizaţie, care trebuie implementate cu implicarea directă a proiectanţilor şi fabricanţilor originali ai SSCE sau al unor companii specializate a căror capabilitate tehnică este recunoscută oficial de proiectanţii şi fabricanţii originali ai SSCE, în măsura în care acest lucru este practic posibil;

l) necesitatea de a utiliza sistematic conceptul de client inteligent, prin dezvoltarea şi menţinerea, în cadrul organizaţiei proprii, a personalului care deţine calificările, expertiza şi experienţa necesare pentru utilizarea standardelor curente şi pentru stabilirea specificaţiilor tehnice, respectiv pentru evaluarea şi pentru verificarea independentă, în măsura în care acest lucru este practic posibil, a lucrărilor efectuate în beneficiul său de organizaţii externe, în cadrul retehnologizării instalaţiei nucleare, cu scopul de a se asigura că acestea respectă toate cerinţele aplicabile;

m) necesităţile de pregătire specifică a personalului propriu şi a personalului furnizorilor de servicii, pentru implementarea activităţilor de retehnologizare, inclusiv pregătirea practică utilizând machete, acolo unde este necesar;

n) procesul de identificare şi raportare a condiţiilor anormale/neconformităţilor cu impact asupra activităţilor de retehnologizare;

o) documentarea adecvată a tuturor activităţilor de retehnologizare şi păstrarea înregistrărilor aferente;

p) necesitatea de a actualiza raportul final de securitate nucleară.

(2) La elaborarea planului de retehnologizare pentru instalaţia nucleară, titularul de autorizaţie va lua în considerare faptul că retehnologizarea trebuie să conserve şi să îmbunătăţească proiectul, fără să schimbe intenţia de proiectare.

 

CAPITOLUL III

Prevederi generale privind utilizarea ghidului

 

Art. 8. - (1) Titularii de autorizaţie pentru instalaţiile nucleare aflate în faza de exploatare, care au luat decizia de a implementa activităţi de retehnologizare, vor informa CNCAN în acest sens, cu respectarea termenelor prevăzute în prezentul ghid.

(2) Aplicarea recomandărilor din prezentul ghid se verifică de către CNCAN în cadrul procesului de evaluare, în vederea aprobării, a planului de retehnologizare, transmis conform cerinţelor de autorizare pentru faza de exploatare.

Art. 9. - Se recomandă ca titularii de autorizaţie pentru instalaţiile nucleare aflate în faza de exploatare, care au luat decizia să efectueze activităţi de retehnologizare, să elaboreze şi să transmită la CNCAN spre evaluare un plan cu măsurile necesare pentru aplicarea recomandărilor din prezentul ghid, în termen de un an de la intrarea în vigoare a ghidului.

Art. 10. - Anexa face parte integrantă din prezentul ghid.

 

ANEXĂ

la ghid

 

CONŢINUTUL MINIM

al planului de («tehnologizare pentru o instalaţie nucleară

 

Planul de retehnologizare pentru o instalaţie nucleară va conţine cel puţin următoarele informaţii:

1. scopul şi domeniul activităţilor de retehnologizare;

2. analiza experienţei de exploatare la nivel naţional şi internaţional pentru retehnologizarea unor instalaţii similare;

3. principalele etape ale activităţilor de retehnologizare şi, pe măsură ce se definitivează, planul detaliat al activităţilor/logica de execuţie a activităţilor, cu indicarea momentelor de timp la care se intenţionează începerea, respectiv finalizarea activităţilor respective şi cu precizarea stărilor în care se va afla instalaţia pe perioada retehnologizării;

4. limitele şi condiţiile tehnice de operare stabilite pe perioada retehnologizării instalaţiei nucleare pentru asigurarea funcţiilor de securitate nucleară, pentru diferitele stări în care se va afla instalaţia;

5. lista SSCE care trebuie înlocuite şi/sau modificate, criteriile de selecţie a acestora şi detaliile privind înlocuirile echivalente şi modificările de proiect planificate, împreună cu analiza experienţei de exploatare la nivel naţional şi internaţional privind înlocuirea SSCE selectate;

6. lista SSCE care urmează a fi păstrate şi exploatate în continuare fără modificări, criteriile utilizate pentru decizia de păstrare a lor, detaliile privind managementul îmbătrânirii şi estimarea duratei de viaţă în instalaţie a acestora, precum şi analiza interfeţelor şi interacţiunilor acestora cu SSCE care vor fi înlocuite;

7. identificarea analizelor de securitate nucleară care trebuie revizuite pentru a ţine cont atât de înlocuirile, respectiv modificările SSCE, cât şi de îmbătrânirea SSCE care nu vor fi înlocuite, precum şi programul de actualizare al analizelor de securitate nucleară;

8. măsurile pentru actualizarea listei datelor utilizate în analizele de securitate nucleară;

9. identificarea activităţilor de demontare, construcţie, montaj, înlocuire, modificare, inspecţie, reparaţie, verificare, testare, supraveghere etc. pentru SSCE afectate de activităţile de retehnologizare, inclusiv activităţile de golire, aerisire, curăţare şi reumplere a sistemelor tehnologice, împreună cu planurile şi procedurile de lucru aferente;

10. măsurile de conservare/protejare, supraveghere, întreţinere, inspecţie, testare şi verificare, pe durata retehnologizării instalaţiei nucleare, a SSCE neafectate de activităţile de retehnologizare, planurile şi procedurile de lucru aferente;

11. identificarea modificărilor de proiect temporare ale SSCE, necesare pentru implementarea activităţilor de retehnologizare;

12. lista testelor necesare pentru repunerea în funcţiune a SSCE afectate de activităţile de retehnologizare, procedurile de testare şi criteriile de acceptare pentru garantarea funcţionării în siguranţă a instalaţiei nucleare după retehnologizare, împreună cu detalii privind justificarea selecţiei testelor şi criteriilor de acceptare, ţinând cont de analiza experienţei de exploatare relevante la nivel naţional şi internaţional;

13. lista de coduri şi standarde aplicate în activităţile de retehnologizare;

14. procesele şi procedurile sistemului de management al titularului de autorizaţie aplicate pentru planificarea, implementarea, evaluarea şi controlul activităţilor de retehnologizare, astfel încât să se asigure îndeplinirea tuturor cerinţelor aplicabile;

15. schimbările organizaţionale preconizate în vederea implementării activităţilor de retehnologizare;

16. modul în care se va asigura suficient personal calificat în toate domeniile relevante pentru activităţile de retehnologizare, pe arii specifice de activitate, prin pregătirea personalului propriu, prin recrutarea de experţi şl/sau prin obţinerea de asistenţă externă din partea unor organizaţii cu experienţă practică în implementarea unor proiecte similare;

17. lista potenţialilor furnizori de servicii şi produse identificaţi;

18. planul de supraveghere ce urmează a fi implementat de titularul de autorizaţie pentru verificarea activităţilor furnizorilor de servicii şi produse pentru activităţile de retehnologizare;

19. analiza pericolelor radiologice şi măsurile de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru personalul implicat în activităţile de retehnologizare;

20. analiza pericolelor pentru securitatea şi sănătatea în muncă pe perioada retehnologizării şi a măsurilor de protecţie aferente;

21. analiza pericolelor pentru protecţia mediului pe perioada retehnologizării instalaţiei nucleare şi a măsurilor de protecţie aferente;

22. modificările planurilor şi procedurilor de protecţie la incendiu pe perioada retehnologizării instalaţiei nucleare;

23. managementul deşeurilor radioactive rezultate din activităţile de retehnologizare;

24. modificările sistemelor şi procedurilor de protecţie fizică pe perioada retehnologizării instalaţiei nucleare, dacă este necesar;

25. modificările planurilor şi procedurilor de urgenţă pe perioada retehnologizării instalaţiei nucleare, dacă este necesar;

26. evaluarea impactului potenţial al activităţilor de retehnologizare a instalaţiei nucleare asupra altor instalaţii nucleare de pe acelaşi amplasament;

27. identificarea instalaţiilor, echipamentelor, dispozitivelor etc. speciale, necesare pentru implementarea în condiţii optime a retehnologizării instalaţiei nucleare, care trebuie construite sau localizate temporar pe amplasamentul acesteia şi care pot interacţiona cu instalaţiile existente pe amplasament;

28. actualizarea raportului final de securitate nucleară pentru instalaţia nucleară;

29. estimarea şi asigurarea resurselor financiare necesare implementării cu succes a activităţilor de retehnologizare.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 15 unităţi administraţi v-teritoriale din judeţul Vâlcea

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul a 15 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Vâlcea, după cum urmează:

a) unitatea administrativ-teritorială Al unu - sectoarele cadastrale nr. 51,66, 67, 68, 69, 70 şi 77;

b) unitatea administrativ-teritorială Băbeni - sectorul cadastral nr. 41;

c) unitatea administrativ-teritorială Berbeşti - sectoarele cadastrale nr. 31, 32, 33, 34, 46, 47, 48, 49, 50, 57, 58, 59 şi 67;

d) unitatea administrativ-teritorială Dănicei - sectoarele cadastrale nr. 88, 92 şi 94;

e) unitatea administrativ-teritorială Ghioroiu - sectoarele cadastrale nr. 25, 32, 43, 44, 53 şi 59;

f) unitatea administrativ-teritorială Icneşti - sectoarele cadastrale nr. 88, 93 şi 94;

g) unitatea administrativ-teritorială Lăpuşata - sectoarele cadastrale nr. 34 şi 40;

h) unitatea administrativ-teritorială Măldăreşti - sectorul cadastral nr. 7;

i) unitatea administrativ-teritorială Milcoiu - sectoarele cadastrale nr. 4, 5, 24 şi 27;

j) unitatea administrativ-teritorială Nicolae Bălcescu - sectoarele cadastrale nr. 25, 26, 27, 28, 29, 33, 34, 44 şi 51;

k) unitatea administrativ-teritorială Oteşani - sectorul cadastral nr. 13;

l) unitatea administrativ-teritorială Popeşti - sectoarele cadastrale nr. 8 şi 13;

m) unitatea administrativ-teritorială Scundu - sectoarele cadastrale nr. 20 şi 21;

n) unitatea administrativ-teritorială Vaideeni - sectoarele cadastrale nr. 30, 31, 32, 33, 34 şi 35;

o) unitatea administrativ-teritorială Voiceşti - sectoarele cadastrale nr. 3, 10, 12, 13, 18, 20, 23, 24, 25, 26, 29, 30 şi 34.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută în anexele nr. 1-15 la prezentul ordin.

Art. 3. - Anexele nr. 1-15*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu-Codruţ Ştefanescu

 

Bucureşti, 10 decembrie 2018.

Nr. 1.673.


*) Anexele nr. 1-15 sunt reproduse în facsimil.

 

ANEXA Nr. 1

 

Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrări de înregistrare sistematică

Judeţul Vâlcea U.A.T. Alunu

Sectoare: 51,66,67, 68, 69,70,77

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor specifice pentru deservirea trenurilor de marfă de către un singur agent - mecanicul de locomotivă şi modificarea şi completarea unor regulamente şi instrucţiuni din domeniul feroviar

 

Având în vedere Referatul Direcţiei transport feroviar nr. 35.171 din 13 septembrie 2018, ţinând cont de prevederile:

- art. 16 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 3 alin. (2) lit. m) pct. (ii) din anexa nr. 1 „Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română - ASFR” la anexa nr. 1 „Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii Feroviare Române - AFER” la Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 1 şi 12 şi art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. I. - (1) Se aprobă Normele specifice pentru deservirea trenurilor de marfă de către un singur agent - mecanicul de locomotivă, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Normele specifice pentru deservirea trenurilor de marfă de Către un singur agent - mecanicul de locomotivă stabilesc o serie de prevederi specifice pentru circulaţia acestor trenuri numai pe anumite secţii de circulaţie, cu aplicare complementară faţă de normele naţionale de siguranţă în vigoare.

(3) Prevederile prezentului ordin nu se aplică operatorilor de transport feroviar care stabilesc să utilizeze în deservirea trenurilor directe de marfă echipe complete, formate din mecanic şi mecanic ajutor de locomotivă, sau sistem simplificat, fără mecanic ajutor de locomotivă.

(4) Secţiile de circulaţie pe care vor circula trenurile de marfă deservite de către un singur agent - mecanicul de locomotivă trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice minime prevăzute în anexa la prezentul ordin.

(5) înainte de aplicarea tipului de deservire a trenurilor de marfă numai cu un singur agent - mecanicul de locomotivă, operatorii de transport feroviar care vor opera aceste trenuri, precum şi administratorul/gestionarii pe a cărui/căror infrastructură feroviară vor circula aceste trenuri vor evalua şi vor aprecia riscurile schimbării efectuate pentru acest tip de deservire, conform prevederilor Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013 al Comisiei din 30 aprilie 2013 privind metoda de siguranţă comună pentru evaluarea şi aprecierea riscurilor şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 302/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) Pentru aplicarea tipului de deservire a trenurilor de marfă numai cu un singur agent - mecanicul de locomotivă, operatorii de transport feroviar care vor opera aceste trenuri, precum şi administratorul/gestionarii pe a cărui/căror infrastructură feroviară vor circula aceste trenuri vor întocmi proceduri specifice de evaluare a riscurilor pentru gestionarea schimbării şi pentru aplicarea metodei de siguranţă comune în vederea evaluării şi aprecierii riscurilor, conform Regulamentului (UE) nr. 1.158/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010 privind o metodă de siguranţă comună pentru evaluarea conformităţii cu cerinţele pentru obţinerea certificatelor de siguranţă feroviară, respectiv Regulamentului (UE) nr. 1.169/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 privind o metodă de siguranţă comună pentru evaluarea conformităţii cu cerinţele pentru obţinerea autorizaţiei de siguranţă feroviară, proceduri care vor face parte din propriul sistem de management al siguranţei.

(7) Trenurile de marfă deservite de către un singur agent - mecanicul de locomotivă nu vor avea în compunere vagoane încărcate cu mărfuri periculoase din categoria „explozibile”.

(8) în cazul efectuării transportului de mărfuri periculoase, altele decât cele din categoria „explozibile”, operatorii de transport feroviar, pe lângă aplicarea prevederilor Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013, trebuie să implice în evaluarea şi aprecierea riscurilor şi consilierul de siguranţă transport mărfuri periculoase, certificat de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română - ASFR, conform reglementărilor specifice aplicabile.

Art. II. - Regulamentul de exploatare tehnică feroviară nr. 002, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.186/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 octombrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- La articolul 157, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Pot fi deservite numai de către un singur agent - mecanicul de locomotivă trenurile de marfă, conform normelor specifice pentru acest tip de deservire.”

Art. III. - Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare - nr. 005, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.816/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 şi 1.064 bis din 28 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La articolul 108, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Trenurile trebuie să fie deservite de către cel puţin doi agenţi, dintre care unul este mecanicul, iar al doilea agent al trenului poate fi: mecanic ajutor, şef de tren sau un alt agent autorizat pentru a executa funcţia de şef de tren. În cazul trenurilor formate din automotoare dotate cu calculator de bord care permite efectuarea probelor de frână de către mecanic din postul de conducere, al doilea agent al trenului poate fi conductor de tren autorizat pentru manipularea instalaţiilor de siguranţa circulaţiei cu care sunt echipate automotoarele, pentru menţinerea pe loc a acestora la manevră şi/sau în circulaţia trenurilor în cazul conducerii simplificate. Trenurile care pot fi deservite de cel puţin un agent - mecanicul de locomotivă sau conducătorul vehiculului feroviar - sunt:

a) automotoarele şi ramele electrice sau diesel;

b) UAM cu sau fără vagoane;

c) locomotiva izolată;

d) trenurile de marfă, conform normelor specifice pentru acest tip de deservire.

Echipamentele şi/sau dispozitivele de siguranţă şi vigilenţă din dotarea vehiculelor feroviare prevăzute la lit. â), b), c) şi d) trebuie să îndeplinească cerinţele obligatorii impuse, să fie în stare de funcţionare şi în acţiune.”

Art. IV. - Regulamentul de remorcare şi frânare nr. 006, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.815/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 şi 1.043 bis din 24 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 60 alineatul (1), litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„f) înainte de plecarea trenului din staţie sau linie curentă, în cazul când durata staţionării sau timpul de la terminarea ultimei probe de frână a depăşit 30 de minute, numai pentru trenurile de călători;”.

2. După articolul 70 se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 7-a „Alte verificări la trenurile de marfă”, cuprinzând articolul 70% cu următorul cuprins:

„SECŢIUNEA a 7-a

Alte verificări la trenurile de marfă

Art. 701. - Înainte de plecarea trenului de marfă din staţie, în cazul când durata staţionării sau timpul de la terminarea ultimei probe de frână a depăşit 30 de minute, se va executa verificarea ieşirii aerului prin robinetul frontal de la ultimul vehicul feroviar remorcat din compunerea trenului, prin deschiderea de către un agent al operatorului de transport feroviar a robinetului frontal de aer de la ultimul vehicul feroviar remorcat din tren timp de 15-20 de secunde, în funcţie de lungimea trenului, mecanicul urmărind în acest timp scăderea bruscă a presiunii în conducta generală de aer a trenului şi creşterea presiunii în cilindrii de frână ai locomotivei.”

3. La articolul 71 alineatul (1), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

„h) la punerea în mişcare a trenului de marfă după ce acesta a fost oprit în linie curentă, în cazul în care durata staţionării a depăşit 30 de minute.”

4. La articolul S0, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 80. - (1) Când trenul este compus din vehicule feroviare echipate cu frână moderabilă la de frânare şi locomotiva este echipată cu robinet al mecanicului care compensează pierderile de aer în poziţia de frânare de serviciu, menţinerea pe loc a trenului se asigură cu frâna automată, făcând o scădere a presiunii de 0,6 + 0,7 bar, cu frâna directă şi de mână a locomotivei, respectiv a automotorului.”

5. La articolul 80, alineatul (2) se abrogă.

Art. V. - Instrucţiunile pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr. 201, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.229/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 şi 23 bis din 15 ianuarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. La articolul 13 alineatul (1), după litera e) se introduce o nouă literă, litera f)r cu următorul cuprins:

„f) mecanicul aflat în deservirea trenului de marfă fără al doilea agent se deplasează pentru menţinerea pe loc a trenului sau a grupurilor de vagoane, dar numai după:

- efectuarea unei frânări rapide cu frâna automată a trenului;

- asigurarea locomotivei cu ambele frâne de mână, după caz;

- aducerea robinetului mecanicului în poziţie neutră şi blocarea acestuia;

- oprirea motorului diesel/deconectarea locomotivei, coborârea pantografului.

În acest caz se vor lua măsuri de încuiere a locomotivei de către mecanic.”

2. La articolul 60, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Pot fi deservite numai de către un singur agent - mecanicul de locomotivă trenurile de marfă, conform normelor specifice pentru acest tip de deservire.”

Art. VI. - Instrucţiunile privind revizia tehnică şi întreţinerea vagoanelor în exploatare nr. 250, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.817/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.039 şi 1.039 bis din 23 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 59 alineatul (1), litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,f) înainte de plecarea trenului din staţie sau linie curentă, în cazul când durata staţionării sau timpul de la terminarea ultimei probe de frână a depăşit 30 de minute, numai pentru trenurile de călători;”.

2. După articolul 89 se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 6-a „Alte verificări la trenurile de marfă”, cuprinzând articolul 691, cu următorul cuprins:

„SECŢIUNEA a 6-a

Alte verificări la trenurile de marfă

Art. 691. - Înainte de plecarea trenului de marfa din staţie, în cazul când durata staţionării sau timpul de la terminarea ultimei probe de frână a depăşit 30 de minute, se va executa verificarea ieşirii aerului prin robinetul frontal de la ultimul vehicul feroviar remorcat din compunerea trenului, prin deschiderea de către un agent al operatorului de transport feroviar a robinetului frontal de aer de Sa ultimul vehicul feroviar remorcat din tren timp de 15-20 de secunde, în funcţie de lungimea trenului, mecanicul urmărind în acest timp scăderea bruscă a presiunii în conducta generală de aer a trenului şi creşterea presiunii în cilindrii de frână ai locomotivei.”

Art. VII. - Norma privind serviciul continuu maxim admis pe locomotivă, efectuat de personalul care conduce şi/sau deserveşte locomotive în sistemul feroviar din România, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 256/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 8 aprilie 2013, se modifică după cum urmează:

- La articolul 3, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) 9 ore pentru trenurile de călători şi mixte, precum şi pentru trenurile de marfă deservite de către un singur agent - mecanicul de locomotivă, din care timpul de conducere efectivă a locomotivei nu va depăşi 7 ore;”.

Art. VIII. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării.

 

Ministrul transporturilor,

Lucian Şova

 

Bucureşti, 10 decembrie 2018.

Nr. 1.853.

 

ANEXĂ

 

NORME SPECIFICE

pentru deservirea trenurilor de marfă de către un singur agent - mecanicul de locomotivă

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Trenul de marfă, denumit în continuare tren, poate fi deservit numai de către un singur agent, respectiv mecanicul de locomotivă, denumit în continuare mecanic, cu respectarea prezentelor norme specifice.

 

CAPITOLUL II

Supravegherea prin defilare a trenurilor în circulaţie

 

Art. 2. - (1) în cazul opririi trenului aflat în circulaţie datorită avizării asupra unui pericol constatat la supravegherea prin defilare - cazuri de defecte vizibile şi/sau sesizabile prin zgomotul produs care periclitează siguranţa circulaţiei şi securitatea transporturilor, operatorul de transport feroviar, denumit în continuare OTF, asigură prezenţa unui revizor tehnic de vagoane sau a unui agent autorizat la proba frânei al unui OTF pentru constatarea cauzelor care au produs defectele şi stabilirea condiţiilor de circulaţie a vehiculelor feroviare din tren.

(2) în cazul opririi trenului în linie curentă datorită avizării asupra unui pericol constatat la supravegherea prin defilare, mecanicul ia măsuri de oprire şi asigurare pe loc a trenului, după care solicită locomotivă de ajutor deservită de mecanic şi un al doilea agent autorizat la proba frânei al unui OTF.

 

CAPITOLUL III

Posturi de barieră din linie curentă deservite de agenţi/posturi de macazuri din linie curentă

 

Art. 3. - (1) în cazul în care agentul unui post de barieră din linie curentă nu răspunde la telefon sau când instalaţia telefonică este defectă şi nu se poate lua legătura cu acesta, trenul nu se expediază din staţie până la remedierea situaţiei.

(2) în cazul trenului cu trecere prin staţie, atunci când agentul postului de barieră din linie curentă nu răspunde la telefon sau când instalaţia telefonică este defectă şi nu se poate lua legătura cu acesta, trenul va fi oprit şi nu se expediază din staţie până la remedierea situaţiei.

Art. 4. - În cazul în care acarul unui post de macazuri din linie curentă nu răspunde la telefon sau când instalaţia telefonică este defectă şi nu se poate lua legătura cu acesta, trenul nu se expediază din staţie până la remedierea situaţiei.

 

CAPITOLUL IV

Puncte de secţionare cu serviciul de mişcare suspendat temporar

 

Art. 5.- În cazul în care agentul dintr-un punct de secţionare - staţie în care serviciul de mişcare este suspendat temporar nu răspunde la telefon, trenul nu se expediază din staţia premergătoare punctului de secţionare respectiv până la remedierea situaţiei.

 

CAPITOLUL V

Puncte de secţionare şi posturi de macazuri din linie curentă în cazul conducerii centralizate a circulaţiei trenurilor

 

Art. 6. - (1) în cazul în care agentul unui punct de secţionare care urmează să primească trenul nu răspunde la apelul telefonic al operatorului de circulaţie, agentul punctului de secţionare din care se expediază trenul nu expediază trenul din punctul de secţionare respectiv până la remedierea situaţiei.

(2) în cazul în care agentul unui punct de secţionare prin care trenul urmează să treacă fără oprire nu răspunde la apelul telefonic al operatorului de circulaţie, trenul nu se expediază din punctul de secţionare premergător punctului de secţionare respectiv până la remedierea situaţiei.

Art. 7. - În cazul în care agentul unui post de macazuri din linie curentă nu răspunde la apelul telefonic al operatorului de circulaţie, agentul punctului de secţionare din care se expediază trenul nu expediază trenul din punctul de secţionare respectiv până la remedierea situaţiei.

 

CAPITOLUL VI

Instalaţii de siguranţă, vigilenţă şi control al vitezei trenurilor

 

Art. 8. - (1) Se interzice remorcarea trenului cu dispozitivul de siguranţă şi vigilenţă - DSV şi/sau cu instalaţia de control punctual al vitezei - INDUŞI de pe locomotivă defecte(ă).

(2) În cazul defectării în parcurs a dispozitivului de siguranţă şi vigilenţă - DSV şi/sau a instalaţiei de control punctual al vitezei - INDUŞI de pe locomotivă, mecanicul trenului declară locomotiva defectă, avizează impiegatul de mişcare, denumit în continuare IDM, despre defectul produs şi solicită locomotivă de ajutor care va fi deservită de mecanic şi un al doilea agent autorizat Sa proba frânei al unui OTF.

 

CAPITOLUL VII

Oprirea neprevăzută a unui tren în linie curentă

 

Art. 9. - Toate locomotivele active din compunerea trenului vor fi prevăzute cu câte 4 saboţi de mână.

Art. 10. - (1) în cazul opririi neprevăzute a trenului în linie curentă, mecanicul trenului este obligat să frâneze trenul cu frâna automată şi să comunice IDM cauzele identificate privind oprirea neprevăzută a trenului, respectiv: obstacole în linie curentă, neasigurarea gabaritului pe linia vecină, ruperea trenului, defecţiuni la locomotivă, defecţiuni la vehiculele feroviare remorcate din tren, defecţiuni la frâna automată - întreruperea conductei generale de aer a trenului, vehicule feroviare remorcate deraiate, încărcătură deplasată, vagoane deraiate şi altele asemenea.

(2) Dacă oprirea neprevăzută a trenului se datorează unor nereguli apărute la vehiculele feroviare remorcate din corpul trenului, mecanicul trenului ia măsuri de menţinere pe loc a trenului şi solicită locomotivă de ajutor, care va fi deservită de mecanic şi un al doilea agent autorizat la proba frânei al unui OTF.

(3) Dacă oprirea neprevăzută a trenului se datorează unor nereguli apărute la locomotivă, mecanicul trenului declară locomotiva defectă, solicită locomotivă de ajutor, care va fi deservită de mecanic şi un al doilea agent autorizat la proba frânei al unui OTF, şi ia măsuri de menţinere pe loc a trenului.

(4) Dacă oprirea neprevăzută a trenului se datorează unor nereguli la frâna automată - întreruperea conductei generale de aer sau manipularea semnalelor de alarmă, mecanicul trenului opreşte trenul folosind toate mijloacele de frânare, comunică IDM cauzele identificate privind oprirea neprevăzută a trenului, solicită locomotivă de ajutor, care va fi deservită de mecanic şi un al doilea agent autorizat la proba frânei al unui OTF şi ia măsuri de menţinere pe loc a trenului.

(5) La defectarea totală sau parţială a frânei automate a trenului în linie curentă, în cazul în care nu se mai asigură procentul necesar de masă frânată prevăzut în livretul de mers, mecanicul trenului procedează conform prevederilor alin. (4).

(6) în toate situaţiile în care se impune părăsirea cabinei locomotivei de către mecanicul trenului, menţinerea pe loc a locomotivei se va face cu frâna directă, prin strângerea frânelor de mână de la ambele posturi de conducere sau din sala maşinilor şi prin punerea a 2 saboţi de mână la roţile extreme ale locomotivei, câte unul pentru fiecare sens de mers.

(7) în cazul în care s-a solicitat locomotivă de ajutor, saboţii vor fi îndepărtaţi de către mecanicul trenului numai după legarea locomotivei de ajutor la tren şi frână.

Art. 11. - (1) în cazul ruperii trenului şi rămânerii în linie curentă a părţii rupte, mecanicul trenului comunică IDM cauzele opririi trenului în linie curentă, solicită locomotivă de ajutor, care va fi deservită de mecanic şi un al doilea agent autorizat la proba frânei al unui OTF, şi ia măsuri de asigurare a grupurilor de vagoane.

(2) Mecanicul trenului va asigura grupul de vehicule feroviare oprite cu toate mijloacele avute la dispoziţie, apoi va asigura grupul de vehicule feroviare desprinse de tren, în cazul în care acest lucru este posibil.

Art. 12. - (1) în cazul în care trenul a fost oprit în linie curentă şi nu îşi mai poate continua mersul, mecanicul trenului comunică IDM cauzele opririi trenului în linie curentă, solicită locomotivă de ajutor, care va fi deservită de mecanic şi un al doilea agent autorizat la proba frânei al unui OTF şi ia măsuri de asigurare a trenului.

(2) Se interzice darea înapoi a trenului în cazul în care trenul oprit în linie curentă nu îşi mai poate continua mersul.

Art. 13. - Dacă demararea unui tren oprit în linie curentă nu este posibilă din cauza unui spor de rezistenţă caracteristică la demaraj, mecanicul trenului comunică IDM cauzele opririi trenului în linie curentă şi solicită locomotivă de ajutor, care va fi deservită de mecanic şi un al doilea agent autorizat la proba frânei al unui OTF.

Art. 14. - (1) în cazurile prevăzute la art. 10, 11, 12 şi 13, dacă nu mai există un tren în circulaţie în urma celui rămas în linie curentă, IDM din capătul dinspre pantă a liniei curente asigură un parcurs de intrare spre linia de evitare - scăpare, dacă aceasta există.

(2) La solicitarea locomotivei de ajutor, în baza dispoziţiei operatorului regulatorului de circulaţie - RC, IDM trimite în linie curentă locomotiva de ajutor, care va fi deservită de mecanic şi un al doilea agent autorizat la proba frânei al unui OTF, şi înscrie în ordinul de circulaţie înmânat mecanicului condiţiile de circulaţie.

(3) Prin măsuri de menţinere pe loc/asigurare a trenului rămas în linie curentă, respectiv măsuri de asigurare a grupurilor de vagoane se înţelege şi strângerea frânelor de mână ale vagoanelor de către mecanic, conform menţiunilor din „nota de repartizare a frânelor de mână”, care constituie document însoţitor al trenului.

Art. 15. - (1) în cazurile prevăzute la art. 10, 11, 12 şi 13, dacă mai există un tren în circulaţie în urma celui rămas în linie curentă - circulaţia trenurilor după sistemul blocului de linie automat - BLA, IDM comunică mecanicului trenului în circulaţie în urma celui rămas în linie curentă să nu depăşească semnalul luminos de trecere al BLA care indică o unitate luminoasă de culoare roşie.

(2) Dacă IDM nu poate comunica cu mecanicul trenului în circulaţie din urma trenului rămas în linie curentă, atunci raportează către operatorul RC situaţia creată, care va stabili măsurile necesare pentru eliberarea liniei curente ce fac parte din propriul sistem de management al siguranţei.

Art. 16. - În cazul trenului rămas în linie curentă, respectiv al depăşirii timpului de mers al trenului şi al imposibilităţii comunicării prin radiotelefon cu mecanicul trenului, IDM din staţia în care trebuia să sosească trenul ia legătura cu operatorul RC, care va stabili măsurile necesare pentru eliberarea liniei curente ce fac parte din propriul sistem de management al siguranţei.

 

CAPITOLUL VIII

Condiţii tehnice minime pe care trebuie să le îndeplinească secţiile de circulaţie pe care vor circula trenurile de marfă deservite de către un singur agent - mecanicul, condiţii privind vehiculele feroviare din compunerea trenului

 

Art. 17. - Condiţiile tehnice minime pe care trebuie să le îndeplinească secţiile de circulaţie pe care vor circula trenurile deservite de către un singur agent - mecanicul sunt următoarele:

a) panta caracteristică maximă a secţiei de circulaţie, indiferent de sens, maximum 6%o;

b) liniile staţiilor şi haltelor de mişcare de pe secţia de circulaţie permit gararea trenului între mărcile de siguranţă, fără a fi necesară fracţionarea trenului;

c) instalaţie de control al vitezei trenului la semnale, respectiv inductor pentru instalaţia autostop - echipamentul din cale, în stare de funcţionare, pe secţiile de circulaţie dotate sau nu cu sistem de bloc de linie automat - BLA;

d) instalaţie de control punctual al vitezei trenului - INDUŞI în stare de funcţionare;

e) funcţionarea instalaţiei de radiocomunicaţii - radiotelefon pe toată secţia de circulaţie respectivă, între staţie şi locomotiva trenului.

Art. 18. - (1) în funcţie de numărul de locomotive care asigură remorcarea trenului, deservirea trenului se efectuează astfel:

a) în simplă tracţiune - conducerea şi deservirea locomotivei sunt realizate de mecanicul autorizat pentru conducerea trenurilor de marfă în sistem simplificat;

b) în multiplă tracţiune - conducerea şi deservirea locomotivei din capul trenului sunt realizate de mecanicul autorizat pentru conducerea trenurilor de marfă în sistem simplificat; celelalte locomotive active din tren - multiplă, intercalată, împingătoare sunt conduse şi deservite de mecanic în sistem simplificat.

(2) în cazul remorcării trenurilor cu două sau trei locomotive cu comandă multiplă prin cablu, care constituie o singură unitate de tracţiune a trenului, conducerea şi deservirea se fac similar cazului prevăzut la alin. (1) lit. a).

Art. 19. - Trenurile de marfă deservite de către un singur agent - mecanicul vor avea în compunere numai vehicule feroviare echipate cu frână moderabilă la defrânare. Fac excepţie vehiculele feroviare motoare care circulă remorcate în corpul trenului şi sunt însoţite de personal conform reglementărilor în vigoare.

 

CAPITOLUL IX

Dispoziţii finale

 

Art. 20. - Răspunderea pentru operaţiile care se execută înainte de dezlegarea locomotivei de la tren, asigurarea contra fugirii garniturii de tren rămase fără locomotivă, ridicarea saboţilor de mână şi slăbirea frânelor de mână după legarea locomotivei este a OTF,

Art. 21. - OTF vor întocmi proceduri specifice proprii privind modul concret de efectuare a unor operaţii specifice în cazul deservirii trenurilor de marfă care circulă pe secţii de circulaţie cu panta caracteristică până la 6%o numai de către un singur agent, respectiv mecanicul, proceduri care vor face parte în mod obligatoriu din propriul sistem de management al siguranţei.

Art. 22. - La programarea trenurilor de marfă, OTF va menţiona explicit în cererea de programare către administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare distanţa de circulaţie pe care trenul va fi deservit în acest mod, respectiv, dacă este cazul, distanţa de circulaţie pe care trenul va fi deservit în echipă completă sau în sistem simplificat.

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

privind acordarea vizei anuale pentru desfăşurarea activităţilor de audit financiar, altele decât auditul statutar, pentru auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România, începând cu anul 2019

 

În temeiul:

- art. 5 alin. (2) şi art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 2 alin. (3) şi (4), art. 3, art. 15 alin. (1), (2) şi (5), art. 30 alin. (1) lit. I) şi art. 31 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Conferinţei Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 2/2018;

- art. 4 din Hotărârea Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 51/2015 privind modalitatea de adoptare a hotărârilor Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în şedinţa din data de 19 decembrie 2018, adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - (1) Auditorul financiar, membru al Camerei Auditorilor Financiari din România, denumită în continuare Camera sau CAFR, activ sau nonactiv, solicită anual acordarea vizei pe carnetul de auditor financiar, emis de CAFR.

(2) Viza anuală este acordată pentru desfăşurarea activităţilor de audit financiar, altele decât auditul statutar, aşa cum sunt reglementate în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (OUG nr. 75/1999).

(3) Viza anuală va avea forma cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Viza anuală se obţine de la sediul CAFR sau de la reprezentanţele regionale, începând cu prima zi lucrătoare a anului în curs până la 31 decembrie, şi este valabilă până la data de 31 martie a anului următor.

(2) Viza nu se aplică retroactiv.

Art. 3. - Pentru obţinerea vizei anuale, auditorul financiar membru al Camerei trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerinţe:

a) să aibă achitate la zi (de la momentul înscrierii în Cameră şi până în prezent) cotizaţia fixă şi variabilă, pentru activitatea desfăşurată în calitate de persoană fizică, conform normelor CAFR. În cazul în care auditorul financiar, membru CAFR, care solicită viza anuală deţine calitatea de asociat sau administrator al unei firme de audit, membră CAFR, şi firma de audit respectivă trebuie să aibă achitate la zi cotizaţia fixă şi variabilă (de la momentul înscrierii în Cameră şi până în prezent);

b) Să aibă completat şi transmis, la zi (de la momentul înscrierii în Cameră şi până în prezent), raportul anual de activitate pentru activitatea desfăşurată în calitate de persoană fizică, precum şi pentru activitatea desfăşurată de firma de audit, membră CAFR, în cadrul căreia auditorul financiar deţine calitatea de asociat sau administrator, dacă este cazul, sau declaraţia anuală fără activitate, după caz;

c) să îndeplinească cerinţele de pregătire profesională pentru anul precedent, conform art. 5 alin. (6) lit. a) din OUG nr. 75/1999 şi normelor emise de CAFR;

d) să facă dovada asigurării pentru risc profesional pentru activitatea desfăşurată în calitate de auditor financiar persoană fizică, contractant principal sau subcontractant (care a desfăşurat activităţi în calitate de auditor financiar, individual, în oricare dintre formele legale de exercitare a activităţii din punct de vedere economic). În cazul în care auditorul financiar care solicită viza anuală deţine calitatea de asociat sau administrator al unei firme de audit, membră CAFR, se face dovada asigurării pentru risc profesional pentru activitatea desfăşurată de firma de audit respectivă. Poliţa de asigurare pentru risc profesional trebuie să acopere întreaga perioadă a contractului, respectiv contractelor de audit. În cazul în care poliţa de asigurare nu acoperă un an calendaristic (01.01-31.12), auditorul financiar depune împreună cu poliţia de asigurare o declaraţie pe propria răspundere prin care declară că poliţia de asigurare acoperă întreaga perioadă a contractului, respectiv a contractelor derulate în anul anterior.

Art. 4. - (1) Raportul anual de activitate sau declaraţia anuală fără activitate, după caz, se completează şi se transmite Camerei doar de către auditorii financiari activi şi firmele de audit, membri ai CAFR, până la data de 15 februarie a fiecărui an, pentru activitatea desfăşurată în anul anterior. Auditorii financiari declaraţi nonactivi conform Legii nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative, membri ai CAFR, nu au obligaţia de a completa raportul anual de activitate sau declaraţia anuală fără activitate.

(2) Raportul anual de activitate sau declaraţia anuală fără activitate este dată pe propria răspundere a auditorului financiar/firmei de audit, membru(ă) al/a Camerei, iar orice informaţie eronată sau neconformă cu realitatea atrage răspunderea disciplinară a auditorului financiar sau firmei de audit.

(3) Raportul anual de activitate sau declaraţia anuală fără activitate, după caz, se completează online, pe site-ul CAFR, în spaţiul privat al fiecărui membru al Camerei, folosind propriile date de autentificare.

(4) în urma completării online se generează automat din baza de date a CAFR un număr de înregistrare al documentului transmis, care reprezintă numărul de înregistrare al raportului de activitate/declaraţiei anuale fără activitate.

(5) în cazuri excepţionale, auditorii financiari sau firmele de audit care nu pot accesa spaţiul privat depun la CAFR raportul anual de activitate sau declaraţia anuală fără activitate, după caz, în format fizic, semnat şi datat, iar Compartimentul servicii şi asistenţă membri sau reprezentanţele regionale introduc în baza de date a CAFR datele din documentul depus.

(6) Rectificarea datelor cuprinse în raportul anual de activitate sau în declaraţia anuală fără activitate se poate face cel mult în termen de 60 de zile lucrătoare de la data înregistrării la Cameră a acestor documente.

(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), conţinutul raportului anual de activitate se rectifică şi în urma constatărilor echipei de inspecţie din cadrul Compartimentului monitorizare, control, competenţă şi cercetare profesională.

Art. 5. - Viza anuală menţionată la art. 1 se acordă începând cu anul 2019.

Art. 6. - Compartimentele din cadrul aparatului executiv al Camerei Auditorilor Financiari din România vor duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

Art. 7. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Gheorghe Ialomiţianu

 

Bucureşti, 19 decembrie 2018.

Nr. 99.

 

ANEXĂ

 

Forma vizelor anuale ce vor fi trecute în carnetul de auditor financiar, pentru desfăşurarea activităţilor de audit financiar, altele decât auditul statutar

Viza anuală pentru auditorii financiari activi şi pentru auditorii financiari nonactivi*)

 


*) Modelul vizelor este reprodus în facsimil.