CLASIFICAREA OCUPATIILOR ÎN ROMÂNIA

 

 

 

1. CLASIFICAREA OCUPATIILOR ÎN ROMÂNIA

 

2. STRUCTURA ARBORESCENTA A CLASIFICARII OCUPATIILOR DIN ROMÂNIA

 

3. INDEX ALFABETIC AL OCUPATIILOR

 

 

 

În practica economică se utilizează SISTEME STANDARDIZATE DE CLASIFICĂRI, care constituie componentele de bază ale SISTEMULUI INFORMATIONAL ECONOMIC. Acesta se constituie în instrumente indispensabile pentru asigurarea în mod unitar a culegerii, stocării, prelucrării si analizei datelor.

Ansamblul acestora reprezintă SISTEMUL UNITAR DE CLASIFICĂRI SI NOMENCLATOARE, care functionează la nivel macroeconomic.

Elaborarea noii clasificări a ocupatiilor din România (COR) a avut ca obiectiv prioritar alinierea la standardele internationale elaborate de Comunitatea Europeană (ISCO-88-COM) si ONU (ISCO-88), asigurându-se transparenta informatiei economico-sociale în domeniul resurselor si utilizării fortei de muncă.

Lucrarea are un caracter inedit prin aceea că, pentru prima dată în România, s-a realizat o clasificare a ocupatiilor care cuprinde si elemente de descriere pe fiecare treaptă a acesteia (grupa majora, subgrupa majoră, grupa minoră si de bază).

Alinierea la standardele internationale a COR s-a realizat cu luarea în considerare a specificului economiei românesti. Concret, aceasta a însemnat constituirea unor grupe minore si de bază pentru categorii de ocupatii semnificative ca pondere si specific în economia românească, cu asigurarea integrării în standardele internationale.

La elaborarea clasificării s-au avut în vedere următoarele principii si criterii:

Principiul grupării unitătilor de clasificat după criterii economice si sociale obiective. Constituirea categoriilor de clasificare s-a făcut în concordantă cu diviziunea socială a muncii, folosind caracteristici de grupare tehnico-economice obiective, în succesiunea importantei lor pentru activitatea practică.

Principiul omogenitătii maxime în constituirea categoriilor de clasificat (grupe, subgrupe etc.). Pentru fiecare nivel de clasificare s-a folosit un singur criteriu, fiecare subîmpărtire reflectând aspecte din ce în ce mai amănuntite ale criteriului aplicat la subîmpărtirile precedente, ca de exemplu:

-  gradul de instruire (nivelul scolii absolvite);

- nivelul competentelor determinat de amploarea si complexitatea activitătilor care definesc ocupatiile;

-  gradul de specializare în cadrul aceleiasi activităti;

-  felul materiilor prime si utilajelor folosite, proceselor tehno-logice utilizate.

Principiul univocitătii grupării unitătilor, care presupune si impune repartizarea fiecărei unităti de clasificat, numai într-o singură grupă sau subgrupă, numai într-un singur loc, indiferent de numărul locurilor si unitătilor de clasificat.

Principiul actualitătii, al luării în considerare a celor mai noi ocupatii, a celor mai noi tehnici de construire a clasificărilor, inclusiv optimizării si economicitătii folosirii codurilor.

Principiul stabilitătii pe o perioadă mai îndelungată de timp, prin crearea unui sistem elastic care să permită adaptarea permanentă la noile conditii de dezvoltare economico-socială.

Principiul multilateralitătii folosirii pe diverse structuri organi-zatorice si activităti (strategii guvernamentale, statistică etc.). Posibilitatea utilizării clasificării în comparatiile internationale.

 

În baza acestor principii, CLASIFICAREA OCUPATIILOR este operatia de sistematizare a ocupatiilor (functiilor si meseriilor) populatiei active, în care o ocupatie  este clasificată o singură dată.

OCUPATIA  este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfăsoară o persoană în mod obisnuit, într-o unitate economico-socială si care constituie pentru aceasta sursă de existentă. Ocupatia este, deci, proprie persoanelor active, care practică o activitate recunoscută de societate ca utilă pentru sine si semenii săi. Ocupatia unei persoane poate fi exprimată prin: functia sau meseria exercitată de aceasta.

FUNCTIA este activitatea desfăsurată de o persoană într-o ierarhie functională de conducere sau executie. În clasificarea de fată, functiile sunt cuprinse în grupele majore de la 1 la 5.

MESERIA este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practică, necesare pentru executarea anumitor operatii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii. Meseriile sunt clasificate în grupele majore de la 6 la 8.

Pentru definirea corectă a notiunii de ocupatie si evitarea confuziei, este necesar să se definească si notiunea de PROFESIE, care, în unele cazuri, poate fi si ocupatie, iar în altele nu.

Deci, PROFESIA este specialitatea (calificarea) obtinută prin studii, iar ocupatia este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă.

 

De exemplu:

 

SPECIFICATIE

PROFESIE

OCUPATIE

Profesia corespunde cu ocupatia

  

    

 

1. Inginer metalurg

1. Inginer metalurg

2. Învătător

2. Învătător

3. Strungar

3. Strungar

4. Conducător auto

4. Conducător auto

1. Jurist

1. Senator

Profesia diferă de ocupatie

   

    

 

2. Inginer chimist

2. Referent de specialitate

3. Medic

3. Director

4. Inginer agronom

4. Sef fermă agricola

5. Economist

5. Secretar de stat

 

Clasificarea ocupatiilor este concepută pe patru niveluri de clasificare, astfel:

- nivelul I - Grupe majore;

- nivelul II - Subgrupe majore;

- nivelul III - Grupe minore;

- nivelul IV - Grupe de baza.

Structurarea clasificării ocupatiilor pe cele patru nivele s-a făcut în raport cu modul de actiune a cerintelor si principiilor de grupare.

Grupa de bază fiind ultimul nivel de clasificare, include ocupatia sau grupul de ocupatii cu cel mai detaliat nivel de omogenitate, din punct de vedere al activitătii desfăsurate de persoanele cu astfel de ocupatii.

Pentru codificare s-a adoptat SISTEMUL ZECIMAL DE CLASIFICARE, constituindu-se grupări conform sistemului, astfel:

– 10 grupe majore, fiecare grupă majoră dezagregându-se în 9 subgrupe minore;

– fiecare subgrupă majoră se dezagregă în 9 grupe minore;

– fiecare grupă minora se dezagregă în 9 grupe de bază.

 

CODUL UNEI OCUPATII va fi reprezentat de 4 cifre:

– prima cifră va reprezenta grupa majoră;

– a doua cifră va reprezenta subgrupa majoră;

– a treia cifră va reprezenta grupa minoră;    

– a patra cifră va reprezenta grupa de bază.

              

De exemplu:

 

Cod

7

 

 

 

Grupa majoră - meseriasi lucrători calificati  în  meserii de tip artizanal, de reglare si întretinere a  masinilor si instalatiilor

Cod

7

1

 

 

Subgrupa majoră - meseriasi si muncitori calificati în industria extractivă si constructii

Cod

7

1

1

 

Grupa minoră - mineri si artificieri , tăietori si cioplitori în piatră

Cod

7

1

1

1

Grupa de bază - mineri si lucrători în carieră

 

Deci, unei grupe de bază îi va corespunde un singur cod format din 4 cifre, în care se cuprind toate ocupatiile corespunzătoare numai acesteia. Fiecare ocupatie va fi codificată cu codul grupei din care face parte, căruia i se adaugă încă două caractere.

 

De exemplu:   

Grupa de bază 7224 - Lucrători la masini de polizat, rectificat si ascutit

ocupatii componente:

             722401 - ascutitor laminate la cald;

722402 - ascutitor laminate la rece;

722406 - polizator;

722407 - slefuitor metale.

Pentru necesităti de cercetare mai analitică, ocupatiile din grupa de bază pot fi detaliate până la nivelul care interesează, asociind acestora una sau mai multe caractere cifrice, cu posibilitatea obtinerii unor noi grupări.

 

I.2.   Necesitatea noii clasificări a ocupatiilor din România

 

Clasificări ale ocupatiilor s-au mai făcut în tara noastră, având la bază criterii si principii de grupare specifice perioadei istorice si lucrărilor pentru care s-au elaborat. Se pot exemplifica:

– gruparea ocupatiilor după locul de muncă;

– gruparea ocupatiilor după unitatea economico-socială;

– gruparea muncitorilor si personalului operativ din comert si servicii pe ramuri ale economiei nationale si subramuri ale industriei.

 

Aceste clasificări au servit pentru a determina latura cantitativă a structurii ocupatiilor, fără a oferi însă, în suficientă măsura, date de analiză privind structura omogen-calitativă a activitătii persoanelor ocupate.  

În cadrul clasificărilor anterioare pot fi exemplificate o serie de grupări neomogene, cum sunt:

– ocupatiile de muncitori la un loc cu personalul operativ din servicii si comert;

– functii specifice personalului economic si de evidentă care cuprind functii cu nivele de instruire si complexitate a sarcinilor diferite;

– functii specifice din activitatea de ocrotire a sănătătii, asistentei sociale, sportului, care cuprind functii cu diferite niveluri de instruire si grade de specializare si altele.

Oportunitatea unei noi clasificări a ocupatiilor, valabilă pentru toate tările si în primul rând pentru România, este determinată în principal de:

a) aparitia de ocupatii noi ca urmare a rezultatelor spectaculoase în activitatea de cercetare-dezvoltare, a introducerii tehnologiilor noi, materiilor prime si a diversificării din sfera serviciilor (crupier, informatician - designer, detectiv, astronaut etc.) ;

b) schimbările în structurile economico-sociale, mai ales în tările care trec la economia de piată, impun noi grupări de ocupatii (conducători de întreprinderi mari si mici, specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice, manageri etc) ;

c) alinierea întregului sistem de clasificări si nomenclatoare la sistemele standard internationale, mai ales la cele din tările Comunitătii Economice Europene, devine necesară cel putin din urmatoarele considerente:

– cresterea posibilitătilor de cunoastere, evaluare, comparare si comunicare a indicatorilor de dezvoltare si abordarea lor în mod unitar;

– asigurarea unor informatii corecte si comparabile după aceleasi criterii si principii.

 

3.   Clasificarea ocupatiilor din România (COR)

 

În baza Hotararii Guvernului 575 bis/1992, cu privire la "Realizarea unor nomenclatoare unitare de interes general prevăzute în conceptia generală a informatizării în România", Ministerului Muncii si Protectiei Sociale - în colaborare cu Comisia Natională pentru Statistică, Ministerul Învătământului si Ministerul Industriilor - îi revine responsabilitatea realizării si întretinerii "la zi" a clasificării ocupatiilor (functii - meserii) din România.

Pentru facilitarea comparatiilor internationale, dar si a reflectării restructurărilor ce tin de trecerea la economia de piată, factorii de decizie au optat pentru armonizarea clasificării ocupatiilor din România cu cea a tărilor din Comunitatea Economică Europeană.

In acest scop, la nivelul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale s-a constituit un colectiv de elaborare a Clasificării Ocupatiilor din România (COR), care a cuprins si reprezentantii Comisiei Nationale pentru Statistică. Pe parcursul elaborării acestei prime variante a lucrării, colectivul a beneficiat de consultantă tehnică, din partea unei echipe de experti britanici, în cadrul unui contract de asistentă tehnică finantat de Banca Mondială.

Actuala editie a Clasificării Ocupatiilor din România (COR) are la bază principiile de clasificare recunoscute pe plan international si recomandările corpului de experti britanici ai Comunitătii Economice Europene si O.N.U.

 

Pentru realizarea clasificării si descrierea ocupatiilor s-au mai avut în vedere următoarele lucrări:

- clasificarea internatională standard a ocupatiilor recomandata de CEE  ISCO-88 (COM);

- clasificarea internatională standard a ocupatiilor ISCO (88);

- nomenclatorul ocupatiilor utilizat pentru Recensământul Populatiei si Locuintelor din 1977 si 1992;

- nomenclatorul meseriilor pentru care s-au elaborat indicatoarele tarifare de calificare din anul 1964, completat cu denumirea meseriilor avizate "la zi";

- dictionnaire des professions – “Ofice National de l'emploi” - Bruxelles;

- legislatia în vigoare privind denumirea functiilor, meseriilor si stabilirea salariilor;

-  informatiile culese de la diferiti agenti economici, privind lista ocupatiilor specifice acestora.

Comparativ cu clasificările internationale, varianta românească (COR) prezintă următoarele grupări:

 

ISCO 88

ISCO 88 (COM)

COR

10 grupe majore;

10 grupe majore;

10 grupe majore;

28 subgrupe majore;

27 subgrupe majore;

27 subgrupe majore;

116 grupe minore;

111 grupe minore;

125 grupe minore;

390 grupe de bază.

372 grupe de bază.

414 grupe de bază.

      

Incadrarea ocupatiilor pe cele 4 nivelurile ierarhice s-a făcut în functie de criteriile de clasificare, astfel:

 

1. Nivelul de instruire (scoala absolvită), care se aplică în constituirea celor 10 grupe majore.

 

Opt dintre cele 10 grupe majore sunt descrise în raport cu cele 4 mari niveluri de calificare diferite de ISCO, conform tabelului următor:

 

GRUPA MAJORA

NIVEL DE PREGĂTIRE

1. Legiuitori, înalti  functionari si conducători

-

2. Specialisti (cu ocupatii  intelectuale si  stiintifice)

4

3. Tehnicieni

3

4. Functionari

2

5. Lucrători, operatori în comert si asimilati

2

6. Muncitori din agricultură  si pescuit

2

7. Muncitori si meseriasi

2

8. Operatori pe instalatii, masini si asamblori de masini, echipamente si  alte produse

2

9. Muncitori necalificati

1

10. Fortele armate

0

 

Cinci dintre cele 8 grupe majore (4,5,6,7 si 8) sunt considerate a fi la acelasi nivel de calificare si se deosebesc prin referirea la grupe largi de specializare pe meserii.  

În definitiile celor două grupe majore denumite "Legislatori, înalti functionari si conducători " (grupa majoră 1) si la "Fortele armate" (grupa majoră 0), nu se face referire la nivelul de calificare, întrucât în cadrul acestora intervin alte elemente, tinând de natura muncii, considerate drept criterii de similaritate mai importante, cum ar fi decizia politică si atributiile de conducere, respectiv obligatiile militare.

Totusi, subgrupele majore si grupele minore ale grupei majore 1 au fost astfel construite încât să includă ocupatii cu niveluri de pregătire similare.

 

2. Nivelul de competentă si complexitatea sarcinilor de îndeplinit actionează la formarea subgrupelor majore, grupelor minore si grupelor de bază din cadrul grupei majore 1.

 

3. Gradul de specializare se manifestă în constituirea subgrupelor majore, grupelor minore si grupelor de bază ce compun grupele majore 2 si 8.

 

4. Procesele tehnologice, materiile prime utilizate sau masinile si instalatiile cu care se lucrează sunt criterii de alcătuire a subgrupelor majore, grupelor minore si grupelor de bază ce compun grupele majore 3, 7 si 8.

 

Respectând criteriile de clasificare mentionate si cele 4 nivele ierarhice de agregare, în varianta românească a clasificarii s-au constituit noi grupe minore si grupe de bază ce se consideră necesare, specifice activitătilor ocupationale din tara noastră si care nu se regăsesc în varianta ISCO 88 COM, astfel:

 

A. - La grupa majoră 2.Specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice, grupe noi constituite :

 

Grupa minoră - cod 215 -

Ingineri în industria textilă, pielărie si industria alimentară, cu două grupe de bază:

Grupa de baza - cod 2151 -

Ingineri în industria textilă si pielărie;

Grupa de baza - cod 2152 -

Ingineri în industria alimentară. 

Grupa minoră - cod 216 -

Ingineri în industria lemnului si materi-alelor de constructii (materiale oxidice) cu două grupe de bază:

Grupa de bază - cod 2161 -

Ingineri în industria  lemnului;

Grupa de bază - cod 2162 -

Ingineri în industria materialelor de constructii  (materiale oxidice). 

 

Ocupatiile specifice acestor activităti, după ISCO 88 COM, se clasifică la grupa de bază cod 2149 " Alti arhitecti, ingineri si asimilati ".

Faptul că numărul ocupatiilor de ingineri din astfel de activităti este mare, constituie motivul introducerii acestor grupe.

Tot la grupa majoră 2 s-au alcătuit 11 grupe minore si 33 grupe de bază, care cuprind functiile de executie din activitatea de cercetare-dezvoltare (codurile 248-258).

Motivatia introducerii acestora constă în :

a)  faptul că în cadrul grupei majore 1(functii de conducere) există o grupă de bază (1237) care cuprinde  "conducătorii din cercetare - dezvoltare", ceea ce face necesară introducerea functiilor corespunzătoare, de executie din acest sector de activitate ;

b)  în CAEN (Clasificarea Activitătilor din Economia Natională) există diviziunea 73 " Cercetare - dezvoltare" cu 6 clase de activităti specifice, în care lucrează persoane cu functii de conducere si de executie;

c)  nevoia de cunoastere a structurii ocupatiilor la un moment dat, precum si de comparare cu perioadele trecute.

 

B. - La grupa majoră 3 - Tehnicieni si asimilati, pentru aceleasi motive ca la ocupatiile de ingineri din industriile textilă, pielărie, alimentară, lemnului si  materiale oxidice (materialelor de constructii) s-au constituit grupe separate si pentru tehnicienii si maistrii care lucrează în activitătile mentionate, astfel:

 

Grupa minoră - cod 316 -

Tehnicieni în industria textilă, pielărie si industria alimentară, cu două grupe de bază:

Grupa de bază - cod 3161 -

Tehnicieni în industria textilă si pielărie;

Grupa de bază - cod 3162 -

Tehnicieni în industria alimentară. 

Grupa minoră - cod  317 -

Tehnicieni în industria lemnului si materialelor oxidice (materialelor de constructii), cu două grupe de bază:

Grupa de bază - cod 3171 -

Tehnicieni în industria lemnului;

Grupa de bază - cod 3172 -

Tehnicieni în industria materialelor oxidice.

 

C. - La grupa majoră 6 - Agricultori si lucrători calificati în agricultură, silvicultură si pescuit.

 

Din grupa de bază  ISCO 88 (COM) - Grădinari, horticultori  si lucrători în pepiniere s-au constituit două grupe de bază:

 

Grupa de bază - cod 6112 -

Arboricultori si floricultori;

Grupa de bază - cod 6115 -

Viticultori si pomicultori.

 

Din grupa de bază  ISCO 88 (COM) - Crescători de animale si alti lucrători neclasificati s-au consituit trei grupe de bază:

     

Grupa de bază - cod 6123 -

Apicultori si sericicultori;

Grupa de bază - cod 6124 -

Crescători - îngrijitori de cabaline;

Grupa de bază - cod 6125 -

Crescători de animale mici.

   

Aceste grupe exprimă mai pregnant ocupatiile si activitătile specifice fată de cele din ISCO 88 (COM) din care s-au desprins si care sunt eterogene.

Noile grupe de ocupatii introduse în varianta româneasca a clasificării, fata de ISCO 88 (COM), au determinat:

a) cresterea numărului de grupe minore cu 14 grupe si a grupelor de bază cu 42; 

b) adoptarea unui sistem de codificare propriu, care s-a constituit prin acordarea codurilor libere existente în ISCO 88 (COM), la grupele nou introduse.

 

Atât clasificarea în ansamblu, cât si sistemul de codificare "deschis" permit cu usurintă conversia datelor despre ocupatii în sistemul de clasificare ISCO 88 (COM) si ISCO 88, si agregarea pe 4 niveluri a datelor, completarea si întretinerea  „la zi" a editiei actuale, pe măsura aparitiei (disparitiei) unor ocupatii.

 

I. 4.  Modul de utilizare a clasificării ocupationale din România

 

Lucrarea este concepută ca un instrument absolut necesar pentru utilizatori, adresându-se tuturor celor care gestionează si prelucrează informatii statistice referitoare la ocupatii, la nivel macro- sau microeconomic, si este destinată, în principal, clasificării si codificării corecte a ocupatiilor înregistrate cu privire la populatia ocupată, someri, locuri vacante etc.

Modul în care este concepută si sistematizată lucrarea facilitează identificarea locului si codului fiecărei ocupatii în cadrul clasificării.

Prima parte a lucrării explică natura clasificării ocupatiilor din România, fundamentează conceptele de bază utilizate în realizarea ei, prezintă avantajele utilizării standardelor internationale pentru asemenea clasificări si schitează câteva din principalele utilizări ale acesteia.

Partea a II-a, care este principala parte a acestei lucrări, contine clasificarea sistematică a ocupatiilor, precum si o scurtă descriere pentru cele patru niveluri de clasificare.

Partea a III-a cuprinde indexul alfabetic al denumirilor ocupatiilor, cu prezentarea locului acestora în cadrul clasificării si codului corespunzător. 

Indexul alfabetic al ocupatiilor cuprinde totalitatea ocupatiilor din clasificarea sistematică, precum si codul de identificare corespunzător. În plus, în indexul alfabetic sunt reluate ocupatiile cu denumire de felul:  zugrav – vopsitor; montator, reglor, depanator ascensoare; blocator, chituitor, deblocator; centrator, debordator piese optice si altele de acest fel si trecute în ordine alfabetică în functie de fiecare cuvânt component, dar cu păstrarea aceluiasi cod.

 

Continuarea în pagina a 2-a



Copyright 1998-2010 DSC.NET   All rights reserved.